Ceasul biologic

  Tocmai am urmarit un documentar BBC despre ceasul biologic si cum functioneaza trebusoara asta cu somnul si dormitul in diverse etape ale vietii sau ale zilei. Fascinant! Ca om care a suferit ani si ani de zile de insomnii am cautat mereu informatii despre un somn eficient. 

  Deci, de la domnii cercetatori citire. Copiii dobandesc abilitatea de a dormi ca un adult de abia la 5 ani. Adica sa se culce seara si sa doarma linistiti pana dimineata, sa nu trebuiasca sa mai doarma ziua ca sa-si tina energia la nivel optim, etc. Evident daca un copil primeste zahar va face curbe de high si low si atunci totul e dat peste cap de dimineata pana seara. 

  Batranii ajung sa motzaie ziua si sa nu doarma noaptea pentru ca nu sunt suficient de mult expusi la lumina naturala. Oricat de luminoasa ar fi o casa nu e suficient, de aceea azilele de batrani trebuie construite cu cat mai multa iluminare naturala. Va povesteam ca si la Mosia Bunicilor in living exista tot tavanul din sticla tocmai din cauza asta. Mai nou s-au inventat niste aparate cu lumina albastra la care batranii sunt expusi ziua si care sa-i ajute sa nu le mai vina sa dormiteze ziua pentru a se putea odihni noaptea. Si daca e destula lumina ei s-ar putea sa nu o perceapa din cauza opacizarii crstalinului ochiului si atunci informatia nu va ajunge la creier.

  Ochii transmit creirului informatiile despre ciclul zi-noapte. Asta se intampla si daca esti orb pentru ca lumina care patrunde in ochi e dusa in centrul din creier care e responsabil cu ceasul biologic chiar daca tu nu vezi din diverse motive. Daca esti orb din categoria fara ochi (organul cu pricina), nascut asa sau din cauza de accident, atunci simpla disparitie a globilor va duce la perturbarea totala a ciclului somn veghe! Creierul nu mai stie cand e noapte si cand e zi, cand sa te culce si cand sa te scoale. Era un tip care povestea ca s-a nascut fara globii oculari. Si ca pe la 3 noaptea se duce sa se plimbe prin parc pentru ca organismul lui habar n-are ca e noapte. 

  Spre uimirea tuturor cel mai bun moment din punct de vedere biologic pentru sport si miscare e dupa amiaza (15-17), nu dimineata. Atunci creste temperatura in mod fiziologc, chestie care duce la performate mai bune, efortul e mult mai putin resimtit. Dimineata e momentul in care se intampla cele mai multe atacuri de cord, atacuri cerebrale, crize de inima. Intre ora 9 si 13 mor cei mai multi pacienti. Dimineata tensiunea arteriala creste mult iar sangele este mai vascos si mai predispus catre coagulare. De unde si problemele.

  Pentru omul obisnuit puterea de concentrare maxima este la jumatatea diminetii. Spun omul obisnuit pentru ca adolescentii nu-s oameni obisnuiti. Romanii le zic "lenesi" si "puturosi" (un cuvant pe care eu il urasc din tot sufletul!) cand ei de fapt sunt supusi schimbarilor majore la nivel hormonal si...al ceasului biologic. Intre 14 si 20 de ani ceasul biologic se "muta". Nu se stie de ce dar e un fapt masurabil. Si anume copiii nu mai pot adormi la 10 cum ar fi normal pentru a putea ca a doua zi la 8 sa fie vii la cap (au nevoie de cel putin 10 ore de somn pe noapte!!!). Drept pentru care, spun domnii de la BBC ca un adolescent resimte sculatul de dimineata asa cum un adult ar trebui sa se trezeasca la ora 3.30 ca sa mearga la munca. Misto, nu?

  Eu una tin minte peeerfect anii de scoala. Nu am putut niciodata sa ma trezesc usor dimineata, chestie care se pare ca e datorata faptului ca la o varsta prea mica a trebuit sa fac asta (am fost dusa la cresa si gradinita mult inainte de stabilizarea acelor 5 ani de viata, chestie esentiala pentru ceasul meu biologic) nu sunt un om matinal, n-am fost niciodata. Insa cel mai greu mi-a fost in clasa a 12-a cand din cauza mentalitatilor cretine romanesti a trebuit sa invatam din nou dimineata. Cel mai usor mi-a fost in clasele 9, 10 si 11 singurele dealtfel in care am invatat dupa amiaza. In clasa a 12-a imi amintesc cum ma trezeam cu fix 5 minute inainte de a trebui sa ies pe usa, ma spalam si ma imbracam si imi venea sa vars de somn la propriu. Cand ieseam pe usa tremuram incontrolabil. Scoala mea incepea cursurile la ora SAPTE si 15 minute. Primele doua ore dormeam cu ochii deschisi. 

  In Anglia la ora asta scolile incep sa se adapteze noilor informatii iar in unele din ele adolescentii au program de la ora 11,30 in sus. Rezultatele lor s-au imbunatatit semnificativ dupa implementare. Asadar, tuturor parintilor care inca mai cred ca invatatul dimineata e ceva util...mai ganditi-va. Poate copilul ala de clasa a 8a care va trebui sa sustina si un examen nu e chiar "lenes". Fiti ingaduitori. Lasati-i sa doarma. 

Un comunicator printre cornute

  Cornute zodiacale, ca sa fim bine intelesi. Am p-acilea sotz si fetita, una bucata Taur, una bucata Berbeaca totala. Io, zodia aia de ti-e rusine s-o zici cu glas tare ca rade lumea de tine. Fecioara ii zice, nu stiu de unde i-o fi apucat pe nostradamii planetei s-o numeasca asa si tare urat mi-a fost mereu sa raspund la intrebarea "ce zodie esti?".

  Cornutele ca cornutele ca sa ma exprim cacofonic. Mda, cred in treaba asta cu momentul cand esti nascut pentru ca daca cred treaba fizica, cea cu luna care face ca apa marii sa creasca si femeile sa nasca, oamenii sa nu doarma, etc...n-am cum sa ma gandesc ca momentul in care te-ai nascut si felul in care tot Universul rezona in momentul ala n-ar avea un rol. Si eu una cu astia cu coarne m-am ales si sincer, cu mana pe inima va zic ca fix ca animalele alea se poarta!

  Apoi Tauru' cand vede rosu...Domle, taurul cand vede rosu nu stie nimic ca iel ie cam chior cica si nu vede culorile. Vede miscarea. Asa si al meu. Cand i se misca lui un neuron cum ca l-ai enervat, ataca fix ca un taur la corida si la fel de chior adica fara sens. El precis are un sens doar ca nu-l stie nici el si nici noi astialaltii. Cand i se pune pata neagra pe ochisor....sa te tii lele hora! In principiu vrea sa te ucida just for fun!

  Apoi Berbecu' e oleaca mai neamtz, pardon ardelean asa...Asta se infurie mai incet pentru ca nu se prinde din prima. Bre da' si cand se infurie de (doar el adica EA stie ce anume)... fratzioareee, n-ai tu outze sa le ia el in coarne cat si-ar dori! Ma scuzati de imaginile teribile da' ie nasoala treaba! La astia nu e just for fun doar ca, din nou, nici ei nu stiu ce simt anume deoarece e foarte greu cu exprimarea...

  Acu' sa ne imaginam cum e cu doo d-astea in casa. Care una se infurie la piticu' negru de pe creierul propriu, alta reactioneaza urat de tot dar oleaca mai tarziu, am stabilit, berbecul e ardelean. Dar cu aceeasi putere. Cand e vorba sa coooomunice...oh, what a joy!

  Cand dau astia doi sa vorbeasca e ca un cataclism natural. Te uiti la ei, stii ca totul se va duce sulii de zestre in urmatoarea secunda dar nu te poti abtine sa nu te uiti cum se smardoiesc unul pe altul din vorbe. Uneori si din fapte pentru ca domnisoara a invatat sa dea din picior si sa tranteasca usi. Taxu' n-a invatat cam nimic da' eu astept sa-i vina ei ciclul si atunci o sa fac si poze cand "discuta" ei doi! Promit!

  Io...zodie de trancanitor-comunicator. Nu mi-a fost greu niciodata in viata mea sa-mi exprim clar si coerent ideile din cap sau sentimentele de mai jos de cap. Pentru mine e simplu, te discut cu argumente pana te omor, te bat la cap pana te omor sau te intreb pana te omor. Iar cand eu am ceva de intrebat intreb CLAR, cu toate verbele si substantivele pe care le detin. 

  Aici ajungem la amuzamentul zilei de azi. Am lesinat de ras la urmatoarea conversatie telefonica Marius-Mara:

Mara: tati, azi mi-a cazut un dintisor!!!

Marius: de UNDE?

Mara (nervoasa): din GURA, cum de unde, doar nu din fund!!?

Marius (nervos-oripilat): te intrebam daca de SUS sau de JOS!!!

  QED! Over and out! 

cornute in action! :))))

Sedinta cu parintii la Scoala Spectrum Ploiesti

  Prima. M-am dus cu spaima si emotii ca o baba trecuta prin multe. Cu sperante mari cum ca aici o sa fie altfel. Si a fost. Dupa vreo jumatate de ora in care nimeni nu-mi umblase la portofel si nici prin buzunare deja incepeam sa respir non-sacadat si sa transpir mai putin. 

  Ma uitam la domnisoara din fata mea cum vorbeste si cum din doua in doua cuvinte zicea "copiii" si i se aprindeau ochii. Ne-a dat carnetele de note dar n-a comentat nimic despre nimeni, nici macar despre disciplina celor 2 baietei-problema ai clasei. Aia se discuta in particular cu fiecare parinte in clasa iar tipa lucreaza cu parintii pentru aducerea pe fagas a copiilor. Pentru ca na, e o scoala unde trebuie totusi sa reuseasca sa invete toti cei 20 de copii din clasa si cand 2 fac haos in timpul orei...cam nasol. Cand imi zice Mara cum fac flacaii pe mine ma apuca rasul da' ea e foarte ofensata ca ei restul trebuie sa se intrerupa din treaba de sapte ori in 20 de minute ca sa li se explice domnisorilor cum se sta in banca si se scrie. 

  Pentru ca de scris cam e. Nu au manuale inca iar domnisoara ne-a aratat cum face. Are proiector, laptop si internet, intra pe manualul digital, pune lectia proiectata pe o tabla speciala si copiii ies pe rand si rezolva exercitiile cu markerul pe tabla. Pe film cum ar veni... Ea cumva se simtea datoare sa ne arate ca se descurca in situatia data. Pentru ca manuale se pare ca nu vor fi prea curand. 

  In Decembrie intai avem liber pe 1 apoi pe 3 vor merge in excursie la Curtea de Arges. Unde, in mod absolut uluitor nu vor vizita biserica ci vor merge la fabrica de globuri de Craciun unde isi vor personaliza fiecare cate un glob in atelier acolo cu doamnele care fac globuri. Si ceva de olarit la alt atelier. Si un ceva Planetariu daca le mai ajunge timpul. Ne-a dat indicatii precise despre bagajul pentru ziua respectiva si ne-a spus ca o sa vina tarziu seara, pe la 7 si ca daca a doua zi copiii vor fi prea obositi pot lipsi sau pot veni la orice ora la scoala. Nu vor primi absenta. 

  Inainte de Mos Nicolae trebuie sa ducem un saculet ghetuta cu ceva in el. Ceva-ul se presupune ca vor fi "dulciuri" parintii sarind catre "vrem dulciuri nu jucarii", chestie uluitoare pentru mine. Deci Marei ii voi duce fructe. 

  Undeva prin 17 decembrie, in loc de scarbosenia de "serbarea clasei" se va intampla o zi cu parintii la scoala, o zi in care vom face impreuna cu copiii niste decoratii de Craciun pictate impreuna. Copiii ne vor canta niste colinde, vor avea un bradut sub care domnisoara le va pune (tot de la noi) cate un cadou "mic". A subliniat pentru ca deh, oamenii cu bani anul trecut s-au spart in figuri total non-simbolice :)))).

  Iar pe 19 va fi "serbarea scolii" unde clasa noastra impreuna cu celalalte clase primare vor forma un cor si vor canta niste colinde. Nu e cu "Mos Viu si Sinistru" ci li se vor imparti covrigi si portocale contra colind. Frumos. 

  Si cum ma simteam eu mai bine s-a terminat sedinta. Am auzit doua doamne susotind si mi-am zis in gand "dar-ar sfintii sa nu imi zica ca ele strang de spaga pentru invatatoare". Nu, nu de spaga ci de un "cadou", dupa cum ele m-au informat. Cadou destul de consistent dupa suma per capita propusa de ele. Cand mi-au zis am intrebat "unde, aici? la scoala particulara? ma scuzati dar eu de aia am fugit de aialaltii!" am dat buna seara si-am fugit repede pe usa ca-mi stricasera tot zenul. M-am amarat in capul meu pana acasa, mi s-a parut asa de prost gust si m-am gandit ca totusi oricat ai scoate omul din sistemul comunist, sistemul nu i-l scoti din el in veci. Nu evolueaza. Li se pare ca citez "trebuie sa NE SIMTIM si noi". Eu una ma simt cu 1500 de euro pe an, maica. Zic ca suntem chiar foaaaarte simtiti! 

  O sa faca Mara o felicitare pentru doamna de Craciun. Facuta de ea si numai de ea asa cum vrea ea si stie ea. Si doamna sigur va fi foarte incantata. Are grija de Mara, o urmareste, are grija sa nu o streseze nici macar o secunda, ma asculta cand ii spun cine e Mara si cum "functioneaza". E tanara, foarte tanara. Dar foarte pasionata de meseria ei. Frumos. Ma mai duc. 

Mereu ma pocneste rasul

  Domle...eu in cele mai dubioase momente posibile incep sa rad. Toata lumea spumega in culmile campaniei electorale, eu faceam misto si-mi veneau in cap tot felul de chestii amuzante. Cand e treaba mai serioasa mie imi vine o poanta in cap si vorba prietenului meu Radu... e o gluma, fie ea si proasta, tre' sa o savuram, ce pana mea! 

  E, si azi a scris Ioana cea asa un post extrem de misto. Bai, misto, ce sa mai. Poezie pura! Are doamna un condei la ea de numa'. Iar eu cand am ajuns la aia cu "mirosea a balega proaspata de vaca" intai am ras iar urmatoarea imagine din capul meu a fost una idilica.

  Aia in care eu m-am dus la tzara la mama lu' soacra-mea. Bunica sotului meu cum ar veni. Care traieste undeva mai sus de Drajna intr-o locatie cel putin rustica, asta ca sa fiu eleganta in vorbire. Era prin anul in care ne-am casatorit noi, nu o cunoscusem pe bunica si cred ca de aia ne-am dus, sa vaza femeia noua nepoato-nora care intra in familie. Ma rog, sincer nu cred ca prea baga ea de seama care-i unu' si care-i altu' pentru ca a avut zece copii. Cred ca nici pe ai ei nu-i stia prea bine :))))

  Bai si ne-am dus acolo si intai era sa ma haleasca niste curcani. Bre, are femeia asta niste curcani cat niste Trabanturi, jur! Iar curtea e asa in panta, ca duce la garla. In spatele casei e cum ar veni garla satului. Curtea cu niste pietre mari pe care tocmai plouase inoroit din abundenta. Io in "adiasii" mei albi zisi si pantofi sport de dame. Ca sa nu zici pantofi de piele de dama. Adibasu' maica, ca la mine ala e regula. Ce-ai facut mamica, pe noroiu' ala alunecam pe pietrele lu' mamaie mai ceva ca la sanius. M-am tinut io fortzoasa in doi craci pana am zarit jivinele curcanoase, la care i-am zis lu' domnu' din dotare "bah, daca sar astea la bataie tu sa ma aperi fir-ai tu sa fii cu rudele tale!". Ala radea si imi zicea "daaa, vezi ca astia mai sar cateodata". Bah, sa sara sa-mi dea un pahar cu apa c-am obosit de cat incerc sa ma tin in pozitie erecta pe patinoaru' asta!

  Intram in casa si femeia zice ca se duce sa mulga vaca. Si io n-am de lucru, ia sa vad si io maica la douajcinci de ani cum se face asta. Pentru ca era chiar prima data in viata cand vedeam asa ceva. Si ultima, da' aia e alta discutie si o alegere personala. Eu am crescut la oras. Mama mea a crescut la oras. Bunica mea a crescut...ati ghicit! La oras. Cand eram eu mica la 2 Mai mai era inca strabunicu', mai avea o urma de gospodarie dar aia nu cuprindea decat 10 gaini si un porc. N-am vazut neam de neamul meu vaca de aproape. Zic sa ma duc. Eram tanara maica, naiva. M-am dus cu adidasii in grajdul vacii unde am urmarit siderata pret de 20 de minute o mamaie care de abia mai statea ea pe picioare cum se lupta cu o vaca. 

  Domle, Chuck Norris e nimic pe langa mamaia lu' Marse! Si-a pus un scaunel mic undeva departe sub fuste si-a inceput sa manevreze vaca. Bai, vaca nu prea vroia sa fie manevrata, va zic sincer. Avea cumva alta opinie. A fost o lupta grea de tot, mamaie a si suduit de cateva ori pe romaneste asa, moment in care m-am gandit "uite, oare soacra-mea de ce n-a invatat si ea sa injure asa frumos de la ma-sa si o fi timida asa?" In acelasi moment m-am gandit "ia uite de unde stie Albuletele cu profanat de morminte!" In tot acest timp un "miros de balega proaspata" imi invada fiinta.

  Nu, nu nasul. Fiinta! Adidasii mei erau in cacat pana la jumate. Asta n-ar fi nimic dar odata iesita afara am constatat ca dupa doar un sfert de ora miroseam a "balega proaspata" pana la os. Eram bine patrunsa. Ne-am urcat in masina si-am mers pana la Ploiesti cu picioarele afara pe geam. Adidasii erau cel mai bine "improspatati" de baliga cu pricina. Am ras pana la Ploiesti. Adica el a ras de mine si de dorinta mea de a vedea cum mulge mamaie vaca. Ce dracu' sa fac, macar odata in viata tre' sa o vezi si pe asta. Sau nu, as zice eu acum la o varsta mai inaintata si mult mai putin dispusa sa miroasa o "balega proaspata" de vaca sau de orice alt soi. 

  Deci la asta m-am gandit eu azi citind frumosul text al Ioanei. Eu asa sunt, eu mereu rad. Nu stiu ce ma faceam daca nu eram asa. Ioana, bafta la concurs! 

Ce parere are Mara

  Ieri cand sa plec sa-mi exercit obligatia la vot (ca inteleg ca nu mai e un drept, esti obligat sa mergi ca sa nu-ti ciordeasca baietii cenepeu' si sa-l sodomizeze) i-am zis Marei ca tre' sa ma duc sa votez. Si m-a intrebat ce e aia, i-am explicat cat am putut pe intelesul ei, mi-a comunicat ca nu intelege nimic asa ca am mai incercat odata sa-i deslusesc meandrele democratiei de balta. N-am prea avut succes si-am intrebat-o daca merge cu mine sau ramane acasa.

  Nu prea avea chef sa mearga, in weekendul asta, in mod absolut exceptional nu a vrut sa mearga nicaieri, n-a cerut nici o distractie, era pur si simplu mult prea obosita dupa toata perioada grea si ciudata prin care a trecut. A trebuit totusi sa ii spun ca votul se tine la fosta ei scoala, aia minunata cu invatatoarea abuziva, ca sa nu o pun in fata faptului implinit. I-am zis ca daca vrea sa mearga cu mine o iau dar ca va trebui sa intre din nou in scoala aia. 

  S-a intors cu spatele spre mine, si-a pus mainile in san si a zis incet dar ferm: "te rog sa nu ma enervezi, eu nu ma mai duc acolo niciodata!". Ma asteptam la asta dar parca nu chiar asa. N-a mers, a ramas acasa. Azi dimineata mi-a zis ca a visat-o pe femeia aia, dar ca l-a visat si pe tati ca era cu ea si o apara. 

  Ce sa creada ea despre alegeri? Ea crede ca e cam mult caca de caine pe strada pe care merge 2 kilometri pe jos pana la scoala pentru ca statul roman i-a oferit un om abuziv la catedra aflata la doua minute de casa ei. Ea crede ca in parc multe jucarii sunt rupte si nu stie de ce. Ea crede ca domnul ala care era sa dea cu masina peste noi pe trecerea de pietoni acum o saptamana si care tot el a inceput sa urle la mami...crede in soapta ca e "nebun, mami". In opinia ei maldarul de gunoi din spatele blocului nostru e "urat". Nu stie ea nici cine e primar, nici de la ce partid e. De la inaltimea ei de piticot multe maldare de gunoi sunt mari. Mai mari ca ea. 

  Cand eram in Suedia in parcul din Malmo m-am aplecat si am luat de pe jos o sticla de bere aruncata. A fost singurul, unicul gunoi gasit pe jos in 5 zile, eram in parc si tomberoanele speciale de reciclare erau la 2 metri de noi. Aveau compartiment pentru sticla alba sau sticla maro. Am luat sticla si-am aruncat-o. A ramas perplexa, m-a intrebat de ce am facut asta. I-am zis ca asa e frumos. A zis ca e mandra de mine dar ca nu m-a mai vazut niciodata facand asta. Am intrebat-o daca stie cat gunoi e in Romania pe jos si daca crede ca as avea vreo sansa sa ajung undeva prin oras daca as sta sa strang tot ce e pe jos. Si-a dat seama ce vreau sa zic si a inceput sa rada. 

   Mara e de parere ca lucrurile sunt in general bune. Pana cand isi aduce aminte ca taica-su nu e acasa si ma intreaba din nou cand o sa vina. Si, mai nou, ma intreaba cand o sa mergem noi dupa el. Si cand o sa mai mergem in Suedia si daca nu putem sa ne mutam acolo, langa parcul ala in care a stat intr-o zi doua ore dar pe care nu-l mai uita. Pentru ea lucurile sunt tare simple. 

Rental car sau dilema totala

  Cand am fost in Suedia am inchiriat o masina. Pare simplu, asa a si fost, totul a decurs ok pentru noi. Poate pentru ca habar n-am avut ce fac de fapt si atunci a fost cat se poate de logic. Intri pe mai multe site-uri, cauti o cotatie mai ieftina, dai acolo nume, prenume, numar de card si gata. Ai masina. Uimirea a fost la aerportul din Malmo cand ni s-a spus ca ni se va bloca o suma de 250 de euro de pe card pentru caz de stricaciune. Si daca vrem o "asigurare" trebuie sa mai platim ceva gen 50 de euro sau mai mult. Am zis ca nu vrem ca am sofer profesionist, nu-mi fac probleme ca va face el ceva gresit. Tipa asa s-a exprimat, ca asigurarea asta era pentru vina soferului. Si ca daca pocnim masina o sa ne coste 500 de euro. Eu atunci am inteles ca 500 cu aia 250 inclusi adica blocati de pe card.

  Cardul pe care l-am folosit e unul Visa Electron. L-am folosit pe site-ul asta de unde am ales o masina data de firma Honk. Firma asta e un dealer de rental care nu iti spune de la ce rentalist primesti masina si iti da un pret mai bun. Eu am citit acolo pe prima pagina ce scria, am bagat cardul si din cate inteleg mi-au luat banii imediat. Honk iti spune dupa ce dai banii la ce firma ai rezervat. Era Hertz. Foarte bun, mi-am zis, astia-s mari. La aeroport am platit inaltator pentru copil pentru ca in Suedia e obligatoriu pana la o anumita inaltime, am citit legea, am masurat copilul, am comandat inaltator. Ala se plateste la ghiseu cand iei masina. Am mers cu cardul la ghiseu, doamna ne-a explicat lucrurile, a bagat cardul, ne-a dat cheile. Ne-am dus veseli la masina la alt etaj unde era parcata si-am constatat ca uitasem geanta la ea la birou. Deh, ora tarzie, emotii mari :)))

  Acum cand planuiesc Malta am luat avionul de la Wizz, am luat un hotel la care am constatat ca nu pot sa platesc cu cardul Visa Electron. Pam pam. Am umblat in banca si am mutat chestia aia cu limitele pentru plati cu codul CV2, tot nu mergea. Am dat cu Mastercard Mondo emboasat, a mers. 

  Si cand m-am apucat sa caut masina... Constat cu stupoare ca de fapt ce a zis fata aia era ca daca pocneam masina era 250 plus 500 paguba. De fapt aia e limita superioara a reparatiilor. Si ca frumoasa asigurare pentru de toate pe care o include rentalul nu include acest "excess" care poate fi intre 500 de euro(pentru Malta vad ca porneste de la minim 800) si 1500 de euro asta daca refuzi sa faci asigurarea aceea in plus de care ne-a zis ea si daca lovesti masina. Dar nu zice nicaieri ca daca lovesti masina DIN VINA TA. Si mai scrie la toti baietii astia ca frumoasa asigurare aia inclusa nu include parbriz, roti, interior si acoperis. Adica daca imi sare o pietricica in parbriz o sa il platesc. Si ca nu primesc nici unii din ei DEBIT card. Dar cum pana mea in Suedia Hertz a primit debit card si in restul lumii nu? Cum naiba sa nu ti se spuna clar si tare cam cat ai putea plati daca se intampla orice cu masina? 

  De trei zile citesc despre asta si bag cotatii. Si inca ma intreb la modul serios daca chiar am fost la Hertz in Suedia sau am visat. N-am visat, am si acum in poseta cartea lor de vizita! Ca credit card international sigur n-avem. Sau am visat? Sau? Si io acuma ce fac? O mai inchiriez de aici ca sa ma enervez acolo sau ma duc acolo direct si le arat alora cardul? Cardul trebuie sa fie pe numele soferului, nici sa vrem si nu avem cum scoate credit card pe numele lui Marius de pe 19 cand vine pana pe 20 cand plecam. O sa intreb la Transilvania daca eu imputernicita pe cont pot cere card pe numele lui. Dar cardul de credit necesita acte, pe mama, pe tata si cred ca si niste sange, da' nu sunt sigura... 

Despre nimic

  Se incinge populatia cand vine vorba de alegeri pentru presedinte. Din pacate mult mai mult ca atunci cand e vorba de Parlamentare. Ori parlamentul ar trebui sa fie scopul mult mai important al cetateanului de rand. Acolo cica ne trimitem desteptii astia din teritoriu sa ne "reprezinte". La presedinte se agita lumea pentru ca e o chestie mult mai centrata pe imagine. E unul singur, e cunoscut. Cine dracu' stie cine e in Parlament? Ai idee la ora asta cum se numesc reprezentantii zonei in care traiesti care au ajuns in Parlament? Stii cumva si de la ce partide sunt? Si mai ales de la ce partide erau cand au intrat in Parlament, pentru ca de atunci pana acum, sa fii tu sanatos cat s-au mutat si permutat. Chiar daca le zice "independenti" sunt tot aia trecuti de fapt sub umbrela altui partid. 

  Asa ca oamenii nu se inflameaza prea tare. Cand vine vorba de presedinte insa, exista mentalitatea comunista care confunda presedintele cu "conducatorul tarii", chestie cat se poate de eronata intr-o democratie reala unde Parlamentul si Guvernul sunt cei care iau deciziile cele mai multe si mai importante pentru oameni si tara. Mda, la noi comunistii n-au plecat nicaieri, sunt toti acolo sus. Ca doar de aia nu s-a dat niciodata o lege a lustratiei corecta in tara asta. Dupa mine, una corecta ar fi sunat asa: daca ai avut vreodata carnet de partid de la PCR (nu mai zic functii de orice fel oriunde) atunci n-ai voie sa NIMIC. Adica nimic, nici o functie in aparatul de stat. Deloc. Poate atunci Romania ar fi avut o sansa. 

  In ultimele doua zile am fost acuzata ca-s fan Ponta doar pentru ca mi-am exprimat profunda sila pentru nenea celalalt. Profunda sila pentru Ponta si ai lui mi-am exprimat-o cu multi ani in urma. Apoi mi-am exprimat-o pentru nenea Base si ai lui si mai abitir. Iar acum vine un nene si se balbaie la televizor cum ca el ar dori sa fie presedinte. Si in spatele lui ranjesc de zor Blaga si Videanu. Adica pe bune? :))))) Adica 10 ani am tipat cu totii ca ce rau e cu astia si acum mergem sa-i votam doar pentru ca au gasit un papitzoi de origini germane pe care l-au imbrancit in fata lor si i-au zis "coae, zambeste frumos pana ii iei de nas pe fraieri ca dupa aia ne ocupam noi!". Iar prostalaul n-a reusit nici macar asta sa faca saracu'. Ca nu-l ajuta. Nici fizicul, nici mintea, nici limba. Mi-e si mila de el cand il vad asa cum se screme sa faca cate o poanta sau o ironie. Noapte, ti se lasa valul negru pe ochi.

  La Ponta nici nu ma uit pentru ca si ala a zburdat de manutza cu Basescu fix pana el stie cum l-o fi suparat si s-au certat. Ei au ramas certati da' eu nu uit cand se pupau pe gura voios si ne ziceau ca o sa traim bine. Asa de bine am trait de simtim nevoia apriga sa mai traim si pe la altii bine. De baietii din spatele lui Ponta, nu mai zic. Ii cunosc foarte bine de la nivel local. Cine nu traieste in provincie habar nu are ce-au facut baietii astia din orase si sate. Baietii astia adica toti care s-au perindat in ultimii 25 de ani pe aici pe la noi prin viata. 

  Asa zisele "dezbateri" electorale dintre cei doi au fost ca o gluma. Doar ca proasta. O gluma de santier cu fluieraturi si apucat de prohab. Iar nenea Iohannis putea sa ramana acasa la el linistit. Cred ca ar fi castigat mai mult daca facea asta, sincer. Poate avea o sansa. Asa, expunandu-se in fata lumii in felul in care a facut-o de prost... am impresia nu numai ca nu a convins nici un indecis sa-l voteze dar a convins si niste fani sa nu-l mai voteze. Adica sa-si anuleze votul, ca doar n-o sa se duca sa puna stampila pe Ponta. Eu una n-am cum sa pun stampila pe niciunul dintre acestia doi, si ca sa nu mai zica lumea ca nu-mi fac "datoria" o sa ma duc si o sa ii votez pe amandoi, ca-s la fel de buni. Indiferent daca votez eu sau nu baietii vor fura ca la concurs, nu e necesara semnatura mea ca sa imi transforme votul, da' ma rog...

   Pacat ca buletinul de vot nu are si poza candidatilor ca m-a invatat Mara sa fac niste mustati asa frumoase, si ochelari si tot ce trebuie... 

  

Sa vina aventura!

   In plina isterie a campaniei electorale am intrat pe site-ul Wizz, asa, intr-o doara. Fix ca data trecuta. Si, ca sa ma amuz, am zis sa vad cum ar fi sa bag asa niste date ca si cand as vrea sa plec de Craciun undeva. N-am plecat niciodata din tara de Craciun in cei 35 de ani de viata desi tare mi-as fi dorit. Iar de acasa am plecat o singura data si atunci tot pentru altii nu pentru mine. 

  Asa ca am bagat alene niste date la niste curse nou aparute in lista lor. Ca sa constat cu stupoare ca e ieftin sa mergi in Malta de Craciun. Pai cum, bai Universule, sa nu te ascult io pe tine cand imi scoti tu Malta in cale, ca uite cu Suedia aia te-am ascultat si nu mi-a parut rau deloc. Tare neincrezatoare am intrat repede sa vad cat o costa cazarea acolo, o fi de aur. A, si sa aflu ce e aia Malta si unde e, dar aia e alta poveste... Un Craciun in Malta se pare ca nu e in Maramures deci nu e din platina. Cazarea e ieftina. Un studio pentru 3 persoane cu bucatarie proprie te costa pe noapte cam cat o cinzeaca de palinca in Maramures la vremea Craciunului. Sau cat parcarea pe o ora la Sinaia. 

  Asa ca am luat biletele, o luam si pe maica-mea si fugim o saptamana la soare si la insula. Cand i-am aratat poze Marei a facut ca titirezul o jumatate de ora si se cauta de chilotzii de baie. N-am apucat sa-i zic ca s-ar putea sa fie un pic recisoara Mediterana pe atunci, da' nu conteaza. Cel putin doua deshte tot o sa inmuiem. 

  Cam asa. Cine a fost? Recomandari? 

Cum era daca eram George Ion

  "Azi era ziua mea. M-as fi trezit cu greu dupa cele maxim 4 ore de somn pe noapte. Nu, nu ma tine nici un bebelus treaz noaptea insa am gadgeturi care pot face asta la fel de bine ca orice bebelus pe care-l cunosc. 

  M-as fi dat jos alene din pat doar dupa ce mi-as fi verificat gagetul de la capul patului si-as fi dat cel putin patru like-uri la ceva chestii despre feminism si/sau legiferarea relatiilor sexuale intre oameni si fratii lor si doar apoi mi-as fi tarat fizicul ravisant catre Toyota mea portocalie pe care o injur cu orice ocazie pe Feisbuc. M-as fi urcat in ea doar dupa ce o cercetam in prealabil de vreun biletel cu "ai parcat ca un bou" lasat de prietenul meu bun Dan Alexandru Radu. Pentru ca nu as fi gasit (azi) niciunul, as fi suspinat usor ofticat pentru ca n-am azi ce pune pe Feisbuc si nici pe cine ma razbuna in mod diabolic. Ah, dar stai! Azi e ziua mea! Azi o sa imi zica lumea chestii pe wall si voi fi chiar vedeta! Pfff, ma intreb oare cata lume o sa ma felicite? 

  Pornit prin trafic m-as fi minunat din nou de cat de proasta e masina mea. Ajuns la birou m-as fi minunat din nou de cat de prost e laptopul meu. La o cautare scurta pe net as fi gasit, pana in ora 10, cel putin patrujdoo de chestii-gagetos-electronice pe care mi le-as dori de ziua mea. Sau marti. 

  Dupa ce as fi butonat o zi intreaga la jobul despre care prietenii mei nu prea stiu sau inteleg mare lucru as fi pornit spre casa. Uluit de prostia Toyotei portocalii dar in acelasi timp cumva mandru de ea. Si de camasa mea roz. Pe drum spre casa as fi ajutat niste oameni. Doo babe sa treaca strada, nu le-am intrebat daca si vroiau da' oricum, n-ar fi stat acolo daca nu intentionau. Mai multi prieteni. Unul din ei e Dan Alexandru Radu, pe care il ajut aproape lunar sa scrie o postare despre mine pe blogul sau. Ca sa ma faca faimos. N-a reusit. Asa ca imi pun sperantele in Alexandra asta pe care-o cunosc de niste (zeci) de ani, pfff, de pe vremea cand nici un gaget n-aveam si nici pe Feisbuc nu ma plimbam si pe care-am ajutat-o cu diverse de nu mai stiu cate ori. Si cu care cand ma contrazic reuseste sa ma enerveze chiar mai rau decat Toyota portocalie da' pana la urma e simpatica si-o iert".

   LA MULTI ANI, BAI!

  

  

Birocratia, dragostea mea. Partea doi.

  Se mira lumea ca n-au avut buletine de vot suficiente sau declaratii suficiente la sectiile de votare. Eu nu stiu cine se mira si nici de ce, pot chiar sa-mi imaginez ca n-a fost facut nimic cu premeditare ci ca aparatul de stat este atat de prost si balbait incat pur si simplu nu e-n stare. Ii moare la intrare orice idee. Nimeni nu munceste, nimeni nu gandeste. Nimic nu e logic sau cu verdele-n sus. 

  M-am dus azi sa-mi reinoiesc buletinul ca mi s-a repatriat mama pierduta prin meandrele 2 Mai-ului, deci am putut fi "luata in spatiu" pentru un nou act de identitate. Trec peste toate boismele astea cu sa aducem un teanc de hartii ca sa ni se faca un buletin fix identic cu primul. Adica daca-l ai pe ala, daca eu nu m-am mutat, n-am divortat-maritat...de ce imi ceri din nou certificatul de nastere (original si copie), nu e clar ca m-am nascut!!???, certificatul de casatorie (original si copie), buletinu' vechi, buletinu' lu' mama (copie si original) si mama tunsa de mana cu mine acolo sa zica "sa mor io ca o tin intr-o casa care e a mea", actul casei (copie si original) si... duda suprema, duda zilei care m-a dat pe spate de-am plecat vorbind singura pe strazi....certificatul de nastere al copilului meu (original si copie)!!!

  De ce, am intrebat noi doua in cor pe cetateanul de circa 60 de ani care se uita urat la noi dupa ce linsese incet toate actele predate minus certificatul copilului caci culmea, nu mi-a dat prin cap vreodata in viata mea ca imi tre' sa o duc si pe mama si pe fi-mea ca sa imi fac un buletin. Lipsea unchiu' de-al doilea si varu' matusii cuscrei cumnatului surorii lu' soacra-mea! De el nu m-au intrebat! Pacat, era baiat bun, poate ar fi dorit sa-l cunoasca... PLM!!!

  Cetateanul functionar public s-a purtat cu noi de ziceai ca acu-acu se ridica de pe scaun si incepe sa ne imparta niste scatoalce din partea casei la amandoua. Noi, amandoua, in picioare in fata lui, cu caciula in mana (bine, caciula n-aveam da' aveam toate tzoalele de pe mine scoase pe motiv de 400 de grade la interior), ca niste iobagi veniti la stapan sa ia ciomegele de rigoare. La intrebarea noastra uluita "de ce actul copilului" raspunsul a fost perfect cretin: "pentru ca asa scrie acolo, afara, n-ati citit?". Pai n-am citit, coaie, ca ne-am mai facut buletine, maica-mea tocmai si-l ridicase pe al ei cel nou si n-o intrebase nimeni de mine, copilu' ei cum ar veni. Adica o intrebase pe "Cererea eliberare buletin", e acolo rubrica cu cati copii ai, cum ii cheama si cand s-au nascut. Si unde! Da' actul meu de nastere n-a fost necesar pentru buletinul maica-mii. Nici buletinul meu din care sa rezulte ca numita maica-mea chiar are copilul cu care se lauda acolo-sha pe formular.............. De ce va trebuie actul de nastere al Marei? N-am primit un raspuns pentru ca in mod sigur nici el nu stia. 

  A mai marait de trei ori la noi si m-a pus sa stau pe scaun sa-mi traga moaca in poza. Nu i-a luat decat cinci incercari ca sa nimereasca cu aparatul si calculatorul. Numa' cinci. A lins binisor toate hartiile, le-a impaturiiiit inceeeeet, le-a caaaapsat inceeeeeeet si mi-a zis sa ma duc peste zece zile da' sa aduc si actul copilului! Am iesit din birou si-am aruncat un "fir-ati ai dracului" pe hol de s-a facut liniste la coada cea mare din fata usii. Lumea s-a uitat la mine si multi au dat din cap aprobator. Mai aveau de stat niste ore acolo, la coada, cu caciula in mana la usa stapanului. 

  Maica-mea e vesela, cica ea a scapat, i-au dat unu' pe 60 de ani ca sa o linisteasca. De abia acum a aflat Statul Roman ca s-a nascut suficient de intens incat nu mai e cazul sa demonstreze asta odata la 10 ani...

Prosciutto crudo

  Este ora 3 noaptea acum. Dupa ce am vorbit timp de zece ore cu sotul meu care a venit azi-adica-ieri acasa, ma cam doare in gat. Cand vine acasa e o isterie de vorbe, ne povestim toti trei tot ce ni s-a intamplat in cele sase saptamani in care n-am fost toti trei. Incepe Mara care il ia de la usa si practic trancane pana cand inchide ochii la culcare. In seara asta, cu greu, la ora 9 a picat lata. Apoi noi doi, in cealalta camera, pe rand, vorbind si uitand de unde-am plecat si unde-am ajuns, de unde am pornit si unde vroiam sa zicem... ne zicem lucrurile, ne pupam pupaturile si ne discutam dilemele. Apoi inevitabil el adoarme pentru ca e lesinat de oboseala. Iar eu nu mai adorm tot din cauza aia.

  Asa ca in seara asta dupa ce s-a culcat mi-am adus aminte ca n-am mancat decat o data azi si m-am furisat sa mananc si eu ceva din ce mi-a adus el, iubitul, de prin Italia. La cererea mea prosciutto crudo. N-am mai mancat de cand am fost la Venetia, dragostea mea. 

  Pentru un carnivor cum sunt eu, prosciutto crudo asta e asa ca un fel de Nirvana doar ca mai bun. Porcul ala a fost vesel si-a halit niste alune spre finalul vietii sale. Alune care se simt in gustul pastramei asteia renumite, alune invaluite in carne si sunca....porc in alune si alune in porc. Alune de padure, sa fim bine intelesi. Prosciutto din ala bun din Italia aluneca pe gat ca un copil pe toboganul proaspat lustruit. Gustul ramane cu tine adanc impregnat in creier si te urmareste pe tot parcursul vietii asteia si probabil si a urmatoarei. Iei o feliuta, ridici capul, deschizi trapa si ti-o scapi pe gat... cand o mesteci simti ce e aia bucuria pura. 

  Nu-ti trebuie altceva, prosciutto nu stiu cu ce se asociaza el de felul lui (ideea de pepene langa el ma face sa vomit pe mine personal), mie imi place asa, gol. Simplu. Sarat si gustos, aromat cum e el. Nimic altceva. Ca viata. Ca discutiile dintre noi doi. Ca bucata de un kil de parmezan pe care mi-a adus-o. Grana Padano. Urmeaza saptamana italieneasca. Adica el e acasa, avem prosciutto, parmezan si urlete din belsug, caci micuta e in vacanta. Prosciutto crudo va doresc!