Copenhaga. Zoo si Acvariu

  Ieri am fost in Danemarca. Mai precis am trecut peste podul Oresund, jmecheria aia mare care trece peste balta aia mare zisa ea si Marea Baltica si te duce ba pe suuuus de ti se infunda urechile ba pe sub pamant cativa kilometri. Fantastic pod. Pretul ca sa treci peste el e la fel de fantastic. 46 de euro per tura. Insa nu ne-a parut rau pentru ca in Copenhaga am mers la Gradina Zoologica si la Acvariul Planeta Albastra, doua chestii uriaaaaase cu mii de animale. 

  Am mers pe jos circa 3 ore in Gradina Zoologica si sunt sigura ca niste locuri ne-au scapat. Sute de specii, mii de animale, microclimate de jungla, fluturi, serpi, lighioane de tot felul. Animalele aratau atat de bine incat ziceai ca-s pozate. Curate, ingrijite, fericite... Impresia nu era una de "zoo" ci una de "aoleu, am intrat in sufragerie peste elefantii astia!". Gradina e atat de mare incat dupa ce crezi ca ai terminat-o si te dor rau picioarele afli ca acum o sa treci printr-un tunel pe sub soseaua pe care ai venit si o sa ajungi in "cealalta parte" a ei. Peste drum. 

  Si la gradina si la acvariu am vazut ieri zeci de batrani asistati. In carucioare cu rotile, complet imobilizati dar dusi de oamenii care ii aveau in grija la plimbare. Unii erau cu familie, altii cu ceva personal specializat. Toti pareau fericiti in ciuda situatiei. Unul din ei era atat de imobilizat incat avea sistem cu calculator pentru comunicare. Se uita la niste litere si calculatorul scria. O doamna ii vorbea si-l intreba lucruri. Si suedezii si danezii sunt... e cumva aici de parca esti pe alta planeta. E drept, eu n-am mai fost decat in Italia, Grecia si Bulgaria. Marius insa are multe tari merse si a zis ca impresia mea e una corecta. Aici e liniste. Oamenii zambesc intr-una de zici ca-s drogati. Cea mai uluitoare chestie pentru mine a fost cand la Gradina Zoo unde erau destule usi prin care sa intri si sa iesi, oameni mult mai batrani decat mine imi tineau usa de la spate ca sa nu ma pocneasca cand ieseam cu copilul din cladire! Doamne de 70 de ani se opinteau in usile grele ca sa putem noi trece mai simplu! Si nu odata! 

  Cealalta chestie socanta este curatenia. Strazile, masinile, lucrurile, trotuarele. Toate sunt curate. Ploaia care ne-a rapait de cateva ori pe masina a lasat masina curata. Toate masinile stralucesc de parca-s acum iesite din spalatorie. Pana si tractoarele de pe camp sunt curate. Cum stam la tara, prin campuri, am vazut "drumurile de tara" ale suedezilor. Sunt asa ca niste fasii de asfalt perfect. In doua zile nu am auzit nici macar odata pe cineva claxonand. Nimeni nu tipa, nu vorbeste tare, nu striga. Nici macar copiii. E drept, copiii sunt aici un fel de bijuterii, asta mi-e clar. Toti ii cara si ii duc de colo colo ba pe biciclete, ba la Zoo au cotigi speciale pentru ei iar parintii se opintesc pe acolo cu ei in caruturile alea de lemn de parca n-ar avea picioare sa mearga singuri. 

  Dupa cele trei ore de Zoo am plecat spre Acvariu. Acvariu e un cuvant care nu prea descrie trebusoara aia. E asa ca un fel de... Casa Poporului plina cu apa si cu pesti. De fapt cu toate speciile din lume din cate m-am prins eu. Aveau baietii si microclimat de Amazon cu pesti din aia-fosila. D-aia cat omu' de mari si care arata asa de te ia cu racori. Evident ca Albuletele cand s-a vazut intre atatia pesti se cauta de tigaie! Doua ore cat am stat acolo el a balit gandindu-se ce fileuri reusite ar iesi din exponate. "Pfff, ce de tigaie iti trebuie pentru asta!"... "Asta da hamsie!" si cred ca la un moment dat am auzit ceva de-un mujdei da' nu sunt sigura. Mie una mi-au iesit ochii ca la melc. Adica la propriu. Inauntru e bezna iar acvariile luminate. De uimire simti asa cum ti se exoftalmizeaza ochii. Parca incercam sa-i deschid mai tare, sa vad mai mult...

  Tunelul care trece printr-un "acvariu" cat un bloc te lasa mut. Pe deasupra ta trece o pisica de mare uriasa de doi metri, ceva rechini, mii de pesti, o anghila cat fi-mea... Dedesubt sunt corali. Pietroaie. Esti practic in ocean. Si mori de ciuda pentru ca fotografiile n-au cum sa iasa. E intuneric, aparatul mai are un pic si te injura de mama pentru ca-l pui sa focalizeze chestii miscatoare prin geam, prin apa, prin bezna. Da' ma rog...faci poze ca prostu' in continuu pentru ca stii clar ca asa ceva n-o sa mai vezi prea curand. 

  Am plecat de acolo pe trei carari. Copilul turuia de ziceai ca are diaree la creier. Intai despre zoo. Apoi cand a dat si peste acvariul ala s-a terminat cu jmecheria. Intrase in fibrilatii! Aseara nu mai reusea sa adoarma de exitatie si adevarul e ca nici noi astia batrani nu ne-am linistit prea usor. Toata noaptea am numarat pesti. La intoarcere ne-am oprit la supermarket si am cumparat de mancare ca sa nu-i mai dam lu' nea' Ingerman 5 euro de caciula pe brecfast. Complicat, maica, sa iei de mancare cand nu stii ce inseamna toate cele si cum sa le cauti la cantar (nu aveau tasta alocata cu numar ca la noi) si ouale se vand la kilogram! Mancarea e scumpa doar in sensul in care costa mai mult decat in Romania. Diferenta insa e una enorma. Majoritatea produselor sunt eco-bio! Produsele asa-zis procesate nu contin acelasi numar de rahaturi si conservanti ca la noi. Deci da, e mai scump. Dar e de fapt mancare. Iar unele chestii sunt mult mai ieftine decat la noi. Inca n-am ajuns la vreun restaurant asa ca acolo nu stiu cum e, probabil scump. 

aici stam noi

pe podul Oresund

asa se duc copiii

Copenhaga

intrarea de la Zoo

cotigi pentru copii

tunel pe sub sosea

mai mult neclar...

fosile de Amazon. cat porcu'

  Azi mergem la Malmo. Revenim cu detalii :)