joi, 30 iunie 2016

Saptamana infinita

  Lunga saptamana si nici n-a inceput sa se termine inca. Azi imi zicea Carole pe la 1 fara un sfert ca mai avem 10 minute si nu pricepeam de ce nu 15. Pentru ca era joi si joia se aduna copiii mai devreme din pauza de pranz din cauza de activitati speciale. Zic a, e joi? Radea femeia. Zic nene, am pierdut si sirul zilelor cu referendumu' vostru, ca-mi vine sa zic ca Howard ca nu mai dau drumul la stiri ca ma ia capul. 

  De fapt acum toaca in bucla. Intamplarile s-au intamplat. Nimic nu se mai intampla decat o cearta intre conservatori, e un nene care e sef de partid si care nu doreste sa plece desi pierdura referendumu' si acilea cine pierde pleaca acasa, nu ca in Romania, cine pierde fura si iese boier la final. Neaaaa, astia toti sunt cu demisiile in mana mai putin nea' Corbinu' care se tine de scaun mai ceva ca turistu' de chilotzi cand vine valu' mare pe plaja la 2 Mai. Serios! N-am vazut asa neam prost in Anglia, striga toti la el huo, du-te-acas' si el nimic! :)))) 

  I-am zis Carolei mele ca habar n-am pe ce lume sunt si ca ma simt ca si cand a venit viitura si ne-a luat pe sus si i-au dat lacrimile. Dupa ce am dat-o pe glume zice "tre' sa-mi fac pasaport!" Zic de ce, te duci in Romania cumva? Deci sa moara babutza de ras pe teren nu alta! Mdaaaa, tot o hahaiala pe noi ca ce naiba sa facem. 

  Coana mare aialalta, directoarea adjuncta despre care povesteam zilele trecute, m-a prins la toaleta. M-a prins in usa baii si m-a luat repede cu "aoleu, eu am uitat sa-ti multumesc ca ai fost luni la sedinta de planning" doar ca ea cum vorbeste repede si foarte portsmuteneste io sa mor de n-am auzit decat luni si sedinta si-am zis intr-o doara "da, sigur ca vin". S-a uitat aia la mine ca la avioane si a mai zis odata. Aaaaaaaaaa, daaaaaaaaaaa! :))))))) Cu placere, cucoana! Si ii zic ca ii multumesc si eu pentru experienta extraordinara si pentru ca le pasa si ca cred ca asta este un management eficient si ca asa trebuie cladita o scoala. 

  Mai nene si odata o vad ca sare, trage de usa (eram chiar in pragul baii), iese pe culoar si intra rupand usa in cutiuta-birou de vis-a-vis de baie (aici birourile sunt mici si clasele mari, cei importanti au spatiu mult!) unde colega Tracey (m-am imprietenit cu ea inca de la cursul de Harry Potter Math) pigulea niste litere la calculator. Si striga (am mai zis ca femeia contine bojoci): "AI AUZIIIIIIIIIIT? AI AUZIIIIIIIIIIIIIIT CE-A ZIIIIIIIIIS? Trebuie sa o avem pe Alex cand vine Ofsted la evaluare, ai auzit ce-a zis? A zis ca asta-i management eficient!" :))))))) Tracy se speriase de era galbena deja, astalalta mai avea putin sa chiuie si a inceput sa explice cum ca asa e si ce chestie ca eu inteleg asta si pfffffff... i-am facut ziua. Da' si ea mie! 

  Andreiul care-mi e in grija a facut scor 100% la testul de citire pentru ca am cerut voie sa stau cu el sa-i traduc si sa-l intreb eu cu profesoara langa. Si, uimire, s-a descurcat. Azi au avut un test "rece"(cold task) asa se cheama, la matematica. Adica li se prezinta niste intrebari inainte sa li se prezinte o lectie, o tema, un subiect major. Ca sa se afle care este nivelul, cam ce anume stiu sau inteleg copiii din chestiile alea. Ca dupa ce li se preda o vreme lucrul respectiv sa li se ofere "hot task" si sa se masoare cat au progresat. Si ala rece si ala cald contin la final "scopurile" bine definite, obiectivele. La care elevul trebuie sa bifeze daca crede ca le intelege/stie iar profesorul la fel din punctul lui de vedere in functie de ce a raspuns copilul la cerinte. E o lista legata de fiecare subiect in parte. Azi era despre geometrie pe care o vor face la anul mai in amanunt. Nu nimerea sa inteleaga cuvintele, nu stie ce-s alea triunghiuri si de cate feluri sunt insa la partea de "simetrie" omul a facut o chestie care ma face sa cred ca totusi este undeva in spectrul problemelor de invatare.

  Adica mi-e clar ca nu intelege (nici in romana) chestii simple, evidente. Nu priveste omul in ochi decat daca ii spui sa faca asta, are niste manifestari dubioase cand se excita la activitatile sportive sau la pranz pe teren, cumva il ia valul si face gesturi dure dar pe care nu vrea sa le faca. Insa azi la capitolul simetrie 2D omul a vazut niste chestii pe care eu sigur nu le vedeam de nici un fel! :)))) Noi n-am facut la scoala "linii de simetrie" sau daca am facut va rog sa-mi spuneti. Este practic "impaturirea" unei imagini in mod simetric. Pe liniile de simetrie. Mi s-a parut fabulos felul in care el le vedea in conditiile in care el nu stie sa adune sau sa scada si nu stie sa inteleaga cerintele pana nu i le explic eu. 

  Am muncit cu copilul asta cat n-am muncit cu fi-mea tot anul asta. Pentru ca ea s-a descurcat, a inteles. E atat de cumplit de greu sa vezi un copil care chiar nu INTELEGE. Ii explici in sapte feluri, te uiti la el si-l vezi pierdut. La inceput o chemam si pe profesoara ca ma gandeam ca nu stiu eu sa explic, si spunea ea in engleza... pana m-am prins ca o chem degeaba ca eu ii spun aceleasi lucruri, nu e fizica nucleara, ma descurc :))) Doar ca el nu intelege. Decat unele lucruri. Cititul i s-a imbunatatit vizibil ca nivel de intelegere a textului. Si scrisul, nu am reusit sa il invat literele caligrafice si am renuntat in ideea ca nu conteaza aia asa mult cum conteaza sa scrie un pic mai repede. Si am obtinut asta. 

  Si uite asa zilele imi sunt pline de ganduri de tot felul. Ma bucur enorm de prima vara confortabila din viata mea, e placut afara, e racoare in casa, azi mi-am cumparat cea mai frumoasa fusta in dungi si m-am plimbat pe strazi cu ea. M-am dus sa culeg copilul de la concursul de golf si nu m-a recunoscut fara vesnicii blugi si rucsacul din spate :)))) S-a distrat teribil o zi intreaga intr-o excursie fabuloasa. Dusi in autocare care au centuri de siguranta, asta am observat prima data dimineata :) Spaima mare pe mine sa plece de acasa si din mediul nostru tocmai acum cand s-a rasculat xenofobia in tot felul de animale... Incidentele rasiste si xenofobe curg in lant la stiri si pe retelele de socializare. E drept, nu aici unde stam noi insa nu poti sa nu te gandesti "ia sa vorbesc mai incet sa nu ma auda nimeni pe strada ca nu stiu cine se propteste cu un cutit in mine" sau ceva. Mna... 

  Iar copiii pot fi uneori mai rai ca adultii iar mie imi e teama sa n-o raneasca careva cu vorbele in prima instanta. I-am spus ca s-ar putea intampla ca in urmatoarea perioada sa auda vreo remarca urata la adresa romanilor. Si sa n-o bage in seama. Pentru simplul fapt ca si noi ii criticam pe ei de cate ori avem ocazia doar ca o facem acasa la noi. Iata! A zis ca nu intelege de ce sa-i zica cineva ceva urat, ca ea se poarta frumos si nu zice niciodata nimic urat despre nimeni :)))) Cam asa. Cum ii cresti asa ii ai. 


  

marți, 28 iunie 2016

Life goes on

  E doar marti si s-au intamplat multe. Anglia a inceput sa se scuture de socul rezultatelor de la referendum. Atmosfera de la stiri e una haotica, apasatoare, desi sunt antrenati sa fie neutri, mi-e clar ca reporterii BBC au votat Remain :)))) Brusc au devenit foarte coltzosi in exprimare, intrebarile curg una dupa alta, comentariile sunt acide. Raspunsurile nu exista, asa cum nu existau nici inainte de ziua de joi. Cameron s-a dus azi sa vorbeasca la Bruxelles dupa ce ieri a fost o dezbatere in Camera Comunelor. Dezbatere in care nimeni nu se mai grabea sa iasa din UE. Ma uitam siderata si ma gandeam ca prostii aia de jos care s-au lasat manipulati sunt nimic fata de conducatorii lor. 

  Ne intreaba lumea ce facem, cum e. Pai cum sa fie... greu de suportat. Apasare pe creier. Nesiguranta. Neliniste. Nu, nu cred ca ne va spune cineva sa ne facem bagajul si sa parasim incinta, nu cred asta. Pe de alta parte englezii au cautat pe net "ce este acela UE" dupa ce au votat si abia atunci am inteles cam cum a mers treaba. Abia atunci am realizat ca se poate de fapt orice. Ma rog, daca mi s-ar spune azi iesi afara... probabil m-as duce in Norvegia, Suedia, Danemarca. Sau in alta tara. Nu in Romania. Ne gandeam la Franta da' cre' ca si aia-s pe cale sa paraseasca corabia :)))

  Deocamdata n-am ce sa fac decat sa traiesc nesiguranta asta, chestie care pe mine una ma face cu capul de tot. Insa in jurul meu viata merge linistita inainte cu mine cu tot, chiar daca eu sunt blocata. Luni am fost poftita la o sedinta. Ne-au zis acum vreo 10 zile. Nu mi s-a spus despre ce doar ca s-au ales cateva persoane din staff, persoane care au copii in scoala. Si ni s-a dat si un chestionar de completat, legat de cat suntem de fericiti in scoala. Luni, timp de 2 ore am raspuns la intrebari, noi, parinti care nu lucreaza in scoala si... cativa copii din toate clasele scolii. In sala mare de muzica au amplasat 9 mese cu mai multe locuri. La fiecare, 1-2 membri ai conducerii scolii iti puneau intrebari. Raspundeai la un set pentru parinti ai copiilor din scoala si unul al personalului care lucreaza in scoala. Ce-a fost bine? Ce n-a fost bine? Ce ai facut sa imbunatatesti? Ce ai putea face mai mult si ce resurse ti-ar trebui? Ce zice copilul? El ce-ar vrea, ce l-a incantat cel mai mult anul asta? Ce si-ar dori la anul?

  Doua ore ne-am mutat de la masa la masa si-am discutat. Ei isi luau notite si urmau sa faca o mare suma si o planificare pentru tot anul care urmeaza din septembrie incolo. Ce, cum, unde, cand, cu ce, in ce fel... Dupa doua ore produsesem impreuna, cele cateva zeci de persoane de acolo... cateva sute de post-it-uri cu idei. Ma uitam in jur si nu-mi venea sa cred. Cot la cot cu mine la masa statea Tawar, un baietel de 5 ani de la Reception. Lesinat de oboseala si pupandu-si degetele din cand in cand, raspundea la intrebari despre cum ii place lui sa citeasca si ce i-ar placea mai mult sau mai des! Cei mai mari aveau o gramada de chestii in cap si nu erau deloc incurcati sa raspunda in fata directoarei si a celorlalti. 

  La pauza de baut ceai, cafele si de mancat diverse (ca doar nu credeati ca ne-au chemat sa suferim pe burta goala, nu-i sta englezului in fire sa nu puna ceva pe masa) a venit la mine prietenul meu nenea Howard, bunicul uneia dintre colegele Marei. Vizavi de ei sta un baiat pe nume Liviu, roman, venit cu familia aici. Howard i-a indragit pe toti si a si invatat cateva cuvinte in romana, cand a auzit prima data ca suntem romani a inceput sa vina zilnic la mine sa ma salute in romaneste :))) Am discutat diverse cu el pentru ca e teribil de vorbaret. Ieri a venit sa ma intrebe ce fac, daca suntem bine, ca uite, Liviu e ingrijorat. Zic nah, tu sa-mi zici ce fac ca io nu mai stiu! Omul mi-a zis ca el nu mai da drumul la stiri ca nu mai suporta ce se intampla, el se simte mai degraba european decat britanic (tipul are o masina-caravana-rulota deci a vazut toata Europa) si ca na, sa nu ne temem ca nu o sa ne dea nimeni afara.

  E foarte placut sa auzi asa ceva intr-o situatie ca asta. Pentru ca oricum paranoia-i gata, fandacsia urmeaza, serios... sunt momente in care te gandesti ca te vad astia pe strada ca esti roman, ca-ti scrie pe frunte sau ca... nu stiu! Creierul incepe sa mearga fara tine, am avut mai multe momente zilele astea in care m-a dus in paranoie fara sa-mi doresc asta :))))) Si cand ma gandeam eu ca e placut sa aud asta, le vad aproape de noi, tragand cu urechea, pe 3 doamne din staff, directoarea adjuncta, cea financiara si o colega de-a mea, Sally despre care am mai povestit, ea imediat s-a bagat in discutie pentru ca stie de la mine cateva chestii de prin Romania. Si am povestit cu ei cum ca na, noi muncim pe aici, care pe cat poate, ca sotul meu lucreaza 15 ore pe zi pe un job pe care tinerii englezi nu-l doresc ca altfel n-ar mai cauta firma lui soferi tot timpul, si alte asmenea. Ca am venit aici pentru viitorul copilului si pentru o tara CIVILIZATA. Si ca de un an am fost teribil de fericiti intr-o tara care tara acum practic ne-a spus ca "io nu te iubesc, fa, Caterino!" :)))

   La un moment dat, directoarea adjuncta care e o tipa mare si impunatoare, cu o voce pe masura (la inceput imi era o frica de ea cand o auzeam cum se ratzoieste la copii :)))) a venit langa mine, si-a pus mana pe dupa umarul meu si mi-a zis "Alex, I want you to know you are extremely wellcomed here! You are amazing and nobody will tell you to leave!" 

  Nu stiam daca sa rad sau sa plang. I-am zis ca-i multumesc enorm dar ca britanicii ei s-ar putea sa nu fie asa impresionati de cat de amazing sunt eu la o adica :))) Dintr-o gluma in alta s-a apropiat si directoarea financiara, cu ochii inlacrimati, si ne-a povestit cum s-a nascut ea in Zambia si apoi parintii ei britanici s-au mutat in Africa de Sud unde si-a petrecut primii 13 ani din viata ca abia apoi sa ajunga in Anglia. Si ca toata chestia asta e absurda si se va rezolva de la sine. Am intrat inapoi la discutiile sedintei cu capul ametit, imi era cald, eram foarte obosita de orele de harmalaie in alta limba... la ultima masa am cunoscut-o pe una din guvernatoarele scolii. Aici scolile au un director si un corp de guvernatori, ei decid lucrurile legate de scoala si sunt numiti prin alegeri in cadrul scolii. 

  Tipa, trecuta bine de 60... eu tot discutam problemele legate de copiii bilingvi si cum le putem regla spre integrarea rapida a copiilor care nu aduce decat lucruri bune. M-a intrebat de unde sunt si a sarit de pe scaun de bucurie ca si fi-su are iubita romanca si nu cumva as vrea sa o invat si pe ea romaneste, ca omu' o sa se cam insoare si ea vrea si ea sa stie cate ceva in romana?!!!??? Ma uitam la ea si ma gandeam ca cineva sare si-mi zice ca-s la camera ascunsa sau ceva. Dupa care m-a intrebat despre scoala si sistemul romanesc, i-am povestit, s-a terifiat si m-a felicitat ca am venit aici pentru fiica mea. Am zambit politicos si i-am zis ca se pare ca Portsmouth (populatie 90% britanici albi) si Hampshire (judetul) care au votat majoritar Leave nu-s la fel de incantati ca ea :))))) A ras din toata inima si a zis ca ea crede ca lumea nu s-a informat prea bine inainte sa voteze... si ca o sa plateasca pentru ingnoranta. Si ca de aia copiii trebuie crescuti cu cat mai multa informatie despre toate tarile din lume, ca sa nu ajunga adulti ignoranti. I-am dat dreptate si am plecat acasa.

  Si viata merge mai departe. Linistita. Joi, Mara merge la finala concursului de golf la care au castigat ultima data, acum vor reprezenta orasul Portsmouth. Ii ia o zi intrega si-i duce in alt oras ca sa faca intrecerea cu alte orase. Le-au dat tricouri inscriptionate cu mentiunea "le puteti pastra!" chestie care a incantat-o dincolo de orice! Iar saptamana viitoare are loc "Transition Days" adica luni isi vor cunoaste profesorul de anul viitor si vor merge in clasa cea noua iar marti vor avea o zi intreaga cu noul profesor si vor lucra la un proiect despre Olimpiada. Pentru ca da, in general, aici nu te lasa nimeni sa astepti mult si cu emotii ca sa afli ce vei face la anul. Subliniez: in general! :))))) 

  Si una amuzanta la final, de asta vreau sa-mi aduc aminte toata viata pentru ca moshuletele a fost ultra-amuzant si cum eu nu preget in a raspunde interpelarilor de pe strada, a iesit asta: in fata mea, un moshulete de circa 150 de primaveri abia mergea carand in mana niste scanduri sau ceva de genul asta. Mergeam repede in spatele lui si sandalele mele scoteau sunet. Cand l-am ajuns din urma la o margine de bordura unde se oprise sa traverseze s-a intors la mine, a ras si a zis:

El: are you following me?
Eu: not at the moment! would you like me to follow you another day... I'm in a hurry now?
El (razand in hohote- ma masoara de sus pana jos): I wouldn't say no, love!
Eu: It's a deal! But you should know I am Romanian and I understand that is pretty scarry around here :D
El (razand si mai tare): I fought in the War, dear, nothing scares me! Not even that bloody wanker called Farage!

Si am traversat razand amandoi. 



  

vineri, 24 iunie 2016

Ce-ai facut, coana mare? Ti-a trebuit referendum!

    Draga Lizzi,

  Stiu, e tarziu acu', aproape 8. Te-o fi luat somnul de la atata ceai cu prajiturele la ora 5. Da' nu stiu cum naiba de-ai lasat tu un baietel puber ca nea' Cameronu' asta sa va aduca in asa situatie demna de Mr. Bean... ca io ma gandeam ca bancurile alea cu Sir si John sunt doar bancuri, mai cucoana!

  Ne culcaram in UE si ne treziram in padure. Nu se stie unde. Supusii matale sa stii ca-s decapitati de spaima, mi-am dat seama azi cand am ajuns la scoala si i-am vazut cat de bulversati sunt desi ei au votat asa, coana mare. In Hampshire cred ca a fost 90 la suta pentru Leave ca pe aici traiesc doar englezi albi. Si noi, o mana de soferi, ceva personal medical, multe asistente, mna, oameni d-astia care muncesc cum ar veni. Stiu, matale ti-e strain conceptu' asta. 

  Da' sa stii tu, draga Lizzi, ca tinerii patriei tale stau pe benefits si refuza sa munceasca. Daaaa, ei se agita ca le-am luat noi joburile doar ca sa stii ca noi astia care circulam pe strada ii vedem ce fac. Azi, o tanti pe numele ei Carole, o doamna care munceste de o viata p-aci pe la tarlaua talica, era total oripilata de faptul ca toti tinerii sunt in pub la toate orele. Si ca pur si simplu nu se astepta ca o suma de cretini sa voteze asa. Stii, doamna asta apreciaza ca eu am venit aici pentru ca nimeni n-a vrut sa acceseze jobul pe care eu l-am vrut imediat. N-am avut concurenti. Pentru ca munca e naspa. 

  Carole asta, femeie de peste 60 de ani, mi-a zis azi ca e ingrozita de ce se va intampla. Si ca 40 de ani de progres o sa zboare pe fereastra. Eu o cred, e de-o varsta cu mama si a trait pe aici o viata. Si a si muncit. Si faza e ca nici pensie n-o sa aibe din cauza de niste bube birocratice tampite... ca mai bine va ocupati dracu' de alea decat de referendum pe baza de turme de boi. Mi-a zis azi ca nu stie ce o sa se "intample cu noi"... Zic cu VOI? Poate cu NOI! La care femeia a suspinat resemnata "well, you're an EUROPEAN CITIZEN". Si cumva, mai Lizzi, m-am simtit mai bine. Eu care am simtit ca-mi pica cerul in cap cand dimineata am dat drumul la un BBC plin de oameni ciudat de debusolati, de tristi si de incordati. 

  Eu, care toata dimineata m-am gandit la negru. La mutare in Franta...ce Franta, bre Lizzico, ca din cauza de tampitii tai, se cer si aia afara imediat. Ca na, prosti sunt peste tot... O sa zgaltaie acu' Europa din toti tzatzanii Cameronu' lu' matale si alti idioti. Marea Britanie? Pai imi pare rau sa te anunt, o sa te cam ia cu tensiune si palpitatii da' tare mi-e teama... tare-tare mi-e teama ca o sa scapati si de Irlanda si Scotia cu ocazia asta. Stiu, tarletzii care au votat iesire AIA ZIC! Si aia VOR! I-am auzit zicand asta. Asa-s de destepti... Bai Lizzi insa intre noi doua fie vorba, matale stii cam cati bani din turism iti aduce Scotia pe an. Tiriplicii nu stiu. Ei nu stiu nimic decat ce li se spune de sus... si daca voi sus ati adormit de tot... Si l-ati lasat pe alde Farage sa latre si sa minta... Farage care azi dimineata a recunoscut ca a mintit, ca cifrele alea nu erau corecte. In direct. :))))))

  Zilele astea nu te-am vazut sau auzit. Pare ca dormi. Familia regala e pitita intr-un buncar undeva, presupun... Nu stiu care e eticheta da' io zic sa o mai lasi dracu' de democratie ca vad ca nu va prieste. 

joi, 23 iunie 2016

Traim istoria

  Azi cica voteaza astia daca stau sau pleaca din Uniunea Europeana. Urmarind zecile de dezbateri mi-e clar un singur lucru: habar n-am ce-ar fi bine. Da, desigur, vuieste lumea ca moare Anglia fara UE. Da, desigur, realitatile pietei europene exista si nu-s de neglijat. Englezii? Pricep ei ceva din economie, politica sau altele? Eu cred ca cei de jos nu. Si din 46 de milioane de oameni care se incardreaza cu drept de vot azi... cred ca exista o majoritate covarsitoare care habar n-are pe ce lume traieste :))))

  E normal. Nu-i intereseaza. Ei traiesc bine, unii doar supravietuiesc cu ajutoare de la stat... iar traditia le zice ca "lu' Britania sa nu-i zica, nimeni, coaie, ce sa faca!". Asta ii oftica pe cei de jos care inteleg doar argumente legate de "fucking Polish guys that are stealing our jobs" :)))) Pacat ca pentru joburile alea nu se duc sa aplice si ei, britanicii. Nuuuu. Nu e ca si cand le ia cineva jobul de sub nas, revin, la noi la scoala mai e nevoie multi oameni pentru tura de pranz, ba chiar si de asistenti... vreo doua profe sunt insarcinate si sunt curioasa la toamna cine apare in loc ca si acolo e trauma mare sa gasesti oameni... salariile-s mici si munca e multa. Si grea. 

  Dar da, agricultura si pescuitul Marii Britanii au avut de suferit enorm de pe urma UE. Ca si in Romania dealtfel. Oamenii astia produceau peste mult si divers pana cand UE i-a pocnit cu niste reglementari foarte "inteligente" gen: tu pescuiesti cod, da? Daca in plasa ta apare si alt peste tre' sa il arunci inapoi in mare chiar daca e nitel mort! Nu ai voie sa aduci la mal alt peste ca intri la puscarie!"... i-a luat unui tip fabulos care e bucatar de fapt, niste multe luni de campanie, emisiuni televizate si interpelari in Parlament, urmate de interogari la Bruxelles... sa schimbe putin reglementarile. Sa nu se mai arunce inapoi in mare peste mort cand oamenii n-au ce manca! 

  Asa ca da, lumea e impartita jumi-juma. Si cand te uiti la o dezbatere facuta de oameni care stiu sa dezbata lucruri si sa vorbeasca in public cu argumente... devine hilar. Pentru ca dai dreptate cand unuia, cand altuia. Si la final tot nu stii cum ar fi mai bine. Si din pacate nimeni nu are raspunsurile pentru ca asta e o situatie unica si nu se poate prezice de fapt nimic. Asa ca asta va fi pur un vot emotional. Care nu va avea legatura nici cu cifrele si statisticile economice, nici cu realitatile din teren, nici cu predictiile analistilor. Lumea va vota cu sufletul iar oamenii sunt plini de pasiune ca si la fotbal. 

  Sau plini de indiferenta precum colega mea Marie de care radeam azi ca are treaba sa voteze dupa amiaza si mi-a zis ca nuuuuuuuu, ea nu se duce la vot. Am intrebat-o de ce si mi-a raspuns ireal:
 "Pai la cum merg lucrurile... toate alea, curentul, mancarea, s-au scumpit. Aia cu Leave zic ca o sa fie mai bine. Aia cu Stay zic ca n-o sa fie. Io ma gandesc ca ori o sa fie mai bine, ori nu. Nu-mi bat capul cu votul". :))))))))))))

  E clar, da? Ori o sa fie mai bine, ori nu! 

sâmbătă, 18 iunie 2016

Obosită și încântată

  Ma simt extrem de obosita. Parca niciodata in istoria mea de om n-am fost atat de obosita. Nici cand aveam copil mic de tot. Ieri cand am ajuns la scoala a fost un accident, asistenta clasei Marei a cazut in clasa. Rau. Femeie de 50 de ani s-a repezit si s-a impiedicat si a aterizat cu botul pe podea. S-a ranit destul cat sa sperie lumea in jur.

  Le-am gasit adunate in baie-vestiar cand am ajuns. Mi-au rasunat in ureche vorbele directoarei specialista in urgente... "acum e adrenalina, cand o sa treaca, o sa simti ca te dor multe chestii". Asa si eu. Ma simt obosita fizic si psihic dupa cel mai lung si mai complicat an al vietii mele. De acum inainte anii mei se vor numara din 29 iulie cand am aterizat aici :)))) Asta e reflexul. Mai e putin si se face un an care a fost atat de plin de emotii, de frici, de intrebari si de dileme, de noutati si de invatat... si de multe boli pentru mine... incat acum, cand m-a parasit adrenalina... as dormi. 

  Din octombrie pana in ianuarie am fost bolnava de viroze respiratorii. Nu stiu cate, dupa a 4a am incetat sa numar... Abia intrasem in scoala intr-o tara noua, cu alti virusi. M-am imbolnavit de fiecare in parte. La modul sinistru. In februarie am facut greseala sa iau niste medicamente prescrise de medicul de aici si m-am umplut de psoriazis asa cum n-am avut niciodata in 5 ani de cand il am. Ceva incredibil, am facut niste eforturi supra-umane sa scap. Dupa jumatatea lui aprilie a venit alergia care a tinut pana pe 6 iunie. Cand brusc, asa cum venise, a plecat. M-am trezit, peste noapte, om normal, respirator.

  Dar nu dormisem 2 luni. Asa ca acum sunt absolut lesinata, ma culc si visez in engleza, ma enervez ca e engleza si ma trezesc :))) Saptamana asta Andrei are evaluare si desi progreseaza bine, e clar ca omul are niste iesiri ale lui care nu pot fi stapanite de nimeni asa ca s-ar putea sa faca o surpriza neplacuta. Vineri a fost implicat intr-un incident violent, mereu face d-astea... n-am cum sa il educ eu daca ma-sa n-a facut-o. Am ajuns sa ma ingrijorez mai mult de el decat de fi-mea pe care o stiu ca nu face dude :)))) Si mai avem o luna de scoala inca, aici vacanta de vara vine abia dupa 20 iulie :)

  Asta ar fi la capitolul "oboseala". La capitolul incantare maxima este faptul ca dragele noastre Gabi, cea mai buna prietena a mea, si Bia, cea mai buna prietena a Marei... sosesc luni seara. Deja trepidam! O sa fie o mega distractie pe noi, mai ales ca si-a luat si Marius concediu o saptamana ca sa fie prin preajma pentru ca eu si Mara ne vom tot fatzai la si de la scoala, noi n-avem vacanta deocamdata asa ca cineva tre' sa fie cu fetele noastre in lipsa. Mara mai are putin si lesina de bucurie, asta e clar!

  Capitolul doi din incantare este planificarea vacantei pe care am pritocit-o de multe saptamani, ca ce sa faci cand ai nas infundat si nu dormi noaptea deloc decat sa cauti destinatii de vacanta. Sudul Frantei scrie pe noi la final de august. Am planuit in detaliu mersul cu masina, opriri pe drum la dus, stat acolo, oprit la intors in doua locuri al doilea fiind Parisul unde este colega mea de banca din liceu pe care n-am mai vazut-o deeeeee douaj' de ani si care este unul dintre cele mai luminoase personaje din copilaria mea... Mara vrea sa vada turnul ala neaparat asa ca ne vom opri la intoarcere si la Paris. O sa fie frumos de tot, Mara e supra-incantata ca va vedea "si Franta, mami!"... pentru ca are o lista destul de frumoasa de tari in care am dus-o pana acum. Asa ca, Franta! Mai putin daca voteaza astia "iesire" din UE si ni se inchid granitele :))))

   Cam atat pe aici, acum ma duc sa ma culc ca e deja 7 seara si ma simt obosita :))))))

miercuri, 8 iunie 2016

Scurt training despre metoda colaborativa de rezolvare a problemelor elevilor

  Azi ni s-a spus ca trebuie sa participam la "o sedinta". Nu stiam despre ce e, am presupus ca e cea obisnuita a staff-ului. Cand colo... o ora de training despre "Behavior management policy" asa cum e ea inteleasa de scoala in care lucram. Fiecare scoala are libertatea sa-si compuna propriile politici de functionare. Unele sunt impuse de lege (cele legate de siguranta copiilor, sanatate si altele asemenea), altele sunt viziunea managerului scolii si a echipei lui. In acest caz a Inclusion Manager-ei. Tipa asta e foarte desteapta pe langa ca e foarte placuta ca om. Are studii in stiinte ale educatiei legate de nevoile copiilor cu dizabilitati.

  Ne-a vorbit azi o ora ca unor colegi sau prieteni apropiati, ne-a dat exemple concrete, a fost incredibil de coerenta si de misto. Erau acolo de la directoarea adjuncta la cateva profesoare, teacher assistente si personal de la pranz. A avut prezentarea pe ecran dar ne-a dat si formatul scris. Fac un sumar cu extrase din prezentare si explicatii ale mele pe alocuri.

  Ni l-a prezentat pe domnul Ross Greene de la Departamentul de Psihiatrie a Universitatii de Medicina Harvard si cateva dintre cartile si teoriile create de el despre felul in care copiii pot fi ajutati sa capete skill-urile necesare evolutiei in scoala si in viata din afara scolii. El a elaborat "Collaborative Problem Solving" (CPL), o metoda de a lucra cu copiii care au greutati in a se adapta mediului scolar si cerintelor acestora. Pe scurt: sa-l faci pe omul mic sa-ti spuna el singur ce are si de ce se poarta "ciudat" sau violent. Si sa-l indrumi catre gasirea unei solutii pentru rezolvarea comportamentului nedorit. Solutie care trebuie sa vina mai degraba de la el decat de la tine, adultul.

  Desigur, toti avem asta in intuitie. Sau ma rog, unii dintre noi. Dar o ai in intuitie cand e copilul tau. Eu mereu incerc sa aflu de la Mara ce anume o enerveaza cand are oarece iesiri, se enerveaza sau se frustreaza brusc din motive care la prima vedere sunt absurde dar care intotdeauna dedesubt au altceva, au o explicatie care pentru ea e logica (chiar daca taxu crede ca-s "rasfaturi", ma lupt si cu el sa inteleaga ca nu-s, ca omuleatza are o problema la ea in cap si nu stie sa o explice in momentul ala). Asta pentru ca stiu exact ce sa intreb si cand, o cunosc mai bine decat pe mine, o stiu si dupa cum respira. Insa la scoala sunt 360 de copii care nu-s ai mei si n-am cum sa ii invat pe toti pe dinafara. Desigur, o mica parte din ei i-am invatat tare repede: aia care au comportamente dubioase, ala de s-a suit pe gard sa fuga din scoala, aia care umbla asta iarna in sosete prin iarba uda si nu mai vroia sa intre in clasa, ala mic de-i trozneste pe toti cu fiecare ocazie... mna, pe astia ii inveti dupa moaca dar nu stii cam ce sa faci cu ei. Nu stii ce merge si ce nu la fiecare, habar n-ai! Asa ca scoala te trainuieste ca sa intelegi cum sa faci in general cu ei. Si cum sa ii ajuti si pe cei care nu-s asa "deosebiti" ci-s doar pusi in situatii care ii depasesc. Mereu am zis ca pusul copilului in colectivitati cand e atat de mic (4 ani au cei de la Reception si sunt zile in care va jur ca se bat intre ei ca chiorii... sau incearca, ca nu-i las) nu-l ajuta prea mult, el nu are inca aceste skilluri de a trai in comunitati mari si de a-i accepta pe ceilalti. Asa ca trebuie sa le invete, sa si le antreneze zilnic cu ajutorul nostru si in final sa ajunga un copil fericit, echilibrat si cu rezultate ok in scoala. 

 "Factors that make a difference
Environmental protective factors:
- Having an adult in their life who believes in them as a worthwhile person (aici ne-a explicat ca, in scoala, de cele mai multe ori nu e profesorul pentru ca ala e cel care cere cel mai mult de la ei, asa ca de multe ori copiii se ataseaza de o un asistent sau una din doamnele de la pranz, si asa este, am si eu cativa clienti care ma cauta zilnic doar ca sa...stam de vorba :))))
- A sense of belonging to the community
- High expectations alongside the support to achieve - being encouraged to do your best in all situations (sa nu pui stacheta nici prea sus dar suficient de sus incat toti sa poata ajunge iar cei care nu pot, sa fie ajutati)
 Personal protective factors:
- Problem solving skills
- Social and emotional skills/emotional literacy skills (adica sa poti fi capabil sa-ti spui cu glas tare emotiile, sa explici ce simti si ce gandesti in loc sa urli sau sa-i dai un pumn altuia)
- Positive thinking skills

 Resiliency studies, in fact, offer evidence of what educators have long suspected and hoped: more than any institution except the family, schools can provide the environment and conditions that foster resiliency in today's youth and tomorrow's adults - Henderson and Milstein 1996. Research identifies the most significant factor in the environment and conditions school can provide in order to foster resilience is nurturing relationships between school staff and students.

  Demonstrating belief in a pupil as a worthwhile person by:
- building raport, smiling and welcoming students
- have frequent positive interactions
- modelling courtesy and respect
- showing and interest in and actively listening to students

 Developing a sense of inclusion and belonging by:
- providing opportunities for everyone to participate (deci nu ii punem sa raspunda doar pe aia care-s olimpici, da? :))))
- valuing all students opinions without having to agree with them
- celebrating a wide range of acheivements (nu numai cand stie la matematica, da? :))))
- providing experiences which guarantee succes for everyone, however small, not setting the bar so high that students fail but high enough so they are challenged. (aici ni s-au explicat exemple inclusiv cu dizabilitati fizice)

 Demonstrating high expectations alongside the support to achieve by:
- encourage students to do their best in all situations
- supporting students to recognize their progress and praise the effort they have put in to achieve this
- using the power of "YET": "you have not achieved that YET"
-solving problems collaborative with students.

  The Succes Cycle: Small Steps of Succes - Succes Shared and Celebrated - Experience of succes - Positive Attitude - Improved self Image.
  The Failure Cycle: Limited range of skills - Situation requiring skills - Atempt to get needs met with limited succes and frequent failure - Increasingly negative self image - Reduced confidence to try out new skills to solve problems.

  Apoi ni s-a explicat cum devine cu Metoda Colaborativa. Sunt de la sine intelese trei planuri. Planul A, cel in care te rastesti la copil si ii spui sa faca ce vrei tu acum, ca asa zici tu. Planul C in care ii dai pur si simplu ce vrea si-i zici ca nu vroiai sa-i dai dar ii dai ca situatia sa nu escaladeze. Nu inseamna ca "faci ca el", inseamna ca alte lucruri sunt mai importante in momentul ala, gen siguranta copilului si altele. Si... maretul plan B in care tre' sa aflii ce naiba vrea copilul si sa-l indrumi catre o solutie pe care el singur sa o formuleze. Si ni s-a mai spus ca majoritatea scolilor au pretentia ca intotdeauna sa fie aplicat planul B numai ca... uluitor dar... planul B nu merge mereu si nu merge cu oricine. Evident. Asa ca, scoala noastra a ajuns la acceptarea faptului ca uneori trebuie sa-i dai cu planul A din start si ca la unii merge perfect treaba asta. Exact la fel cum unora tre' sa le dai planul C pentru ca uneori pur si simplu nu poti sa-l tot agiti pe ala degeaba, ca o sa faca si mai urat decat face deja. Asa ca te retragi, ca ulterior, cand e mai linistit, sa revii cu morala pe capu' lui :)))

  Cu alte cuvinte intr-o lume ideala ar merge cu vorba buna si intelegerea dar... cum nu traim intr-o lume ideala, trebuie sa stim cu care ce plan merge. Si ei fix asta fac, le-am urmarit pe tipele astea specialiste cum se duc dupa cate unul pe care-l apuca saritul peste gard si cu diverse metode, in diverse momente... il conving. Pasii metodei colaborative sunt urmatorii:

 Step 1. Empathy
- This is when you gather information so as to clarify the students concern or perspective on the unsolved problem
- Goal is to get the student talking to obtain the best possible understanding of the problem
- Important to start with a neutral statement: I've noticed... What's up? Tell me more about... I am wondering what is going on?
- Be willing to be patient - allow for silence time if needed
  Aici Wendy ne-a povestit din experienta ei, inclusiv cum l-a intrebat pe unul care vroia sa sara pe un geam intr-o zi, de 64 de ori "What's up?" pana cand i-a raspuns ce-l impingea sa vrea sa plece din scoala tocmai pe geam :))))

 Step 2. Define the problem
- Here, the teacher communicates their concerns or perspective on the unsolved problem
- Generaly adult concerns fall into 3 categories: safety, leargning or the behavior is affecting one's self or others
- Simple statements to use: My concern is.... The hing is....

  Step 3. The invitation
- Student and teacher brainstorm solutions to address both concerns
- Must let the student know you want both concerns addressed
- The step involves restating the two concerns so as to summarize the problem to be solved
- "I wonder if there is a way...."
-Then give the student the first opportunity to generate a solution: "Do you have any ideas?"

 Philosophy behind CPS theory: If children could do well they would do well. If a kid had the skills to exhibit adaptative behavior he wouldn't be exhibiting challenging behavior. There is a spectrum of things that human beings do when life's demands exceed their capacity to respond adaptatively: some cry, sulk, whine or withdraw, some swear, scream, others have the skills to hold it together. Some don't. Adica noi trebuie sa ii invatam in scoala aceste skilluri, sa repetam mereu pana cand ei invata sa raspunda in mod adecvat unei multitudini de cerinte ale scolii sau vietii in societate. 

  La final ne-a oferit un citat din Sue Roffey:
"Teachers often underestimate how important they can be in the lives of their students. In a thousand small interactions that convey warmth, welcoming and consistency they can provide the psychological input that lifts someone out of a major risk zone". 

  Cam asa e in anul 2016 intr-o tara civilizata. 

  


  

luni, 6 iunie 2016

Testari de final de an

  Mara termina acum anul 4 in Anglia. Nu e chiar ca si clasa a4a in Romania. Aici anii se numara mai devreme decat acolo. La 4 ani copiii merg la Reception Class, urmata de anul 1-2-3. Conform varstei la circa 8 ani intri in anul 4. Scoala primara duce elevii pana la anul 6 inclusiv. Urmeaza scoala secundara cu alti 6. La fiecare final de an se dau testari dar testari nationale se dau doar in anii 1, 2 si 6, cel din primul an fiind de "phonics" adica felul in care copilul poate sa pronunte cuvintele. In anii 2 si 6 se dau testari nationale care insa nu au o "relevanta" directa asupra elevului, adica nu se intampla nimic daca scorul lui e jos. Nu-l mananca nimeni. Testele au ca scop statistica nationala, adica oamenii vor sa stie "cat stiu copiii nostri si unde putem imbunatati sistemul?"

  Deci sa zicem ca ar fi terminat clasa a doua in Romania daca ramaneam acolo. Ce obtinea ea? Ea adica omul ala mic de 9 ani, cu ce iesea din clasa a doua? Cu ce "cunostinte" pleca ea mai departe? Anul trecut cand a terminat clasa 1 vroia sa dea foc cartilor dupa care zilnic a facut cate 2-3 ore de teme acasa. Nu le-a dat foc. A venit aici si a invatat o alta limba si materiile predate. Aici materiile nu-s separate, este un cumul de cunostinte intersectate. Sunt doua ramuri mari "Numeracy" si "Literacy" si pe langa ele Stiintele, Artele, Sportul. Stiintele gen fizica cu 4 cutii pline cu magneti de toate formele si marimile. Biologia cu plantat de plante vii, mers in padure si urmarit gazele. Hranit gainile scolii si alte chestii la fel de "dubioase". 

  Istoria cu epoca de piatra, cu Marele Incendiu al Londrei... literatura cu Harry Potter citit in clasa. Geografia cu viata in Africa a diferitelor triburi. Toate facute ca distractie si joaca, nimic "predat". Povesti, imagini, filme, cantece, desene, culori, magie. Pentru matematica au resurse nenumarate care sa ajute copilul sa inteleaga cifrele, proportiile, fractiile, inmultirea. Au resurse materiale in fiecare clasa si au si metode. Deasemenea, au ceva extrem de important: zambetul profesoarei de cate ori gresesc. Brate intinse de cate ori au nevoie. Luat in brate cand au nevoie. Si da, si "morala" atunci cand e nevoie de ea. Pe cel mai bland ton din lume sunt invatati sa fie oameni buni. 

  Azi cand am ajuns in clasa li se dadea "testarea" la Literacy. O parte din testare, aici testarile nu-s ore in sir ci facute pe bucati in mai multe zile. Li s-a dat un text despre "conditii meteo extreme", un text inteligibil, simplu, clar si plin de informatii extraordinar de utile despre meteorologie si geografie. Li s-a mai oferit si un tabel cu fiecare element meteo explicat pe larg. Si au avut de raspuns la 14 intrebari din text. Unele mai simple, altele putin mai complicate dar nimic care sa ii depaseasca. La unele dintre ele trebuiau sa gaseasca si sa copieze exact propozitii din text.

  Au lucrat in liniste si foarte relaxati. Pentru ca nu exista nici o consecinta negativa asupra elevului a scorului de la teste. Iar scorul nu este comunicat elevului. Elevul nu stie ca a facut 5 din 14. Sau 2. Sau 14. Parintii primesc acasa anual un raport cu un scor total, un nivel la care copilul se afla per ansamblu. In rest, copiii sunt lasati sa isi traiasca scoala fara "note". Da, li se spune mereu ce au gresit si unde, sunt indrumati mereu, fiecare dintre ei, in urma acestor teste. Pentru ca profesorul nu le corecteaza mecanic, pune nota si trece mai departe. Nu, profesorul afla CE anume stie ACEL om mic. Si unde trebuie sa mai insiste la fiecare dintre ei. Pe ea asta o intereseaza! Si ii are in mana doar un an, la anul ei trec la alt profesor si acel profesor ii va cunoaste pe fiecare in parte si ii va ajuta pe fiecare. De aceea toti din scoala se cunosc intre ei. Fiecare profesor ajunge sa-i cunoasca pe toti elevii de la Reception pana la anul 6! Profesorii discuta intre ei, se sfatuiesc si se informeaza unul pe altul despre fiecare elev in parte. Profesorii sunt o echipa nu o sleahta de nepasatori care se mananca de cur si se barfesc unul pe altul ca la concurs.

  Azi am cautat in teancul cu teste pe cel al Marei. Am inceput sa rad in hohote iar profesoara m-a intrebat de ce rad, a scris ceva aiurea, sau ce? I-am spus ca rad pentru ca nu m-as fi asteptat niciodata ca la o cerinta cu "gaseste si copiaza textul" fi-mea, micul robot adus din sistemul comunist de invatamant sa faca o ditamai polologhia de nu stiu cate fraze cu CE A INTELES EA si cu CUVINTELE EI despre ideile din text :))))))))))))))))))))))))))))))) Pentru ca aici a fost antrenata tocmai intru gandirea PROPRIE, analitica, a unui text... Iata! La testare s-a lansat micuta in aprige descrieri literare ale fenomenelor meteo. Pentru ca ea de multe luni scrie povesti asa cum au invatat-o ei la scoala, face texte literare complexe. 

  Am ras impreuna cu profa si cu asistenta si le-am zis "e vina voastra, i-ati zis mereu sa zica cu vorbele ei, cine v-a pus?" Nu mai stie copilul sa fie robot si sa "copieze din text" ceva :)))))))) Au ras si ele cu placere si au fost, inca odata, uimite de Mara. Si eu am fost. Ma uimeste copilul asta in fiecare zi! De aia s-a adaptat usor si cu placere la o lume si o viata total straine. Pentru ca a fost invatata ca aici "e voie" sa spunem ce gandim la scoala. Si cu glas tare, si in scris. De fapt.... e voie sa gandim la scoala. Si ce poate fi mai placut decat sa fii lasat sa gandesti cu capul si cu sufletul tau?

joi, 2 iunie 2016

10 luni

  Cu oarece intarziere din cauza de vacanta "half term" (saptamana asta avem vacanta de jumatate de trimestru, aici se face invatamant cu gandul la cat pot copiii nu la cat vor ministri) si alergie bulversanta care jur ca m-a pus la pamant mai ceva ca un tanc rusesc... mi-am adus aminte ca au trecut zece luni. Pe 29 iulie 2015 aterizam, eu si Mara, in tara unde iarba nu apune niciodata.

  Mai e putin si se face un an. Nu stiu cand a trecut. Stiu doar ca azi am mers la Posta sa pun un plic. Si ca mi s-a oferit un pahar cu apa deoarece eram transpirata si doamna m-a vazut agitata. Cred ca din reflex am transpirat, doar cu gandul ca merg la Posta! Mai stiu ca azi mi s-a pescuit o cireasa din punga luata de la magazinul de legume-fructe. Domnul vanzator a vazut ca era stricata si a luat-o. Mi-a adus alta la schimb. Si si-a cerut scuze. In timpul asta eu ma uitam dupa camerele ascunse...

 Mai stiu ca suntem in vacanta. Si toti copiii de la scoala sunt pe strada si mai ales tipa cand ma vad si pe mine pe strada :))) Cu chiote, cu fluturat din maini si cu un "helllllooooouuu" miorlait aruncat printre buze. Ba unii dintre ei vin si ma iau in brate direct, pe strada, la Tesco, in parc sau unde ma prind :)))) Dupa care ii aud spunand mamelor "this lady works at school". Si ma gandesc, din nou, ca nu e adevarat... Serios? La 10 luni dupa aterizare lucrez intr-o scoala din Anglia de aproape 7 luni? 

  Mara e fericita. Din toate punctele de vedere. Cel culinar imi vine in minte azi pentru ca a cerut din nou mancare indiana. Cand nu cere chinezeasca. Cand nu cere greceasca. Cand nu cere italiana. Pe multe le stia din viata anterioara, indiana a descoperit-o aici. Si ii place enorm. Ca sa nu mai zic de chinezeasca care e viata ei la ora actuala :))) Si de japoneza ca nici taiteii aia cu supa nu i-ar da deoparte deloc! Micuta iubeste haleala exotica, ce sa mai...

Fericire dupa mult alergat

  Cam asta facem noi dupa 10 luni in Anglia. Marius a implinit deja un an din aprilie. Ne simtim bine, suntem acasa. Abia acum suntem acasa. Ceea ce va dorim si voua.