duminică, 29 noiembrie 2020

Noutati de pe frontul covidistic

   Eh si iata-ma ajunsa si in auto-izolare doua saptamani, mi-a luat ceva din septembrie pana acum, dar am reusit :)))). Una a trecut, mai am una si zic mersi sincera sa fiu, sunt ok, n-am luat covidul sau speram ca nu l-am luat, inca poate sa apara de dupa colt. Vroiam sa povestesc doar despre cum traim noi aici din martie incoace ca tot vad oamenii din Romania cam relaxati asa, isi cam vad de viata cate unii si asta se vede in numarul de cazuri dar se pare ca statul nu nimereste cam nimic. (Sunt inca ingrozita pentru mama si sper sa poata sa ajunga aici, are bilet luat si acum mai ramane sa opereze aia zborul cu pricina, sa ne tineti pumnii!)

  Aici avem biciul in carca, si foarte bine face, acolo e locul lui in conditiile astea. De exemplu eu am intrat in contact cu o persoana cu covid. Femeia nu avea nici un simptom dar cum lucreaza la un azil de batrani, personalul este acum sunt testat automat o data pe saptamana. Bun lucru, iata, femeia era infectata si habar nu avea, raspandea covidul cu voiosie. A venit la colegiu asa ca 3 profesoare, eu si gardianul am zburat imediat acasa in auto-izolare 14 zile. Ea doar 10, toti cei care intra in contact 14 daca nu fac simptome, daca fac simptome, inca 10 dupa primul simptom. Bine, asta daca reusesc sa mai fie in viata dupa ce fac simptome. Contactul inseamna foarte clar: 60 de secunde la 1 metru sau mai putin sau 15 minute la 2 metri. Clar, da?

  Cand esti in auto-izolare trebuie sa stai in casa. Nu ai voie sa pleci nicaieri. Cei de la tine din casa au voie sa plece, ceea ce poate parea stupid dar asta e, ei nu stau acasa decat daca tu faci simptome. Economia e si asa cu curuletzu in penis la ora asta, nu mai merge sa stam toti acasa de tot. Eu am norocul sa pot lucra de acasa, daca nu poti lucra de acasa si trebuie sa te izolezi, primesti bani de la guvern. Pentru ca nu esti bolnav deci nu intra pe concediu medical, au creat un fond special pentru asta. 

  Miercuri iesim din al doilea lockdown si intram din nou in sistemul "trei niveluri" dar care de data asta o sa fie mai strict decat data trecuta (intre cele doua lokdownuri am avut acest sistem la nivel national, acum o sa fie local). Practic locu' unu' e castigator (tier one - medium alert), viata merge oarecum "normal"(adica normal-covid) dar cu toate restrictiile legate de masca si distantare inca in vigoare. Nu ai voie sa socializezi mai mult de 6 persoane in casa sau afara. Restaurante, baruri si toate cele deschise. Locul doi (high alert) cel in care se va afla si zona noastra, aici nu ai voie sa socializezi cu nimeni care nu locuieste cu tine sau nu e in support bubble la interior (de orice fel ar fi el) va avea doar restaurante si magazine deschise, nu si baruri. Iar alcool nu se va vinde decat impreuna cu "o masa substantiala". Adica nu se merge la pub ca sa se bea pana se intra sub masa. Mergi la restaurant, mananci, bei ceva, pleci acasa. Cu sistemul track and trace, iti lasi acolo prin aplicatie detaliile ca in cazul in care apare covid acolo in saptamana aia, sa poti fi izolat de urgenta. 

  Daca nu te izolezi, amenzile ajung de la sute la degraba mii de lire, maximul pentru repetitie e de 10 mii dar se mai poate da inca o data daca incalci din nou. Politia poate sa iti vina la usa oricand. De exemplu o scroafa romanca a ajuns la stiri pentru ca n-a dorit sa isi inchida salonul de "unghiutze". 27 de mii de lire are de plata si cred ca urmeaza puscaria pentru ca legile s-au dat in asa fel incat acum politia sa aibe posibilitatea sa faca lucruri pe care inainte nu le putea face. Si da, daca o sa zic acum ca romanii si alte natii din astea "civilizate" sunt extrem de inclinati sa nu respecte regulile iar imi iau rosii in cap. Mi-a venit o studenta poloneza la colegiu, o tipa simpatica, nu foarte tanara, pe care o credeam sanatoasa la cap... a venit, s-a apropiat de mine, si-a tras masca in sudul botului si mi-a soptit asa foarte complice "tu esti romanca, tu doar nu pui botul la epidemia asta"... Sa zicem doar ca am strigat la ea sa-si puna masca si sa sara doi pasi in spate si au mai urmat niste chestii pe care mi-e teama ca nu le-a inteles deloc! 

  Asa, deci... locul trei (very high alert) o sa fie pentru codasii aia de prin nord din orasele consacrate, tiganimea pardon totala, aia sunt de mai multa vreme cu restrictii locale pentru ca, iata, nu se pot abtine si au rata de infectie foarte mare si spitalele pline. Nu ai voie sa socializezi cu nimeni nici afara, nici in casa iar restrictiile pentru afaceri non-esentiale sunt impuse, totul e inchis in afara de magazine de mancare si farmacii, asa cum a fost in lockdownuri. Acum e si sezon de alte boli asa ca unele spitale sunt chiar mai aglomerate decat in varful din aprilie, desi nu mai sunt aglomerate cu la fel de multe cazuri de covid pentru ca oamenii astia intre timp au reusit sa afle si cum sa ii trateze pe bolnavii aia ca sa nu mai ajunga agatati la ventilator sau prin spital. Personalul NHS din spitale este testat de doua ori pe saptamana. In zonele din tier 3 se va face testare in masa cu noile teste "rapid laterale" care sunt similare unui test de sarcina si care dau rezultatul in circa 30 de minute. In felul asta au reusit sa mai opreasca prin nord raspandirea, ii gasesc acum pe foarte multi asimptomatici si ii tin acasa. 

   In restul zonelor si situatiilor, test nu faci decat daca ai simptome. Asta este din cauza ca testul ala are o fereastra foarte mica in care chiar functioneaza real. Sa explic. Virusul are o perioada mare de incubatie dar o perioada foarte mica in care apare in nas si gat. Probabil apare in sange dar nu se poate trage sange din milioane de oameni pe zi asa ca cel din saliva ramane momentan de folosit. Fie cel cu betigas, fie cel lateral. Am prietenii de aici care au avut covid in vara si unde a fost extrem de clara chestia asta. Fetita lor a facut simptome, la momentul ala reglementarea NHS era sa faci testul in maxim cinci zile de la primul simptom. Ea a avut febra, oboseala mare si un rash specific adolescentilor. Parintii ei au fost doar obositi dar s-au gandit ca e din cauza ca muncesc foarte mult. Cum tatal e taximetrist si reincepuse munca de circa o luna, a zis duc copilul la test (in ziua cinci) si imi fac si eu testul. Rezultatul? Fetita negativa, el pozitiv :) Asa ca asta cu testarea e de multe ori hit and miss dar na, e ultra folositoare cand e facuta pe mase mari de populatie.

  Testarea este gratuita. NHS a creat mai multe centre de testare drive throug sau walk-in in intreg orasul. Nuuuu, nu te duci la spital si nici la medicul de familie si nici nicaieri unde ai putea imprastia virusul!!! Toate spitalele au screening la usa cu termometru de ureche, nu din ala de frunte care nu zice nimic. Primul lucru cand ajungi e sa te intrebe daca cumva ai ceva simptome ca nu te primesc decat cu capul in traista la urgente sau chestii serioase. In rest, testul se face din masina sau in locuri special amenajate pentru asta. Unul de exemplu, este special pentru studentii de la universitate si mai sunt inca doua sau trei intr-un oras de 200 si ceva de mii de locuitori. La ora actuala avem 4200 si ceva de cazuri pozitiv confirmate in oras si daca in aprilie mureau 10 pe zi, azi mor sub doi, ca sa zic asa, din ce imi arata ultima statistica. 

  Evident ca toata lumea s-a cam saturat. E normal. Problema e ca astia, ca sa nu sara lumea chiar cu furcile la ei cum au facut desteptii de prin alte tari, au zis ca domnule, de Craciun, fiti atenti, facem un plan. Va dam dracu' drumul cinci zile. Eeeeee, stai, nu de tot! Va dam asa drumul nitel de tot, cat sa ziceti ca nu mai simtiti. Adica! Aici s-a bagat inca din primul lockdown, spre final, notiunea de "support-bubble" aia de ziceam mai sus de ea, adicatelea bula. Cand au realizat ca unii parinti singuri riscau sa moara prin case cu copiii in brate au zis ba, uite, poti sa aduci pe alta mama singura sau pe careva si sa stati aici toti intr-o casa. Si atunci aia e bula voastra, deveniti o familie. Exista si acum asta cu bula iar de Craciun putem sa ne bulim ca sa zic asa, din trei case! :))) Adica putem sa ne vedem trei case, la interior sau exterior, din 23 pana in 27 decembrie. E, acum problema mea e urmatoarea: casa mea contine 3 oameni. Ba, dar eu stiu "case" de "indieni" d-astia romani (si alte soiuri) care contin 13 daca nu mai multi. Pai cand s-or aduna aia cate trei case fac cat de o nunta mai mica. E, sa vezi bucuria dracu' in ianuarie!

   Guvernul i-a rugat frumos sa se gandeasca bine daca chiar trebuie sa faca asta si cam ce bunici au de gand sa omoare, dar eu va zic sigur ca va fi haos :)))) Pentru ca na, politia chiar n-o sa se duca peste ei de Craciun prin case si atunci o sa vedem doua-trei saptamani mai tarziu rezultatul. Pana la vaccin mai este, si nu putin. Daca avem noroc si se aproba, in februarie or sa inceapa sa vaccineze categoriile de mare risc, asa ca mai e mult pana departe maica... rabdare si tutun, ca mai dureaza nitel. 

  A iesit lunga cat o zi de post postarea asta dar as vrea sa inteleaga cate unii oameni de prin Romania ca noi din 23 martie, adica de opt luni, cam asa traim. Si ca uite, daca respecti regulile, dupa o luna de al doilea lockdown, rata de infectare este sub 1 si numarul de infectati a inceput sa se aplatizeze. Si na, asta trebuie sa facem ca sa fie ok si sa iesim cat mai curand din chestia asta. Si da, aici nu se sperie lumea de vaccinul ala deloc, toti il asteptam cu mare interes ba chiar unii dintre noi au fost chemati la tot felul de studii legate de asta. Si s-au dus. Ca na, e ok sa faci asta si zici mersi ca niste oameni de stiinta muncesc de le sar capacele sa ne scape pe noi de ciuma cat mai repede. 

  Voi sa stati cuminti si sa fiti bine, da? Hai pupix! 

  

joi, 19 noiembrie 2020

Când anul ăsta vi se pare greu...

   Ma uit asa in jur si vad oamenii disperati de statul in casa, de lipsa vacantelor, de toate restrictiile astea. Dar care n-au probleme reale sau grave. Care restrictii aici chiar sunt, nu ca in Romania unde mai mult nu sunt sau nu se respecta. Adica, pe bune, noi aici stam prin case din martie, foarte multi dintre noi. N-am vazut vacante si nu ne-am vaitat de asta. Mii de oameni mureau in fiecare zi in tara asta si eu sa ma vait?

  Eu una le-am avut pe ale mele, foarte multe si culmea, pandemia e cam ultima dintre ele. Pe noi primul lockdown ne-a prins cu Marius la pat. O luna. Nu vreti sa stiti cum e sa iti vezi omul ca nu poate sta nici in picioare, nici in patru labe, nici intins, nici in cap. In conditiile in care casa era inca in renovare iar noi cu aproape toate economiile stinse de renovare iar el nu primeste concediu medical real decat cinci zile pe an. A fost foarte fun sa-l vad cum isi pierde mintile nu atat de durerea care era insuportabila cat de ideea ca n-o sa avem bani sa platim rata. Fun days, va zic!

  La inceputul anului prietena mea din Romania a fost diagnosticata cu cancer de san. Urat si avansat. Ea singura acolo, eu legata de maini, picioare si avioane aici. Anul asta pentru mine, a fost despre asta mai mult decat despre orice altceva. Si anul asta nu s-a terminat, drumul ei catre o viata oarecum normala nu e nici pe departe aproape de final iar tot procesul asta te face sa nu poti dormi nopti in sir gandindu-te la toate scenariile posibile. Cum a fost sa faca chimioterapie in Romania in pandemie? Nu va puteti imagina si e mai bine asa.

 In mai, alt prieten, cel mai vechi pe care il am pe lumea asta, a facut un colaps psihologic major in Polonia, unde lucra atunci. N-am dormit doua luni de grija lui, m-am zbatut cat am putut sa ajut sa fie adus inapoi in Romania si sa intelegem ce i s-a intamplat. Daca pun peste asta modul in care a abordat consulatul roman din Polonia problema iar imi vine sa imi smulg parul din cap si ar fi pacat. Nu vreti sa stiti ce "ajutor" iti este statul roman cand esti blocat, bolnav, in alta tara. Ireal. 

  N-am iesit bine din asta ca prietenul nostru din Belgia, prieten foarte bun si drag, a avut un accident oribil cu camionul pe care il conducea. Cand m-a sunat sotia lui sa-mi zica ca el a fost ridicat cu elicopterul si dus in stare critica, am crezut ca imi sta inima. Multe operatii mai tarziu inca se recupereaza, accidentul a fost unul atat de oribil incat toti cei de la fata locului au zis ca e un miracol ca omul e inca in viata. Zile in sir am stat pe video call cu sotia lui uimindu-ma de cata putere a putut sa aibe in ea, cu un copil de 3 ani intr-o mana si viata asta neasteptata in alta. Ce am visat eu saptamani in sir? Desigur, ca moare Marius in accident de camion. Ca na, nu ai cum sa nu o iei personal, coaie! :))))

  Acum, spre final de an, cea mai draga colega a mea, o doamna turcoaica, isi priveste sotul cum se stinge de metastaze la creier. Ea e cea mai vesela si pozitiva persoana din lume dar acum o vad cum i se stinge lumina din ochi de la zi la zi, a trecut printr-un episod oribil saptamanile trecute... mi se rupe sufletul. Cand nu ne vede nimeni, imi bag pula in ele de reguli de covid si ma duc si o iau in brate. 

  Anul asta imi pare interminabil pentru ca am asistat la toate astea, asa, ale mele cum ar veni, nu din cauza de restrictii pandemice. Ma rog, nu-s chiar ale mele personale si de cate ori imi vine sa plang ma gandesc ca n-am dreptul sa fac asta. Ca mama si-a pierdut mirosul niste zile, si a fost ok. Mereu ma gandesc la asta. A avut covid si a scapat. Ca am avut noroc. Ca prietenul din Belgia e ok si o sa fie, ca cel mai vechi om din viata mea e mai bine acum si sper ca o sa fie. Ca prietena mea o sa traiasca si o sa fie ok. Si ca minunata mea colega o sa poata sa duca ceva imposibil de dus si o sa mai poata zambi dupa asta. 

  Cand anul asta vi se pare greu, ganditi-va ca e doar un an oarecare. Si, ca orice alt an, va trece. Ce lasa in urma vom vedea. Ar trebui sa lase in urma niste oameni mai constienti de lucrurile simple si mai putin doritori de vaicareala absurda. 

 Zambiti! Stati cuminti acasa si protejati-va! V-am pupat pe motzul de la basca!

duminică, 1 noiembrie 2020

Alte zile nebune

   Seria crazy days continua pana la gasirea unui vaccin testat pe oameni suficient. Suntem ok. Nu e razboi. Sa speram ca nu mai iese dementul de Trump caruia sa-i tremure degetelul pe butonul ala rosu. Pana una alta, de joi noi pe aici avem o noua forma de lockdown, eu i-as zice "fir-ati ai dracu' de prosti" daca ar fi dupa mine. Adica se inchid non-esentialele. Alea pe care le viziteaza lumea mai ceva ca pe moaste, magazineeeeeeee de tzoaleeeeeeeeeeeeee ca au iesit toti din primul lockdown de ziceai ca-i mancasera cainii in santz, maica! Ai fi jurat ca toti chilotii au fost rupti de atata secs d-ala pandemic, nu altceva! Erau la coada la Primark de ziceai ca se dau muraturi gratis.

  Asa. In rest ce-am mai facut noi? Pai ce stim, munca, scoala, d-alea. Si cumintei asa pe acasa, ma gandeam ieri cand a iesit Borisucu cu stirea ca se inchid toate cele ca noi din martie pana acum fuseram o data la restaurant toti trei de ziua mea, in rest am mai fost eu o data singura si o data cu amici. Cam atat pe anul asta. In vacanta nu am fost nicaieri, aia cu "ne ducem local" este la fel de dobitocie sinistra cand ti se zice sa stai acasa :) Mna. Noi stam. Stam linistiti de multe luni, mai renovam cate un pic, ne mai distram pe FB, mai dam comentarii nepotrivite contextului, ca de obicei, cum ne stiti de nepotriviti :)))

  Ce am facut in ultima vreme este ca Mara a dobandit ochelari de vedere si este foarte, foarte incantata de ei, dupa cum se poate vedea mai jos: 




 Iar eu am dobandit un tatuaj facut dupa desenul ei personal pe pielea mea personala. Se prostea intr-o seara cu pixul pe pielea mea si i-am zis sa se gandeasca daca ar vrea sa fie ceva permanent pe mine, ce-ar putea fi acel ceva. In trei secunde a facut desenul asta cu trei avioane, adica noi trei, primul ta-su cand a venit el aici singur si apoi noi doua dupa el coada :) Mi l-a desenat cu pixul pe picior si i-am zis ca e minunat si ca o sa imi fac un tatuaj cu chestia asta. A zis ca-s nebuna, ca nu e un desen asa frumos, asa zice ea mereu acum despre ea, ca e urata, proasta, nu stie, nu poate, etc. 13 ani jumate de adolescenta, deh...

  I-am zis ca o sa il fac si l-am facut. A fost si este extrem de impresionata mai ales ca stie ca eu sunt omul anti-tatuaj. Am facut gestul asta pentru ea si doar pentru ea. Sa mazgalesti o piele intacta pe viata, pentru mine, om cu psoriazis de mai bine de zece ani, este ceva ireal si era si inainte sa am psoriazis. Pielea e ceva frumos pentru mine. Asa cum e ea, e frumoasa. Acum am ranit-o in mod absurd si definitiv cu chestia asta si am facut-o pentru EA :) Si da, oricat de absurd ar parea, ei i-a ajutat chestia asta mult.

   Pentru ca ea mereu simte ca nu e destul de buna orice ar face, ca nu face suficient, ca nimic nu e bine... cred ca seamana cu tatal ei ca eu n-am fost niciodata asa. Asa ca acum am facut asta, cu desenul ei, ca sa simta ca desenul ei pe mine este minunat de bine, forever! Cateodata poate ca avem nevoie sa ne zica cineva "sunt aici pentru tine mereu si de tot" si sa ne tot zica asta pana pricepem! Sa ne-o bata in cap ca pe un tatuaj... Stiu eu? Habar nu am :) Rezultatul e asta:



  Cam asta am facut in ultima vreme :) Pe oriunde ati fi, sper sa fiti bine, sa va paziti de covid cum trebuie. Pupaciuni!