duminică, 14 iulie 2019

Warner Brothers Studios The Making of Harry Potter Londra

  Daca aveti copii si le-a placut Harry Potter sau daca v-a placut voua si ajungeti la Londra, eu zic sa sariti prostia aia cu Madame Tussaud si sa ii duceti repejor la studiourile WB sa le aratati cum au fost facute filmele. Mara ieri a decis ferm ca ea o sa devina producator-constructor de decoruri de film. Ceea ce s-ar potrivi teribil cu inclinatiile ei artistice. Copila a fost foarte impresionata, da' ce sa zic de ea ca si noi am fost nitel coplesiti de magnitudinea industriei care a stat in spatele filmelor.

  Mie mi-au placut enorm filmele astea, Mara a citit si toate cartile in engleza asa ca e specialista in HP. Am vazut primele filme cand eram insarcinata cu ea, mi-am pierdut la un moment dat niste nopti uitandu-ma la ele cu o fascinatie greu de descris. La vremea aia nici nu intelegeam prea bine engleza britanica, le-am vazut cu subtitrare d-aia cretina romaneasca, la rezolutie super proasta. Apoi am venit aici si le-am vazut din nou pentru ca Mara se marise si am putut sa i le arat si ei. A fost super incantata desi uneori zicea ca se sperie, s-a speriat si cand a citit cartile daca e posibil asa ceva :)))) 

  Odata ajunsi aici am constatat ca stim sa descifram cheia filmului mult mai bine. Pentru ca sunt milioane de clisee legate strict de viata in UK. Incepand cu debaraua de sub scara care exista in marea majoritate a caselor si arata fix la fel si terminand cu faptul ca HP avea 11 ani cand a fost dus la scoala de vrajitori. Ritualul trecerii pentru copiii englezi, de la scoala primara la cea secundara :) Intrarea in adolescenta. Un moment extrem de complicat pentru ei, plin de spaime si de aventuri noi, incarcat de emotii si frici de tot felul. Cu oameni mai buni sau mai rai, in scoli muuuult mai mari decat erau ei obisnuiti pana atunci... intelegeti ce zic? E o metafora a vietii englezesti. Iar realizarea mie mi s-a parut fenomenala pentru ca se vedea ca nu e doar animatie ci productie din aia super misto. Si ieri am inteles de ce.

  Asa, deci anul asta cand Mara a implinit 12 ani i-am zis de locul asta, ii mai zisesem si inainte dar nu paruse mega incantata iar  biletele costa destul (35 de lire copilul si 46 adultul) asa ca am asteptat o alta ocazie speciala ca sa o mai intrebam si sa fie sigura ca vrea. Intre timp a citit si toate cartile ba chiar de mai multe ori. A zis imediat ca vrea, mai ales ca site-ul lor e foarte misto si iti explica destule fara sa-ti arate de fapt minunatiile de acolo. Cand am incercat sa iau eu bilete, in martie, am constatat ca e foarte greu sa gasesti loc sambata, in mod evident. Apoi am aflat ca ei urmeaza sa construiasca si Gringotts, banca cu troli si ca aia se deschide in mai asa ca am cautat sa gasim loc dupa deschiderea aleia. Well, prima data care se potrivea a fost 13 iulie, ca sa va imaginati popor ce se duce acolo :)))

  Asa ca ieri am mers acolo si am ramas gura-casca la toate chestiunile. Practic sunt decoruri in care s-a filmat la interior, costume ale personajelor, machetele de productie, o macheta uriasa cu care s-a filmat castelul pe dinafara. Sunt multe, multe chestii. E un loc unde poti sa stai linistit patru-cinci ore daca te tin picioarele. Eu dupa doua eram lesinata. Si da, a fost foarte aglomerat, fiind sambata la ora pranzului. Pentru ca dureaza atat de mult si nu poti sa intri si sa iesi, e recomandabil sa iei mancare in traista pentru ca la restaurantul din incinta cozile sunt interminabile si n-are sens sa lungesti treaba care si asa e lunga rau :)))

  Am fost absolut fascinati sa vedem cum s-au realizat anumite efecte speciale, cum s-au construit decoruri, multe dintre ele sunt legate de primul film dar sunt si din altele. Si da, aseara ne-am intors lesinati de la Londra si stiti ce am facut, da? Ne-am uitat la Harry Potter! :)))) Pentru ca iti raman toate chestiile alea in cap si vrei sa revezi filmul ca sa le plasezi corect. Mara a fost in al noualea cer :))) 












incantare nestapanita :)


  Cam asa. Mergeti daca aveti drum la Londra! O sa va placa!
   

luni, 8 iulie 2019

Sunt aici!

   Sunt acilea, sunt acilea, n-am murit! De tot. Mult de scris putin timp dar cum am inceput sa primesc mesaje de genul "auzi, ai patit ceva?" zic sa mai dau o tura si pe aici ca prin viata reala s-au intamplat cam multe in ultima vreme si n-am apucat sa mai scriu.

  In ultima luna si un pic ne-am gasit o casa de cumparat, am deschis dosarul de mortgage si am facut toate cele. Acele cele sunt infiorator de multe mai ales cand esti incalcit in acte englezesti de sute de pagini. Au fost momente in care, dupa ce am citit de patruzeci de ori acelasi cacat am decis ca ma dau batuta. Nici un dictionar din lume nu m-ar putea scoate la liman :))) M-a obosit procesul asta dincolo de cuvinte, milioane de mailuri si telefoane in sus si in jos, asteptarea infinita, cautatul si vazutul de multe case de la un moment dat nu mai stiam care de pe ce strada ce avea in ea, cate camere, ce sau cum. Am inceput sa cautam la inceput de februarie si am gasit ce cautam la inceput de mai. 

  Cumplit de greu sa gasesti in Anglia, cu un buget limitat, o casa care sa-ti indeplineasca eeeextrem de multe conditii. Multe rau. Prea multe. Am ales o casa care desi nu era chiar in zona unde vroiam are spatiu excelent pentru tara asta unde faci pipi cu chiuveta in brate iar in dormitoare daca ai loc sa treci pe langa pat e miracol. Are si posibilitati pentru alte chestii pe care ni le dorim, e si intr-o zona foarte linistita dar... cum pe toate nu le poti avea e nitel mai departe de scoala Marei. Dar cum scoala aia mai dureaza cam trei ani calendaristici, o sa fie ok. Mersul pe jos face... ceva frumos :) 

  Azi a venit vestea buna si anume ca ni sa-a aprobat creditul. Inca nu imi vine sa cred, totul e asa o chestie ireala, luna asta se implinesc patru ani de cand am venit aici si eu inca ma intreb daca e de-adevaratelea sau am visat. Pare ca a fost intr-o alta viata momentul in care m-am suit cu Mara in avionul ala. Sau pare ca a fost ieri. 

  Mara e in al noualea cer, de fapt cu totii cred ca suntem desi o sa ne astepte o vara plina tare de tot pentru ca avem programata si o vacanta pe care n-o putem dez-programa. E prima data in viata cand mi-as dori sa pot sa anulez tot dar nu am cum pentru ca biletele de avion catre Cipru sunt castigate de sotul care a castigat soferul anului la nivel national in firma din care face parte. Asa ca am tocmit vacanta, mai ales ca nu stiam ca luam casa si oricum biletele trebuiau folosite curand. Asa ca intre o mutare care nu stim exact cand va fi si vreo zece zile in Cipru... o sa am nitica treaba. Nu sunati, ies eu din cand in cand! 

  Anul asta e de pomina. Si e doar la jumatate! 

P.S. Daca ati fost in Cipru si aveti lucruri frumoase de recomandat, va rog sa o faceti cu incredere. Vom sta in partea de sud :) 

  Hai va pup!