joi, 28 februarie 2013

Recenzie vALLuntara (2)


  Dupa cum va povesteam si ieri, Editura All impreuna cu Romsilva s-au apucat sa faca treaba buna. Editura ne-a trimis noua carti, noi le citim, voi comentati, iar Romsilva ne ofera cate un copac pentru fiecare 15 comentarii (utilizator unic) la fiecare din cele doua recenzii de carte. Comentariile in plus se aduna cu cele de pe alte bloguri si Romsilva planteaza pentru noi alti copaci. Eu zic ca suna bine, nu?



  Eu am comandat pentru Mara Carte pentru Joc si Joaca, doua volume. Azi despre volumul 3, cel pentru clasa a 2a. Este un pic mai greu ca primul, cel de ieri...insa e la fel de frumos facut. Partile de matematica sunt mai complexe, asa cum e si normal sa fie. Mara s-a aratat la fel de incantata de el ca si de primul. Acum le lucreaza in paralel, si sare partile de matematica la care nu se pricepe inca :)

  Volumul are aceeasi introducere foarte draguta, adresata copilului, un indemn la joaca. Dar e o joaca desteapta, o joaca din care invata sa scrie, sa socoteasca, sa vada forme, culori si diferente intre anumite tablouri. Ii dezvolta foarte mult simtul observatiei. Ieri dupa 4 ore de lucrat pe carte, Mara n-a putut sa adoarma seara de incantare la cap! Sa vina odata dimineata sa "pot sa lucrez iar!"  Astea sunt cartile, arata si pe dinauntru la fel de frumos ca pe dinafara. 


  Asa ca eu zic asa: voi le luati pentru copilasii vostri, sau pentru nepoti, prieteni sau ce mai aveti voi pe acasa...si ei fac activitati. Si nu uitam sa comentam, da? 15 comentarii cel putin! Si la postul de ieri puteti sa mai bagati! Hai sa facem o Padure...Padurea Albuletzi!

miercuri, 27 februarie 2013

Recenzie vALLuntara (1)

   Am primit azi cartile de la editura All, editura care a initiat a doua editie a campaniei vALLuntar, o campanie desteapta si plina de suflet. Citim ca sa plantam copaci intr-o Romanie in care asta se intampla prea rar. 



  Ideea e simpla: editura ne-a trimis carti, noi scriem despre ele. La 15 comentarii primite primim un copacel de la Romsilva, pe care fie il plantam noi undeva, fie il planteaza ei pentru noi undeva. 

  Eu am ales carti pentru Mara :) Pai ce era sa aleg altceva? Si cum pe Pixi il aveam deja in colectie...am ales Carte pentru Joc si Joaca, doua volume. Azi despre prima dintre ele, Carte pentru Joc si Joaca Clasa I. 

  O sa incep cu parerea copilului de 6 ani pe care il posed. Este ora 11.30 cand scriu aceasta recenzie. Cartile au sosit la ora 8.30 azi dimineata. Mara nu a mai facut nimic altceva in aceste 3 ore. Cum suna asta? E la masuta ei si face activitatile din carte. 

  Titlul cartii e unul atractiv insa cartea nu e despre joaca. Este o carte plina cu activitati pentru diferite varste de intelegere a copilului. Volumul 2, cel pentru clasa I are activitati cu desene incomplete, culori, grupari de ilustratii pe caracteristici date, ordonarea numerelor, scrierea in ordine a literelor, citit, socotit, formare de imagini pe contur din cifre si tot asa. 

  Desi sunt multe pe o pagina, cartea e asa de bine construita incat nu te oboseste. Stiti caietele alea de activitati pe care le deschizi si tu, adult, nu pricepi nimic? Care sunt asa de aglomerate si pe care nu le poti descifra...Ei bine, Carte pentru Joc si Joaca este foarte, foarte misto facuta. Desenele si ilustratiile sunt frumoase, culorile sunt foarte bine alese iar paginatia nu te oboseste. 

  Am intrebat-o pe Mara care dintre activitatile pe care le-a facut pana acum ii plac cel mai mult...ca na, doar ea poate face recenzia cel mai bine. A spus imediat ca cele cu formarea de desene pe contur de cifre e preferata ei. Si bineinteles cele de colorat. Si da, da si cele cu labiriiiiint! :) Maine va spun despre volumul 3! Stay tooned si mai ales comentati neaparat ca sa putem planta un copacel! Verde sa fie!!! 


marți, 26 februarie 2013

Fetita si femeia

  Lucru delicat sa cresti o fetita. Nu cresti doar un copil ci produci adultul de mai tarziu. Produci femeia. Produci mama. Produci viitoarea persoana care va tine sau nu o casa sau o familie fericita. Da, unele lucruri sunt inascute. Poate chiar mai multe decat ne-am imagina la o prima vedere. Dar cliseele sociale legate de sex, rol in familie si viata sau mod de a gandi si reactiona in anumite momente...sunt induse de educatie. De familie. De parinti. Sau de lipsa lor. 

  Eu am crescut fara un tata prezent in casa. Mi-a daunat? Eu zic ca doar in masura in care nu stiu nici in sfanta zi de azi sa calc o camasa ca lumea sau sa fac nod la cravata. Mi-a folosit? Nu cred, era mai bine ca atunci cand am inceput sa iubesc persoane din cealalta specie...sa fi fost un pic pregatita. Sa fi stiut ca astia-s extraterestri, nene...sa le fi cunoscut reactiile si modul de a fi. Pentru ca in mod sigur pe astea le vezi la tatal tau. Si asa afli cum sunt barbatii. Asa cum de la mama ta inveti cum sa fii femeie. 

  Pe parcurs, dupa ce mai cresti, incepi sa alegi. Sa sortezi. Incepi sa faci invers unele lucruri. Cele care nu se potrivesc cu cine esti tu, femeia in crestere. Esti alt om si incepi sa alegi alte lucruri. Menirea copiilor e sa isi contrazica parintii. Sa le ofere provocari. Sa ii invete lucruri de la o varsta incolo. Toti am facut asa la momentele respective. 

  In ziua de azi e o graba. Fetitele sunt impinse catre a fi femei prea curand. Ce sa caute un copil dat cu oja? Ce sa te posede sa faci asta cand ea are 3-4-5 ani? Dar sa o dai cu ruj? Doar pentru ca vrea sa isi imite mama nu inseamna ca e ok ca tu, adult, sa o dai cu oja si ruj si sa ii pui pantofi cu toculet apoi sa zici vaaai ce domnisoara frumoasa. Copiii vor sa imite. E ok sa o lasi prin casa sa se imbrace cu hainele tale, sa dea o tura in pantofii tai...dar mai mult de atat e sinistru. 

  Mi-a cerut si Mara sa o dau cu parfum cand m-a vazut pe mine. I-am spus ca nu e pentru copii. Asa cum nici fardurile nu-s pentru copii. Si nici berea. Daca imi cerea bere de la mine din pahar ii dadeam? Evident ca nu. Asa ca de ce sa o dau cu parfum? I-am spus mereu ca ea e frumoasa asa cum e, ca asa sunt toti copiii, frumosi si perfecti. Si ca adultii se mai spoiesc din cand in cand pentru ca-s mai batrani si oleaca mai uratzei. Si tre' sa mai repare pe ici pe colo ce a stricat Mos Timp. Vreau sa stie ca frumusetea nu sta in oja si farduri si nici in haine. Si pana acum a inteles foarte bine asta. 

  Se bucura cand primeste ceva de imbracat...pret de 3 secunde. Doar asa, ca e ceva nou. Acum a invatat cum e cu asortatul culorilor, ii place sa se imbrace si sa mearga la oglinda sa vada daca hainele alea arata bine pe ea. Apoi fuge sa se incalte si sa plecam...sa isi vada colegii. Pe ei ii iubeste. Ei sunt mai importanti decat niste carpe. 

  Ii plac mult mai mult incaltarile pentru ca le vede utilitatea. Stie ca e nasol sa te roada sau sa fie prea mici sau prea mari. Ii place sa mearga pe jos si stie importanta incaltarilor comode. Cand are ceva nou de incaltat ar sta incaltata in casa o zi intreaga. 

  Vreau sa stie ca e frumoasa. Ca e perfecta asa cum e. Ca ea face hainele frumoase, nu invers. Ca o femeie adevarata nu se bazeaza pe farduri ca sa aibe lumina in ochi. Lumina vine din suflet. 

duminică, 24 februarie 2013

Pinocchio modern

  Sau cum l-a sodomizat un baiat scenaristo-regizor pe bietul Pinocchio pana l-a gasit cu transpiratii pe lumea cealalta pe bietul Collodi. Caci in sfarsit, in frumoasa zi de azi, dupa doar trei saptamani de la prima tentativa de a vedea piesa Pinocchio pusa in scena de Sectia Papusi a Teatrului Toma Caragiu din Ploiesti...iacata ca am reusit. Atata a durat sa se mai joace, sa gasim bilete. Se pare ca se joaca cu "puseu" adica odata la niste saptamani o joaca marti, miercuri, joi, si duminica, apoi joaca altele si tot asa. 

  Mara a vrut, dupa cum va povesteam anterior, sa vada Pinocchio neaparat. De ce? Pai e simplu: pentru ca am apucat sa ii citesc deja jumatate din carte. Ma refer la cartea scrisa de Carlo Collodi si intitulata "Aventurile lui Pinocchio"...nu ma refer la orice alta "carte-adaptare-dupa-sa-ne-facem-ca-scriem-cuvinte" sau vreo carte de colorat. Eu am zis domnule...eu iubesc cartile. Le-am iubit de mica. Dar le iubesc pe ALEA...scrise de autorii aia. Imi place "Amintiri din Copilarie" scrisa de Creanga, nu "adaptare dupa Creanga" de vreunu' care cine stie ce naiba a visat el azi noapte. 

  Asadar noi am parcurs cam jumatate de Pinocchio aia adevarata. Merge incet pentru ca e o carte destul de "serioasa" si cu cuvinte multe si complicate, pe care eu vreau sa i le explic. Nu i-am citit carti pana tarziu (in afara de cele cu cuvinte, litere si obiecte pe care stia de la 9 luni sa mi le arate de cat le prestasem) pentru ca urasc cititul ca "norma"...cititul ala degeaba cand copilul nu pricepe nimic iar noi ii tragem cu Alba ca Zapada si "mastera cea rea" desi el nu stie ce e aia mastera si el personal nu o sa intrebe niciodata. El vrea sa ii citesti ca sa ii oferi atentie. Nu pricepe nimic si ajunge sa foloseasca niste cuvinte ca si cand ar fi nimic. Iar apoi e greu sa ii explici ce-s alea cuvintele corecte si la ce folosesc. Cartile sunt si ele pentru diferite varste. Asa cum sunt si piesele de teatru. 

  Cea de azi era pentru copii de peste 5 ani. Eeeee si ce daca? "Adica ce mbaaah, ma face pe mine si pe copilu' meu supra-jmecher o etichetaaa?" Neaaaah! Langa mine in stanga era un baietel. Avea pana intr-un an. Ghetele de abea treceau cu 2 cm de marginea scaunului pe care statea. Si pe care deja mozolise un biscuite ud. Care era pictat pe tapiteria rosie si eleganta a noii sali renovate a teatrului. Eh, detalii. Era cu ma-sa mare, care avea o moaca de ziceai ca acu' s-a dat jos de la coada vacii. Ma rog...baietelul a fost extra-super-foarte dragalas. Cumintel, a stat acolo si s-a uitat la bazaconii pret de o ora si 15 minute. Mai rau era cu cei de 2 sau 3 ani. Care dupa ce ca nu pricepeau nimic se mai si speriau in mod activ de personaje, erau plictisiti, oripilati si de-a dreptul dezgustati de parintii lor care parinti raspundeau EI la intrebarile personajelor adresate publicului. Si care au plecat de acolo zombi. Ii vedeai ca i-a obosit si terminat definitiv actiunea cultural distractiva. Ce sa te posede sa duci un copil de 2 ani la teatru? Nu stiu, sincer. Eu cred ca nu iti place de el, pe bune! Nu stiu ce dracu' ai impresia ca il inveti TU pe el la o piesa pentru copii peste 5 ani...da' e clar ca el o sa te invete pe tine pe ziua de azi cum e sa ai un copil supra-stimulat, agitat sau foarte somnoros. Sau cu ceva cosmaruri la noapte si poate in multe nopti de aici inainte, caci natura o sa te bata la fundulet...Da' ma rog, fiecare cu ce considera...

  Mbooon, sa revenim la piesa. Pai in primele cinci minute, Gepetto ne-a zis ca "e criza" si ca el de aia e sarac. WTFFFFF??? Really? Am venit la o poveste clasica cu copilul ca sa aflu de ce suntem saraci in anul 2013? Auleu...Mentiunea cu "criza" s-a petrecut de doua ori. Interactiunea cu publicul a "povestitorului" evident era una cretinoida. Sa terminam cuvintele ca la scoala comunista. Mie de aia imi aduce aminte. Noroc ca erau si niste doamne in toata firea in sala, care tipau mai abitir ca pustii cu pricina. Ele se simteau bine. Eu am ras cu lacrimi. La un moment dat, actorul care vedea in sala pentru ca luminile erau gandite ca el sa vada in momentele de interactiune...a pufnit in ras...M-am intors...O cucoana pe la 60 de ani cu o caciula mare in cap dadea de zor raspunsurile la intrebarile pentru copii. Zici ca era la Robingo nu alta!

  Ce m-a uimit a fost ca in scena cu scoala s-a folosit bataia cu nuiaua la palma. Si deasemenea o replica a profesorului "Cine-s parintii tai si cu ce se ocupa, ca sa stiu daca te iau la mine la clasa?!" Aaaa, ok...frustrat much pe sistemul romanesc de invatamant? Aia pricep, da' ma baiatule, acilea e cum ar veni pentru cinci ani! Ce m-a oripilat a fost ca de foarte multe ori (cel putin 5) s-au folosit dezacorduri voite, corectate de o anumita voce...insa personajul care le folosea dadea apoi cu tifla vocii care ii spunea ca nu se spune "ie multe"...deci...poftim? Aaaaa....cum adica? 

  Momentul cu muzica populara romaneasca m-a induiosat pana la lacrimi. Cum care muzica populara romaneasca in Pinocchio? Eeete na...beeeei, da' sunteti chiar inculti in ale teatrului modern, sa mor io! Care este! La finalul muzicii personajul se preface ca impusca muzica pentru a se opri...Poftim? Nu mai zic ca erau si niste personaje dubioase pe acolo...gen niste gaini...

  Productia ca atare, exceptand adaptarea foarte naspa a domnului Gabriel Apostol dupa domnul celalalt care a murit mai demult dar care a scris o poveste frumoasa si plina de talc si intelepciune si pe care primul domn a sodomizat-o in toate pozitiile...a fost una misto. Regizor e tot domnul cu pricina asa ca nu ma mir ca productia a fost una grandioasa. Costume mari si frumoase.

  Apropo de costume mari si frumoase, personajul Mangiafuoco a produs infarct la juma' de sala. El e un personaj negativ. Domnul regizor e un personaj grandoman. Ma scuzati dar n-am alta rima. Asadaaaar, personajul asta apare....dupa ce se sting niste lumini si se deschid doua usi MARI din decor. De ce sunt usile mari? Pai pentru ca "papusica" asta...e o chestie de..eu zic 2,15 metri inaltime (tipul de langa era un barbat de minim 1,85 iar aratarea era foarte inalta pe langa el)...si circa...3 latime. Manuita de 3 adulti in spate. Capul era asa cam cat doi adulti unul langa altul, palmele cat juma' de adult. Deci era un cap cu o mutra HORROR, si doua palme...si niste corp ca o perdea. Care a aparut asa apoteotic de dupa niste usi...Ce sa mai, jivina era cat scena. Trei copii au inceput sa tipe. Restul si-au muscat limba, unii probabil au lesinat. Fi-mea m-a strans de mana si am vazut-o cum isi inclesteaza dintii. N-a cracnit saraca si sincer nu stiu CUM a reusit aceasta performanta, ca ea e plangacioasa din fire. Adica pana si eu m-am speriat! 

  Le doresc succes tuturor parintilor care erau cu copilasi prea mici acolo azi. La final cand ne-am ridicat, baietelul din spatele nostru (sa fi avut vreo 4 ani) i-a zis serios lu' ma-sa mare :"mamaie, m-am speriat de era sa fac pe mine de frica!" Eu am ras. Fi-mea era inca tulburata si rodea un mar, asa ca n-a ras ca era ocupata. 

  Decorurile si costumele...grandioase. Vulpea era ca o curvulitza de Bamboo. Imbracata in rosu, mulat, cu cizme cu toc inalte, decolteu, cu PENE pe ea. Ii mai lipsea un coktail intr-o mana si un bici de dominatrix in aialalta, in rest era rupta din Rai, ce sa mai. Ce a lipsit din aceasta productie moderna au fost oamenii in curu' gol. Eu am mai vazut productii moderne dupa diverse opere clasice si am observat ca e cu lume in dosu' naturel. E, aici nu s-a despuiat nimeni.

  Iar acum, ca sa fac ca unii de ii stiu eu, o sa pun si trei laude la final, ca sa pot sa zic dupa aia ca cum domle, postul asta e unul fair din punct de vedere al criticii. Asadar, ce a fost bun? Pai productia in sine e una misto. Pentru oameni mari ( a se observa cum am zis ceva de bine si apoi am bitch-slapped again) Apoi costumele au fost misto, decorurile misto. Multi bani as zice eu. 

  Dincolo de orice urma de ironie sau critica, imi dau jos palaria in fata actorilor, ca de obicei. Actorii au fost minunati. Sase oameni tin un spectacol cu multe, multe personaje, cu papusi, decoruri si manevrari de lucruri. Si cu voci si cu mimica. Oamenii astia m-au facut sa aplaud la final si sa strig bravo cu ochii in lacrimi. Stiu ce e aia sa fii acolo sus pe scena, si mai stiu ca uite, publicul poate fi critic. Dar adevarul e ca avem aici niste actori geniali. Tineri, frumosi, si erau si ei cu ochii in lacrimi cand m-am ridicat in picioare si am strigat bravo aplaudand cu mainile ridicate. Pentru ca asa se aplauda. Asa il faci fericit pe actor. 

sâmbătă, 23 februarie 2013

Un fel de ciulama

  Din seria ce sa mai faci de mancare cand ai cinci guri de hranit si bani putini spre deloc...va prezentam...un fel de ciulama cu niste mamaliga. Zic un fel pentru ca nu e ciulama neaosa, nu e nici mancare a la grec, nu e nici cal nici magar (desi aud ca ar fi bune de mancat si astea) ci e inima de porc...si e bun bun.

  Sa purcedem asadar...Incepem cu vreo 700 de grame de inimi de porc (8 lei kg la Selgros) adica doua inimi foste-batatoare de godac romanesc. Le taiem cubulete-feliute. Apoi punem oleaca de ulei de masline intr-o tigaie si aruncam peste doi catei de usturoi ciobaniti mai din satar. Cam asa:

                                       


  Il lasam acolo doar putin sa se sfaraie, daca se coloreaza se face amar si nasparliu. Peste el trantim repejor corasoanele purceline si le invartim oleaca la foc mic. Nu dam focul mare pentru ca mancarea arsa e nasoala la sanatate. Peste ele punem sare, piper, si eu personal pun un amestec de oregano, busuioc si cimbru parti egale. Si niste ciuperci (eu am avut doar cateva congelate, merg multe, cat de multe aveti). Amestecam, punem capacul si lasam sa se imprieteneasca. Cam asa:

                                   

                                     


  Intre timp punem de mamaliga, pe aia cred ca stiti sa o faceti. In alta cratita punem un pic de unt (o lingurita, nu mai mult) si cam 4 linguri de smantana slaba (d-aia naspa cu 12%) pe care le amestecam de zor impreuna cu o lingura de zeama de lamaie. Aici isi baga coada inima mea de...grec, nu de porc! Credeti-ma...merge la fix lamaia asta peste ciulamaua aia! Cand sosul asta este omogen ii stingem focul si asteptam sa fie gata carnea. 
                                 

                                 


  In cratita cu sos bagam si vreo 3 linguri de faina, omogenizam cu telul apoi punem continutul tigaii peste dansul si daca e nevoie apa in plus, ca sosul sa nu se faca d-ala tzapan de sta lingura in el, ci sa ramana o ciulama semi-fluida. Oricum cand se raceste se solidifica. Lasam sa mai fiarba cateva minute amestecand mereu ca altfel se lipeste de arunci cratita la final. Dupa care, cu niste muraturi...cam asa: 

                                
                                                            Pofta-n gura!

vineri, 22 februarie 2013

Stele si altele

Ea: Mami, tu ti-ai pus vreodata cand erai mica vreo dorinta intr-o stea?
Eu: da
Ea: si ti s-a indeplinit?
Eu: nu toate, unele da...
Ea: care, care?
Eu: pai uite asta cu sa te am pe tine asa draguta
Ea: (ofteaza) mami, stii ca eu te iubesc din tot sufletul?
Eu: (cu un nod in gat si razand pana la urechi): da, mami si eu pe tine...
Ea: tu esti totul pentru mine...(apoi se corecteaza repede)...SI TATI! 
Eu: si tu esti totul pentru noi (insert sunet de tras de muci si inghitit de lacrimi)
Ea (cu regret) pacat ca acum nu mai sunt stele. Sunt doar vara la 2 Mai...
Eu: sunt si acum dar e ziua, nu le putem vedea
Ea: (dupa trei secunde de pauza) stii ca mie imi place ceapa?
Eu: (razand in hohote): da, stiu, da' de unde si pana unde? 
Ea: (nu intelege, conexiunea e evidenta!) pai asa, mie imi place ceapa!
.............

Ea: (cu cartea in mana in motzul patului): ce sa fac ca ma plictisesc?
Eu: (iritata ca se face tarziu) sa te culci!
Ea: pai daca ma culc ma plictisesc!

.............

Ea (in fata cubului Rubik): pai culorile astea sunt niste abtibilduri...sa mutam abtibildurile!!! 
Eu: asa, inginera lu' mami! ai gasit solutia.......
Ea: (fericita) daaaaaaaaaaaaa! sunt isteata!




miercuri, 20 februarie 2013

Chiloti x 5

  Nu am facut parte niciodata dintr-o familie mare care sa locuiasca impreuna. Acum s-a schimbat situatia. Suntem cinci oameni in casa. Cinci funduri purtatoare de chiloti. Zece picioare purtatoare de sosete. Cinci din fiecare orice. Si asta n-ar fi nimic pana cand trebuie sa le spal, intind, adun si pun la loc. 

  Inutil sa zic ca nu imi place sa spal rufe, desi le spala o masina, daca le spalam la copaie vorbeam singura de mult. Deci trebuie doar sa le bag, sa le scot, sa le intind, sa le adun si sa le pun la loc. Am ajuns sa spal rufe aproape in fiecare zi. Pentru ca....seara de seara....cinci chiloti aterizeaza in masina de spalat. Cinci chiloti inmultiti cu 30 de zile dintr-o luna inseamna 150 de chiloti pe luna. Si multe sosete, ceva tricouri...odata la cateva zile pantaloni, hanorace, bluze...Nu mai zic asternuturi, cuverturi...altele. Cum nu-s atenta doua zile cum nu mai am unde sa le pun pe alea murdare. Ca in doua cutii si o masina nu incap. 

  Stam cu ele insirate pe balcon si pe vreo trei standuri prin casa prin diverse cotloane. Vara e mai simplu, se usuca mai repede. Iarna imi vine sa turbez de ele cat ma impiedic prin casa. De aia imi cumparasem o masina mai mare de spalat, din cea de 7 kilograme, dar aia a ajuns la 2 Mai pana la urma. Ca aici cam degeaba cand nu te incape balconul. 

  Am noroc ca sunt oranizata si nu ratacesc sosete, chiloti si alte chestii mici. Ca altfel trebuia sa cumparam cam des. O singura soseta de-a Marei am pierdut-o si a gasit-o Marius de curand in filtrul de la  masina de spalat. Dap! Nu ma gandeam ca se poate intampla sa treaca pe langa garnitura cuvei si sa o gasim mucifizata in filtrul de scame. Fi-mea a fost foarte ofensata ca i s-a stricat soseta. Tine la lucruri si n-ar vrea sa le arunce nici cand se gauresc! 

  Acum s-a invatat sa le puna ea la loc pe ale ei, i se pare foarte misto sa ma ajute cu rufele, sa le duca ea in fiecare camera..Nu nimereste faza cu impaturitul, e mai degraba o cocoloseala foarte draguta, dar nu conteaza. Ce conteaza e ca vrea sa ma ajute si vorbeste singura prin casa ca ce fetita harnica e ea :))). 

  Visez la ziua in care o sa faca altcineva asta pentru mine. E doar un vis da' e frumos sa vizezi asa cum se vor duce sosetele si chilotii singuri sa se spele. Vorbeam ieri cu o prietena care are doi copii si casa si munca in afara casei. Si care imi spunea cum o vreme s-a lasat de munca pentru ca nu mai putea sa tina pasul. Mi se pare normal. Cand trebuie sa le faci pe toate intr-o casa...e un job in sine. Si cand ai la dispozitie doar cateva ore pe zi si doi-trei copii eventual...Nu e simplu deloc, desi barbatii traiesc cu impresia ca sosetele si chilotii apar singuri in dulapuri. Gata spalate. Si mancarea se face singura. Iar gunoiul, dupa cum stim, are picioare si pleaca singur. Aspiratorul e viu!

marți, 19 februarie 2013

Enteroviroza

   Pai na...nu apucasem bine sa ma bucur de un cadou minunat primit aseara de hat, departe, dincolo de balta aia mare dintre continente...M-am culcat cu zambetul pe buze...cu gandul la oamenii care uneori te surprind prin intelegerea profunda a unei situatii chiar daca sunt departe de tine...Si cand m-am trezit am simtit o mana pe mine. 

  Sotul din dotare langa pat ma scula. Deci buba rau. El nu ma scoala decat daca personajul cel mai mic de la noi din camera e bolnav. Mnda. Omu' adusese ligheanul si bine facuse, caci mica faptura s-a pus pe deversat de zor. Era 6 jumate. Am crezut ca e o alta indigestie, ca ne-am mai distrat noi doua asa intr-o noapte nu demult. Si da-i si varsa. Ii era somn, ar fi dormit...dar nu se putea intinde ca o lua de la capat. I-am dat drumul la desene si am inceput sa asteptam amandoua. Ea sa ii treaca. Eu...sa nu ma mai gandesc la toate nenorocirile. La spitalul de pediatrie din Ploiesti. La spitalul de pediatrie din Bucuresti. La perfuzii...la...la multe, multe lucuri care inspaimanta o mama cu viteza luminii. 

  Pe la 8 jumate, dupa fix 7 ture de varsaturi...s-a oprit. Deja se rarisera in timp asa ca am zis ca gata. Pe la 11 s-a sculat si ii era si foame...dar o vedeai cum are ochii infundati in orbite. Dupa ceva vreme a inceput si diareea asa ca nu e o indigestie, e un nenorocit de virus. Febra nu a facut inca si sper sa nu faca ca pe stomacul ala nu stiu cum as putea sa incep sa ii bag nurofene si alte dracii. 

  Am facut o dezinfectare prin casa ca sa ucid eventualul nemernic care ar  mai stationa pe undeva...m-am dus la cumparaturi cu ta-su sa luam de mancare ca nu mai aveam cam nimic...am reusit sa batem recordul: 2 hipermarketuri intr-o ora! Acum...ii bagam cu medicamente...si eu...astept. Astept cu frica aia a omului care a vazut de doua ori ce inseamna un spital romanesc.

  Mi se pare ireal ce se intampla in spitalele de pediatrie. Cum ti se spune de la medic ca mai bine nu te duci acolo ca pleci si cu ALTCEVA...cum toata lumea te priveste de parca ai fi un gunoi, cum ti se explica ca esti tampit si ti se minte in foaia de internare. Poate intr-o zi o sa am puterea sa scriu despre cum a fost cand am ajuns pentru cateva ore in mediul ala cu ea cand era mica. Odata la 1 an jumate, odata la 2 ani jumate. A doua oara doar pentru o ora ca am refuzat internarea. Eram deja in cunostinta de cauza despre cum e. 

  Dupa experientele astea am cautat o scoala de asistente, am vrut sa ma duc undeva sa ma invete cineva cum sa montez o perfuzie. Ca sa pot evita sistemul romanesc medical. Care e la pamant si care critica medicii tineri care pleaca fugind in alte tari. Asta vara am stat o zi intreaga cu niste prieteni medici care au plecat anul trecut in Franta. Mi-au dat lacrimile cand mi-a zis tipa ca e pentru prima data in viata lor de cuplu cand le ajung banii sa traiasca. Cand nu mai asteapta urmatorul salariu ca pe dumnezei. Medici, da? Da' e bine ca are impresia Romania ca a castigat ea ursul ala de aur...ca si cand ar fi facut altcineva decat acei oameni ceva in sensul asta. Ca si cand le-ar fi oferit sistemul ceva celor din cinematografie. 

  Niste oameni au castigat un premiu. E o coincidenta ca ei sunt de natie romaneasca. Niste medici sunt in alte tari unde fac treaba buna. Si unde sunt apreciati. E o realizare ca fac asta pentru ca slava domnului sistemul romanesc nu le-a oferit nimic. Decat un sut in dos...care uite, poate fi un pas inainte.

  Asa ca la noapte stau de paza...sa speram ca o sa fie totul bine. Sa ne tineti pumnii cu totii! Sa ajunga energia aia buna pana la Ploiesti! Deocamdata vizionam desene...program de boala. Si mancam orez cu morcov. Si luam medicamentele ca o fetita buna...si zicem despre Smecta ca "e aia cu tzarana, mami" :))) Da' o bea ca ma crede cand ii spun ca o sa ii faca bine. Sarurile de rehidratare le ocoleste. O inteleg. Niste apa cu sare si cu miros de veceu amestecat cu banane....not so good :)

luni, 18 februarie 2013

Panseu despre cizme

  Mi-am pierdut un flec de la o cizma. Ca m-a mancat in cur acu' vreun an jumate sa imi iau o pereche de cizme de piele. Daca imi luam unele ieftine, acum le aruncam si luam altele si gata. Dar asa...m-am pornit sa caut un cizmar. Mai cunoaste careva cizmari? Mai exista? Se pare ca da. Si se pare ca o duc foarte bine pentru ca am ajuns la ora 1 acolo si era inchis. Zilnic intre 12 si 14 omu' inchide pravalia. O fi grec. Da' pe aici soare nu e, si pentru o ciorba ma gandesc ca ar ajunge si o jumatate de ora. 

  Asa ca m-am frecat un ceas prin oras. Intai am poposit la o cafea la o carciuma care era in apropiere. Ii zice ceva complicat pe italieneste care inseamna ceva da' nu mai tin minte. Fiind aproape de Tribunal am ascultat o ora discutii de avocati ploiesteni la circa 50 de ani bucata. N-am mai ras asa demult, va jur. "Pai ce ma, pa mine ma intereseaza daca castig? Banu' sa iasa"...urmat de descrieri hilare despre cum si-a facut un dosar bazat pe un cod de procedura care nu intrase inca in vigoare, ca ea isi luase cartea inainte! Si a pus mana pe ea...si in sala s-a trezit ca ea discuta despre alt cod...cica judecatorul a ras. Ei toti au ras. Clientu' cred ca n-a ras. 

  Ajung la cizmar. Are fata de intelectual. Arata si vorbeste mult mai bine decat avocatii care luau pranzul sub forma lichida la carciuma. Intreb cu teama cat costa. Zice "zece lei"....Ma gandesc ca e un pret corect pentru doua bucati de cauciuc batute in trei cuisoare. Scot o hartie de 50 si primesc rest 30. Ma uit ca vaca in calendar la rest, apoi la el. Zic "pai ati zis 10 lei"....el "daaa, 10 lei UNUL"...Aham...ca si cand isi pune cineva doar UN flec la o pereche de incaltari. Eu zic ca e cam mult...dar eu n-am bani deci nu se pune. Si sa nu va ganditi ca au fost gata pe loc..."de miercuri incolo!"...deci omu' are clienti nu se incurca. 

  Ma sui in troleu. La volan o cizma. La figurat, ofcors. Soferul are DIN NOU bocancii cu plumb. Altfel nu imi explic felul in care franeaza si demareaza. Baietii astia "profesionisti" sunt penali. Daca ar cara un camion cu porumb si tot ar fi mai atenti la cum merg cu incarcatura. Stilul e la toti troleibuzistii ploiesteni urmatorul: plecam din statie cu scrasnet de roti daca se poate! Daca n-am reusit sa ii dam pe toti cu zgaibaracele in sus pana la primul semafor, suntem niste cretini! Asadar recuperam la semafor: mergem cu acceleratia la maxim pana la fix doi metri de stopul care indica o culoare rosie. Si abia ACOLO punem o frana hotarata, romaneasca, tovaraseasca. 

  Deja acum cine nu s-a dat cu capul la pornire, se da cu dintii la oprire. Cand urmeaza o statie, noi soferii profesionisti de troleu trebuie sa ne asiguram ca acceleram din nou foarte tare, ca doar oamenii s-or grabi spre casele lor. Acceleram deci, si cand ajungem in statie, da-o dracu' de statie ca merge sa oprim si mai incolo cu vreo 10 metri. Las' sa mai si alerge aia din statie ca doar n-o sa stea pe cur in troleu toata ziua...nu e bine. Cand vedem o baba ca e cu baston si trei sacose in maini...INCHIDEM USILE REPEDE! Semnalul sonor incepe sa urle si sa atentioneze baba care oricum nu aude si oricum e cu un picior sus si o papornitza in dinti. Cruce n-are cu ce sa isi mai faca, da' face ea cu limba in gura ca a trait o viata si a invatat cum sa se apere de pericol. 

  Daca vreun cetatean incepe sa o ajute sa urce, ne uitam in oglinda cu atentie si atunci apasam butonul de inchidere a usii, barem sa il prindem si pe fraier cu usa! Ce p@#$@# ma-sii cauta acolo? HA! I-am ciufulit fesu'! Dupa ce baba si omu' ajung in masina...stim, da? Acceleratieeeeeeeeeee cu bocancul vesel si plin de avant! Baba da sa pice in cur dar nimereste pe tanarul care tocmai ce a ajutat-o. Bastonul ii vine in nas, tanarul cade la randul lui peste o cucoana cu haina de blana si caciula asortata. Si i-o zboara. Caciula, nu blana. Omu' de la volan accelereaza. Urmeaza statia urmatoare! 
  

duminică, 17 februarie 2013

Oracolul modern

   Sau cum e cu leapsa de blog.  Am primit de la Ioana-cea-Asa o leapsa cu titlul de Premiu de Iubire (Liebster Award) care mi s-a parut dulce. Dulce ca ea cu ochii ei aia frumosi si ca Ana ei aia desteapta...Leapsa zicea asa: 11 lucruri despre mine, 11 intrebari de la ea, apoi 11 intrebari ale mele catre altii...Asadar sa purcedem...

11 lucruri despre mine: 1. iubesc marea 2. imi place sa discut cu prietenii  3. iubesc cartofii prajiti 4. ador sa gatesc 5. imi iubesc familia mai mult ca orice 6. tin amintiri de acu' 15 ani cand iubeam aprig 7. port 36 la picior 8. detest oamenii care vor sa ma minta  9. am urat fiecare secunda din sarcina ca experienta fiziologica 10. am iubit fiecare clipa care a urmat nasterii 11. iubesc cititorii blogului meu.

  Si acum intrebarile micutei perverse care a intrebat cu subinteles :)))))

1. Remuşcări sau regrete?
  Regret ca nu pot sa produc bani. 

2. Ce vicii aveţi? (nu-mi spuneţi niciunul, că nu vă cred)
  Statul pe plaja cu o bere alaturi. 

3. Când eraţi mici, ce voiaţi să vă faceţi când o să fiţi mari?
  Medic pediatru

4. Un motiv pentru care v-aţi trage pe loc o pereche de palme.
   Am dat ocazia cuiva sa faca reclama negativa singurei surse de venit a familiei mele. 

5. Cu ce vă încărcaţi bateriile?
  Cu discutiile mega amuzante cu Marius...sau cu Mara...depinde care e primul :)))

6. Ce vă scoate din sărite?
  Oamenii care vor sa te loveasca acolo unde te doare mai tare. 

7. De ce vă e cel mai frică în viaţă?
  De moartea/boala celor pe care ii iubesc

8. Ce vă place cel mai mult la poporul român?
  Caragiale. Din pacate tot asta si urasc cel mai mult la poporul meu: Caragiale nu moare! 

9. Care ar fi cel mai frumos cadou pe care aţi vrea să-l primiţi de la partener?
  O excursie la Venetia...ar fi a treia! :D

10. Ce v-aţi dori pentru blogul vostru?
  Sa isi atinga scopul: sa il citeasca Mara cand va fi suficient de mare si sa inteleaga cine e mama ei. 

11. Cea mai mare dorinţă pentru următorul an.
  Sa fim sanatosi.

 Si acum sa o dam mai departe, insa nu am 11 oameni pentru ca eu chiar sunt o persoana care nu urmareste decat putine bloguri: Andreea Un Graunte, Ioana 2 Micuti, De La Bogdana, Liviu care tre' sa puna mana sa mai scrie!, Lara cu Viena ei...se aduna de 5..ar mai fi cativa da' cica nu tre' sa aibe urmaritori multi asa ca n-am cum sa ii pun aici. Si pentru ca intrebarile Ioanei au fost foarte bune (ca sa nu zic ca mi-e mie lene sa scornesc altele...le las pe astea. :)

  


vineri, 15 februarie 2013

Lupta de strada

  Sau cum tocmai ce l-am batut foarte rau pe un cetatean imberb in plin centrul orasului. Sa ne intelegem bine, eu sunt o persoana pasnica. De cele mai multe ori ma racoresc prin injuraturi inventive strategic aplicate celor care ma scot din pepenele meu rosu. 

  Pe mine ma scot din sarite oamenii, fie ei si copilandri, care n-au bun simt. Ma enerveaza, si nu de ieri de azi, nu de cand am devenit o baba mucegaita, ci dintotdeauna. Si cand eram de varsta lor ma enervau la fel de tare baietzandrii care nu stiu sa se poarte pe strada sau care se iau la bataie din diverse motive. Sau care se prefac ca se lupta, isi cara pe strada pumni si picioare in cap si apoi rad ca retardatii de propria lor lipsa de inteligenta. Mna, acestea fiind zise, azi am avut ceva treaba in centru. Am lasat copilul la gradinita si cum mergeam eu asa atenta pe strada....ce sa vezi...

  Un grup, palc, satra; o aglomeratie, turma, adunatura de pusti de vreo...14-15 ani asa...in centru, laga intrarile unor magazine. Stationau sub forma de gramada (erau vreo 10), baieti si fete. Nu inteleg ce asteptau, probabil sa le creasca parul pubian. Fetele calme, discutau intre ele. Baietii...agitati de parca tocmai ce li se spusese ca se baga masturbarea materie obligatorie in scoala. Doi din ei...se "luptau". Da, acolo, in mijlocul aleii pietonale. Nu aveai pe unde sa treci, in spate un gang, pe laturi cladiri. Si da-i si carabaneste-i picioare. Si da-i cu figuri de karate mai ceva ca un Gechi Chan cand era el mai mic. 

  Ajung in dreptul lor si ma gandesc ca o sa faca vreo duda. Si ma mai gandesc si ca bine ca am fata ca daca aveam un specimen d-asta il bateam ca la fasole de trei ori pe zi pana ii intrau bunele maniere in cap. Bai nene si cum gandeam io mai abitir...ma feresc asa intr-o parte de dobitocii care nimic sa se opreasca...ce daca mai erau vreo cativa cetateni are ar fi dorit sa ajunga si ei dincolo de cerbii in calduri...

  Frate si cum dau eu un pas in dreapta mea, ma cam lipesc asa tandru de zidul de langa mine....si trec de prostalai. In secunda cand mi-au ajuns in punctu' mort si nu i-am mai zarit...trecusera la milimetru in lupta lor pe langa geaca mea...in secunda aia...mai fac un pas si simt cum vine dobitocul peste mine. El mergand voios cu spatele, parand loviturile cretinului care i le impartea mai ceva ca la pomana! Si nu ca vine peste mine...da' imi frige o parte osoasa a fizicului sau ravisant de Don Juan putzopalmist...fix in cotul meu stang. Am avut noroc ca a fost cu vreo 2 centimetri deasupra incheieturii propriuzise, ca eu cred ca imi zbura incheietura de alergam dupa mana pe strada. 

  Acu' eu sunt femeie care a nascut natural. Stiu cum e cu durerea si nu ma vait din nimic. De data asta am tipat asa de tare de s-au oprit oamenii din mers pe o raza de juma' de kilometru. Am ramas pironita locului, cu ochii beliti cat cepele, transfigurata de durere si incercand din rasputeri sa nu fac pipi pe mine in centrul orasului. Nene...stiti nervul ala de la cot de acolo...m-a palit cumva de a ajuns si la el, ma durea si carnea...ma furnica tot bratul de am zis ca e cu ceva curent electric. Poc...s-a facut liniste.

  Putzoii s-au retras strategic in SPATELE fetelor cu care erau. Alea, cu fularele trase peste nas si cu ochii rimelati a la Uncle Fester...clipeau nelinistit. Am respirat, mi-am gasit oxigenul, m-am intors si am zbierat cat ma tine vocea: CARE-AI FOST??!!!

  De dupa demoazele a iesit impricinatu' care daduse efectiv peste mine. Ala care incerca sa se "lupte" cu el era deja pe scarile unui magazin din zare. Impricinatu' a iesit dintre fuste...RANJIND cu gura pana la urechi. Poate daca nu facea treaba asta scapa. Mi-a zis asa in treacat ca "nu v-am vazut" insa ranjetul era tot acolo si ceva "ma scuzati" io n-am auzit...asadar....s-a pogorat asupra Alexandrei ingerul negru numit Fir-Ai-tu-de-Nesimtit-Si-Inconstient-Care-Nu-Te-a-Educat-Ma-ta-Aia-Proasta-Care-Mai-Bine-Folosea-Un-Prezervativ! Asta e un inger negru care imi inmoaie simtirile rationale de cate ori ma vad pusa in pericol eu sau copilul meu...de cate un cetatean d-asta. 

  Ce a urmat a fost misto. Pentru mine. Pentru el nu prea. Zbierand catre el cum ca n-avea cum sa ma vada cand el facea ce facea in mijlocul strazii, m-am repezit, l-am luat de gulerul de la palton cu mana dreapta care era inca functionala (stanga atarna inert pe langa mine) si am inceput sa ii car cu piciorul stang care la mine e de baza...si am inceput sa ii car cizme. Cu putin toc. Una pe fata, una pe dos, ca dadea sa fuga micutul, da' io ma inclestasem in palton si cum paltonul era tzapan nu s-a rupt. Una pe fata, una pe dos ca la tricotaj. Un sut in cur, un sut in outze, un sut unde nimeream intre timp...

  Bai nene, i-am carat si am zbierat la el pana a cerut piua. Cand l-am auzit ca isi cere scuze si ca parca-parca incepe sa vrea la mami a lui...m-am oprit. S-a dus repede dupa muieri si au plecat cu totii in LINISTE. Ba, unu' nu mai trancanea! La care un mos care asistase face incantat "asa mai doamna, bine i-ati facut ca ie prosti!" Ie prosti bre. Si nu numa' ca ie prosti da' ie si nesimtiti, trag io acu' concluzia de sub pachetul de fasole congelata pe care mi-l tin pe cotul care incet incet o sa imi fie de marimea capului. Deja s-a inegrit o portiune mare, s-a umflat si sper sa pot misca mana maine. 

  Uite de aia sunt buni aia 7 ani de acasa. Ca sa aibe timp loaza sa invete cum trebuie sa te comporti in public. Ca dupa aia ete ce pateste saracu'...da sa o omoare pe una ca mine si isi primeste o corectie cat in aia 7 ani in care i s-a suflat in cur. Mai usor cu parentingu' pe scari, bre...sa nu va rupa astia gatu' mai pe la 15 ani. Si sa fie "din greseala", ca "n-a vazut"....Si cand ma gandesc ca ala in 3 ani isi ia si carnet de conducere...

joi, 14 februarie 2013

Varicela si prietenii sai

 De mult timp vroiam sa ma arunc singura in gura leilor si sa scriu o postare despre bolile copilariei si vaccinurile "obligatorii" pe care statul roman ni le baga pe gat cum doreste dansul. Zic statul roman pentru ca traiesc inca aici. Daca traiam in alt stat il injuram pe ala. Si cum de curand bunul meu prieten Radu a comis o varicela ca in filme, om serios la 32 de ani...mi-am adus aminte cum ma gandeam eu acum cativa ani sa o vaccinez pe Mara si contra varicelei.

  In capul meu atunci nu era varicela in sine. Era ceva mult mai rau: urmarea varicelei, si anume Zona Zoster, pe care eu am comis-o la 24 de ani si pe care nu o doresc nimanui. Pe scurt, ca sa inteleaga oricine: daca faci varicela (e dealtfel singura boala pe care eu am facut-o in copilarie desi am fost dusa la cresa si gradinita de la varste aberant de mici din cauza sistemului) si scapi cu bine de ea...de fapt nu s-a terminat. Virusul varicelo-zosterian ramane in organism in stare latenta cantonat pe niste nervi. Nu pe oricare...sunt cei care pe spatele omului dau o "harta" (dupa care se si recunoaste ulterior Zona Zoster). Pornind de la gat in jos, pe brate, spre piept, pe tors pana in jos pe picioare. Cam pe acolo se trezeste el cand se trezeste. Ei bine, cand se trezeste, ani si ani mai tarziu, o face fie pentru ca te-ai intalnit cu cineva care purta o varicela activa si te-a prins cu imunitatea jos, fie pentru ca erai cu imunitatea la pamant si atat. 

  Zona Zoster doare. Adica intai te dor nervii aia. Dar nu pot sa va descriu cat de rau. Foarte rau. Extraordinar de rau. Ca un nerv cum ar veni. Intai te doare zona, te furnica pielea...dupa care iti apar binecunoscutele papule pline cu lichid. Care apar grupate si se intind doar pe zonele pe unde se trezeste nervul ala. Si care evolueaza ca o varicela. Si care se pot infecta. Si care pot lasa si urme. Si peste toate astea te DOARE de crapi...in continuu si in orice pozitie...niste multe saptamani la rand. Ei bine, eu asta aveam in cap cand ma gandeam sa vaccinez copilul. 

  Insa am stat cu indoiala. Cand Mara avea 1 an si s-a pus problema de ROR...am crezut ca o iau razna. Nu stiam ce sa fac. Atunci izbucnisera informatiile despre vaccin si autism...am stat am citit pe la americani ce ziceau ei. Mi s-a facut frica. Apoi am zis ca na, e o terorie a conspiratiei si ca sa nu ma las purtata de o moda...ca daca medicii zic asa, inseamna ca e ok. Azi regret asta. Nu trebuia sa ii fac acel vaccin, si din cate am aflat ulterior (NU, NU ma refer la studiul initial care a fost infirmat/manarit/falsificat ci la multe altele care au urmat!)

  Ma refer la faptul ca desi BCG-ul se face pe aici de niste multe zeci de ani, noi inca mai avem TBC si avem mult TBC. De ce? Pai simplu: pentru ca daca esti malnutrit si stai in frig o sa faci linistit TBC si daca ai fost "imunizat". Ma refer la cantitatile de mercur pe care le contin aceste zemuri pe care noi le injectam in ZIUA UNU de viata a unui copil. Mercur si aluminiu. Care se duc in sistemul nervos si distrug chestii pe acolo. Si care nu mai parasesc organismul uman cam niciodata. 

  De ce nu e ok sa mai tragem si noi un oreion d-ala zdravan ca pe vremuri? Sau un pertussis sa behaim ca oile si apoi sa ne treaca? Habar nu am. De ce medicii dau antibiotic la orice "rosu in gat" dar nu ma informeaza pe mine ca mama ca difteria se trateaza cu penicilina? La fel si tetanosul. Pe care Clostridium Tetani il pot contacta daca ma tavalesc in balegar si tzarana cu o rana deschisa pe mine. Cam care sunt sansele ca bebelusul meu de 2 luni sa faca asta? Deci vaccinul Difteric Tetanic Pertussis la ce ne foloseste in anul 2013 noua celor care traim in cutii de beton, in pampersi si in apa calda, in orase cu incalzire centralizata? Eu doar intreb! Nu dati cu pietre!

  Vaccinul anti-rotavirus este in ziua de azi demonstrat ca face rau. Vaccinul anti-poliomielita a facut multe victime. Toate cazurile care au aparut in ultimele zeci de ani sunt date de vaccin. Ma rog...acum tipii zic ca uite, l-am reglat, l-am aranjat, nu mai e asa viu si asa potent. 

  Dupa capul meu...ROR si DTP sunt aproape inutile si posibil periculoase. Deci iata SASE agenti patogeni pe care i-am bagat eu in copilul meu la varste foarte mici. Era sa fie sapte cu varicela, pana am inceput sa aud de prieteni cu copii de gradinita vaccinati cum au facut varicela cei mici. Mbon, deci e inutil. Si nu, sa nu aud aia cu "o forma mai usoara" pentru ca ma ia rasul. Stiti ce recomanda medicii ROMANI in anul 2013 unui barbat adult cu varicela? SA NU SE SPELE, doamnelor si domnilor! Sa nu se SPELE timp de...3-4 saptamani...ca vezi-doamne pica cojile alea prea repede, ca si cand el s-ar spala cu sarma de vase si cu Domestos!!!

  Stiti ce recomanda medicii americani la varicela? BAI CALDE cu musetel, ca sa nu te mai manance si sa te scarpini ca dementul si sa iti rupi cojile! Acum 30 de ani cand am facut eu varicela, medicii nu recomandau anti-igiena! S-a crucit mama acum cand i-am zis. Acum 9 ani cand am facut Zona Zoster...o prietena de familie medic exceptional mi-a zis sa am grija sa ma mentin CURATA. Era si vara, transpiram...mi-a spus sa am mare grija sa ma spal si sa ma dau cu tinctura de iod pe ele ca sa nu cumva sa se supra-infecteze bacterian. E logic? Eu zic ca da. 

  Ce vreau eu sa zic cu toate astea? Ca imi pare rau ca i-am facut Marei ROR, asta clar. Ca imi pare rau ca n-am fost informata si despre DTP suficient, ca nu i-l mai faceam. Ultimul vaccin a fost la 4 ani si intentionez sa ma opresc aici. Eu zic ca ajunge atata "imunizare" din asta absolut inutila. Bine ca ne straduim sa mancam numa' minuni in sarcina, bine ca n-avem voie sa luam nici un medicament ca face rau la bebelus, si in secunda cand iese afara ii tragem un mercur si niste formaldehida in vena. Sa fie acolo...sa fie la numaratoare. Eu zic ca un pic, doar un pic de discernamant...ar fi mai bun. 

  Nu ii inteleg nici pe cei care zic sa nu mai facem nimic ca totul e CANCER...chiar nu ii inteleg. As fi facut BCG, polio....si chiar si hemofilutzu' e bun. Util mi se pare ala anti-pneumococul ala...ma rog...ar trebui sa mai reducem din ele si sa intelegem ca marele scandal NU ESTE cel vaccim=autism. Daca reusim sa mai citim si ALTCEVA decat informatiile in pripa, o sa aflam ca multi copii au facut encefalopatie, convulsii si alte asemenea dude foarte nasoale, si le-au facut si dupa imunizari la varte mai mari de 1-2 ani. Deci nu e bine nici sa zicem hai sa facem tot ce ne baga astia pe gat ca oile si sa nu intrebam si sa nu punem la indoiala nimic doar pentru ca pe unii scrie "medic". Bai nene, medicii si companiile farmaceutice functioneaza pe baza de lobby si pe baza de bani grei. 

  Nu, nu sunt deloc deacord cu teoria conspiratiei care zice ca vor sa ne faca tampiti si sa ne omoare si sa ne decimeze. Deocamdata ne decimeaza cu cereale si cu paine si cu margarina pe care le luam de bune. Ne decimeaza si cu banalul antibiotic pe care ni-l dau pentru orice "rosu in gat" sau "tuse"...deci daca vor ei sa ne convinga sa inghitim hapuri...e usor. Si o sa le inghitim tot de spaima. 

  Ce nu pricep e curentul de lume care zice "vai, ne puneti pe toti in pericol"...striga ei peste gard la aia care nu vor sa isi vaccineze odraslele. Pai cum nene? Daca al tau e vaccinat si tu crezi ca e imun...de ce te agiti atata? Uite, al meu e vaccinat si eu cred sincer ca NU e imuna la bolile astea. Pentru ca prostiile de vaccinuri acopera doar 2-3-5 ani. Si si cand e "in termen" iacata ca poate face linistita si TBC si varicela, si oreion si oricare din astea. Deci care e problema? 

  Si intrebarea e de ce in Romania atatia oameni folosesc cuvantul "obligatoriu" ca sa ma sperie? De ce eu, insarcinata in luna a 7a m-am trezit intepata cu un anti-tetanos de catre medicul de familie care mi-a explicat brusc ca "e schema obligatorie"...De ce medicul ginecolog la care am mers doua zile mai tarziu si-a facut trei cruci si a zis "nu e adevarat, e o tampenie, NU trebuie injectata gravida cu asemenea chestii"...Eu am intrebat medicul de familie de ce mi se face vaccinul, care e sensul lui. Mi s-a raspuns ca urmeaza o nastere, doamna si na, implica si epiziotomie (nu implica neaparat da' ma rog) sau cine stie, o cezariana, si ca trebuie sa fiti pregatita. Am intrebat daca ea crede ca o sa nasc pe camp si mi se va efectua o epiziotomie cu o sapaliga plina de tzarana amestecata cu baccilu' tetanic. Ea si asistenta au ras. Eu nu. Urma sa imi faca rapel peste nu stiu cat timp. Am refuzat. Am nascut. N-am facut tetanos. 

marți, 12 februarie 2013

Vreau sa...

  Vreau sa vina vara si sa fiu la 2 Mai pe plaja. Sa ma duc la golful mic, sa imi pun prosopul jos, sa ma dezbrac si sa stau in soare. Sa simt cum ma frige si sa nu ma ridic. Cand ma ridic, sa ma duc si sa ma arunc in apa rece. Sa ma trezeasca. Sa ma vindece. 

  Vreau sa stau in soare pana cand simt ca mi se lichefiaza creierul. Urasc soarele de felul meu, insa acum as avea nevoie de senzatia aia de creier lichefiat. Vreau sa nu mai gandesc. Sa nu mai intreb de ce si sa merg mai departe ca si cand nu s-a intamplat nimic. Vreau sa beau o bere rece cand soarele imi bate in cap la amiaza. Vreau sa uit. Desi stiu ca asta nu pot sa fac, pentru ca nu imi reuseste niciodata...vreau sa uit. 

  Vreau sa o vad pe Mara alergand pe plaja si chiuind cand intra in apa. S-o vad cum ia la pas toata gradina aia mare cu verisorii tarla dupa ea. Acolo viata e mai simpla, desi logic n-ar avea de ce sa fie altfel. Acolo timpul trece altfel. Acolo soarele sterge mucegaiurile adunate in suflet dupa o iarna. O iarna cat o viata. 

                                              O seara pe terasa...cand discuta greierii...

vineri, 8 februarie 2013

Soferul si situatia

  Omul a facut o greseala. Una mare din punct de vedere al circulatiei. O greseala care i-a prins pe niste posesori de Dacie fara centuri si oarecum fara noroc. Zilnic mor oameni in accidente rutiere. Multi mor din cauza ca cel care le-a produs e baut. Sau merge cu viteze chiar uluitoare. Astia au zis ca omu' n-avea prea mult, doar ca a intrat oleaca pe sensul celalalt. Si da, au murit niste oameni. Huidu a disparut in ziua aia. Nu fizic ca n-a plecat nicaieri...dar gata. Viata lui s-a incheiat in clipa aia, sa fim bine intelesi.  

  Dar oamenii astia care ii discuta acum sentinta de ce sunt ca niste caini? De ce domnule? De ce merge numai "ochi pentru ochi?"...pentru ca, ei nu-l vor in puscarie. Ei il vor mort, transat si feliat. Si ei dau apa la moara unor oameni in doliu. Ca si cand puscaria lui sau moartea lui le-ar aduce lor mortii inapoi. I-ar invia. Te simti mai bine? O sa suferi mai putin pentru taica-tu, barbac-tu sau cine ti-a mai murit tie acolo? Da, inteleg ca vrei justitie, si iata, justitia a decis. Si mie mi se pare ca a decis corect. Pentru ca nu orice intamplare soldata cu oameni morti merita a se termina cu autorul in puscarie. Pentru ca omul ala nu a vrut sa faca rau nimanui. Da, a fost prost si a gresit insa nu s-a dus dupa niste oameni sa le ia gatul. 

  Pentru ca totusi omul asta, desi a GRESIT foarte tare...el n-a fost beat. N-a fost drogat. Cica ii mergea si creierul suficient, ca asa au zis niste domni medici din Austria. Deci el n-a facut o duda din proprie vointa. N-a stiut sa sofeze corect, nu a adaptat viteza, a depasit viteza zonei, a intrat pe sensul celalalt aiurea. Pai bine, si uite, nu are voie sa conduca de niste ani si mai urmeaza alti 6 ani. Dupa care se duce si da examen iar. Da' aud io acu' la niste oameni de la televizor ca aoleu, ca sa nu ii mai dea voie pe viata sa conduca. Pai de ce? Sentinta e de 4 ani cu suspendare, si 6 ani fara permis. Unu' care iese din puscarie are voie sa isi reia viata. Unul caruia i se termina o sentinta cu suspendare (in care are oarece restrictii dar sunt minore) are si el voie sa isi reia viata. Sau nu, ca pe el il cheama Huidu si noi vrem sa ii dam o lectie...

  Si oare astia care toaca pe la televizor...ei ce cred? Ca daca intra azi Huidu in puscarie atunci toti dementii care calca acceleratia se vor opri? Ca toti betzivii care umbla ranga la volan nu o sa mai omoare oameni? Ca pur si simplu toti soferii PROSTI...care sunt  mai multi ca celelalte doua categorii impreuna...o sa devina brusc DESTEPTI si mari piloti? Mai bine am avea legi care sa se aplice la TOTI cetatenii care conduc aiurea, nu asa aleator si pe baza de spagi. Mai bine i s-ar fi ridicat permisul mai multa vreme la prima abatere, ca inteleg ca a mai avut probleme. Mai bine i-ar pune sa dea examen din nou pe toti care gresesc mai rau...si atunci sa vezi ce linistiti ar merge pe sosele. Dar noi nu avem legi corecte. Si cand le aplicam pe astea pe care le avem...iar nu e bine.

  Omul a gresit. Foarte rau. Eu nu cred ca omul asta o sa isi mai revina vreodata. A platit si va plati toata viata. Lasati-l nene in pace ca o sa plateasca mai mult decat va imaginati voi acum. I s-au dat doua sentinte...acum gata. Va plati. Cariera e pa. Si nu era o cariera anonima de statator-pe-scaun-la-birou...era o cariera de mega orgoliu, deci e mult mai dureros! Plateste in fiecare zi in care se uita in oglinda. Copiii lui vor auzi la scoala cum tati i-a omorat pe niste oameni. Nimeni nu gandeste in perspectiva? Omul asta, tocmai pentru ca il cheama Huidu, va plati de o mie de ori mai mult toata isprava asta. Nu stiu cat sau daca va trage concluzii de viata din asta, dar asta nu ma priveste pe mine. Cel mult pe nevasta-sa. Deci ar fi bine sa nu mai trageti ca niste caini de el...bai "oameni de presa" ce sunteti. 

  De ce se agita lumea? Pai pentru ca il cheama Huidu...Ca eu n-am vazut pe nimeni sa ii fugareasca pe multi altii care omoara oameni cu masina beti ranga fiind ei la volan. Si multi, foarte multi din ei, isi "aranjeaza" in asa fel incat nici nu ajung la tribunal. Dar ei o pot face in liniste pentru ca nu-s oameni publici. Si ce daca ei au mers poate cu mare, mare viteza si bauti sau drogati (deci avand un act criminal premeditat). Si ce daca ei rad cand se dau jos veseli din masina aia...ce daca Huidu a mers numai cu capul in pamant si o instanta a apreciat ca asta conteaza. Si ce daca legea e lege si judecatorii nu au facut nici o greseala de fapt. Nu e mai misto sa il fugarim ca pe un caine? Sa fie oare din cauza ca el a ras de multi dintre cei care acum il toaca? Ca vad ca brusc el nu mai e "colegul" lor cum era inainte de isprava asta.

  Nu sariti! E doar opinia mea personala care nu are nici o legatura cu nimeni si cu nimic. 

joi, 7 februarie 2013

Somnul si insomnia

  Eu nu am dormit 28 de ani. Cand mi-am dat seama prima data de chestia asta aveam 28 de ani. Stiu, pare airea sau absurd, pare ireal, pare o exagerare. Insa nu e o exagerare. Ganditi-va cum ar fi sa nu vezi bine si sa nu stii asta. Si sa mergi primii 28 de ani din viata...asa. Tu nu stii ca nu vezi, banuiesti cateodata, uneori, cand treci peste ideea "eu sunt anormal"...si te revolti...incepi sa ai sentimentul ca totusi tu nu vezi. Si ca altii vad. Si ca ar trebui sa vezi si tu la fel. 

  Cam asta e senzatia. Primele 6 luni din viata nu am dormit. Sunt martori cei doi parinti ai mei care nici ei nu au dormit. Si care pe la 8 luni ale mele de viata au divortat. De multe ori m-am gandit, dupa ce am devenit mama, ca o relatie trebuie sa fie beton ca sa poata sa ia 6 luni de nesomn. Doctorii nu stiau ce am, de ce nu dorm. Intr-un final, una mai desteapta mi-a dat somnifere, ceva barbiturici care evident m-au culcat. Dupa aia am aflat si eu cum sa fac sa dorm cat de cat. 

  In copilarie eram somnambula. Vorbeam, plecam, tipam noaptea. Plecam. Ma ridicam, luam eventual patura sau perna si plecam. Intr-o iarna m-a gasit mama la usa apartamentului, dadeam de yala sa plec. A zis ca m-ar fi lasat sa vada unde ma duc dar ca erau -10 grade afara iar eu eram desculta si in pijama. In alta noapte urlam de zor ca eu vreau sa desenez. Cu ochii deschisi tipam ca taiata ca eu vreau sa desenez. Mama vedea cand sunt treaza sau nu...stia ca daca vorbeste cu mine si nu percutez...dorm de fapt. Astea se cheama acum tulburari de somn. Atunci erau motiv de glume...ca na, ce sa faci cu unu' care face asa? Intr-o vara la 2 Mai m-am dus peste niste prieteni in camera alaturata (casa veche era stil vagon)...s-au pomenit aia cu mine la 3 noaptea peste ei in pat. Ca eu mai dormeam si acolo uneori, deci ma duceam linistita la culcare..veneam din partea aialalta a casei, unde ma culcasem pentru ca venisera musafirii in vizita. Stefan saracu' isi aduce aminte si acum cum era sa faca infarct. Una ca l-am sculat din somn, a doua ca era si el tata si ii era teama ca am patit ceva sau ca voi pati ceva daca ma trezeste brusc din somn. 

  Umblatul si vorbitul au incetat cam pe la pubertate. Atunci cand oamenilor li se inverseaza din cauze hormonale, ritmul circadian. Practic ziua vrei sa dormi iar noaptea ai insomnii. Te culci din ce in ce mai tarziu, nu pentru ca esti o panarama, ci pentru ca nu poti adormi...si te scoli din ce in ce mai tarziu nu pentru ca esti "un lenes" si "un puturos" cum ni se spunea noua in adolescenta...ci pentru ca aia e...trebuie sa realizezi niste ore de somn pe zi pentru ca inca mai cresti. E simplu. 

  Pe la 14 ani am avut un incident care m-a trezit in timp ce umblam somnambuliceste prin casa (tot cea de la 2 Mai, marea are efecte agitante asupra oamenilor, si mereu la LUNA PLINA faceam chestia asta, exact ca orice varcolac care se respecta). O matusa a adus un pat pliant in camera unde eu dormeam deja. Daca nu pui obiecte in timp ce somnambulul doarme...el stie in ce camera s-a culcat si ce i-ar putea sta in cale. Nu incearca sa iasa printr-un perete ci foloseste usa, ocoleste scaunele...etc. Acu' daca ii vii cu surpriza si i-o pui langa usa...mna. Ghinion. M-am trezit pentru ca am dat cu piciorul gol de cadrul metalic. M-am trezit in picioare, nu stiam cine sunt sau ce sunt. Nu mai zic de "unde" ca ala deja era asa ca planeta Marte. Era intuneric iar piciciorul ma durea de ziceai ca e retezat. Unghia de la degetul mic statea la 90 de grade de locul din care plecase. Inima mergea cu vreo 200 la ora si simteam cum e posibil sa imi explodeze ceva in cap. Stiu ca am inceput sa plang si ca var-miu care dormea in camera cu mine s-a cam speriat. De atunci n-am mai umblat niciodata noaptea :)

  In rest somnul meu se instala greu. Minim o ora jumate sau doua. Asta intreaga mea viata. Dupa ce adormeam ma trezeam la absolut orice zgomot. Si imi mai lua tot atat sa adorm. Erau nopti in care nu mai adormeam deloc. Ma deranjau zgomotele. Cand m-am maritat...m-am maritat cu un om viu, deci care mai face si zgomot si se mai si misca noaptea. Si traditia cere sa imparti patul cu el. Mari cretini nene aia care au inventat stupizenia asta, jur! Il adusesem in stare sa stea si in cap numai sa ma vada ca dorm. Se scula dimineata devreme sa plece la treaba si umbla in unghii prin camera sa isi ia una-alta. Nu mai inchidea sertarul de la scrin doar sa nu ma scoale. Daca uita chilotii...adio! Italieneste nene!

  Am luat un aparat din SUA, cu vreo 5 dolari...care iti stimuleaza un punct de la ureche si te linisteste. Pentru ca toata lumea imi zicea ca am eu probleme psihice de nu dorm (cel mai misto a fost cand mi s-a spus ca somnul e ceva legat de vointa si ca daca iti propui sa dormi, dormi :). Aparatul a fost bun...chiar functioneaza, insa ramanea problema zgomotului. Si pastilele functioneaza, te adorm, insa daca e zgomot tot ma trezesc. Le-am incercat si pe alea de curiozitate, si atunci mi-am dat seama ca nu e nimic altceva decat urechea :) Am auzul in asa fel legat de creier incat nu se deconecteaza cum trebuie atunci cand ar trebui sa adorm. Asta e explicatia simplista, am studiat problema si cam asa o pot explica simplu. 

  Asa ca mi-am luat la 28 de ani, dopuri de urechi. Pentru ca nascusem si pentru ca nu dormisem toata sarcina, statusem 6 zile intr-o maternitate mai ceva ca o discoteca si eram zombi. Sa nu dormi cu zilele nu e fun deloc. Sa nu dormi cu lunile nici atat. Sa nu dormi cu anii si apoi sa devii mama...te poate duce la nebunie direct. Mai avusesem dopuri insa nu erau bune. Imi auzeam zgomotele din cap cu ele in urechi. Suna funny dar nu e deloc! Iti auzi sangele cum circula, respiratia si bataile inimii. Nu stiu de ce, pentru ca auzi si zgomotele de afara...dopuri proaste. Am tot cautat altele...pana am avut marele noroc ca unui prieten care m-a auzit cum descriu chestiunea...i s-a facut mila si mi-a adus dopuri din rafinaria unde lucra. Dopuri de lume expusa la zgomote foarte mari (Bogdanele, daca citesti asta sa stii ca mi-ai salvat viata!) Ca alea de la farmacie erau bune de pus in nas barem sa mori si sa nu mai suferi de insomnie...ca de pus in urechi erau inutile. 

  Cand mi le-am bagat in urechi am adormit in 10 minute. Insa a inceput o epopee a transformarii urechilor din dotare, calatorie dureroasa care a durat nu mai putin de un an. Atat a durat sa nu ma mai doara urechile de la dopuri. Ca ele, urechile nu-s facute sa vari ceva in ele, saracele. Tin minte cum ma trezeam uneori de durere, le dadeam jos, stateam cu ochii beliti in tavan si imi masam urechile, dupa care le bagam la loc si ma culcam. In timp m-am obisnuit cu ele. Am cautat distribuitori de dopuri 3M 1100 SN pana mi-a venit lesin. Cumpar multe odata ca sa ma tina ani de zile. 

  De cate ori aud pe cineva ca nu poate dormi imi vine sa scrasnesc din dinti sau sa plang. Sau ambele. Am o reactie fizica atunci cand cineva zice "n-am dormit toata noaptea". Mi se mai intampla si mie acum cate o insomnie pe luna, insa e de obicei legata de luna plina. Care da, nu e o legenda sau o inventie ca nu te lasa sa dormi. Asa cum poate sa ridice marea de pe Pamant, poate sa ridice si apa din corpul tau in cap...si sa iti produca presiune. Si sa nu te lase sa dormi. Si nu e o idee buna sa nu stii cand e luna plina, ca zici ca daca nu stii atunci nu te afecteaza. Ba tocmai invers, eu urmaresc tot timpul ciclul lunar ca sa stiu cam cand ma apuca si sa iau masuri. Masurile sunt simple: te culci mai tarziu, te scoli mai devreme...produci adica nevoie de somn un pic peste ceea ce ai de obicei. Si atunci scapi cu o singura noapte de insomnie, sau o jumatate de noapte. Dar asta trebuie cam cu o saptamana inainte de momentul de apogeu, ca degeaba faci flotari cand vezi mamaliga galbena la geam :)

  Cred ca poti sa treci orice munca in viata asta...atata vreme cat dormi. Cat te odihnesti eficient. Fiecare are nevoie de un numar de ore de somn profund pe zi. Nevoile difera. De aia eu mi-am lasat copilul sa aleaga daca mai doarme dupa-amiaza sau nu. Si la 2 ani a ales ca nu. Isi tot muta ora de culcare mai tarziu, apoi se culca mai tarziu in noapte. Daca n-am mai insistat cu "culcatul dupa amiaza"...si am culcat-o seara mai devreme a fost ok. Ea doarme acum de la 9 seara (cand e adormita, ca in pat e de la 8 jumate) pana la 8 dimineata. Initial dormea 12 ore pe zi, acum a inceput sa scada. Are insa si acum cel putin 2 zile pe luna in care doarme 12 ore :) Isi face ea un total cumva. Nu e obosita ziua niciodata. Dar nici nu se drogheaza cu zahar ca sa aibe momente de hiper si momente de low. Are energia pe parcursul zilei absolut constanta. N-o vezi niciodata cu ochii blegi, cu moaca pleostita. Singurele momente cand oboseste ziua e cand e foarte cald. Sufera de caldura foarte tare. Atunci nu poate nici sa adoarma saraca...

  Omul poate sa traiasca cu mancare mai putina sau deloc, poate sa duca si niste zile intregi fara apa, poate face multe. Insa omul privat de somn se indreapta catre pierderea ratiunii, a memoriei si a senzatiei de om zdravan la cap, foarte repede. Stiau ei tortzionarii ceva. 

   Una din primele poze din 2013...dupa artificii :) O fotografiez cand doarme mereu. Mi se pare cel mai frumos chip pe care l-am vazut vreodata. E drept, sunt subiectiva :) 


miercuri, 6 februarie 2013

Asternuturi de pat

   Trebuie sa mai iau, ca am luat teapa anul trecut si am achizitionat unele care s-au dovedit frumoase pe dinafara si proaste pe dinauntru. Adica dupa ce desfaceai pachetul iti dadeai seama cam cum e produsul. Am luat si chinezesti, si romanesti si...nu mai stiu de care. Si nu pot sa zic ca n-au cusaturile bune. Nuuu, cusaturile sunt bune, atza e trainica. Doar ca materialul care o inconjoara e foarte prost. Asa ca atza sta pe loc dar materialul tinde sa se duca in alta parte si sa se vada ficare gaurica pe unde a intrat atza in el. 

  Asa ca acum iar m-am pornit sa caut. Si ce m-am bucurat eu cand am gasit material pentru asternuturi la fabrica ce se ocupa cu asa ceva. Si cand ma uit...10 lei metrul. Cum stau prost cu matematica am sunat-o pe maica-mea sa o intreb daca e 10 lei metru cati metri imi trebuie. Sa vedem cat costa. Si ma asteptam, vorba aia, sa coste mai putin ca o lenjerie cumparata gata de la magazin, nu? Nu asa ar fi logic? Ca una e cand cumperi un kil de cartofi si te duci acasa si ti-i prepari si alta e cand te duci la restaurant si ii iei gata facuti. 

  E pai nu. Nu e asa. Revine cam tot pe acolo. Cum? Nu stiu. Nu mi se pare posibil din punct de vedere matematic. Materialul (doar el, nu mai pun si manopera pentru ca am croitoreasa in familie) costa pentru un asternut cat costa el asternutul intr-un magazin. Acu' habar n-am daca merita sa il iau sau va fi la fel de prost ca cel de la magazin. Si am 5 camere de utilat. Ma mai gandesc, mai caut. Da' tot mi se pare ilogic. 

  Asa ca, daca stie careva pe undeva vreo fabrica, vreun producator care sa desfaca la preturi mai mici...astept sugestii. 

marți, 5 februarie 2013

Ministerul Invatamantului e la Clasa 0

   O zi grea azi. Intai s-a mai trezit cineva cum ca blogul meu personal e despre ea. Si iar m-am socat. M-am mai socat io si despre alta care a zis ca postul despre mama mea e despre ea de fapt (mi s-au explicat multe acum). Da' iar o iau pe campii si n-are sens sa dam apa la moara la "neshte doamne"...cine nu stie bancu' sa imi dea un mail ca i-l zic io :)))

  Dupa aia...duc copilu', iau copilu'...si cand sa il iau...iacata informatie ce ma paleste in freza. Imi zice "duamna" ca trebuie sa inscriu copilul la scoala si sa ma gandesc la care. Pi, zic...da de ce? Ca au zis domnii de la minister ca nu trebuie, ca putem sa ii lasam "fie in gradinite fie la scoala" despre clasa 0 , clasa pregatitoare sau cum dracu' ii mai zice la ora asta la inventia cretina despre care discutam.

  Daa, zice ea...numa' ca noi nu suntem ACREDITATI. Poftim? Cum adica? Nu sunteti gradinita de stat? Ba da! Pai si nu aveti autorizatie de functionare? Ba daaaa, dar nu suntem "acreditati pentru clasa 0"...Aoleu! Hai sa mori tu! Acu' te-ai gandit sa imi zici? Adevarul e ca asta nu era o informatie cruciala pentru simplul fapt ca porcaria cu clasa 0 s-a inventat de curand. Deci nimeni nu stie pe ce lume traieste. 

  Zic da' ce e aia "acreditarea" asta? Pai zice...trebuia sa ne vina un control de la minister si n-a venit. Sunt putine gradinite acreditate pentru treaba asta. A da? Ce bine! Bai nene...nu stiu de ce, nu stiu daca din cauza de soarele de afara sau de vantul care batea...da' am iesit de acolo si am inceput sa injur. Noroc ca eu sunt aia care face gura mare pe acolo, ca asa au aflat si alte mame ce ne asteapta. Ca doar na...pana la 31 martie trebuie sa ne inscriem copiii la "scoala" ca sa faca o "clasa 0" care de fapt nu e o clasa, e ca o gradinita, nu ni s-a luat dar ni s-a dat, nu suntem obligati dar n-avem acreditare...si in general ia mai duceti-va in pixda mamii voastre de platitori de impozite.

  Ce atata intrebari si grija pentru copii? Apoi bunica a nascut pe camp, da-o dracu' si n-a mai murit...Cam asa e pe aici cu legiuitorii. Cam astea sunt legile din frumoasa "reforma" care ne calareste de 22 de ani mai ceva ca un cal in erectie perpetua. Toti am fost generatii de sacrificiu...Ne mai miram ca sunt copiii total dezinteresati de scoala? Care scoala? Aia care n-are mobilier pe masura copiilor de 5-6 ani dar care ii obliga sa mearga acolo? Cine o sa predea la clasa 0?

  Nu, n-o sa fie o invatatoare care ii va avea si ulterior. O sa fie altcineva, eventual panarame d-astea de iau 1,50 acu' la examenele de intrare pe post in invatamantul romanesc. O sa fie educatoare? Pai si atunci de ce nu le-ai lasat la treaba lor in gradinite? O sa fie cine? O sa fie ce? Dar cui ii pasa la o adica? 

Un singur chip

   Asa ar fi bine sa avem. O singura moaca. Un singur zambet. Sa nu incercam sa fim altceva decat suntem, sa nu incercam "masti" care oricum nu o sa ni se potriveasca. Masca e buna la carnaval. In viata de zi cu zi...e mai buna sinceritatea. 

  Vreau sa imi invat copilul sa fie la fel. Si cand e emotionata, si cand e trista si cand are altele pe cap...sa zambeasca la fel. Sa nu zambeasca fortat ca in fata aparatului foto. Sa nu se straduiasca sa para altceva doar pentru ca i-a taiat un barbat calea. Sa fie ea. Asa cum e ea. Pentru ca asa cum e ea, va fi iubita. Va fi intr-o zi...ce sunt eu azi pentru tatal ei. Va fi un OM pentru omul de langa ea.

  Vreau sa o invat ca prietenii trebuie iubiti. Aia pe care ti-i alegi tu, draga mea Mara...pe aia sa ii iubesti cu totul. Sa ii pretuiesti asa cum sunt ei, cu bune si cu rele. Sa ai grija de ei cand sunt in greu si sa te bucuri cu ei cand totul e bine. Sa fii acolo pentru ei mereu. Dar mai ales cand le e greu. Mai ales atunci. 

   Zilele astea m-au bulversat. Aflu vesti proaste si nu vreau sa le aflu. Ma feresc de rele. Bag capul in nisip si ma fac ca n-am auzit ca un om e bolnav. Ca altul n-are de munca, cum n-am si eu de atatia ani. Ca se poate ca altii sa isi piarda joburile foarte curand. Ca alt copil are un cancer care il va omori. Ma tin tare. Nu pot sa ii duc si pe altii in carca, de abea ma duc pe mine....Si zic multumesc universului in fiecare zi ca nu-s eu aia care acum isi plange copilul.

  Cu toate astea zambesc la fel. Fotografiile ma prind cu aceeasi mutra pe care o am. Nu tzuguiez botul sa ma fac "draguta"...nu imi schimb atitudinea in fata aparatului, in fata oglinzii, in fata familiei sau in fata mea pana la urma. Eu sunt eu. Sunt asa cum sunt. Vreau sa fiu prinsa in pozele de acum asa cum sunt eu acum in real-life...ca degeaba pun eu o moaca care nu e a mea de cate ori vad un aparat foto. Eu o sa stiu. Eu stiu. Si ceilalti stiu si mai mult, ca ei se uita la mine mai des decat ma uit eu la mine :)

  Mereu ii zic Marei sa nu "pozeze". Chiar si cand stie ca e fotografiata...sa nu pozeze cu mutre care nu-s ale ei. Ca nu e ea. Oricat si-ar baga in cap ca o "poza" o face mai frumoasa...nu e ea...Teatrul e teatru si miroase a teatru de la distanta. Iar aparatul foto are o mare calitate: te surprinde asa cum esti de fapt. Adica cu UN CHIP sau cu mai multe fete care incearca sa fie altceva. So...be real! Zambeste cu toti ochii!

  

luni, 4 februarie 2013

Stiri

  Mama a 6 copii, de etnie piranda, a murit in urma unei operatii de re-facere de re-siliconare, de re-modificare a unui trup personal care era cat se poate de bun inainte. Piranzii stau la usa spitalului si urla. Nu ii vad bine pe medicii aia. Normal, ei n-au de unde sa stie ca in urma oricarei operatii cu anestezie generala...pacientul poate decide ca nu mai nimereste sa respire. Si gata. De aia lumea nu ar trebui sa se duca la schilodire cand n-are o boala. Da, sanii se lasa, curu' se lasa, toate cele se duc de suflet gravitatiei. Aia e. Daca ai demnitate si respect de sine, iti respecti si imbatranirea, si sanii lasati in urma sarcinii. Daca nu...poate mori. Sau poate faci ca Gyorfi care a trebuit sa isi puna tzatzele la loc de atatea ori in urma unor operatii din astea "nereusite" incat acum cred ca le are la ceafa. Gura sigur e spre frunte de cat si-a umflat-o. Bleah. 

  O alta mama e acum in coma in urma nasterii prin cezariana. Iar "reporterii" astia care intreaba ei lucruri, ma lasa cu gura cascata. Pentru ca na, femeia a fost operata, era ok si la 4 zile dupa aia n-a mai fost ok. Mda, din nou, ce sa zic...o operatie in care esti despicat ca pestele pe uscat...poate avea urmari numite septicemie. Ca le are din cauza de spital sau pur si simplu din cauze naturale...aia e alta poveste. Insa cretinismele auzite azi gen "da' cum i s-a schimbat starea?".."brusc, raspunde biata doctorita" "pai cum, si n-a vazut nimeni?"..."pai cand am vazut am luat masuri de transfer"...si asta a durat in aceeasi forma vreo 3 minute. Nu stiu cum de nu i-a trantit aia telefonul in nas, jur. 

  S-au lamurit cu clasa zero. Revin la notiunea de "clasa pregatitoare" si o lasa fie in scoli fie in gradinite. Adica avem de ales. Eu n-am de ce sa o duc in scoala, asa ca o sa faca inca odata grupa asta pregatitoare, sau ce dracu' o fi ea acu'. Cand fi-mea invata de zor litere, adunari pe grupe de obiecte, aproape si fractii...la logaritmi n-au ajuns inca dar am nadejdea ca pana in iunie o sa rezolve problema. Ne mai miram de ce intra in scoala deja plictisiti de ideea de scoala. Si de ce ies dupa 12 clase mai prosti decat au intrat. 

  Deputatii si-au cumparat insigne de 62 de lei bucata. Ori 500. 31.000 de lei. Pentru ca fara insigne nu se poate. Daca nu scrie pe ei 'camera deputatilor', cine stie, ii fura vreun caine si fuge cu ei in gura, doamne apara si fereste. Sau poate nu nimeresc in ce camera sa se duca la votat si nimeresc la baie...nu imi explic. 

  Interpolul ancheteaza mai multe echipe de fotbal din Europa. Cica au jucat meciuri trucate. Si cica Romania nu e pe lista. HAHA. Pai cand a mai jucat Romania fotbal in ultimii 15 ani? Ca au jucat numa' pitzipoance, scandaluri, panarame, spagi, masini de lux...fotbalistii romani au avut treaba, domle...nu s-au incurcat ei cu meciuri trucate. Pai la meci tre' sa alergi bre! Fie el si trucat, tre' sa alergi, sa faci o treaba...nu stiu nene fraierii astia de europeni ce misto e in Bamboo cu pitzipoancele...niste prosti! 

  Cercetatorii britanici l-au gasit pe Richard al 3-lea. Nu am inteles de ce sau unde il pierdusera. Da' acu' i-au gasit oasele si au certificat ca e el. Iar cei de la conferinta de presa au aplaudat si au chiuit cand li s-a zis ca da, el era, cel gasit intr-o parcare. Asta da dragoste de tara nenica...sa iti peste de oasele unui nene care te-a condus acu' niste multe sute de ani. Probabil ca i-a condus bine nenea Richard. Ma gandesc cine l-ar cauta pe Basescu. Io cred ca o sa il faca pierdut pana ajung cu el la cimitir. Aoleu, unde o fi...nu mai stiu unde l-am pus! Eh, aia e...las' asa. 

duminică, 3 februarie 2013

O zi de primavara


  Asa ne-am intors azi din oras :))) Dupa 3 ore de distractie, soare si tzopaiala. Am pornit de dimineata spre Teatrul de Papusi Ciufulici, sa vedem noua productie "Pinocchio". 

  Teatrul de Papusi din Ploiesti, ca si Teatrul Toma Caragiu (in special sectiunea Revista) au istoric indelungat si au dat tarii asteia actori buni si talentati. Si in zilele noastre isi fac meseria cu tare multa pasiune, care se vede de departe. Doar ca...romaneste. Adica sediul teatrului de papusi a fost, ofcors, retrocedat, ca e era o cladire foarte veche si s-au sculat proprietarii. Asa ca teatrul a ramas homeless. Au facut ei cumva si s-au inteles cu baietii de la Cercul Militar, si fac spectacole in sala lor de pe Bulevard.

  Am mai fost acolo, au un site functional de unde poti afla datele, spectacolele, poti chiar si sa "rezervi" bilete insa...tot romaneste, nu le poti si plati. Adica le rezervi, iti faci trei cruci sa ai noroc si apoi te duci ca omu' la Agentia Teatrala si le ridici. Adica tot un drac daca rezervi sau ba. 

  Azi trebuia sa fie spectacolul la 11. La 10 jumate am ajuns la Cercul Militar unde toate usile erau incuiate. Mna..zic nu s-au sculat oamenii, nu s-o tine spectacolul (pe site scria ca e acolo)...ne-am plimbat, am dat o tura...la un moment dat, vad mai multi oameni cu copii cum mergeau usor grabiti catre Sala Mare a Teatrului. Ma zic, asta nu e coincidenta, probabil se joaca acolo, hai si noi dupa ei...Da, asa era, se juca acolo, insa era o coada uriasa la bilete pentru cei care n-au luat de la Agentie...coada la care ne-am asezat insa n-am avut noroc. S-au terminat locurile. 

  Sincer am fost si uimita si bucuroasa. Merge lumea la teatru. Ceea ce mi se pare minunat. Adevarul e ca e 10 lei biletul de adult si 8 cel de copil...deci nu e un pret mare deloc. Si adevarul e ca avem actori foarte, foarte misto la sectia Papusi. Sunt priceputi. Asadar, iese tanti din ghiseu si urla ca nu mai sunt bilete si ca se mai joaca peste doua saptamani. Fuck. In secunda aia au inceput sa urle cel putin 3 copii pe care i-am identificat eu in rumoarea creata. Pe altii i-au luat taras de acolo, ca nu si nu...ei vor Pinocchio. :)

  Spre marea mea incantare, desi imi venea mie sa plang de ciuda...i-am spus Marei care e situatia si i-am promis ca mergem cand se joaca si ca o sa am grija si iau bilete de la Agentie inainte de spectacol...iar ea, desi era trista...a inteles. Am iesit amandoua cuminti dar dezamagite in soarele de februarie.

  Now...what to do, what to do...ca sa amuz totusi copilul caruia ii promisesem ca "facem ceva vesel impreuna"...a inceput sa ma intrebe ce sa facem? Pai zic ne plimbam pe aici prin centru. Ceea ce am si facut vreo doua ceasuri. Si o inghetata, intru iertarea pacatelor! A fost cald, spre 15 grade, soare...a alergat prin parcul in care am crescut eu langa casa bunicii mele. A desenat cu creta....apropo...sunt uluita ca nu mai vad in ziua de azi copii cu creta. 

  Nu imi explic de ce. In ziua de azi se gaseste creta colorata. Cand eram eu ca ea, daca gaseam creta colorata era sarbatoare. In rest numa' alba si aia se termina repede la librarie, ca o luau profesorii sa aibe la clase :) In ziua de azi...i-am luat deunazi pentru ziua ei creta 3 D. Da? 3 D nene! Cica desenezi cu ea, iti pui niste ochelari la ochi si vezi desenul cum se ridica de pe asfalt. De abea astept sa o incerc! 

  Eu am in poseta mea cea cu aspect de rucsac, intotdeauna, urmatoarele: servetele umede, servetele uscate, un pix pentru desenat, si o punguta cu creta. Pe unde ajungem...prestam. Avem acum creta din aia jmechera care nu produce praf aproape deloc. Copilul nu se prea murdareste, nu inghite praf de creta si nu iese din desen aratand a zugrav care tocmai a tras un glet. Super. Copiii de prin parcuri cand o vad cu creta vin ca milogii, saracii...si se uita lung. Eu, persoana prevazatoare am multa creta pe care o impart cu mare bucurie...si apoi ma intreb, din nou, de ce mama naibii copiii din ziua de azi nu mai deseneaza cu creta. Pai poate pentru ca parintii sunt foarte ocupati sa le ia ultima jmecherie de papusa de 3 milioane si alte asemenea aberatii care costa enorm si de care oricum se plictiseste in 5 minute. Si uita sa le ia creta, pix, hartie, creion...d-astea simple...

  Asa cum uita in mod sistematic sa verifice cand iau bilete la un spectacol, pentru ce varsta e respectiva productie. Aici la noi, sunt productii pentru peste 5 ani, peste 6 si peste 7 (au facut acum un spectacol despre Caragiale)...Eu una nu mi-am dus copilul la teatru pana cand nu a implinit varsta care era inscrisa pe afis. Desi eu am facut 9 ani de teatru, deci om mai pasionat ca mine pentru arta asta...mai rar...Ei bine, cand mergem la teatru gasim foaaarte multi copii de 2 ani...De 1 an jumate...de 3 ani...Copii care de abea merg d-apoi sa priceapa ei ce ar trebui sa faca intr-o sala de spectacol. Iar 50 de minute e mult pentru nivelul lor de concentrare a atentiei pe un lucru. 

  Azi era plin de bebelusi pe acolo...ma si uitam la ei ca erau asa...pierduti...se uitau la lumea multa si nu prea pricepeau ce cauta ei acolo..da' na, incantati ca sunt cu mami si cu tati undeva intr-o zi a saptamanii. Mi se pare trist sa nu accepti limitarile varstei. Nu ai cum sa te gandesti nici ca il culturalizezi, nici ca al tau e mai cu motz si o sa priceapa el chestii. Am fost acum ceva vreme la "Punguta cu 2 bani" unde au plans vreo doi timp de tot spectacolul. De ce sa te ambitionezi si sa il tii acolo? O fetita era...cred ca nu avea un an...s-a plimbat ta-su cu ea pe culoarul dintre scaune si perete tot spectacolul...ea plangea, vroia sa iasa de acolo. El nu si nu. 

  Ehhh...siii dupa trei ceasuri de plimbat, tzopait, parcuit, desenat...ne-am dus acasa, iar la magazinul de vizavi de unde luam paine buna de Comarnic (din aia tare, ferma, coapta pe vatra)...am gasit clamitzele astea pe care i le-am luat. Asa fericireeeeeeeeeeeeeeeee...de 2 lei cincizeci...pfoaaaaiiii!!! Fericirea copiilor e ieftina. De multe ori gratis. O mami, un tati...un soare de februarie, o clama...un fir de iarba proaspat crescuta. O scoica gasita pe plaja.