marți, 28 iulie 2020

5 ani de civlizatie

  Acum cinci ani pe la ora asta terminasem bagajele de facut, vorbisem toata ziua la telefon cu toate televiziunile care vroiau sa afle cum a fost cu tovarasa Puie care traumatiza copiii de clasa intai in scoala romaneasca din Ploiesti. Tin minte cum Marius ma intreba diverse despre ce sa cumpere de mancare el aici la Portsmouth de-mi venea sa-i sparg nasul da' eram prea departe. Mi-a zis ca-s incoerenta, n-am sa uit asta niciodata. Mie mi se pare ca in secunda aia eram mai coerenta decat ar fi fost foaaaarte multi oameni in locul meu :)))) Dupa toata judecata publica la care fusesem supusa tocmai ce fusesem "somata" de scoala cu pricina sa ma prezint la "audieri" ca si cand eu eram aia care abuza copii. Nu avea el cam nici o idee prin ce trecusem noi patru luni de cand plecase el pentru ca eu trebuia sa-l protejez SI pe el :)))) Plansul Marei. Spaimele ei. Noptile imposibile in care nu adormea si ma intreba cum o sa poata ea vorbi intr-o limba pe care nu o stie. Ce-o sa faca ea acolo? Cum o sa fie? Miliarde de necunoscute si spaime pe care EU trebuia sa le manageriez. Si am facut-o. Aveam in permanenta pe laptop deschisa o harta cu orasul ca atunci cand incepe tirada de intrebari sa pot sa ii arat chestii :) O luna n-am inchis harta aia! 

  Pe masura ce data de 29 se apropia Mara era tot mai disperata. Si fericita ca o sa il vada pe el dar si disperata. Ce se face ea? Cum o sa fie casa aia? Dar luam si mutzunasii astia? La 8 ani si jumatate nu mai esti prea mic ca sa nu pricepi nimic dar nici suficient de mare incat sa poti sa faci fata atator emotii si necunoscute. Eu? Eu nu fusesem in viata mea in UK si acum urma sa-mi mut copilul acolo. Eram aproape zen. Adica mai rau ca in Romania nu avea cum sa fie si pana la urma, nu dadeam foc fantanilor, daca era rau ne puteam intoarce. Cam asa am privit eu treaba asta. 

  Cum e cinci ani mai tarziu dupa ce am asistat la un Colectiv, o Hexi, un 10 august, multe altele si acum Covid? Pai cum sa fie, e bine. De la foarte bine in sus e pe meleagurile astea. Am gasit lucrurile pe care noi le cautam cu ardoare in viata asta. Acele multe lucruri intra toate sub un singur cuvant. Civilizatie. Din aia reala. Da, sunt si aici destui prosti, incompetenti, aiuriti, nepotriviti. Dar in marea majoritate a timpului lucurile merg. Si merg bine. Sistemul lucreaza pentru tine, cetateanul. Te simti in siguranta. Stii ca daca lasi copilul dimineata la scoala el nu se va intoarce acasa traumatizat pe viata. Stii ca daca mergi la spital nu pleci cu nozocomiale si scuipat in ochi de medici-dumnezei, portari si asistente care vor sa le bagi in buzunar. Stii ca acele taxe si asigurari de stat pe care le platesti iti aduc inapoi tot ce iti trebuie. 

  Nu iti faci abonament la clinici private unde sa mai sifonezi o tona de bani si unde tot prost sa fie. Nu te duci la primarie cu caciula in mana sperand ca nu tre sa dai spaga sau ca "nu ti se aproba". Nu mergi la scoala ca milogu' sa ti se spuna ca tu esti un nimic care nu stie nimic despre copilul tau si sa mai taci din gura. Nu. Esti ascultat. Oriunde mergi in sistem, ei te asculta. Si se comporta ca si cand ei sunt platiti din banii tai, asa cum si este. Tu esti "clientul" pentru sistem, nu sclavul ordinar pe care ei sa calce. Cand sistemul greseste, isi cere scuze. Recunoaste ca a gresit. Exista demisii, exista concedieri, exista scuze publice. O data pe an orasul tau iti trimite o scrisoare in care iti arata exact cati bani ai dat tu la bugetul local si fix unde s-au dus ei. Atatea lire la scoli, atatea la politie, atatea la spitale. Simplu. 

  Toate lucrurile astea te fac sa dormi mai bine noaptea. Adica poti sa dormi. Nu te gandesti ca "se afiseaza intretinerea" sau "cat o fi apa calda luna asta", n-ai nici o grija despre factura de curent sau gaz care in Romania, si daca ai bani, tot te ucide psihic s-o vezi pentru ca stii cat fura ei si ce serivicii primesti. Nu te mai uiti cat costa ceva de mancare pentru ca atata timp cat nu cumperi caviar sau copan de pangolin, sincer nu conteaza. Stii sa faci economie acolo unde conteaza iar cosul saptamanal nu te pasioneaza prea tare si asa ar trebui sa fie. Viata e prea scurta pentru chestii din astea si asta afli cand traiesti intr-un mediu care te lasa sa fii relaxat. Un mediu in care iti permiti asta. 

  Zambetele alea de pe strada conteaza. Multumescurile si politetea aia multa iar conteaza. Nu, nu este "fake" asa cum ii auziti pe unii romani ca va zic. Deloc! Englezii asa sunt crescuti de mici si cred in asta mai mult ca in dumnezeul ala care le baga cipuri in cap romanasilor verzi. Felul in care acum oamenii au grija sa nu iti invadeze aia doi metri, conteaza. Umorul in orice situatie conteaza. Sunt mici franturi, cioburi din sticla colorata, care compun ceea ce azi este vitraliul vietii noastre. Copilul nostru a inflorit aici. I s-au dat toate oportunitatile sa devina "EA", acea ea care exista in ea de cand s-a nascut, dar care era sufocata de sistemul scolar romanesc. La 13 ani si 3 luni pare sa-si fi gasit deja un pic de drum spre ce va dori sa faca in viata ei si este legat de pasiunile ei. De ceea ce ii place. Asta ma face mai fericita decat pot sa descriu in cuvinte. 

  Stiti cum e sa fie pandemie, lockdown, chestii si sa te sune scoala sa te intrebe ce mai faci si daca esti bine si ce face Mara, se simte ok, e in regula? O data pe luna au facut asta. Tutorele ei (ca un fel de diriginte) ne-a sunat o data pe luna sa ne intrebe ce facem si cum este fetita asta pe care ei o au in grija lor chiar si cand nu este acolo fizic. Mara a fost motivul principal pentru care am facut mutarea asta pentru ca daca eram doar noi doi probabil am fi ales sa ne taram in continuare in mocirla aia cunoscuta. Ca mocirla cunoscuta e mai safe decat aia necunoscuta, vorba ceea. Dar am simtit ca ea nu merita asta. Ca ea merita ceva mai bun, mai mult, mai senin si mai plin de bucurie. Ca noi ne-am amarat existenta 36 de ani pe acolo, puteam sa strangem din dinti si sa inghitim in continuare. Dar ea nu merita genul ala de viata. Ea merita oamenii astia care o iubesc la modul real la scoala si au grija de ea pana in panzele albe. Si cand zic grija nu e doar fizica ci si psihica. Pe astia de aici chiar i-a interesat cum se descurca ea emotional in toate etapele ei aici iar asta conteaza enorm intr-o viata de copil-elev-student...om. 

  Cinci ani in tara unde iarba nu apune niciodata. Suntem fericiti. Suntem bine, mult mai bine decat as fi putut eu sa-mi imaginez acum fix cinci ani la ora asta. Am muncit mult dar cu spor si drag. Am facut multe, multe de tot. Am invatat si mai multe si mai invatam. Dar ne place mult. Suntem acasa. 

sâmbătă, 18 iulie 2020

4 luni de lock down

  Azi sunt patru luni de cand am fost trimisi acasa mai devreme decat restul tarii din cauza ca am avut o studenta bolnava de covid. Ma uit la blog si sunt doua si ceva de cand nu am mai scris si pe cuvantul meu daca stiu cand au trecut. 

  E drept ca de doua luni iau un medicament pentru psoriazis, medicament care imi da niste efecte adverse destul de nasoale care imi ocupa mare parte din viata si din puterea de concentrare. Ca deh, asa e cand incerci sa omori sistemul imunitar ca sa nu te mai omoare el pe tine. Cineva tre' sa moara si de obicei ala e pacientul :)))) Psoriazisul s-a dus de pe piele dar acum trebuie sa decid daca pot sa imi traiesc toata viata cu psoriazis pe piele sau cu aceste efecte secundare care nu-s deloc simpatice. Pentru ca vindecare nu exista deci ar trebui sa iau otrava asta toata viata. Chestie care ma face uneori sa imi fie dor de psoriazis sincera sa fiu :))) Cum o dai ca dracu' iese. Dar na, ca de obicei zic mersi ca nu e cancer.

  Ma rog, in rest am mai facut chiar o gramada de treaba prin casa, mi-am refurbishat niste mobile, am tot frecat la floricelele din gradina, ma lupt cu balariile ceva de groaza. Si uite asa au trecut doua luni, chiar patru luni, pe care nu prea le-am simtit ca rele ci ca bune pentru ca inca suntem toti in viata si fara de covid, avem ce face, nu ne plictisim, asa ca am profitat de timpul asta sa imi odihnesc picioarele de exemplu. Dupa cei doi ani la EMAS in care mergeam pe jos foarte mult si stateam in picioare mult sau pe scaune pentru copii mici am ramas cu niste dureri infernale de solduri si picioare care acum incep sa se mai duca asa ca nu ma pot vaita ca stau acasa. 

 Momentan aici virusul este sub control, rata de infectare in special in zona noastra e foarte mica si asa a cam fost de la inceput pentru ca lumea a fost cuminte si a ascultat indicatiile. De pe 24 vom fi obligati prin lege sa purtam masti in magazine, pana acum au fost obligatorii doar in mijloacele de transport in comun. Aici legea e lege si se cam respecta. Cand nu se respecta se amendeaza sau se intra la puscarie. Cumparaturile online si-au revenit asa ca nu va mai trebui sa merg la magazin, chestie care ma bucura enorm, pentru mine asta a fost stresul pandemiei, mersul la cumparaturi-viteza. Am scos un record personal de 13 minute pe ceas din secunda in care am intrat in magazin pana am iesit cu un cos plin cu varf cu cumparaturile saptamanale :)))))

  Ce a mai fost obositor a fost faptul ca nu am gasit mereu ce imi trebuia asa ca trebuia sa si gandesc sau regandesc ce vreau sa fac de mancare, cand, cu ce, cum si in ce fel. Pentru ca si magazinele si onlineul au modificat chestiile care se pot gasi, gama de produse e mai mica, degeaba zici tu ca ai face cutare si cutare pentru saptamana viitoare ca te pomenesti ca n-ai sau trebuie sa improvizezi. Si in acelasi timp sa raspunzi la sapte sute de mailuri pe zi si sa rezolvi tot ce e de rezolvat la birou. Sunt niste ani buni de cand am renuntat la mersul in magazin, pe care il urasc cu spume, asa ca acum am avut niste nervi :)))

  Acum am intrat in sfarsit in vacanta scolara (eu, Mara are abea miercuri ultima zi de scoala) de care eu beneficiez asa ca am creierul nitel mai liber sa le gandesc mai pe indelete. Medicamentul asta pe care il iau imi afecteaza inclusiv puterea de concentrare si cheful de a mai face chestii pentru ca imi da o oboseala excesiva, asa ca in majoritatea zilelor trebuie sa ma dau jos din pat cu indicatii precise pe sistemul "hai fa, marsh, ca n-oi sta in pat toata ziua"... desi unele zile le-am stat pentru ca nu ma puteam ridica din pat de dureri musculare si osoase. 

  S-a cam speriat Mara ca am avut niste saptamani bune in care imediat ce ma trezeam dimineata, dupa ce pleca Marius la munca eu ma culcam la loc si zaceam asa niste ore, nici adormita nici treaza, cu mici intermitente de greata violenta si diaree :)))) Acum m-am mai reglat dar simt ca nu-s eu asa ca din cand in cand sar cate o pastila din aia ca sa imi mai ridic nivelul de energie :))) 

  Am avut mare noroc ca medicamentul asta a venit in conditiile astea pentru ca altfel chiar ma vedeam dormind prin autobuze sau lesinand pe la birou. Alt noroc a fost ca n-am avut decat vreo 3 nopti in care in casa s-a facut prea cald pentru somn, desi am simtit noptile alea ca pe un cutit in cap, daca erau niste saptamani nu stiu ce ma faceam. In rest a fost o vara racoroasa, pe placul meu, au fost si destule ploi si per total un confort termic extrem de bun. Mai nou Mara doarme in cortul pe care a inceput sa il ceara acum vreo luna. Eu vreau cort. Tu? N-o sa poti sa dormi pe jos in cort, e prea tare, spuse ma-sa sperand sa scape!

  Ba o sa pot! Daca pot, imi iei? Spuse ea si dormi doua nopti pe jos in camera ei. Am apucat sa zic ca da si bine am facut, am luat cortul care a ajuns pe 1 iulie si imediat dupa aia a venit alt val de caldurica, la ea in mansarda se fac foarte repede 27 de grade asa ca ea doarme in cort de mai bine de doua saptamani, cu cateva zile in casa cand a dat o ploaie mai apriga :))) E drept ca pe o saltea pe care o aveam, ca ma-sa e nazista asa dar nu-i doreste dureri de spate copilei :) 

  Tare mandra sunt de ea careia ii e frica in casa noaptea dar in cort poate dormi, si poate si de noi care am dus-o la 2 Mai in gradina mare, la cort 7 saptamani cand avea 2 ani si apoi la 3 ani "doar" 4 luni la rulota pe cand construiam casa. A ramas cu o nostalgie pentru treaba asta, desi te-ai gandi ca nu-si mai aminteste, pe care acum a putut sa si-o puna in practica mai ales ca la ea sus este foarte cald seara si nu poate adormi. In cort adoarme imediat foarte fericita, mi-a zis cat de bine doarme ea pana dimineata. 

  Cam asta am facut noi de pandemia asta. Acum ne pregatim pentru valul doi de la toamna. Care in mod sigur va veni dar care speram sa nu ne mai arunce intr-un alt lock down total ca primul pentru ca oamenii astia (adica guvernantii) acum au inteles ce au gresit, unde si cum si se pregatesc de acum pentru ce va urma cand vine si gripa sezoniera. Planuiesc o vaccinare in masa pentru gripa sezoniera si anul asta probabil il vom face si noi, pana acum am facut doar eu unul cand eram gravida, in rest nu eram in categorie de risc pentru gripa. Acum sunt in categorie de risc si pentru gripa, covizi si alte minuni (noul medicament are ca efect secundar infectii de tract respirator) asa ca probabil ne vom vaccina daca vom fi chemati. 

  Pana la toamna, iarna si valul doi o sa ne bucuram de vacanta scolara pentru ca Mara chiar a muncit in astea patru luni de non-scoala si are nevoie de o pauza. Am primit si o veste excelenta saptamana asta si anume ca a primit toate cele trei locuri pe care si le dorea la materiile optionale pentru GCSE, pentru ca din septembrie incepe studiul pentru "bac"-ul englezesc. A fost extrem de fericita ca au ales-o pe locurile disponible pentru Istorie, Fotografie si Studii Media, asta si-a dorit, asta va studia intens (pe langa Engleza, Matematica, Stiinte - Biologie, Chimie, Fizica - si Franceza) in urmatorii trei ani de scoala britanica, pentru examenele din anul 11.

  Va las cu niste poze pandemice :)

Noi doua in cort noaptea pe ploaie cand m-am dus sa o iau din ploaie :)))

Poate va era dor de jivina. A se gasi capul!

Da!

Asa m-am prezentat la ultima sedinta Zoom din anul asta academic :D

Un om cu baia lui

Baia asta o sa il duca la Sapoca



Pe locul unde e cortul acum :)

Absolut cele mai frumoase flori din lume!

  Sper din suflet ca voi toti cei care cititi pe aici si toti ai vostri, sunteti bine. Stati acasa! Protejati-va! 

 Pupaturi intensive, 

          Albuletzii