joi, 15 decembrie 2011

Leii si Animal Planet

  Pentru ca Marei ii plac emisiunile despre animale, aterizam destul de des pe canalul de mare angajament Animal Planet. Acum cateva seri, cand am ajuns pe canalul cu pricina, ne-am oprit din vorbit si eu si omul meu, pentru ca era ceva palpitant. Un baiat care tipa la un leu. Leul alerga catre el foarte pus pe treaba, iar baiatu' asta, cu un baston in mana (din ala de lemn cum avea tataie in patru'shopt) striga la leu "Termina! Termina!", ma rog, asa traduceau astia, el striga "Cut that out! Go away".

  Emisiunea se numea Into the Pride si il continea pe baiatu' asta, pe bastonul lui, una bucata ATV mai altoit asa, si o turma de lei. Turma de lei era undeva in Africa, prin Namibia din cate am inteles, in ceva ce ei numeau o "rezervatie naturala cu scopuri turistice". Dupa cum vedeti am fost extrem de atenta la detalii, ne-am uitat cu ochii cat cepele, pentru ca era ceva de-a dreptul minunat.

  Adica era Africa cum ar veni...ea asa...cum a lasat-o natura. Si baietii aia de pe acolo au zis ca cum sa faca ei sa vina niste turisti "pai ete bah, avem acilea niste lei pe un camp... zic sa vina niste turisti aici sa ii vada asa, cum ar veni in natura". Probabil sa si plateasca pentru asta. Da', numa' ca pe leii aia, si pe rinoceri si pe toti aialaltii care erau acolo la ei acasa, nu i-au intrebat. Asa ca atunci cand au venit niste turisti, astea, adica animalele i-au cam mozolit, ce sa zic... i-au pupat mai apasat. Cum i-au gasit plimbandu-se pe acolo, cum i-au fugarit, si dupa cum as crede eu, i-au cam prins. I-au prins rau de tot!

  Bun, deci astia din Namibia au constatat ca e cam naspa cu turistii pusi pe camp cu leii... asa ca acest baiat impreuna cu postul Animal Planet, au decis sa intervina salvator. Si de aici emisiunea cu pricina. In care el... atentieeeee... vorbea cu leii! Ca sa ii convinga sa nu mai molfaie turistii! Perfect.

  Inarmat cu bastonul si cu ATV-ul si cu echipa de filmare au purces sa convinga leii de pe camp ca oamenii nu-s asa naspa cum par, si sa ii roage frumos sa nu ii mai manance. Si se ducea cu ATV-ul, se dadea jos de pe el si se ratzoia la lei. Dupa care aia normal ca se ridicau asa alene si incepeau sa il alerge pe acolo un pic, iar tipul se ducea repede la ATV, si isi cocotza curul pe el, avand impresia clara ca daca face asta e "safe", adica nu stiu la ce se gandea. Ca, la o adica, daca leul venea la el si ii aplica o laba. zbura el cu ATV cu tot de nu se vedea.

  Cand se ridica leul la el incepea sa tipe frenetic si sa batzaie din baston. Dupa care ne explica noua cum el trebuie domnule sa il convinga pe ala, care era capul turmei, ca oamenii nu-s naspa, si ca ei, leii, nu trebuie sa vrea sa ii haleasca cand vin pe acolo sa ii vada. Mmmm, ooook!

   Adica cum ar veni sa schimbe perceptia leului despre lume si viata. Eu ii doresc succes! E o emisiune minunata, educativa, care te face sa razi cu lacrimi. Bravo mah baiatule! A mai fost un nene, Steve, ala de s-a dus el si a inotat cu pisica de mare numai ca pisica aia de mare era cam anti-sociala asa, si in nesimtirea ei a indraznit sa il omoare nah...Ghinion! Animal Planet si prezentatorii masochisti care mor din cauza de... animale! Culmea! 

miercuri, 14 decembrie 2011

Eu sunt Grinch?

   Aia am ajuns sa ma intreb de cativa ani incoace. Nu ma intelegeti gresit, Craciunul e sarbatoarea mea preferata. The best. Insa eu am o problema. Craciunul e pe 25 decembrie. Pe bune. Deci sa zicem ca pe 24 este Ajunul, si incepem sa ne bucuram. Insa e vorba de 24 decembrie. Nu octombrie. Anul asta am vazut in data de 5 noiembrie primele standuri "de Craciun" in magazine...really? Inceputul lui noiembrie? Pai daca o luna si jumatate eu il tot vad pe Mos Craciun si aud colinde, ce dracu de stare de craciun sa mai am pe 24 si 25 decembrie? Mi-a trecut demult nene...preludiul e bun, da tre sa fie putin si la momentul potrivit, nu cu o luna inainte.

  Apoi ajungem la magica zi de 6 decembrie...cand intr-un final vine Mos Preludiu...ca nu stiu cum altfel sa ii zic lu' Mosul ala mai mic care pune chestii in ghete la lume. Din ziua aia incolo se da drumu' la colindat. Cand zic se da drumu' am fix impresia ca niste oameni, in special tineri, se bucura nespus ca vor face rost de niste bani de tzigari din ziua aia si pana pe la Revelion. Nene...anul asta m-au colindat PITZIPOANCE. La modul cel mai serios. Pitzi blonde, pe la 17-18 ani asa, pe tocuri, strident machiate, cu unghii false si genti Lui Viton de Obor. Ma rog, nu m-au colindat pentru ca eu nu deschid usa la "colindatorii" care tin neaparat sa sune la sonerie. Vrei sa ma colinzi, baga mare, colinda si apoi mai vedem daca iti dau io doo mere si patru nuci, ca doar asa era TRADITIA acestui gest, nu?

  Acu pe bune, daca io deschideam usa la "colindatoarele" astea si rageau ele la mine "Buna Dimineata la Mos Ajun" (WTF...e 6 decembrie unde ma-ta vezi tu Ajun acu'?) ca oricum ala e singurul colind pe care ele il stiu...si io le dadeam cate un mar si doo nuci de caciula? Ce credeti ca mi se intampla? Io zic ca mi se umplea brusc frigideru' de niste carne, si nu d-aia de porc...Pai la astea ce sa le dai nene? Poate niste prezervative sau cate un pachet de tigari...sau evident bani, ca doar se pregatesc pentru viitorul stralucit pe care il vor avea in industria de divertisment pentru adulti. Ca asa aratau, ma scuzati...sa am pardon...

  Dupa ce am luat vreo trei sonerii d-astea in creier, la indicatia lu' fi-mea care e mai desteapta ca mine, am facut frumos un afis pe care l-am pus pe usa. "NU PRIMIM! NU SUNATI!" si m-am simtit absolut obligata sa le desenez o stea pentru ca altfel cred ca nu intelegeau saracii ce nu primim si de ce sa nu sune. Si la ce sa nu sune...era deja prea mult. Drept pentru care aseara, inca o shatra de pitzi au intrat pe scara dand vesele din tocuri, (as vrea sa stiu care e cretinul care le tot da drumul la interfon, sa ii urez io niste chestii) si cand au vazut afisul...au inceput sa rada isteric. Au stat in fata usii cam cinci minute sa dezbata daca sa SUNE sau NU...Intr-un final una a zis "poate ne bate dracu' vreunu'" si au plecat troncanind. In ultima secunda, una mai platinata s-a intors fuga la usa cu telefonul mobil si a facut o poza afisului razand copios. Cred ca se ducea la careva sa i-l descifreze.

   Sa nu ne intelegem gresit: mie imi plac colindele. Imi plac si grupurile de colindatori care CANTA. Adica cei care stiu cum se face activitatea asta, care au un repertoriu de mai mult de o strofa dintr-un colind, si care le canta cum ar veni la momentul potrivit. Adica aia cu Ajunu' in Ajun, aia cu Steaua de Craciun...si Sorcova pe 1 ianuarie, nu pe 30 martie...Astia care vin ei sa raga la mine si suna de cate 4 ori in timp ce bat cu bocancii in usa mea...astora le-as da foc sincer. Pentru ca ei nu inteleg nici spiritul Craciunului, nu vin sa imi ureze mie nimic bun, ei vin sa faca rost de niste bani de tigari. Nu cred ca asta ma face Grinch, desi asa ajung sa ma simt atunci cand imi vine sa ucid niste "bieti colindatori" sau cand ma ia cu voma cand vad al 550-lea Mos Craciun circuland liber in luna lu' noiembrie...

  Lumea vad ca se aliniaza la chestia asta pornita de catre magazine. Lumea face bradul la 1 decembrie, sau oricum mult mai devreme decat ar fi cazul. Si eventual il desface pe la 1 martie asa...si uite asa se intinde Craciunul cate patru luni...din noiembrie pana in februarie...si din ceva care era placut si ma facea sa ma simt mai calda pe dinauntru, ajunge sa fie o mare placinta tziganeasca cu iz de manele. Sa fie mult si prost, in loc sa fie putin si foarte plin de semnificatii.

  Eu, eu o sa ma fac ca nu vad toti Mosii care imi ies in cale inca doua saptamani de acum incolo...o sa fac bradul pe 24 decembrie asa cum l-am facut intotdeauna, o sa fac curat in casa si o sa fac sarmale si cozonac, o sa ascult pe 25 cateva colinde bune cantate de lume care nimereste cu instalatia din gat...si o sa desfac bradul pe 2 sau 3 ianuarie. Dupa aia, o sa astept cuminte pana la anul in decembrie, cand stiu eu ca vine Craciunul...Si o sa incerc sa imi aduc aminte ce frumos era in Copilarie cand Craciunul venea intotdeauna in luna decembrie si tinea fix trei zile.

vineri, 9 decembrie 2011

Alimentatia copiilor

  O sa supar multa lume cu asta, insa simt nevoia sa punctez niste probleme. Stimate mamici, sa fim bine intelese, de FIECARE data cand mergeti la un pediatru sau la un farmacist trebuie sa luati in considerare ca ei sunt PLATITI cu spagi de diverse forme ca sa recomande anumite chestii. Unii sunt mai corecti ca altii, insa majoritatea nu au citit si informatii noi despre cum se hranesc copiii in mileniul 3. Deci nu ii mai puneti pe vreun piedestal si nu mai luati de bune tot ce va spune mama, bunica sau pediatrul. Atata vreme cat exista campanii de publicitate va exista si ignoranta majoritatii publicului. Eu personal am participat la o campanie de Mistery Shopping acum 10 ani, in care le ofeream farmacistelor bijuterii de aur daca ma duceam sa cer ceva pentru gat si ele imi recomandatu Strepsils. Ati inteles?

  Bun, acum revenind la oile noastre, si anume cu ce hranim copilul mic. Initial e simplu: cu lapte matern daca ai, sau cu formula daca nu ai. Dar daca ai lapte matern, atunci nu te supara pe mine, nu te indopi cu doi litri de suc cu chimicale pe zi "ca sa faci lapte" si in rest tii "regim" ca tre' sa slabesti dupa nastere. Daca ai lapte matern, trebuie sa MANANCI. Sa mananci BINE, curat si sanatos. Si sa nu fumezi, sa nu bei cafea sau alcool sau alte prostii. Altfel mai bine ii dai formula din cutie.
  Dupa ce termini cu prima faza incepe faza doi. La faza doi, in anul 2011 trebuie sa va informez, cu mare parere de rau, ca niste oameni mai destepti ca noi, din alte tari mai educate ca a noastra, au decis (deci nu eu, nu freza mea nu muschii mei) ca:

  1. CEREALELE SI PAINEA nu sunt bune. Cand auzi cuvantul cereale, da stimata doamna, aia include si COVRIGII pe care ii dai la copii de 7-8 luni ca sa se "scarpine la gingii". Doar pentru ca asa a facut mama ta acum 30 de ani, nu inseamna ca e BINE sau SANATOS. Nici pentru metabolism, intestine, si dintii care tocmai ies. Stii ceva, stimata mamica din mileniul trei: s-au inventat jucariile pentru dentitie!

  2. Laptele dulce dupa varsta de 1,5 sau maxim 2 ani...nu mai are sens. Odata terminata formula pe care ai ales-o, NU trece la lapte dulce de vaca, mai ales la cel din magazine, ultra procesat si mort din punct de vedere biologic. Lactatele sunt bune daca sunt FERMENTATE. Si aici dovada exista in faptul ca foarte multi oameni au intoleranta la lactoza. Daca nu stii ce este aceea, apeleaza la prietenul Google care te va lamuri.

 3. Copiii nu se nasc cu cu dorinta de ZAHAR. De nici un fel ar fi el. Si nici de CHIMICALE. Sotului meu i-a spus cineva odata ca e "criminal" pentru ca nu da "dulciuri" copilului. Cum adica domnule, ii distrugi copilaria. Bai nene, copilul nu stie ce e aia dulcele si nici nu e dependent de el din nastere, asa cum sunteti voi, acum la 30-35 de ani pentru ca vi s-au dat bomboane cand erati mici. Asa cum sunteti dependenti si de paine, si mancarea "nu intra" daca nu o infunzi pe gat cu paine.

  Romania e pe primul loc la consumul de paine din Europa. Trebuia sa fim si noi primii la ceva, ce dracului. Eu pot sa inteleg ca noi astia batranii suntem varza. Multi nu pot manca fara paine nici cartofii, nici pastele...altii nu pot trai fara desert. Inteleg asta. Dar de ce sa vrei sa ii faci si copilului tau aceleasi greseli? Mai ales ca acum STII, ai aflat ca nu sunt bune, ca nu e ok...de ce sa mergi inainte cu ideea ca "daca noi n-am murit, n-are nimica"? Noi n-am murit insa nici foarte sanatosi nu suntem, ca generatie.

   De la sotul meu din clasa de liceu au murit doi oameni. Doi din 28. Unul de cancer la stomac. Altul de ceva similar in gat. De la mama mea din clasa, care acum are 55 de ani, nu a murit nimeni. Cam care credeti ca vor fi statisticile pentru generatia copiilor nostri?
  Eu cunosc trei femei, la modul apropiat, care au avut cate un avort spontan pana in 30 de ani, sau un pic peste. E mult. Este ENORM ca eu, care cunosc PUTINI oameni, sa am asemenea statistici aici, langa mine. Cum credeti ca va fi pentru fetitele noastre?

  Eu am crescut in Ploiesti toata copilaria. Am cunoscut un singur baiat supra-ponderal. Ii facusera un "tratament" ca nu manca destul. Au reusit sa ii dea metabolismul peste cap cu nu stiu ce naiba de chimicale, de a ramas gras. Acum eu ma uit in parc si vad cel putin 30 la suta din copiii MICI ca sunt supra-ponderali, ca sa nu zic obezi, ca ala e un cuvant dur care implica o greutate foarte mare. Nu sunt acum obezi, insa vor deveni.

  Stimati parinti, nu va ingrijoreaza statisticile despre diabetul infantil de tip 2 din Romania? Sau nu stiti ce e ala? Pai puteti sa aflati, e simplu...Nu ne permitem luxul de a fi ignoranti.
  Nu va e teama de MacDonalds si altii asemenea? Nici de Fanta, Cola si Sprite? Nici de "ciocolata pentru copii", "ou kinder cu surprize" si alte asemenea? Credeti ca Nadia Comaneci chiar ii da lu' ala micu' margarina? Sau produse de patiserie de la magazin? Crezi ca daca pe sucul TEDI scrie ca e din morcovi, e bun pentru copilul tau de 2-3 ani? Nu mai bine ii dai tu un morcov sa il roada?

  Ce imi place este ca am vazut un medic intr-o zi la televizor spunand cu jumatate de gura ca are multe cazuri de ginecomastie la copii de 3 sau 4 ani. Nu stii ce e aia ginecomastie? E cand cresc sani pe baietei. Sau pe fetite de 4 ani pana la urma. Stii din ce cauza? Pentru ca mananca carne hormonata de la magazin, si pentru ca NIMENI din tara asta nu SPUNE ca nu e ok sa faca asta. Si eu am dat copilului carne de la magazin, pentru ca n-am avut incotro. Insa am luat curcan nu pui, pentru ca o rasa mai mare nu va fi umpluta de tot atatia hormoni ca sa creasca. Si cand am aflat cam ce probleme se ivesc de la hormonii si antibioticele din carne, am facut tot posibilul sa caut macar pentru ea carne curata.

    Eu sunt una din acelea care a facut copil mai devreme. Acum 5 ani cand eu eram insarcinata, multe din femeile care azi sunt mame nu isi puneau nici un fel de problema despre ce o sa faca si cum o sa fie. Si atunci informatiile erau mult mai putine, iar eu eram cu cinci ani mai proasta ca acum. Insa am INVATAT. Mi-am dat silinta sa aflu ce e bine si ce nu. Am citit, am incercat sa aleg din informatii ce a fost mai corect, si pana in final eu am un copil de 4 ani si 8 luni care n-a baut SUC in viata ei, care nu a mancat prajituri sau bomboane in viata ei, care nu stie ce e aia ciocolata si ce gust are. Daca am mai facut in casa deserturi la sarbatori, le-am facut cu grija, cu UNT nu cu margarina si cu CACAO nu cu ciocolata...etc. Si nu e perfect, mi-as dori sa am bani sa cumpar numai chestii BIO, sa fac totul asa cum trebuie, nu se poate de multe ori asta, insa ce depinde de MINE eu fac cu tot dragul si cu tot interesul.

   Si stiti ceva? De multe ori mi-a venit sa zic "da' ce dracu mai mancam daca nimic nu e ok" dupa care mi-am dat doua palme la oglinda, pentru ca oameni ca Cristi Margarit, au studiat si mi-au dat informatie mura in gura. Deci in mare STIU ce sa fac si ce nu. Insa nici n-am avut aroganta sa plec la drum cu ideea ca doar ce a facut mama e bine, si doar ce zice pediatru e bine. Asta inseamna sa nu GANDESTI cu capul tau personal. Ca poate pediatrul ala e ca unii de ii stiu eu din facultate, care au trecut prin frumoasa facultate de medicina beti si fumati si petrecand 6 ani, dand spagi la examene, si acum ei sunt "pediatri" iar eu ar trebui sa imi fac cruci in fata lor. Sunt pediatrii care la orice raceala banala ii dau copilului TAU un antibiotic. In ziua de azi copiii sunt rezistenti la antibiotice pentru ca le primesc si in mancare (carne) si de la medicii pediatri. Si ajung sa se imbolnaveasca mult mai des si mult mai rau pentru ca nu mai au sistem imunitar. Si eu trebuie sa cred fara discernamant TOT ce spune un medic din tara numita Romania? Nu cred.

  Nu nene. Nu merge asa. Am acceptat faptul ca de aproape 5 ani pe oriunde ma duc lumea se uita crucis la mine cand le spun ca Mara nu mananca cutare sau cutare lucru. Mi-a fost clar de la inceput ca o sa fie greu, am renuntat demult sa incerc sa educ oameni, nu am creieri destui pentru asa ceva. Insa tare mi-ar placea sa nu mai fiu EU aia judecata cum ca EU sunt aia gresita in toata situatia asta. Lumea incepe sa nu mai fie ignoranta, si din ce in ce mai multi parinti aleg sa incerce sa isi hraneasca sanatos copiii.

  Macar sa incercam! Nu o sa fie perfect mereu, nu o sa avem mereu tot ce trebuie asa cum trebuie, insa in mare, ne putem feri copiii de porcarii, si ii putem invata de mici ce este bun si ce nu. Copilul il ai in mana ta si in familie foarte PUTIN timp. Extrem de putin. Dupa ce nu mai depinde de tine pentru ca nu ii mai dai tu in gura tot timpul, el trebuie sa stie sa aleaga corect. In mod sigur, copilul meu va alege de cele mai multe ori corect si sanatos, pentru ca e invatata de mica despre DIFERENTA dintre aceste doua chestii. Ea stie de acum foarte exact ce e ok si ce nu, am invatat-o chiar si denumirile de care trebuie sa se fereasca ulterior. Si are GUSTUL format pentru chestii sanatoase. Asta e un alt aspect real al problemei: daca tu, mama lui, ii pervertesti gustul cu zahar si glutamat si chestii procesate, el va dori alea, nu brocoli cu smantana.

  Si aici ajungem la problema oribila a gradinitelor din aceasta tara. Care gradinite hranesc copiii cu gunoaie. Pentru ca asta e sistemul: sa fie simplu, ieftin si mult. Pana si cele particulare, despre care ai putea crede ca sunt mai bune...pana si aia dau numai nenorociri copiilor mici. Putine locuri sunt ok. Aici intervine alegerea. Aici intervine votul publicului. Daca parintii ar fi informati, si ar alege numai locuri corecte, atunci toti s-ar replia. Insa daca mama zice ca "branza topita" e "branza" sau ca "cremvurstii pentru copii" sunt "carne"...ignoranta ajunge sa dicteze. Si daca in tara asta "nutritionistii" recomanda PAINE bolnavilor de diabet...eu ce sa mai zic? Daca nutritionistul pune in balanta doua felii de paine cu x grame de mazare sau fasole, si ii spune pacientului ca sunt ACELASI LUCRU ca si continut de glucide....io ce sa mai zic? Cum sa incerc eu sa explic cuiva caruia i-a zis "nutritionistul" chestia asta, ca mazarea sau fasolea sunt legume bune, au proprietati bune, au nutrienti, se digera altfel si au un alt efect total asupra organismului decat acele doua felii de paine?

  Eu am auzit intrebari de genul "pai daca nu ii dai paine ATUNCI ce manannca ea?"...cum sa raspund la intrebarea asta fara sa imi vina sa rad? De obicei raspund: mananca materie prima. Adica carne,peste, lactate fermentate, oua, legume si fructe.  De toate.
  

miercuri, 7 decembrie 2011

Romanisme

  Anul asta am mers cu trenul multicel. Nu mai mersesem de mult, asa ca nu vizionasem noile achizitii ale CFR-ului. Noile trenuri de calatori. Sunt ok. Chiar civilizate. Pacat ca circula cu romani in ele, deci saracele, nu au nici o sansa la viata. Nici macar una.
  Ploiestiul are doua gari, una de Vest care ne leaga de Ardeal, si una de Sud care ne leaga de multe chestii dar mai ales de Moldova. Acu' ghici care trenuri sunt mai distruse? Da, ai ghicit, cele care sunt pline de moldoveni. Pai ce sa le pui nene la astia BUTOANE electrice sa deschida usa? Cum trage trenul in gara, isi iau papornitele si incep sa traga frenetic de usi. Sau in cel mai bun caz sa apese cu pumnul butonul de deschidere, in mod violent si repetat. Acu' alea sunt niste mecanisme electronice, nu niste saci cu cartofi, asa ca la atata abuz cedeaza in mod evident foarte repede.
  Asa ca acum, multe nu se mai deschid. Sau cum am nimerit duminica, apesi butonul, se deschide ditamai usa aia...da eroare...si se inchide cand esti fix cu capu in ea...Daca ai noroc o vezi ca vine si te dai jos repede, daca nu...ai toate sansele sa iti iasa ochii ca la melc, ca aia daca te prinde acolo te-ai scos, n-are decat niste zeci de kile cu care te face muci.
  In interior sunt civilizate, dar parte din cutiile pentru gunoi au fost smulse de la locul lor, scaunele sunt uneori murdare pentru ca multi "intelectuali" dorm cu picioarele urcate pe ele...si tot asa. Ce sa le dai mai frate la astia trenuri civilizate? Cum sa le dai? Nu o sa fie Romania niciodata o tara civilizata, pentru ca efectiv nu are cum...e populata majoritar de papornitzari. De oameni care nu se spala nici pe ei d-apoi sa tina curat in jurul lor, mai ales in locuri publice. Daca maine ar veni Zana Minunatiei si ar face ca peste tot in tara asta sa apara echipamente noi, moderne si curate...in 24 de ore 80 la suta ar fi stricat, si probabil restul ar disparea. Sau invers.

marți, 6 decembrie 2011

Old

   Nu am mers niciodata la un concert altfel decat simfonic, insa daca prietena avea invitatii tocmai la Nana Mouskouri, nu puteam sa zic nu, pentru ca am trait in copilarie cu casete cu ea, bunica mea ii fredona melodiile si imi povestea cat de mult o iubea bunicul meu care murise inainte sa ma nasc eu, era grec si mi-a lasat mostenire un spirit aprig de langa Salonic.
  Am cautat pe net sa vad cati ani are femeia asta pentru ca eram foarte uimita si ca mai traieste d-apoi ca mai urca si pe scena sa cante. Raspuns 77. Bunica-mea are 88 si cand a auzit ca ma duc la ea la concert a facut "da' mai traiesteeeeee?" Bunica mea e cu un picior in groapa, de cantat nici vorba.
  Am purces spre Bucuresti cu mare placere sa imi vad prietenii, insa cu indoiala clara ca tipa aia nu are cum sa mai cante la 77 de ani. Nu stiam de ce gandesc asa, dupa ce am auzit-o si am fost nevoita sa ma gandesc cu seriozitate la subiect, m-am mai luminat.
  Tipa inca e vie, misca, era departe si nu am putut-o vedea la fata, insa am vazut la tv ca arata ok, e calcata cu fierul de calcat, frumos, intinsa, tencuita cu un strat gros de fard aproape alb, ruj rosu...iese ca o fata de om foarte ok. Ea a fost o femeie foarte frumoasa, si e o batranica frumoasa. Dar e o batranica.
  Rochia de mare dizainar era frumoasa insa nu ii putea ascunde cocoasa. Da, cocoasa. Aia pe care o fac femeile de la spondiloza si de la varsta, sus in carca. Cocoasa. Care din profil se vedea chiar si de sus din loja de unde eram noi. Cocoasa nu m-ar fi deranjat insa deloc daca ea ar fi cantat frumos. Dar cum nu canta frumos, am apucat sa bag de seama cocoasa.
  Daca nu as fi ascultat-o cand era tanara, daca nu stiam cine e...as fi zis ca e ca o soprana asa...care canta o muzica internationala. Prea internationala dupa gustul meu care vroiam mai multe grecesti. Vocea i s-a transformat enorm. E in alta parte pe portativ. In cu totul alt loc...mult mai sus...aproape ca tipa in loc sa cante. Prietena a zis ca "piuie" si eu am ras doua zile in continuu. Pentru ca facea la anumite momente niste sunete care te cam sterpezeau in urechi. Ducea melodia, muzica era ACOLO, IN EA....insa din pacate nu mai avea pe unde sa iasa.
  Aparatul o tradeaza. Instalatia s-a modificat din cauza varstei. Chestie care m-a facut sa realizez ca la femei vocea se modifica la batranete, pe cand la barbati nu prea. Leonard Cohen canta si acum la fel de bine CU ACEEASI voce, aia a lui, pe care o stim de pe cd-uri. Pe tanti Nana daca o auzeam si nu stiam unde sunt si cine canta nu as fi recunoscut-o ever.
  Sala plina de capete albe. De sus din loja ii vedeai. Domni si doamne sau cate doua doamne veniti la concertul celei cu care isi luminasera tineretea. Dadusera bani multi, enorm de multi pe bilete, si pe fetele lor se citea dezamagirea si uimirea ca femeia canta insa nu era vocea ei. Si nici orchestratia nu era la fel. Incerca sa fie mai moderna, insa mie un bouzouki electric imi face parul maciuca. Sala Palatului era plina. Probabil de aia ea inca mai canta. Pentru ca lumea o stie de legenda si salile se umplu mereu de ideea de Nana Mouskouri, si de oameni care vin sa isi retraiasca clipe fericite din tinerete si copilarie.
  La pauza am plecat. Prietena casca de i se rupeau falcile, pauza dura 20 de minute, iar eu la gandul ca mai vine inca o tura de sunete inalte care imi cariaza creierul...dadeam sa rup usa. Am luat-o la pas prin Cismigiu ca doua doamne, am trancanit pana acasa, asa ca a fost cat se poate de misto.

marți, 29 noiembrie 2011

Pitzi si tehnica

    Duminica trecuta am ajuns la Ikea sa refacem stocul de baterii (da, sunt cele mai bune si cele mai ieftine) pentru utilajele din dotare si jucariile copilului. Trecand peste ideea de duminica la Ikea, care ma terorizeaza insa nu am avut ce sa facem ca alta zi chiar nu mai aveam nici masina si nici soferul meu preferat :)...am purces la drumul Ploiesti-Baneasa. Am ajuns, am fugit prin magazin dusi cu totul de masa de oameni care se misca fara voia sau acceptul nostru...
  La finalul extrem de obositor...nevoie la baie...ma duc cu copilul la baie. Intram...coada pana la usa. Bon...ne asezam cuminti la coada. Cald rau. Coada pe un rand se ducea  catre toalete, pe sens opus...pe la chiuvete la impartit de hepatita de pe robineti, ca asa zice codul bunelor maniere, ca trebuie sa ne spalam pe maini dupa ce facem chestii din organismul propriu pe gaurile proprii. Eu una mereu am zis ca ar trebui sa ne spalam pe maini INAINTE de actul asta, si eventual DUPA ce am atins o chiuveta sau o usa PUBLICA...but it's just me...I'm stupid.
 Si asteptam. Iesea cate o doamna, se spala...pleca, noi mai faceam un pas catre locul miraculos unde doream sa ne lasam apa organica. Acum trebuie sa precizez ca Ikea s-a tehnologizat. Nu inteleg nici sa ma tai de ce nu au facut de la inceput toate alea asa...poate erau prea scumpe sau poate acum au aflat ca exista. Insa acum cand au aflat ca exista senzorii de miscare....i-au pus ai dracu' PESTE TOT. Si asta inseamna ca si la chiuvete (si chiar si la veceurile care isi trag apa singure de te uiti ca prostu daca mai e vreunu' cu tine in camarutza acolo).
  Iese una din cabina cu pricina, cu telefonul la ureche, tinut asa cu umarul, vorbind la el. Vorbise si in cabina ca doar na, era ceva ce nu suporta amanare nici cat sa se pishe...treburi importante domnule...nu stim noi cum e cu d-astea. Iese, merge la prima chiuveta, i se lumineaza un ochi cum ca s-a prins ea ca e cu senzor (cauta raobinetu' si cum nu era...nah) si incepe sa pocneasca in gaura tevii bateriei. Suna rau exprimarea insa nu am cum sa zic altfel ca sa se inteleaga: busea de jos in sus cu 90 de percutii pe minut in locul de unde trebuia sa iasa apa. Poc-poc-poc-poc-poc...si vorbea la telefon. Apa nu curgea, ca chiuveta aia nu e proasta, ea nu vorbeste cu retardati si nu isi da apa asa oricarei pitzipoance care o violeaza.
  Drept pentru care...vita trece la urmatoarea...si poc-poc-poc-poc-poc.....si la urmatoarea...poc-poc-poc-poc....si la urmatoareaaaaa.si sunt vreo cinci cred....le-a luat pe toate la rand, nici una nu i-a dat apa, ea oricum vorbea la telefon asa ca efortul de a mesteca si guma in acelasi timp era mult prea mare...a plecat senina, spunand celui cu care vorbea ca nu merg chiuvetele la Ikea.
 Toate femeile de la coada radeau si se uitau una la alta. Pitzi era blond-platinat si avea spre 38 de ani. Pariez ca avea un job foarte important undeva la o mare corporatie multinationala.

marți, 22 noiembrie 2011

Sa facem trotuarul!

 Nu, nu va ganditi la prostii...eu propun sa facem chiar trotuarul asta fizic...strada pietonala cum ar veni...de aici, de pe mareata strada Cantacuzino din Ploiesti, zisa ea si 23 August pe vremuri. O strada cica jmechera. Ditamai bulevardul, ditamai artera, ditamai preturile la apartamente in blocuri comuniste p-acilea...
  Nu avem trotuar. Nu ni s-a furat, ceea ce e uimitor...insa nu a existat niciodata. A murit Ceausescu. A lui e vina. Pentru ca a murit inainte sa termine treaba. Au facut blocurile, strada...dar trotuar pe partea pe care rezidam noi...n-au mai apucat sa faca. Deloc. Nici un pic. Nici macar o felie. Loc ar fi, a fost gandit a fi un trotuar lat, mare...sa ai loc sa mergi fericit pe el, pietonule incaltat ce esti! Insa nu e. E...niste pietre....si niste tzarana...pe ditamai tarlaua unde trebuia sa fie un trotuar, e un mare nimic.
  In marele nimic ai doua sanse: sa nu ai tocuri insa sa fie ploaie sau ninsoare si toata tarana sa fie o mocirla...sau sa ai tocuri si sa fie soare. Sau ploaie sau ninsoare. Aia imi place cel mai mult: sa urmaresc impopotzonatele de pe strada cum se lupta. Si da-i si lupta, si lupta si da-i...ca niste pisici proaspat potcovite. Nu le trece prin cap sa treaca strada si sa mearga pe partea cealalta. E prea greu, pentru ca mesteca si guma in acelasi timp.
  Probabil pe strada asta nu sta nici un jmecher. Adica sigur. Pentru ca in orasul asta, unde sunt jmecheri au crescut si strazi, si trotoare, si flori si copaci...cum si-a luat vreun consilier vreo casa pe vreo straduta de n-a auzit nici dracu de ea, cum pac...strada a fost asfaltata. Eventual cu fonduri europene, ca nah...e mai cool asa. Noi stam aici de vreo 17 ani. Eu una inca astept trotuarul.

duminică, 20 noiembrie 2011

Sa ne bagam in vorba

  Ma urc in tren cu copilul din dotare. Caut niste locuri, gasim...in compartiment o tanti pe la 60 de ani si un nene idem. Ca de obicei...se baga in vorba cu noi. Nu stiu de ce dar Mara atrage chestia asta. Desi nu si-o doreste. Probabil e prea draguta. Nenea da cateva replici, Mara se dezbraca fara sa il bage in seama. Mai incearca el ceva, vede ca nu merge si se opreste.
 Incepe ea. Astia doi nu erau impreuna. Asadar, incepe jivina sa glasuiasca...
 - vaaai dar ce dragut esti? esti dragut sau draguta? (dau gluga jos, vede cerceii) aaaa esti fetita dar esti tunsa ca un baiat...dar ai cercei (sa mori tu ce perspicace esti!) dar esti tunsa ca un baietel (iar?)...esti moderna (ah ce concluzie de retardata inghesuita la minte ai tras!).
 - (pe urmatoarea respiratie, fara sa ia vreo pauza) vaaai dar ce carte frumoasa ai, ce frumos ai colorat in ea...foarte bine te pricepi (Mara da cu creionul si nu se uita la ea, din cand in cand se uita la nenea din fata ei de parca ala ar intelege-o ca e usor iritata de insistentele cucuoanei)
 - dar nu vorbesti cu mine? esti suparata pe mine? (da, vaca proasta ordinara ce esti, asa e...un copil de 4 ani trebuie sa vorbeasca cu TINE pentru ca, dupa cum stim, TU esti centrul universului, ce daca ea te-a vazut prima data acum 1 minut)
- EU: ea nu vorbeste cu strainii de obicei, pe vremuri chiar plangea.
-EA: aaa pai eu nu sunt strain (really?), vrei sa facem cunostinta? (da, cretino, ca daca facem cunostinta, atunci devenim veri primari, nu mai suntem straini)
-EA (fara pauza intre propozitii) vrei sa desenez si eu cu tine? imi dai voie? desenez si eu cu tine!!!!....moment incare Mara a inchis cartea si a inceput sa planga...
-EU: nu era mai bine daca aveati niste bun simt d-ala...si va OPREATI?
-EA: dar ce doamna, ea TREBUIE SA FIE MAI ALTFEL!!! Sa vorbeasca cu lumea!
-EU: nu cred ca sunteti in masura sa imi spuneti mie cum ar trebui sa fie copilul meu. Eu v-am vorbit civilizat si dumneavoastra ati continuat sa fiti nesimtita! Si nu v-ati lasat pana cand nu ati facut-o sa planga!
-EA: vai, eu care am vorbit cu multi copii la viata mea...vai....dar, da, se vede ca aici ESTE O PROBLEMA (adica fi-mea e handicapata pentru ca nu vrea sa vobeasca cu tine, pentru ca, dupa cum stim, tu esti o MINUNE a planetei, deci oricine care nu te baga in seama tre sa fie cel putin retardat)
-EU: singura problema care este aici sunteti dumneavoastra, pentru ca nu aveti bun simt...m-ati vazut prima data in viata acum fix 3 minute si va permiteti sa imi spuneti cum ar trebui sa fie copilul meu si ce ar trebui el sa faca.
-EA:...vai cum...aaaa....mmm....aaaaa....aaaaa....(da, inteligenta uluitoare ce esti, esti chiar PROASTA, sincer)
   Noroc ca a fost asa de ofensata incat pana cand am coborat noi a tacut in mod magistral. Ba chiar ne-a pedepsit si nu s-a mai uitat la noi tot drumul. Nenea de langa ea zambea incantat ca i-am oprit peroratia cretinoidei. Nu e prima data cand un strain imi agreseaza copilul in felul asta. In 99,99 la suta din cazuri sunt femei care au impresia ca ele sunt extraordinar de simpatice si de minunate, si ca orice fiinta vie nu traieste decat sa le auda pe ele vorbind. Vorbele lor, trasul de mana, gesturile de "afectiune" asupra unui om strain...li se par perfect in regula. Pentru ca ele nu vad UN OM...pentru ele un copil de 4 ani e un prostanac care TREBUIE sa le bage in seama. Pentru ca, nu e asa...ele sunt inteligente!
  In toti anii astia am auzit multe. Nu pot sa ma opresc si sa explic fiecarui om cu inteligenta sub medie ca acest copil a decis la 5 luni ca strainii nu ii plac. Nu pot sa descriu eforturile mele continue de a o face sa invete sa se adapteze la lume. Acum copilul e ok. CU CONDITIA sa o lasi in pace. Daca o lasi in pace, vine ea singura la tine atunci cand vrea ea. In general in cateva zeci de minute interactioneaza cu orice adult, insa nu daca incerci sa vorbesti despre ea ca si cand nu e acolo (da, nu e proasta, desi are 4 ani stie ca vorbesti despre ea...ca e acolo si te aude, idiotule!) sau daca incerci sa o pacalesti nu stiu cum (da, adultule ce esti, ea stie ca tu minti sau incerci sa faci altceva decat zici!).
  La copii reactioneaza altfel pentru ca stie ca aia sunt copii, cu ei vorbeste mai repede, despre tine, ADULTULE, stie ca esti OM MARE cum ar veni, deci se asteapta sa te porti ca un om mare si CIVILIZAT. Ca doar la alti adulti nu te duci in tren sa le zici netam nesam "vaaaaai dar ce carte misto aveti, vreau si eu sa o citesc acum cu dumneavoastra, aici langa, pe scaun, ma asez si citesc si io acilea din cartea dumneavoastra, si poate iau si un pix si fac si  integrama pe care o tineti in mana!"
  Ca sa nu mai zic ca n-am vazut nici un adult ducandu-se la alt adult pe strada si mangaindu-l pe cap sau ciupindu-l de obraji...doar asa, ca ii e simpatica moaca lui...

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Lumina

  Am nevoie de lumina, asa ca am schimbat designul. Simplu si luminos! Am de fapt nevoie de acea lumina de la capatul tunelului, insa aia nu pare sa mai vina. O mai asteptam, ce dracu' sa facem...pana una alta am facut muuuuulte sarmale pentru o printesa-bortzi-doritoare-poftitoare de sarmale, asa ca simt ca am o utilitate pe lumea asta. :)

marți, 8 noiembrie 2011

Omul meu

Omul meu e al meu demult. De atat de mult timp incat nici nu ne mai aducem aminte bine cum aratam noi doi pe vremea aia. Omul meu e al meu cu totul. E al meu asa de tare, incat nu mai stim clar care e unul si care e celalalt...ne completam propozitiile acum 14 ani, azi nici nu mai simtim nevoia sa o facem, ne uitam doar unul la altul si stim sigur care e replica care urmeaza. Radem amandoi.

Omul meu, si cand nu era al meu (pentru ca l-am dat afara pe usa din viata mea)...a venit sa ma salveze cand mama mea era pe pat de spital iar eu eram singura.

Omul meu mi-a dat ceai cu lingurita cand eu eram bolnava si nu nimeream decat sa plang de durere si de rau. Omul meu m-a incheiat la pantofi cand eu purtam copilul nostru si eram mare cat o balena care inghitise un elefant.

Omul meu mi-a scos bunica cazuta in casa, a spart usa, a pus alta usa, a mers la spital cu mine, m-a tinut in brate cand eu plangeam de deznadejde...apoi a plans si el cand a avut timp, trei zile mai tarziu.

Omul meu, aseara, a dus cealalta bunica ranita acasa la ea, a luat alta prietena de acolo si s-a oferit sa o duca el acasa cu masina, pentru ca stia ca ea sta undeva imposibil de ajuns noaptea pe jos...apoi a venit acasa zambind...

Omul meu crede ca el nu e niciodata suficient de bun, de harnic, de productiv, de destept, de frumos, de inalt...si intotdeauna se da peste cap ca sa fie mai bun. Sa invete mai multe. Sa faca mai multe, pentru noi doua, familia lui.

Omul meu rade si i se umezesc ochii cand ma vede fericita. Sau cand aude de cineva care e fericit. Sau cand se uita la Tom si Jerry. Sau cand fetita lui vine si il ia in brate sa il pupe. Sau cand o vede pe bunica mea prin casa.

Omul meu ma iubeste pe mine asa cum sunt. Desi il enervez uneori. Desi sunt rea alteori. Desi timpul ar fi putut sa il faca sa nu ma mai iubeasca. El ma iubeste mult. Atat de mult incat de multe ori nu poate sa spuna asta si se enerveaza pentru ca nu isi gaseste cuvintele.

Iar eu, care de cele mai multe ori am toate cuvintele la mine...vreau sa ii spun azi ca il iubesc la fel de mult ca acum 14 ani cand am fost noi doi la ziua lu' Bogdanel! Ba chiar mai mult as putea zice, pentru ca de la an la an, el e pentru mine din ce in ce mai inalt. Si e ....Omul meu.

luni, 24 octombrie 2011

Mi-am gasit un om...

Cum e sa intalnesti un om? Unul adevarat. Dupa ani si ani de zile in care n-ai simtit ca esti ascultat decat de cei de acasa, cum e sa intalnesti un om care sa fie ca tine?

Cum e sa iti faci curaj sa vorbesti cu ea? E o ea care e oarecum persoana publica...ce-o mai insemna si asta, dar oricum sigur este...vedeta...sute de oameni vorbesc cu EA zilnic. Cum e sa vorbeasca EA cu mine? Cum e sa imi dau seama ca as fi prea tampita daca nu mi-as face curaj sa vorbesc cu ea? Rara treaba...Pentru ca eu de obicei sunt tampita. De exemplu ani de zile m-am crezut prea proasta si pentru asta am lasat pe cate unul sa ma scuipe in ochi iar eu am zambit politicos...

Anul asta mi-a fost prea greu. Mult prea greu. Nu financiar, cum a fost in 2010...atunci a fost crima. Anul asta a fost cumplit psihic. Anul asta mi-am schimbat bunica de pampersi. Anul asta am trecut prin momente crunte. Anul asta m-a invatat ca atata vreme cat suntem sanatosi, banii nu conteaza.

Insa anul asta, e anul in care eu cred ca mi-am gasit un om...UN OM...o persoana care sa gandeasca si sa simta ca mine (cu aproximatie, ca deh, nu e matematica). Dragul si iubitul meu sotz este mult mai iubit anul asta, pentru ca el m-a tinut in viata pe toate planurile, insa oricat si-ar dori el, nu poate sa ma inteleaga complet pentru ca el, culmea, nu e FEMEIE.

Acum am gasit, m-am impiedicat... de o femeie. Cea mai femeie dintre toate: femeia care ma PLACE pe mine fix asa cum sunt. Femeia care e la fel ca mine, asa de tare, incat ma ingrozesc uneori. Eu nu prea am avut prietenii cu femei pentru ca sunt rele. Ele nu prea stiu sa fie sincere, asa ca rareori mi-am batut capul sa le inteleg. Iar cand mi-am gasit BARBAT, l-am luat pe ala care era pentru mine, pe ala care ma place si ma asculta si chiar ii pasa de mine, aia asa cum sunt eu, si cu bune si cu rele...

Ei bine, anul asta...mi-am gasit FEMEIE! Am gasit o femeie care stie sa fie prietena. Care stie sa ma intrebe chiar si cand ea MOARE de rau, "dar voi ce mai faceti?", care stie sa spuna tot ce are de spus in clipa in care ii trece prin cap, si care, cred eu sincer, ca ma place pe mine, cu bune si cu rele...Asta nu inseamna ca "relele" mele devin dezirabile, insa cine te iubeste real...tre sa te iubeasca cu toate si sa presupuna despre tine intotdeauna ca esti un om BUN si ca si tu la randul tau il iubesti la fel de tare.

Ea asa face. Si o face cu o gratie si o naturalete incredibile. Ea e omul care m-a luat in brate sa ma pupe cand eu m-am apropiat stangace de ea in Gara de Nord...eu care as fi vrut sa o iau pe sus si sa o invart ca la tiribombe de draga ce imi era...insa nu indrazneam. Ea o iubeste pe Mara. Mult si incredibil de real. Pana si pisica ei o iubeste pe Mara. Pana si sotul ei, care e mai sobru chiar si ca pisica ei, o iubeste pe Mara...

Draga si iubita mea Mara, asta este anul in care noi toti i-am cunoscut pe ei....toti! Peste multi ani cand o sa citesti tu toate astea, cred ca o sa fii foarte incantata, si mai cred ca Liviu o sa stea langa tine in fata acvariului si o sa iti explice cum face fiecare peste si de ce e verde fiecare planta...si cred ca tu o sa mori de placere, pentru ca o sa ai, in sfarsit, Discovery live...

luni, 17 octombrie 2011

Doroftei Pub

Dintr-o intamplare am ajuns azi la restaurantul lui Dorin Doroftei. Desi e in centru, desi imi propun sa merg acolo de cand s-a infiintat, desi...de abea azi am mers acolo cu Mara mea mult prea draguta si doritoare de carciumi.

Adevarul este ca omul asta, stim cu totii cine e el si ce a realizat el, a reusit sa faca ceva in acest oras, si anume un restaurant. Nu mai aveti, bre, alte restaurante(?), o sa ma intrebati...Well...pana azi stiam ca nu avem, azi m-am sucit. Asta pentru ca in capul meu, un restaurant e ceva unde te duci la cineva, sa aibe grija de tine...sa te rasfete un pic, ca de aia ai plecat de acasa de la tine unde puteai sa gatesti tu singur si sa iti rupi carca.

In Romania zilelor noastre nu prea exista locuri unde sa te duci si sa te simti "bine-primit" sau "ca acasa" sau "primit cu bratele deschise". Foarte rar. Mie pana acum nu mi s-a intamplat, sincer. Azi povestea a fost simpla, am ajuns acolo la ora 12 fix, am comandat. Mai eram noi si inca doua mese cu cate doi oameni la ele. Si am ....asteptat. Mult. Pe la 12 si jumatate intorc capul si il vad pe marele Doroftei sub nasul meu. Misto senzatie. Zambesc si ii dau buna ziua, din reflexul omului care stie o persoana publica si are impresia ca si ala te cunoaste. Bai nene...iar el...rade la mine laaaaaaaarg, face cu mana si ma saluta de parca ma stie de o viata. Misto senzatie, si nu pentru ca il cheama Doroftei, ci pentru ca il stiam patronul stabilimentului.

Mai stam si mai asteptam...in total pana la venirea unei portii de mancare a durat...55 de minute. Mult, enorm de mult in conditiile date. Vine mancarea, ne apucam de ea. In cateva minute ma pomenesc in carca mea cu...da, ati ghicit, domnul Doroftei, care a venit sa ma intrebe daca totul e in ordine, daca e bun si daca ne place. WOW...o premiera pentru acest oras. Misto senzatie.

Acu' io...intai zic repede un da entuziast, dupa care ma gandesc ca omul merita mai mult, adica merita adevarul (care stiu ca e supraestimat in ziua de azi, insa eu sunt o naiva) si ii zic "doar ca a durat 55 de minute sa ne aduca aceasta mancare, ea e buna, dar ne era foame". Omul a fost intai ingrijorat apoi jenat apoi ...a cautat o solutie sa se revanseze, mai ales ca eram cu copil care a asteptat mancare. Si-a cerut scuze de o suta de ori, s-a dus la ospatar si i-a zis, ala a dat vina PE DOROFTEI ca i-a bagat intr-o sedinta la 12 jumate. El saracu l-a crezut si a venit sa imi zica asta. Eu i-am spus razand ora la care am venit eu, ora la care a venit el, si cam cand ar fi trebuit sa primesc mancarea. A fost perfect deacord, mi-a multumit, si-a cerut scuze, m-a invitat la concertul lui Mihai Margineanu si peste un sfert de ora ne-a adus o mare, mare, mare placinta cu mere si de toate. Si cand zic mare...adica...MARE...cam cat sufletu' lui de om incercat de viata, asa...

Una peste alta, mancarea buna dar nu stralucita (insa cred ca am si ales eu aiurea) preturi chiar decente, interior super frumos renovat. Cine stie cum arata/mirosea restaurantul comunist de la Patria...stie ce zic. Mancarea, eu ma voi duce sa o mai testez, meniul are chestii interesante in el...si chiar daca mancarea n-o fi de sapte stele, ideea ca acesti oameni SE STRADUIESC, ca lor le PASA daca pleci de acolo fericit sau nu, ca isi dau TOT INTERESUL ca lucrurile sa fie bune, sa arate bine, si simplul fapt ca baia era IMPECABILA...toate astea ma vor face sa il felicit pe Dorin Doroftei pentru ca ales orasul natal in incercarea lui de a aduce un pic de civilizatie in toata mocirla numita Romania.

duminică, 9 octombrie 2011

Oranduiala ortodoxa

Urasc biserica. Despre putine lucruri din lumea asta pot sa spun cu tarie ca le urasc cu toata fiinta mea. Un altul ar fi dovleceii.

Uram biserica si pe vremea cand credeam in Dumnezeu. Si credeam cu taria cu care numai un copil poate crede asta, atunci cand intreaga lui familie ii spune ca "asta" exista si e reala. Ma rog, chestia asta e irelevanta, pentru ca azi urasc biserica din niste motive cat se poate de banale.

Biserica si slujotorii sai vor bani. Propozitia asta nu ar trebui sa existe, deoarece contrazice tot ce inseamna Biblia si invatatura lui Hristos si tot restul...insa in realitatea tarii in care traim...Biserica cere bani. Si ii cere cu nesimtire. Cu nerusinare. Cu o obraznicie demna de cei care pazesc, nu-i asa, poarta raiului. As zice eu si a iadului, dupa ce a venit popa beat ranga sa imi boteze copilul, dar se pare ca vinul de la parastasul la care fusese el e un vin sfant domnule, nu e un "viciu" ordinar, si betia lui nu era o betie asa ca a oamenilor de rand, era un har dumnezeiesc.

Prestatiile preotilor se cumpara. Ca doar n-oti vrea sa fie gratis, ce naiba. Lasam deoparte ca bisericile nu platesc taxe la stat pentru nimic. Popa tre sa primeasca spaga. Ca vamesii. Si ce nu inteleg eu sunt aceia care injura vamesii sau alti functionari care cer spagi, insa merg la biserica si dau spaga pentru pomelnice. Pentru botezuri, nunti, inmormantari. Si o fac cu mare bucurie, pentru ca, nu-i asa, banii aia asigura un loc mai sus pe lista de la poarta raiului. Sau ii asigura ca pomelnicul lor va fi citit primul sau ceva...n-am inteles exact.

Ieri am mers la un parastas care s-a incheiat cu o masa la restaurant. Acolo era o maicuta de la o manastire din Nordul Moldovei. Nu am idee ce cauta acolo, insa am impresia ca ea era la job. Pentru ca impartea cate trei hartiute la doamne. Pe una erau datele manastirii, locatie si sef de trib. Inca doua erau goale, si baba (pardon maicutza fara dinti) iti zicea sa scrii tu acolo vii si mortii sa ii pomeneasca ei acolo la manastire. Se pare ca bisericile din Ploiesti nus prea bune. Probabil ca pomenirea aici ajunge mai greu la seful ala de sus, ca suntem mai la sud sau ceva. Cica acolo e jmenu'. Aia e duda maxima, sa fie la manastire din Moldova. E probabil un brand, ca na, de alea a auzit toata lumea, da' de Maica Precista din Ploiesti, nah...numa' noi p-acilea.

Una peste alta baba alerga cucoanele. Si cu cucoanele o alergau cu bani. Ca doar nu credeati ca primea ea asa pomelnice ploiestene de dragul nostru. Tipa era exact ca un reprezentant Avon, doar ca nu avea si catalog. Dar avea un catastif mare si la o adica te scria si in ala. Lua comenzi care urmau a fi onorate nu stu cate duminici la rand in cadrul slujbei manastiresti. N-am intrebat daca tariful era per-pomenire, sau asa la liber. Dar in mod sigur a strans ceva milioane.

Cand m-am apropiat de masa cu pricina ca sa vorbesc cu cineva, pac mi-a plasat si mie cele trei hartiute. I-am zis politicos, nu multumesc, la care a insistat mai tare, ca nu ca sa ma treaca "in caiet" si sa nu stu ce. I-am zis ca nu ma pasioneaza conceptul. Am scapat doar cand am zis "eu sunt budista, doamna"...moment in care s-a blocat. Nu cred ca stie ce e aia, dar precis o fi zis ca e ceva de rau ca a facut asa o fata uimita si n-a mai zis nimic. Am fost tentata sa ii zic ca io sunt satanista dar imi era teama ca tre sa sunam la salvare dupa aia.

Ma intreb oare la spovedanie tre sa prestezi si financiar? Cand iti pune patrafirul in cap, daca indesi ceva acolo la soseta popii...vine iertarea mai repede? Scapi cu pedeapsa mai mica? Ajunge mesajul mai repede la seful ala mare? Schimbul de bani contra sfinteniei l-a spalat pana si pe domnul Becali, ca uite, au adus aia moastele si la el acasa daca "s-a simtit si el cu ceva" pe la Athos pe-acolo...

joi, 6 octombrie 2011

Atat

Azi pe strada un baietel statea pe jos pe asfalt. Langa el un bunic mult prea batran si prea lipsit de noima. Baietelul, la vreo 3 ani...statea turceste pe jos cu cea mai trista privire pe care am vazut-o vreodata la un copil.
- Haide, nu mergem? Cat o sa stai aici? il intreaba bunicul
- Pana vine TATI! spune el apasat, cu ochii lipiti de asfalt
- Tati vine diseara tarziu...stai aici pana atunci?
- DA!
Lumea lui nu se intindea mai mult de varfurile pantofilor...nu putea el sa inteleaga de ce mami si tati nu sunt cu el, cum de a ramas pe mana astuia care nu pricepe nimic, ce cauta el acolo si de ce ar trebui sa fie vesel.
Am mai mers 50 de metri, m-am aplecat la Mara, am luat-o in brate, am pupat-o si i-am spus ca e cel mai bun copil din lume si ca eu si tati o iubim mai mult decat orice. Ea m-a strans in brate si mi-a zis "si eu va iubesc pe voi mami! MUUUUULT"
Atat. Atat iti trebuie pe lumea asta.

vineri, 5 august 2011

Maiestria tertzului

  Dispare tonul la telefonul fix Romtelecom. Din diverse motive foarte naspa, nu l-am anuntat imediat am amanat pana cand nu s-a mai putut. Vine un nene de la Deranjamente Romtelecom. Mustacios insa simpatic, omu' stia meserie, stia ce cauta si de ce, avea si ceva aparatura. Cautam semnalul prin toata casa, nu e. Se duce jos la cutia generala, sta pe acolo, cauta si nu gaseste. Ce nu gaseste? Pai cum ce? Abonatul IO. Nu mai e. Pai cum nu mai e mai nene, intreb io semi-tampita.

  Sta omu' scarpina mustata si zice "sa tragem alt cablu, ca nu mai e". Zic nene, acu o luna era si aveam, acu nu mai e si nu mai exista? Mai sta el oleaca si odata ce il vad asa... i se lumineaza mustata de o revelatie magica. Vorbeste catre sinea lui "tertzu... tre' sa sunam tertzu". Io, crezand ca nu pricep cuvantul corect: poftim? ce sa sunati? El, inveselit brusc : "tertzu doamna, a fost lucrare acu' vreo luna si au pus o cutie noua si au umblat si nu v-au mai legat la loc. Si daca n-ati zis..."

  Adicatelea sa vina javrele platite de Romtelecom si care au dat buleala, sa repare si anume sa gaseasca cablul meu si sa il conecteze la loc la cutie. Zis si facut. Azi la ora 8 mi-au rupt usa. A venit Tertzu'... care tertz nu era singurel, ca astia umbla in haita. Adica erau PATRU. Cand am deschis usa rupta de somn am crezut ca sunt cersetorii sau gunoierii care mai vin sa ceara bani pe la usi. Un tataie care el era "seful" ma informeaza ca sunt de la "telefoane" si ca au venit sa repare.

  Intra toti buluc in hol, fara sa ma intrebe. Patru nespalati cu niste salopete care nu mai vazusera apa de cand erau ele mici... m-au invaluit tandru cu un miros specific. Domle, oamenii profesionisti nevoie mare. Era tataie asta care batea spre 70 de ani, inca doi care pareau a fi de pe undeva de pe la Cocorastii Mislii luati direct de la activitatile agricol-distractive, si un tigan. Negru. Foarte negru. Cel mai negru tigan posibil. Ma uit pe masa din hol, doua portofele si cheile de la o masina zaceau aruncate la vedere. Zic hait ca nu e bine.

  Ma duc incet, imi iau catrafusele de valoare in timp ce ei cauta problema. O cauta cu, bineinteles, sculele din dotare. O foarfeca. Si o surubelnita. Atata aveau la ei. Patru oameni au venit cu o foarfeca. Desface tataie telefonul din bucatarie, pune ala cauta semnalu: "nu e, doamna". Zic hai sa mori tu ca esti inteligent. Asta puteam sa iti zic si io. Si chiar si nenea de ieri. Ma uit in jos pentru ca mor de somn. Ma trezesc brusc. Tataie Tertzul e incaltat cu niste papuci facuti din macrameu. Cu gaurele. Imi musc repede buza ca sa nu rad.

  Il lasa pe unu' din ei aici cu o bazaitoare legata de firul telefonic. Da, aveau si bazaitoare. Ceilalti trei, in frunte cu Papucel Macrameu dau navala pe usa foarte preocupati sa caute jos la scara firul care bazaie. Nu bazaie nici unul. Firul nu mai exista. Sau nu mai e capabil sa bazaie. Dupa ce se precipita pe scari de patru cinci ori fix degeaba... tertzul macramist ajunge la concluzia tragica ca tre' sa traga alt cablu, ca al meu nu mai e. Zic nene, nu te supara... da' UNDE e? Pai nu stim. Pai cum nu stiti? Cine a umblat acolo? El se uita la macramee si ridica din umeri. Io zic... mai am o intrebare daca nu va suparati. Pe UNDE il trageti? Ca prin gaura prin care intra in casa cablul tv si internet, nu mai e loc. E cum ar veni plina. Aveti bormasina sa dati alta gaura?

  Si de aici li s-a rupt filmul. Daaa, avem, facem, stati sa vedem. Auleu hai mai repede cu alea ma ca ne apuca noaptea aici. Vine tiganu' cu bormasina. Cred ca era luata de undeva de la un magazin d-ala de 38 de mii (3,8 lei noi) de pe vremuri. Avea si un burghiu cam de 5 centimetri. Si da, stiu cat inseamna cinci centimetri, desi sunt femeie. Si subtirel ca un ac de seringa, asa. Ma uit la aia, ma uit la peretele pe care il stiu sigur ca e din beton armat, si il intreb pe tigan: tu cu aia vrei sa dai gaura? Pe el il bufneste rasul. Era de fapt singurul care avea o jumate de creier in dotare. Razand zice "pai alt burghiu n-am". Zic pot sa iti ofer un clestisor de unghii, ca te asigur ca va fi mai eficient ca bormasina ta de papusi Barbie. Iti spun sigur ca in peretele asta nu o sa faci nici o julitura cu aia. Incep toti sa rada, mai putin Macrameu, care deja era nervos ca tre' sa si munceasca: "ia hai ma trage de cablurile alea sa facem loc pe langa".

  Si aici mi s-a rupt mie filmul. Si am inceput sa prestez cu decibeli la ala suit pe scaun care se apucase sa traga vartos de cablul de internet, tv si alarma care intrau toate printr-o gaura destul de mica oricum. "NU MAI TRAGEEEEEEEEEE CA IL RUPI" Ala da-i si trage. Io : "ALOOOO... vrei sa iti dau branci de acolo? Nu pricepi ca daca tragi si il indoi o sa il distrugi?" Macrameul tertziar il da jos de pe scaun, se suie el si incepe sa traga MAI TARE! La care eu tip la el cat pot de tare: "bai nene...NU MAI TRAGE ca sun la Romtelecom si anunt cum lucrati". Hopa, taci ca s-a mai linistit. Noroc cu tziganu' care s-a suit si a incercat sa faca loc cu o surubelnita pana a reusit. Am mai strigat si la ala de fiecare data cand atingea cablurile. Deja toti patru erau transpirati de atata efort.

  Trag ei repede cablul de pe scara si unu zice "pe asta il lasam asa aici". Adica atarnat asa pe scara pe langa canal-cablul existent. Zic pai nu vezi ca ai canal? Pune mana si baga cablu in el, ca de aia e pus acolo. Sau oi fi crezand ca ala e vreo stucatura de decor? Bai nene, baga cablul, il conecteaza si dupa aia se mira ca telefonul are altfel de ton. Ma mir si eu impreuna cu ei. Telefonul e redirectionat, si de unde sa stie ei, lucratorii in telefonie, ca are alt ton cand e redirectionat? Ha?

joi, 16 iunie 2011

D-ale vietii

Draga Mara, asta era luna in care a fost cat p-aci sa iti pierzi strabunica. Ziceam eu ca o sa ma omoare mutatul da' ete ca mai sunt si altele mult mai grave. In cazul in care tu nu iti vei mai aminti acest episod cand vei fi mare, lucrurile au stat cam asa:

Ma-ta mare aia mare de tot s-a gandit sa se scoale intr-o noapte cu oarece dureri pe stanga, s-a dus la baie unde a colapsat cu succes pe podea. Cand s-a trezit s-a gandit sa se duca sa ne anunte, doar ca avea vreo 7 fracturi costale, drept pentru care taratul prin casa nu prea i-a reusit. Noroc ca ne-am gandit sa o cautam a doua zi de dimineata, am constatat ca era inchisa iremediabil in casa, am chemat ajutoare si am spart usa, am dus-o la spital si aia a fost.

Doua saptamani de vizite zilnice la Spitalul Judetean Ploiesti sectia Terapie Intensiva pot lecui pe oricine de orice ifose ar putea avea cum ca traieste intr-o tara "europeana" sau "civilizata" sau ca este in vreun fel de loc minunat din lumea asta larga. Lume care vine cu tot felul de probleme care mai de care mai grave si mai amenintatoare de viata, medici depasiti de criza de instrumente si medicamente si de lipsa acuta de personal. Cei mai puternici au plecat in alte tari, asa ca aici au ramas cam jumatate din ce avea spitalul acum 5 ani. Un medic de anestezie-terapie intensiva este SINGUR de garda pe o sectie cu circa 20 de pacienti in ingrijire. Toti sunt GRAV bolnavi, ca de aia sunt la ATI, adica nu joaca bambilici. Cate 2-3 stopuri respiratorii pe noapte sunt o obisnuinta, ca sa nu ii mai numaram pe cei care crapa direct. Ma intreb ce se intampla daca le vine la doi deodata dorinta de a nu mai respira...sau daca omu ala singur e in operatie si astialaltii se decid ca nu mai nimeresc sa traiasca...

Personalul mi s-a parut uluitor de dragut avand in vedere ce mediu de lucru au si cu ce trebuie sa se descurce. Am fost mandra ca exista macar o sectie din spitalul Judetean Ploiesti, in care lumea nu asteapta bani, isi fac treaba zambind si au si compasiune fata de pacienti. Evident am mai dat si bani cateodata, dar asta doar pentru dragul cu care se purtau fata de bunica mea de 87 de ani aflata intr-o situatie extrem de neplacuta. Din pacate restul spitalului nu e asa. In restul spitalului sunt cate 8 sau 10 in camera, iar personalul nu e deloc simpatic. Daca nu ai o pila care sa te tina la ATI doua saptamani...ghinion, ajungi pe saloanele sectiilor. Ai belit-o.

Una peste alta, azi suntem cu mama Nora acasa, unde speram sa mai fim niste ani buni de aici incolo. Tu, draga Mara, te invarti pe langa ea si vrei sa te joci cu ea si esti extrem de simpatica in incercarea ta inocenta de a o face sa se simta mai bine.

joi, 24 februarie 2011

Foc, aoleu, foc!

Incep cu precizarea ca locuim intr-un cartier de fitze 2 din Ploiesti. Fitze 1 e in Centru, fitze 2 e mai hacana, unde oamenii si la ora asta cer muuulti bani pe un apartament cu 2 camere intr-un bloc comunist.

Pranz. Liniste. Mara se joaca la masa ei din fata geamului. La un moment dat ma striga "mami, se misca norul! Ma uit pe geam si am impresia ca e ceata. Ma mai uit odata si vad ca ceata e neagra. Stam la etajul 4. Ceata neagra? WTF?

Ma duc la geam sa vad daca vecinul de vizavi din casa aia mare face iar vreun gratar plin de pricepere. Nu e. Ma holbez ca proasta in negreala. Nu se vede nimic. Pun mana pe telefon si in timpul asta am trei intrebari care imi zornaie in cap: 1. sa chem pompierii? 2. sa iau copilu si sa fug cat mai am timp? 3. WTFFFFF???

Vantul isi schimba directia si ciuperca atomica se muta de pe geamul meu. Ma elucidez brusc. In curtea unei case (apropo, astea sunt case de fitza 2...) doi domni relaxati ard ceva. Ceva asa...ca la Hiroshima, ceva care nu e un cauciuc pentru ca e...patrat, si mult mai mare. E o ceva care genereaza o ciuperca atomica neagra si plina de perspective.

Pe straduta mea (dintre blocul meu si casele cu pricina) lumea (care culmea insa nu vede PESTE case, naspa e sa fii mic nene) incepe sa se inflameze progresiv si sa bata la toate portile disponibile. Din case ies posesorii, afumati pana la os si evident bulversati de situatie, care explica ca nu ei ard (sau ca spera ca nu ei ard).

Tot circul dureaza 15 minute, baietii harnici intorc obiectul pe toate partile pana cand, probabil, este patruns suficient. Ciuperca incepe sa se disipeze peste cartier si lumea incepe sa se calmeze, inclusiv eu, ramasa cu telefonul in mana si cu ochii beliti ca proasta.

Romania nu va fi niciodata o tara civilizata, din nici un punct de vedere si in nici un domeniu posibil. Insa va fi intotdeauna plina de grataragii priceputi, din toate punctele de vedere si in toate domeniile posibile.

miercuri, 16 februarie 2011

Nu stiu cum sa exprim...dar...

Biserica unui sat din Ardeal a scos la licitatie scaunele din biserica. Una bucata baba a licitat pana la suma de 66 de milioane (lei vechi) pentru un loc de pus curu la slujba de duminica. Nora dansei presteaza munca la greu in Spania.
Celelalte babe din sat s-au declarat profund invidioase de norocul sus numitei babe cu scanunul nr 44 la biserica din Cintei (daca urechea nu ma inseala). Preotul s-a declarat extaziat, deoarece cand a avut initiativa cu pricina se gandea la cel mult 10 milioane (lei vechi) pentru toate scaunele din biserica. Nu de alta da' omu vrea sa repare acoperisu' stabilimentului...din cauza ca este oarecum gaurit.
Well...acu' are cu ce...iar baba cu nora in Spania...e fericita ca poate sta jos duminica.

luni, 17 ianuarie 2011

2011

Ehhh...a trecut ceva vreme. 2010 ne-a ingenunchiat complet. Draga mea Mara, 2010 a fost anul in care mami si tati au descoperit ca rahatul cand se intampla...nu se mai opreste. Deloc. Vine...si vine...si vine...si noi radem de el si el...vine linistit in continuare.

Pentru 2011 nu am rezolutii. Fresh out of that....Asteptam sa vina lucruri bune. Vrem sa plecam din Romania. Apropo, daca te vei trezi traind in alta tara si in alta limba...o sa fie din cauza anului 2010. E anul in care mami si tati au decis ca nu au nervii sa se lupte cu sistemul romanesc. Nu exista atata alcool pe lumea asta.

In anul 2011 trebuie sa ne mutam. Iar. Ne pare rau ca trebuie sa te supunem la asa ceva insa asta e situatia. Sa speram ca de data asta o sa fie mai bine. Mami si tati s-au saturat de tzepe. Acum mai ramane ca mami si tati sa nu o ia razna in acest proces...mami deja e dusa cu capul de la primele doua mutari din viata ei. Acum va fi la a cincea mutare...deci nu mai garantam ca o sa mai iasa vie pe partea cealalta.

In anul 2011 vrem ca tu sa fii fericita. Insa pentru asta trebuie ca si noi sa fim fericiti. Din fericire inca ne mai aducem aminte cum sa radem. Mami si tati spera din tot sufletul sa reuseasca sa ajunga intregi la cap in 2012. Pentru ca in mod sigur, 2011 va fi un an asa de bun incat ne e teama nu cumva sa ne pierdem mintile de atata fericire...