Domnule Volosevici, un caine a sarit la copilul meu!!!

    Inevitabilul s-a produs! Pentru ca in Romania, daca ai un copil, intrebarea nu este DACA, ci CAND o sa iti vezi copilul atacat de un caine comunitar. Adica al comunitatii? Comunitatea l-a lasat pe strada, ce e drept. Prin comunitate, la ora asta eu inteleg primarul Andrei Volosevici, tanarul primar din generatia noastra, care a spus ca impreuna vom schimba Ploiestiul. Apai domnule Volosevici, io n-am aruncat gunoi pe strada, matale ai lasat caini "comunitari" pe strada???

   Sa revin...eram IN PARC. In parcul de copii de vis-a-vis de Kaufland Vest. Mara s-a dus alergand pe aleea din spatiul pentru copii cu leagane...din peretele de gard viu care desparte parcul de strada Cantacuzino (apropo, o strada cu pretentii in acest oras) a sarit un caine. Da, DIN PERETE , adica din acel gard in care el statea si se odihnea sau io stiu, isi numara purecii din blana....

  A sarit, adica a inceput sa alerge catre Mara latrand tare si aratand coltii. Desi mie una imi e frica mare de caini, stiu sigur cum arata un caine care vrea sa se joace cu un copil (asta ca sa nu cumva sa se scoale careva iubitor de caini sa imi explice ca ala vroia sa se joace) si cum arata un caine care sare la atac.

  Mara a pus o frana brusca....ala a continuat sa alerge catre ea. In aceste clipe despre care zic, eu eram pe o banca la circa 6-8 metri de Mara. Nu pot sa explic cam cum am sarit. Urmatoarea etapa a fost eu alergand si zbierand cat ma tineau si anume bojocii din dotare...ea fugind in directia opusa, ca fugea de caine, cainele fugind catre noi si inca aratandu-si coltii...cand am ajuns aproape de el si am mimat gestul de a lua ceva de jos sa arunc dupa el tipand in tot acest timp....a fugit ...cu inca doi prieteni de-ai lui pe care nu ii observasem.

  Pana am intors capul Mara era la banca pe care statusem eu, suita si cu picioarele sus. Eu...eu am crezut ca mor de inima acolo. Pe cuvant. Cainele cu pricina, stand in patru labele lui, avea capul cam la pieptul Marei. Nu era un caine mic. Si nici jucaus. 

  Avea insa cercel. Un cercel nou, proaspat pus in ureche. Si ceilalti caini pe care ulterior i-am numarat la fata locului si erau cinci acolo in parculetul de copii, erau frumos inscriptionati. Cine i-a lasat pe strazi? De ce nu ii aduna nimeni? Sa ma mai apuc sa zic ca io i-as eutanasia si pe cei care le dau de mancare printre blocuri? Pe acei "iubitori de animale" care nu inteleg diferenta intre cainele din casa si ala liber pe strazi?

  Traim intr-un oras european, domnule Volosevici? Vreti sa schimbati Ploiestiul? Sau asta era doar un slogan de doi bani facut de o firma de publicitate pentru campania electorala?

  Sa mai raspund la intrebarile astea? Sunt retorice. Traiesc pe un mare bulevard care nu are TROTUAR, dar are caini "comunitari" in libertate. Oare domnul Volosevici are copii? Oare are curaj sa mearga cu ei zilnic in parc? 

  Io sincer de azi...nu prea mai am. 

     Semneaza cetateanca Alexandra Albu

       O proasta platitoare de taxe. 

Generatia de azi

  Ieri in troleu in drum spre parcul nostru. Era ceva lume, chiar multa, insa dupa prima statie s-a mai debarasat situatia. Nu stiu insa din ce cauza, doua domnisoare de circa 15-16 ani bucata (sau poate erau mai mici insa erau asa de machiate ca nu imi puteam da seama exact) vin gramada peste mine.

  Io de obicei cand ma urc cu Mara in mijloace de transport in comun, daca nu e loc de stat, refuz categoric orice "oferta" gen "veniti si stati aiiiici, dar vai luati looooc etc" si le spun politicos ca noi avem PICIOARE. Cum ar veni am plecat de acasa pe jos, deci nu vad de ce in troleul ploiestean care merge maxim 20 de minute de colo colo unde am io treaba, trebuie neaparat sa ma asez jos cu copilul. Nu inteleg de ce copilul meu nu trebuie sa inteleaga, chiar si mic fiind, doi sau trei ani, cum e cu mecanica statului in picioare intr-un autobuz care se misca. Mie una mi se pare foarte important sa invete asta de mic pentru ca peste mine au tot picat de-a lungul vremii niste handicapati oameni adulti prin 369 din Bucuresti in cele 6 luni in care am avut marea nefericire planetara de a frecventa acest autobuz acu' multi  ani cand eram io la facultate. 

  Revenind din scurta mea trauma bucuresteana...mda, nu consider ca trebuie sa mi se dea locul in autobuz cand ma urc cu un copil de 5 ani in el. Whatever. Toate babele isi proiecteaza frustrarile asupra mea si dau sa sara de pe scaune. Le refuz politicos. Revenind la domnisoare. Domnisoarele, desi era loc in partea lor dreapta mai mult....au venit calare pe mineeee si pe copilul care era cocotzat ca de obicei pe o chestie ca o margine de sub geamul troleului...ala e locul ei preferat. Se tine de bara si vede pe geam si nu o calca nimeni in picioare. 

  Acu' daca ele au venit peste mine gramada...una tinandu-se cu mana de aceeasi bara ca Mara, cu bratul prin fata mutrei mele...am putut sa constat ca deodorantul nu mai e o prioritate pentru noua generatie de lume care traieste la oras in anul 2012. Sau daca o fi, poate e d-ala "eco" sau ceva, d-ala de putzi mai rau cand il dai decat daca nu te-ai dat. Maiculitzaaaaaaa....intorc capul si ma uit la ea....foarte aranjata, machiata, accesorii jmechere...te durea capu'. Doar ca te durea nu din cauza ca era asa frumoasa, ci din cauza ca emana o putoare de tractorist care tocma' s-a dat jos de pe utilaj in luna lu' august. Fuck! 

  Intorc capu', dau din nas mai incolo...si numa' ce le AUD. Acum sincer nu stiu ce a fost mai rau: MIROSUL de transpiratie sau AUZUL celor ce ieseau din gurile domniilor sale. 

  Pitzi 1 - Bai deci io iti zic, Moldoveanu e tare de tot

  Pitzi 2 - l-am vazut cu masina prin oras are o super masinaaa....fata stii ce misto era, da' era cu o parasuta dupa el, n-am putut sa ma bag. Fata ala cumpara numa tzoale de Armani, si e pe bune, nu fake-uri!( io stiu cum sa scriu, da' ea ma indoiesc ca stia, deci feicuri)

  Pitzi 1 (vazand pe geam o colega intr-o masina cu mama ei) Ahhh uite-o pe urata dracu'....ete e cu ma-sa...

  Pitzi 2 - fata, ce fatza de ren are (WTFFFFF reeeeeeeeeeeen????, ma uit repede...era o domnisoara ca oricare alta cu o mega doamna la volan, ma uit la asta de langa mine...zic puii mei, de ce aia e ren si asta nu???)

  Pitzi 1 - aoleu si ma-sa uite ce fatza de ren are, fata, sa nu ne vada ca vorbim despre ele! (da fa' proasta clasei, aia iti citeste pe buze, ea in masina, tu in troleu)

  Pitzi 2 - fata da' l-am vazut pe fra-su e frumos foc!

  Pitzi 1 - nu e ren?

  Pitzi 2 - nu fata, e frumos de pica, sa mor io!

  Pitzi 1 - fata, asta e statia noastra? (WTFFFF sunt 10 statii cu totu' in tot orasu')

  Pitzi 2 - da, hai, fata jos ca ramanem aici ca proastele (noooo kiddding!!!!)

  Mie imi place mult de Mircea Badea. El e un om ca si mine, care a incercat ca si noi sa isi faca o afacere in tara asta de cacat si care a fost infundat de "sistem". Dar, mai mult decat atat, Mircea Badea e un om foarte inteligent, care a pus cu multi ani in urma o intrebare cheie pentru aceasta tara: "astia sunt cei care o sa imi plateasca mie pensia?"....Acestea fiind spuse....ce sa mai zic. Decat sa o intreb pe Corina Albu, sora lui Marius Albu, aka cumnata...acum intelegi, "fata", ce vroiam eu sa iti zic acum 8 ani? Ea a inteles pe parcurs...insa ce vine din urma generatiei ei...e tragic de tot. 

Masterchef in depozit

  Sau cum romanii pot distruge orice format de televiziune. Asta imi e clar demult, de cand am vazut alea cu dansul, stelele, vocile si alte asemenea pe la altii si apoi le-au "facut" si romanii nostri talentati. Le-au facut praf. Pentru ca in Romania intai si intai e prostie. Apoi e saracie. 

  Sa detaliez. Aseara m-am uitat cu mare interes la Masterchef Romania. Uau, mi-am zis eu acu' vreo saptamana cand m-a sunat sotul sa imi zica ca a vazut promo...au luat baietii formatul? In secunda doi eu m-am intrebat daca cumva a trecut saracia din tara asta, pentru ca Masterchef e un format scump. Adica cum ar veni care necesita bani multi sa il "pui in scena" si sa il duci la capat onorabil. Numa o sala d'aia cu 30 sau mai mult de posturi de lucru si te rupe la bani...d-apoi restul. Urmatoarea intrebare din capul meu a fost oare cine va fi in juriu. Nu e ca si cand traim intr-o tara cu restaurante reale. Sau cu "chefi" sau lume care stie sa faca meseria asta la nivel international. 

  Aseara intrebarile mele si-au gasit raspuns. Raspunsul a fost un hohot de ras din toata inima. Pentru ca Masterchef Romania se tine intr-un depozit. Cred ca a lu' Metro, da' n-as paria. Drumul concurentilor pana la juriu se intampla printre paletzi de marfa. Sau un "decor" care seamana uluitor cu niste paletzi de lemn pe care se tine marfa in depozit. Adica cum? Faci o ditamai productia de atatia bani si nu ai bani de niste...pereti falsi din altceva decat paletzi? 

  Plasarea de produse se intampla aproximativ la orice ingredient folosit de concurenti...hahahahaaa...jenant nene. Tipic romanesc. Juriul...juriul nu stiu cine e. Am cautat informatii, am incercat sa aflu. Revin, nu traim intr-o tara in care bucataria high-end e ceva care sa existe. Traim intr-o tara in care nici macar n-a adus nimeni la tv vreo alta editie Masterchef de prin lume, ca sa stie romanul ce e aia cand se apuca sa se uite la Protv. Concurentii, in marea lor majoritate, mi-e clar ca habar nu aveau ce e aia Masterchef si nici nu ce se mananca. Si ca nu e despre mamaliga. Sau tocanita. 

  Azi am cautat sa vad cam ce comentarii au aparut online despre emisiune. Foarte multa lume ofensata de atitudinea juriului. Deci clar nimeni n-a vazut editiile internationale. Asa e formatul, oameni buni. Juriul le-a vazut, pentru ca incercau sa imite cu o stangacie fantastica juratii din strainatate. Era ca la desene animate aproape...ma uitam si incercam sa vad daca nu cumva o sa scape si vreun tic verbal in engleza al celor de prin SUA sau UK. Ideea show-ului este ca se cauta nu  un "bucatar" ci un "maestru bucatar" sau "chef" cum ii zice pe la altii. Ori ala nu e un bucatar oarecare, ala trebuie sa fie la capatul de sus de tot al grilei culinare. Unde pe la altii exista niste standarde fenomenale. La noi exista carnati cu muraturi. 

  Juratii aratau ca niste domnisoare de pension care vor sa fie motociclisti tatuati. In prima jumatate de ora a fost groaznic, apoi cred ca le-o fi zis regizorul sa nu mai incerce sa para altceva sau altcineva, si s-au mai repart un pic. Am realizat inca odata imposibilitatea adultilor din tara asta de a vorbi liber coerent intr-un mediu public. Si juriul si concurentii se comportau ca niste copilasi care isi recita poeziile la serbarea lu' Mos Gerila. 

  Eu una o sa ma uit la emisiunea asta cu un mare interes. Le-am vazut pe cele internationale de factura englezeasca pe toate. As vrea tare mult sa le gasesc si pe cele din Europa si sa le vad. Emisiunea e una foarte misto cand e facuta cum trebuie. Pe mine m-a captivat si am invatat foarte multe chestii de tehnica culinara din cele vazute pe la altii. Asa ca sunt extrem de curioasa ce o sa invat din cea romaneasca. Ieri am invatat ca paletzii sunt utili. Si ca exista trei maestrii bucatari pe care ii cunoaste doar mama lor, dar care sunt "de top" pe meleagul mamaligii. Astept continuarea. 

  

Atentia la detalii

  Dimineata. El se grabeste. Baga capul in sertarul cu sosete. Ale lui toate. Ia una, o priveste, trage de ea. Mai ia una, o priveste, trage de ea, o pune langa cealalta. E cu doi centimetri mai scurta. Injura. Scurma mai adanc in sertar. Gaseste alta. O pune langa prima. Injura direct. Nu e aceeasi culoare. Il intreb cu candoare "ce faci acolo, iubi" ...imi raspunde scurt "iar n-am sosete". Ma mir un  pic in gand in ideea ca ieri i-am pus eu acolo un morman de sosete curate. Nu am stat sa i le imperechez, dar asta doar pentru ca aveam impresia ca a depasit varsta de 5 ani. Mara si le face singura.

  "Cum sa n-ai mah, sosete?"....si incepe "ca n-aaaaaaam, ca niciodata nu le gaseeeeesc ca uite nu-s aiiiiici, nu sunt perechi, unde dracu' e perechea lu' asta ca nu e aici...nu eeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee". Ma ridic de pe canapea, ma duc pe la spatele lui, arunc un ochi, bag doar varfurile degetelor in sertar de unde pescuiesc doua sosete. Pereche. Tace si si le vara indesat cu draci in picioare. 

  Reversul medaliei. Alexandra si masinile. Bun, deci masinile sunt...ca niste masini. Au patru roti. Si o culoare. Cam atat. Nu, degeaba imi zici, iubitule, ca ai parcat langa marca x modelu y de masina. Cand ies din Kaufland sunt ca o gaina decapitata. Daca am venit singura, e simplu: aia galbena pe care scrie preturi si ii zice taxi e a mea. S-a rezolvat. Dar daca am venit cu masina noastra iar eu tre sa ma duc la ea...ghinion. De cativa ani avem una mai inalta ca a tuturor, asa ca am inceput sa ma descurc mai bine, ma uit peste toate si unde vad portbagaju' lu' a noastra...ma duc. Dar daca mergem cu una mai mica, cand iesim din magazin, inevitabil Marius o ia intr-o directie (despre care stim sigur ca e cea corecta) iar eu fix in cu totul alta parte. De aia de cate ori iesim dintr-un hipermarket io tre sa ma agat de mana lui cu mare angajament. 

  El are impresia ca eu stiu unde e masina. De multe ori nu stiu nici cu ce masina am venit, ca la noi in familie sunt cam multe masini, asa ca statistic pot gresi repede. El mai are si impresia ca eu as avea vreun fel de idee despre unde a parcat el masina. Eroare. Habar nu am. Deloc. De nici un fel. Asa ca el o ia repede si avantat intr-o directie, eu dau sa ma duc in oricare alta, el striga "u'n te duci fata?"...io ii zic ca nu stiu unde ma duc, ca daca stiam eram acolo deja...si tot asa.

  Daca merge o singura data intr-un loc, nu numai ca a doua oara stie sa ajunga acolo, dar stie si tot ce scria pe toate casele, reclamele si probabil pungile din mainile trecatorilor de pe traseu. "Pai cum, n-ai vazut, acolo la intersectia unde era stalpul de la stop ciobit pe dreapta"....wtf da' sosetele nu le vezi!!! Da drumul la gps numa'ca sa faca misto de tanti aia care ii zice "in 50 de metri virati la dreapta" si el "du-te fa ca esti proasta, e mai repede pe aici"

  Dar daca ma duc acum si inversez prosoapele in baie, el vine si se sterge cu ce prosop gaseste el pe ceea ce numeste "cuiul meu"...habar nu are de fapt care prosop e al lui. Si nici unde tinem sapunul. Cand se termina sapunul de la cada e in stare sa isi ia pielea de pe maini frecandu-se cu un milimetru de sapun ramas acolo, pentru ca nu stie unde e sapunul in casa. De fiecare data cand aterizeaza in dus si gaseste acolo doar o frimitura de sapun, o ia si se freaca super-constiincios cu ea. Ce e drept, dureaza mai mult sa faca dus, da' banuiesc ca satisfactia e mai mare!

Extremismul scutecului

   Sau unde s-a ajuns cu exagerarile in materie de nastere si crestere a copilului. Eu una nu sunt adepta extremelor de nici un fel. Nu e bine sa fii niciodata intr-o extrema. Mai ales atunci cand ai un copil. Insa se pare ca de la o vreme au aparut niste curente de crestere a copilului care mie una mi se par cel putin bizare. Sa o luam pe rand, incepand cu nasterea.

  1. Nasterea acasa, neasistata, Lotus. Acasa ar fi bine, daca n-ar fi groaznic in ideea unor pericole. As face asta insa nu neasistata de macar o asistenta de specialitate. Aia cu Lotusul, adica lasat copilul cu placenta atarnata de el pana cand ii cade cordonul de la buric...mi se pare cel putin aiurea. Inteleg ca acum s-a demonstrat ca e mai bine sa nu tai cordonul decat cand acesta inceteaza sa mai pulseze, si e foarte logic sa faci asta (nu, nu o sa faca spitalele romanesti asta nici cand mi-or creste mie aripi) dar de ce sa lasi placenta acolo? Dupa ce ala nu mai pulseaza, toata jmecheria moare. Care e logica sa lasi copilul atarnat de o bucata de tesut mort niste zile? Eu cred ca tre' sa fie cel putin incomod daca nu si periculos.

  In partea cealalta a nasterilor e cezariana "la cerere" si eventual "la rece", adica fara ca travaliul sa fi inceput macar. Pentru ca pleaca doctorul in concediu. Sau pentru ca nu lucreaza cand te apuca pe tine. Sau pentru ca ti-e frica sa nasti. Sau pentru ca...orice alt motiv in afara de pericol iminent asupra mamei sau a fatului.

 2. Alaptarea pana cand se intarca copilul singur. Adica pana cand isi ia singur ghetele, ghiozdanul, gagica de mana, si pleaca la scoala pe jos....sau ceva. Din punct de vedere al evolutiei omului, eu una zic ca daca omu' are dinti, merge si denumeste obiecte...e cam gata cu laptele. In momentul in care incepe sa iti zica cum se cheama partea aia de corp a ta devine cel putin ciudat sa il mai alaptezi. Dupa varsta de 2 ani copiii incep sa aibe amintiri permanente. Deci acel om isi va aduce aminte toata viata cum sugea la mama lui. Eu nu cred ca e ok sa se intample asta. Nici pentru baieti nici pentru fete. E aberant. Da, copilul trebuie alaptat macar pana la 6 luni, da, laptele matern este cel mai bun lucru pentru copilul tau, insa nu e cazul sa credem orice "studiu" ni se flutura prin fata ochilor pana nu stim cine l-a platit, cum a fost facut si in ce fel. Da, se poate intampla ca un copil alaptat sa fie mai destept ca unul hranit cu sticla, insa se prea poate sa nu fie asa. Da, se poate ca un copil alaptat sa nu aibe alergii, insa depinde cu cine comparam. Comparam cu unul care bea cola de la 1 an si nu a fost alaptat, sau comparam cu unul care e hranit foarte sanatos si nu a fost alaptat? 

  Un corolar si mai misto al ideii de alaptare perpetua este acela al "alaptarii in tandem" adica mai faci unu' mic si ii alaptezi pe amandoi deodata. Unul de 2,3,4 ani si unul nou nascut. Eventual in acelasi timp. Si eventual ala mai mare iti si spune ce trebuie sa faci si cum, ca deja el e om mare...si stie. 

  In partea opusa alaptarilor de orice fel este ideea ca "nu alaptez pentru ca mi se lasa sanii" sau oricare alt motiv in afara de lipsa laptelui sau boli care te impiedica. Insa nici martiriul alaptarii nu mi se pare ok, adica sa ajungi sa plangi in continuu ca te doare si sa iti urasti copilul pentru ca trebuie sa il alaptezi. Mai bine o mama cu mintea la locul ei decat un copil alaptat cu stres si nervi. 

3. Co-sleepingul, adica dormitul in pat cu sugarul tot pana se cere el afara. Adica pana cand se duce singur si isi cumpara un pat. Ca altfel nu vad cum sa se hotarasca el singur ca nu mai vrea cu parintii. 

 Ideea opusa e sa il nastem si sa il punem in alta camera. O alta exagerare, dupa parerea mea, pentru ca s-ar putea ca monitorul sa ramana fara baterii fix cand copilul pateste ceva. Iar sindromul de moarte subita in primele 6 luni de viata e o chestie chiar demonstrata pe numaratoare, nu doar asa cu "studii". Eu nu zic sa dormi cu el in pat, dar nici sa il pui in alta camera cand e foarte mic nu mi se pare o idee buna. 

4. Purtatul in brate e un alt trend. Da, adica purtatul NUMAI in brate. Tot timpul si tot pana cand se cere el singur jos. Eu cred sincer ca cei care au zis ca e mai bine asa nu aveau hernie de disc. Sau aveau un magazin d-asta de wrap-sling si alte asemenea acareturi care vad ca se vand pe o gramada de bani. Da, copilul trebuie luat in brate cand e mic, ca are nevoie de afectiune si de atentie si de ajutor. Insa sa il duci numai in brate mi se pare o exagerare teribila.

 In toate trebuie o cale de mijloc. Nici o extrema nu e buna. Nu mai bine alegi o cale de mijloc, ceva cat mai bun pentru copilul TAU, decat sa alegi o extrema? Compromisul face parte din viata. Ce mi se pare bizar e ca cu cat extrema e mai la margine, cu atat adeptii sunt mai infocati, mai frenetici, mai plini de sine si de ideea ca ai lor copii vor fi "altfel" sau "mai buni" atunci cand vor fi mari. Ori eu una nu cred ca avem de unde sa stim acum ce vor alege ei sa faca atunci cand o sa fie oameni mari. S-ar putea sa ne uimeasca. 

Non-stop

  Scot dopurile din urechi dimineata. Instantaneu, un cap ciufulit apare la 5 centimetri de nasul meu. Isi ia avant, trage aer si...incepe inca o zi: mami, mami, mami, te-ai sculaaaat?! ce bine imi pare, acum imi dai sa mananc? te rog, mi-e foame rau, mor de foame, mami! ce imi dai? imi dai? Nora (bunica mea) vrea cafea. am auzit-o la bucatarie. mami, m-am speriat de ea. da' azi la 12 ce mancam? ma duc sa ma spal pe dinti. aoleuuu fac pipi pe mine...ma duc. (pauza circa 20 de secunde...zgomot de picioare goale si mici tropaind pe gresie, buf usa) mami, ma imbrac repede si imi dai sa mananc? azi nu e razvan si dani? de ce nu e? da' io ce mai desenez? literele astea sunt bine? unde e papusa mea? da' tati cand vine? da' vine? de abea astept sa vina! pot sa dau drumu la televizor? 

  Da' diseara ce mancam? mami ai niste bube pe tine! da' tati de ce are par pe picioare? tati n-are bube. mami te iubesc mult da' cand mancam? nu e ora? mie mi-e foame. mor de foame. nu vrei sa mergem la un restaurant? vreau sa te ajut io. strang io rufele astea. tai io maslinele? auzi mami, da' maine la 12 ce mancam? vreau un mar. vreau o banana. vreau afara. vreau acasa. vreau un creion. mi-ar placea o maimutzica mica. mami da' mos craciun de unde stie ca pe mine ma cheama mara albu? mami, incruntatul pentru ce e? da' ce inseamna razna? ce e aia celebritate, mami? 

  Mami, nu ii dai lu Nora sa manance? da' Nana (mama mea) cand vine? Da' unde e? da' de ce nu mai vine, ca eu vreau sa ma joc cu ea? vreau eu sa intind rufele. si ce daca nu ajung la sarma? pot sa matur si eu cu tine? vreau iaurt. vreau branza. vreau prune uscate. auzi, mami, da' diseara ce mancam? da' Horia Varlan e de-adevaratelea? mie imi place de Horia Varlan. mami fata aia de ce nu stie sa gateasca? ce e aia pitzipoanca? (aici publicul adult poate deduce logica discutiei)

  Se aude usa...a venit tatiiiiiii!!! mami, azi am fost cuminte? auzi tati ca nu prea am fost. nu stiu de ce. maine o sa am o zi mai buna. tatiiiiiiiiiiiii...(din carca lu' ta-su) ce fericita sunt ca ai venit acasa! tati sa stii ca Nora a umblat la bucatarie. si Nana a fost la Kaufland si a luat iaurt. si branza. si banane. te joci cu mine? bine, te las sa mananci. hai joaca-te cu mine. da'de ce nu vreeeeiiii....mami n-a inceput Cireasa de pe Tort? n-a inceput? nici acum? da' acum? 

  Bine, ma dezbrac, da' ma spala tati si ma duce cu calu' la baie, da? da mami? da? mami de ce nu imi raspunzi? mami imi pune pijamaua, ca tu nu stii! vreau apa. iar vreau apa. mai vreau niste apa. vreau perna invers. inveleste-ma. pot sa ma dezvelesc? da' ma invelesti tu mami dupa ce adorm? da? 

  LINISTE.