joi, 31 decembrie 2015

S-a mai dus unul

  S-a mai dus un an. Unul dintre cei mai complicati din existenta noastra dar cel care ne-a adus cele mai mari bucurii si satisfactii. S-a mai dus un an si nu stiu daca suntem mai intelepti dar mai relaxati sigur suntem. Asta iti ofera viata intr-o tara civilizata. Relaxare. 

  S-a mai dus un an si voi, cei care intrati aici si ma cititi, sunteti din ce in ce mai multi si mai buni. Mai frumosi si mai blanzi cu mine. N-am mai fost injurata in comentarii anonime de ceva vreme si asta nu-mi spune decat ca lumea se cerne. Si ca faptul ca-i injur si eu inapoi ajuta la disparitia lor, a celor care vin in povestea cuiva doar ca sa scuipe :))))

  Va multumesc ca sunteti aici, cumva simt ca nu vorbesc singura. Mai dureaza pana cand o sa citeasca Mara tot ce scriu eu, asa ca pana una-alta vorbesc catre voi. Multi m-ati cautat si unii dintre voi chiar mi-au devenit prieteni. Asta e mare lucru. Cand pleci departe de locurile unde ai trait o viata prietenii tind sa se cearna. Multi dispar. Altii mai vechi reapar. Altii stau pe loc unde erau, cu picioarele bine infipte in aerul care ne desparte. A mai trecut un an. 

  Mara infloreste aici. Este atat de simpatica, de poznasa si de plina de umor incat ma da pe spate zilnic. E o fericire sa o vezi si sa o asculti vorbind despre toate lucrurile minunate pe care le percepe ea acum. Sa vezi parerea unui om de 8 ani si 8 luni despre locurile astea, despre oameni si cum se poarta ei, despre tot ce intalneste in jur. Sa vezi Anglia prin ochii ei! Sa vezi cati prieteni are la scoala si cum se poarta in preajma lor. Inainte de Craciun i-au lasat o ora afara la distractie pe toti copiii din scoala. Bonus. Cu toti profesorii, asistentii si supraveghetorii acolo. Am urmarit-o 40 de minute cu colegele ei. Niciodata n-am fost mai fericita, jur. 

  A primit prima invitatie la petrecerea de ziua cuiva. Iar aici este cum era cand eram noi mici: nu se invita "toata clasa". Aici oamenii astia mici sunt lasati in pace sa isi invite prietenii si oamenii pe care ii plac cu adevarat. E o fetita cu care s-a imprietenit in parc inca de pe vremea cand nu stia nici un soi de engleza. S-a dus cu Marius in parc si cand s-au intors mi-au zis ca s-au intalnit cu o colega si s-a jucat cu ea. Cand am intrebat cum naiba s-au inteles intre ele barbati-miu mi-a zis ca fi-sa stie limba gimnastica, ca a fluturat din aripi la aia gen "hai incoa'" pana s-au lamurit ele :))))) 

  Un an greu dar amuzant. Cred ca va fi o decada amuzanta, ca eu una nu ma vad intelegandu-i totalmente pe portsmutenii astia prea curand. Dar e bine ca ei ma inteleg pe mine. Si creierul meu, sa nu zic vorba aia, da' a mai avut ceva plasticitate in el. Adica acum inteleg conversatiile care se poarta in fundal. Pe strada, in magazine, in autobuz. Mi-am dat seama ca incep sa nu mai disting diferenta. Nu mai tresar cand aud romana in jur de exemplu. Cele doua limbi incep sa se contopeasca. Si da, inca mai raspund la telefonul de Anglia cu "DA" si aud o liniste totala in partea aialalta, ca se blocheaza inculpatii :))))) Si inca mai zic DA la repezeala cand ma mai treaba careva mic si foarte suparat ceva pe la scoala :)))) 

  La aia micii le da cu virgula. Dintr-un plans cu jale, daca le zici ceva in romana se opresc total. Pac. Se uita la tine crucis dar uita sa mai planga de uimire :))))) Asa ca am metoda sigura de oprit copilasi mici din plans: le zic "Da" sau "sigur" sau "cum vrei tu"... Iar tipele astea mai batrane din jur lesina de ras. Una ma intreba "zi-mi si mie, cum i-ai zis lu' ala sa-i zic si eu data viitoare" :)))) 

  Cum am zis, un an amuzant. Urmeaza unul pe care il simt a fi extrem de misto. Ceea ce va doresc si voua, oriunde ati fi! Va multumesc ca ma cititi si va doresc tot ce-mi doresc si mie. La multi ani, oameni buni! Sa fiti sanatosi, voiosi si cu cei dragi aproape. Albuletzii va pupa!

  

marți, 29 decembrie 2015

Cinci luni mai târziu în țara unde iarba nu apune niciodata

  Fix acum 5 luni pe la ora asta ma dadeam jos cu Mara, total epuizate, dintr-un avion incins si inghesuit pe un aeroport racoros si aerisit. N-o sa uit senzatia aia. Plecasem dintr-un 50 de grade la Otopeni si aterizasem intr-un 16 la Luton. In pantaloni scurti si maieuri. Fericire ca aia mai rar! Azi, cinci luni mai tarziu, au fost 13 grade si soare. Si culmea e ca noaptea sunt 8-11 grade. Asta pentru ca tot ne intreaba lumea daca e naspa in Anglia si daca ploua. Media anuala in Anglia este mult mai buna, e logic, e o insula, apa tine de cald :)

  A si plouat azi. La modul ca s-a scuturat un nor fix doua minute in diverse locuri din oras pe rand. E foarte funny cum ploua aici. Aici ploua si in fata ta pe strada urmatoare nu ploua :))))) Azi ma ploua, norul era mai incolo, deasupra mea era cer albastru si soare. 

  Cinci luni mai tarziu am primit un telefon de la agentia imobiliara de la care am inchiriat casa. Cum ca doamna landlord este "fericita sa ne ofere contract de lunga durata daca dorim". Pai cred si eu ca e fericita la ce "curatenie" am gasit noi in casa si la ce chiriasi a avut domnia sa pana in iulie. Azi a venit scrisoare pentru ultima dintre ei. Inca o amenda, merge cu masina neinmatriculata corect si cu taxe neplatite prin oras cucoana. Pentru ca toate actele de inmatriculare au venit aici dupa ce ea a plecat data afara din casa cu forta si fara sa plateasca chestii multe. Alt chirias a primit scrisoare ca e chemat la puscarie pentru ca a ciordit din magazine. Nu, nu era roman :))))) 

  A avut ghinion de chiriasi "misto" rau de tot doamna asta, iar acum cand a dat de noi mai are un pic si cred ca vine la usa sa ne pupe. Dar cum asta e tara landlorzilor si cum aici proprietarul te poate da afara oricand (cu preaviz de 2 luni) din casa lui... mna, cam stai cu grija. Si cu un ochi pe site-ul de inchirieri ca sa stii mereu piata, preturile si locatiile. Ca ai copil la scoala si nu-ti convine sa pedalezi prea mult. Asa ca azi am fost happy ca ne-au sunat si ne-am mai linistit pentru un an de acum incolo. Sau poate mai putin, in functie de nevoile proprietarului. Mie una asta mi se pare genial, faptul ca proprietarii in tara asta fac legea. Asa cum ar trebui sa fie de fapt. Nu sa dai o casa in chirie si sa te pomenesti ca esti pasibil de platit tone de chestii neplatite de chirias. Sau stricate de el. Aici chiriasii dau o luna si jumatate chirie ca garantie. Enorm! Banii se duc la o autoritate tertza care devine "judecator" in caz de probleme si care nu elibereaza banii niciodata nici catre proprietar nici catre chirias pana cand nu semneaza toti ca sunt de acord. 

   Aici fiecare chirias isi trece pe numele sau toate utilitatile in secunda in care ajunge in casa. Prin telefon. Suni la companiile respective, le dai numele, data nasterii si adresa si le spui "din data x stau eu aici". Si incepi sa platesti de atunci. Nu te intreaba nimeni "si cine plateste ce n-a platit alalaltu" si nici pe proprietar. Utilitatile sunt ale TALE. Datoriile sunt ale tare. La fel si banii din contul de la utilitati, daca ai platit mai mult, pleci din casa asta dar banii tai sunt la Electrica lor acolo in contul TAU. Banii tai merg dupa tine. La fel si datoriile tale. Si atunci proprietarii raman sa se asigure doar ca au casa in picioare, functionala, etc. 

  Cinci luni mai tarziu am reusit ieri sa ajungem pe Isle of Wight. O insula aflata in largul marii aici langa noi. Locul unde merg englezii "la mare". Un fel de... litoral mai jmecher. Bai, si jmecher a fost! Insula are mai multe orase, e maricica, cam 25-30 de mile diametru, cu orase pe tot cercul coastei. Si cu dealuri ridicate fix din mare. Si cu o iarba d-asta verde-neon care in decembrie iti scoate ochii in toata Anglia. Deci pe bune, cine se simte in Romania coplesit de iarna ar trebui sa faca un weekend pe la Porsmouth sau Insula asta...senzatia asta de verde te face sa crezi ca e vara. 

  Pomii s-au scuturat pe la inceput de decembrie. Dar iarba e verde. Verde neon ii zic eu, de cand au venit si ploile e din ce in ce mai verde. Casele de pe Insula sunt atat de frumoase incat maica-mea a facut de vreo doua ori tare si repede "aoleu mi-e rau.... ce frumos e!" de mi-a sarit inima. Si da, cam asa e. Te ia cu lesin. E ca un fel de paradis pe multe hectare. Cu faleze superbe, cu plaje fantastic de frumoase, cu muntele care coboara in mare. Cu stanci, golfuri si soarele care straluceste. Cu multe care nu mi-au iesit corect in pozele de ieri de parca si aparatul ma injura de mama cand vedea asemenea lumina si culori. 

  Am vazut locuri atat de frumoase ieri si atat de aproape de o mare superba (pardon, ocean cred ca ii zice p-acilea)... incat m-am gandit cu tristete la 2 Mai. La litoralul romanesc care arata groaznic si unde nimeni de la putere n-a investit in nimic corect sau frumos pentru natura sau oameni. Te uiti la astia cum au un lift enorm care sa coboare turistii de sus de pe munte jos pe faleza. Pac-pac. Un liftalau cat tot muntele. Ca sa nu mai vina lumea de sus din statiune cu greu pana jos. Parcuri de distractii, Insula Dinozaurilor (un muzeu cu fosile genial, insula asta e un loc unde au gasit baietii foarte multe vestigii si oase de dinozauri), Traseul Piratilor si multe alte chestii de vazut si facut... Majoritatea erau inchise acum iarna, am mers la dinozauri. Dar si parcarea era gratuita acum iarna :))))))))))) Cine locuieste in Anglia stie despre ce vorbesc, aici te costa parcarea enorm si ca sa mergi la Mall sau oriunde. 

  Si o liniste. Si spatii largi, o Anglie rurala, cu case mari si departe unele de altele. Si o liniste. V-am mai zis ca aici e liniste? Ieri ma gandeam ce balamucu' dracu' e la Portsmouth si chiar si aici unde stam noi la periferie... fata de Insula Wight. Stiti la ce m-am mai gandit? La ce scump e feribotul sa ajungi din Portsmouth pe Insula. 54 de lire o masina dus-intors. Oamenii sunt gratis. Evident, daca mergi cu piciorul e mult mai ieftin. Dar la cat e insula aia si la cat de rare sunt autobuzele n-am fi vazut nimic daca nu mergeam cu masina. Stiti care a fost urmatorul gand? In anul 2011 cand mi-am dorit mult sa vad si eu o bucatica mica din Delta pentru prima data in viata, am mers la Sulina. Stiti cat am dat pe feribot 2 adulti si un copil mic Tulcea-Sulina si retur? Fara masina, pe jos, cu carat de bagaje in carca! TOT ATATIA BANI! Stiti ce era la Sulina? Nimic. 

pe ferry

Portsmouth din apa


verde

faleza, una din ele


la muzeul cu dinozauri





aici era un hotel cu un golf! aici ma duc!



sâmbătă, 26 decembrie 2015

Un Craciun linistit

  Foarte frumos Craciunul asta. Linistea de aici este excelenta. Faptul ca nu iti suna nimeni la usa, nu pocnesc petarde si nu se aude muzica noaptea iti da o stare de liniste fantastica. 

  Pe 24 alergau englezii ca nebunii dupa cumparaturi de ultim moment. Am intrat in Tesco si nu mi-a venit sa cred ce musuroi de lume era. Avem un Tesco din acela "de cartier" adica mititel, chiar langa casa. Am fost sa iau paine pentru ca se inchidea totul pentru doua zile si am zis ca n-am chef sa ma pomenesc ca tre' sa coc paine cand om ramane fara. Lume multa dar toti zambitori. Cantau colinde in magazin iar lumea fredona. Faceau cor cate doi-trei si cantau si ei :))) In alt magazin o fetita mititica la plecare a inceput sa strige cat putea "Merry Christmas" spre vanzatoare. Evident, toata lumea s-a topit si toti oamenii din magazin i-au raspuns. Si ea si mai tare. Si oamenii razand si mai tare... Am ramas pentru o secunda pe loc cu un zambet pana la urechi uitandu-ma la ei cum dialogau cu piticania urari de Craciun. 

  De gatit n-am prea gatit. Am luat o ratza mare si frumoasa, i-am bagat niste lamai si niste sunca afumata in ze cur si am copt-o incetinel asa. Cu niste cartofi mititei copti si ei (au astia niste cartofi absolut geniali) si cu salata de varza murata langa. Am murat varza intr-o oala de inox :)))))) Nu, nu o sa ma duc sa cumpar de la "magazinul romanesc" varza murata la pret de Audi. Jnapanismele astea pur romanesti ma intristeaza. In mod absolut uluitor, cu varza, apa si sare obtii varza murata. Chiar mult mai buna decat faceam la Ploiesti pentru ca sarea din Anglia nu are iod adaugat si face ca fermentatia sa se efectueze corect. 

  In spirit englezesc am facut si un chutney de pus pe rata. Englezii mananca friptura cu acest gen de sos numit chutney, sos care se face pe baza de fructe de tot felul. De la mere pana la gutui. Eu l-am facut din ananas pentru ca dintr-o eroare aveam cam mult prin casa si imi era teama ca se strica. Daca mi-ar fi zis cineva ca o sa mananc carne cu ananas as fi ras. Ei bine, sosul (facut dupa o reteta de pe net adaptata de mine) a iesit excelent. Ananas combinat cu ceapa, turmeric, otzet, zahar si mustar. Suna oribil. Ce iese n-are treaba prea multa cu ananasul si merge excelent cu carnea. Ne-a placut tare de tot!


  Mosul a fost cam beat anul asta, ne-a adus foaaaarte multe chestii :))))) Mara a avut parte de tone de Lego pe care le-a migalit ieri toata ziua. Nu imi puteam imagina ca o sa stea o zi intreaga in fund pe jos mermelind la chestiile alea. A stat. 

Cam asa


  Am lenevit, am mancat, ne-am uitat la televizor unde chiar ai ce vedea de Craciun aici. Au dat multe filme misto pentru copii si seara un episod de Craciun special dintr-un serial pe care eu il ador (Call the Midwife) si la care m-am uitat cu o placere imensa in timp ce sotul meu se agita sa faca o bucata de carnat trimisa de sor-sa din Romania. Carnat la ceas de seara. Destul sa spun ca s-a facut un miros de usturoi care cred ca a adormit toti locatarii din cartier. Ma mir ca n-au sunat la politie sa zica ca e pericol de bomba biologica sau ceva :)))))

  Cam asa ne-am distrat ieri. Ceea ce sper ca ati facut si 'mneavoastra. 


marți, 22 decembrie 2015

Cel mai lung an

  O senzatie ciudata am in cap. Nu stiu sa vina Craciunul pentru ca aici nu-mi suna la usa nimeni urland de la 1 decembrie incoace. Nu sunt lumini mari pe strazi, aici oamenii apreciaza valoarea energiei electrice, targul de Craciun e restrans. 

  Lerul nu urla la radio, preotii nu se vaita la televizor. Sfanta Oarece Treaba nu ne iese inainte. Nici Mosi oribili nicaieri. Absolut nicaieri. Practic aici iti pui cercei, palarii si plovere in ziua de Craciun. Si da, exista magazine specializate in asa ceva. Le-am vazut azi cu mare amuzament. 

  Ma simt ca in Malta acum fix un an doar ca acum traiesc aici. Adica ma simt bine. O sa vina o sarbatoare, o sa mancam mai mult. Am pus bradul, cel mai frumos din viata mea... putine globuri si o instalatie. Atat. Pentru ca avem la Ploiesti trei sute de globuri. Si acum o luam de la capat si am inteles, intr-un final... ca chiar e inutil. Adica cu cat mai simplu cu atat mai frumos. A vrut Mara bradul mai devreme (noi il faceam pe 24 de obicei) asa ca l-am facut. Mie una mi-a si trecut senzatia de Craciun dupa atatea zile de brad pus :))))

  L-a vrut si i l-am pus. Ii cam dau tot ce vrea in momentul asta pentru ca o simt foarte obosita. La capatul unui an teribil de greu pentru ea. Si pentru noi dar mai ales pentru ea. In octombrie 2014 ea era traumatizata de madam Puie. Urma schimbarea de scoala. Urma schimbarea de tara. Cu alta scoala in alta limba. Acum e vacanta si pur si simplu s-a topit ca plastilina lasata la soare. E terminata de oboseala si se vede asta pe ea. 

  Dincolo de oboseala e fericita. Azi a vorbit pe Skipe cu Irina Adei muuult. Si le auzeam ce-si povesteau ele si ma bucuram sa aflu ca e la fel de fericita cum ne explica noua. Si cand a mai venit si Lioara sa se bage in discutie m-am topit de tot. Da, e cel mai lung an. Ala in care am castigat si am pierdut prieteni. Ala in care am vazut cine e prieten cu adevarat. Ala in care am avut surpriza vietii: prieteni care s-au vorbit sa se intalneasca la aeroport ca sa ne conduca. Prieteni care au venit de la Bucuresti sa ne duca cu masina de la Ploiesti la aeroport. Prietenii se cern. Inevitabil in emigrare. Se duc oamenii cu viteza cu care au venit in viata ta. N-ai ce sa ii faci... Dar uite ca unii raman. Azi am primit cartea Adei in plic... Cea mai noua carte a Adei-zana-povestilor... Am deschis plicul si credeam ca e o felicitare, asa ne zisese. Era cartea ei cadou pentru Mara. Care Mara a tzopait o jumatate de ora de fericire.

  Prietenii romani de aici, noi si stingheri. Suntem oameni batrani si diferiti, oameni cu copii mari si vieti multe traite. E greu sa ne mai facem prieteni dar m-au primit cu bratele deschise. Prietenii englezi de la scoala... niste multi oameni care s-au chinuit sa-mi invete numele zilele astea ca sa imi poata da felicitari de Craciun. Sefa mea care m-a intrebat inclusiv daca a ajuns mama cu bine pentru ca stia ca vine, ca apoi sa imi zica ca a vazut-o cu Mara si ca semanam "ca doua picaturi de apa" :) 

  Cel mai lung an. Cele mai frumoase surprize. Pentru mine Craciunul este echivalent cu surpriza. Cel mai frumos este sa-ti faca cineva o surpriza. Multumim, Ada! Cel mai lung an al nostru se incheie foarte frumos... E ca o senzatie de poveste din care nu vrei sa mai iesi. Am in fiecare zi trairea asta cum ca... asa ar trebui sa fie viata. Linistita si frumoasa. Acum un an eram in Malta si nu stiam deloc ce va urma. A fost tare lung drumul asta. Ne-a consumat pe toti trei. Dar a meritat. 

  Craciun Fericit tuturor! Va multumesc ca sunteti alaturi de noi in calatoria noastra scrisa de mine aici. Multa sanatate si cele mai bune ganduri de la Albuletzi! Va fac cadou aceasta fotografie: 

Rasarit de la fereastra Marei

duminică, 20 decembrie 2015

Plimbare pe jos

  Foarte misto zi azi, normal, a inceput vacanta! Am mers cu autobuzul pana la malul marii si de acolo la intoarcere am luat-o pe jos. Pai cum de ce? Pentru ca a venit MAMA. Care mama vrea plimbataaaa :)))) Si ce bine ca vrea plimbata pentru ca ne-am facut curaj sa o luam asa de la plaja inapoi pe jos macar o parte din drum. 

  A fost minunata partea mearsa pe jos. Pentru ca mie in masina nu-mi place ba in autobuz imi chiar displace in general. Si na, vezi orasul cu toootul altfel. Ce mi-a placut el vazut din autobuz dar ce mi-a placut azi pe jos! Nu pot sa descriu! Am mers asa incet pentru ca Mara mersese mult si oricum era foarte ofensata ca a intrebat "unde mergem" si noi doua i-am zis ca nu stim, ca o luam asa pe jos. Mvaiiii, copilul Berbec. Oauiiiiii, sa nu stie ea PE UNDE si UNDE mergem! Criminal! :))))))))

  Dupa toate vaicarelile de azi in seara asta evident ca mi-a zis ca sunt cea mai tare mama si ca sa mai mergem noi asa! Oaiiii, ce sa-i faci decat sa o pupi? :))))) Asa oras frumos avem incat n-am facut nici o poza. Am lasat acasa aparatul ala "de turisti" si am mers sa respir si sa VAD cu ochiul. Am mers la targul pietonal din Southsea, am intrat la Biblioteca Publica ca sa facem pipi, am mancat o pizza artizanala facuta de un nene pe trotuar intr-un cuptor cu carbuni.

  Ne-am flendurit pana ne-au lasat picioarele si apoi am nimerit (cu ajutorul maica-mii) strada unde era autobuzul corect spre casa. Ne-a batut vantul tare cu aer de mare in nas, ne-am intors acasa ca trei pisici calcate de autocar. Dar ce frumos a fost! Cred ca nu ma aventuram niciodata pe jos din Southsea spre casa daca nu era mama. Multumesc, mama! 

4
St Jude, o biserica ornata cu pietre. Fotografia e din august pentru ca azi cu telefonul a iesit nimic :)



vineri, 11 decembrie 2015

Micul Print si alte dileme

  Azi dimineata m-am trezit cu ea la capul patului. Era 7 si 20 (ceasul meu suna la 7.30 daca cumva sunt moarta si nu ma scol inainte, ea nu are "ceas", asta mi-am dorit pentru ea toata viata ei, sa nu o scoale nimeni din somn inainte ca somnul sa i se fi terminat iar aici chiar putem face asta). Era usor impacientata ca sa nu cumva sa intarziem. Normal, azi plecau in excursie.

  Ea, moale, calda si ciufulita. Am ajuns jos sa-i pun de mancare, i-am dat farfuria si a inceput sa turuie. Imediat ce primeste de mancare turuie. "Mami, eu acum citesc Micul Print pentru ca mi l-ai pus pe noptiera aseara. Si am citit. Si este despre un print mic care deseneaza o....HIHI...o OAIE, mami!"... M-a bufnit rasul, evident. Pana sa apuc sa rad am auzit "mami, mi se pare amuzant...de ce tocmai o oaie?"... Dupa ce am mai ras putin i-am zis ca din cauza ca nu un viezure, mi-am facut cafeaua si-am tulit-o. Filozofia acestei carti numita Micul Print imi scapa si in sfanta zi de azi, dar intrebarea mi s-a parut perfecta. De ce naiba o OAIE? 

  La categoria "alte dileme" (nu puteam pune in titlu asta pentru ca vedeti dumneavoastra, aterizeaza tot felul de dubiosi aici din cauza titlului si apoi ma injura grav) azi avem oamenii care sufera in Anglia din cauza sistemului sanitar. Pentru ca aici trebuie sa astepti mult pana vezi un medic de familie si chiar si mai mult la urgente. Si ca sa ajungi la un specialist inteleg ca trebuie sa fii cumva mort. Da. Asa este. Sistemul medical din Marea Britanie este sufocat. Reglementarea Guvernului spune ca la spitalele care au sectie de urgente pacientul trebuie sa fie "vazut, evaluat si tratat sau eliberat in maxim PATRU ORE in 95 la suta din cazuri"

  Serios! Asa zice norma de la Guvern. Va zic asta pentru ca am un spital langa mine aici, Queen Alexandra il cheama (mna, nu glumesc, mah, asa il cheama!), spital care in momentul asta a fost "uns" cu titlul de "cea mai proasta sectie de urgenta din tara" pentru ca reuseste sa "rezolve" doar 75 la suta din pacienti in 4 ORE. La urgente. Si a fost inchis pentru urgente timp de doua saptamani pentru ca nu mai aveau capacitate.

  Motivul pentru care Anglia pur si simplu NU mai are capacitate este acesta: migratia neta este la record absolut. Adica anul asta au venit aici 330 de mii de oameni. Dupa ce anul anterior au venit 200 de mii si anul anteror aluia alte 150 de mii si etc. Sistemul medical nu poate tine pasul cu asta. Este practic imposibil sa faca asta. 

  Experienta mea cu medicii aici? Pai am mers sa ma inscriu la cabinetul de medici de familie. Iti alegi un cabinet, ai la NHS (Casa de Asigurari) pe site si recomandari si daca primesc pacienti si ce servicii ofera. Am ales dupa indelungi cautari. Am mers cu actele pregatite, a durat fix 5 minute sa ma inscriu pe mine si pe Mara. Pe Marius nu l-am putut inscrie pentru ca trebuie sa fii acolo fizic cu actul de identitate. M-am inscris. Mi-au facut imediat o programare pentru consult initial peste 3 zile. Consult cu asistenta medicala. Asistenta aia profesionista la astia e aproape ca un medic, are drepturi si indeletniciri multiple. 

  Evident m-a gasit cu tensiunea mare, am avut grija sa ma duc cu ea asa de curiozitate :) Da, si eu testez sistemul, asa cum ma testeaza si el pe mine. Eu am tensiunea marita de cand a picat bunica-mea in casa in 2011. Nu mi s-a mai reglat de nici un fel decat cu medicamente. N-am luat medicamente si m-am dus. Am mers si in Romania anul trecut la absolut toate specialitatile de medici de la internist pana la cardiolog si endocrinolog. In cautarea cauzei. Am facut inclusiv ecografie de artera renala! Pe sistemul sa cautam zebrele cand auzim zgomot de copite. Toti au ridicat din umeri. Nimeni n-a stiut de ce.

  Aici e mare buba daca ai tensiune. Asa ca oamenii m-au programat imediat la analize de sange si apoi la medicul de familie care a comandat monitorizare de tensiune pe 24 de ore. Pe care am facut-o. Nu vreau sa va zic cati bani ar fi costat toate astea in Romania. Aici mi s-au facut gratis. Ma rog, nu gratis, sunt angajat platitor de chestii. Dar si daca nu eram si locuiam aici era la fel. 

  I-am aratat medicului de familie de aici psoriazisul meu (ce a mai ramas din el si anume foarte putin). Si i-am aratat si medicamentul din Romania. Care mi-a fost dat de catre un specialist dermatolog. Sa ma dau cu el de doua ori pe zi. Sa va mai zic ca i s-au spart ochelarii? Sau sa va zic ca eu am constatat singura cu ani si ani in urma ca ce spun dermatologii din Romania e o porcarie? Doi am platit! Unul a fost execrabil de prost, altul a fost mult mai bun, adica facea mult mai putin rau ce mi-a zis. :))))) Omul m-a ascultat si mi-a zis ca asa e, fix cum credeam eu, ca medicamentul ala e mult prea puternic ca sa fie administrat asa, ca ei il dau o data pe zi in serii de 5 zile cu pauza de alte 3 zile si ca da, nu avea cum sa nu imi fie mai rau dupa indicatiile acelea. Bai, ce sa va zic, am ras mult cu medicul de familie in ziua aia :) 

  Mnda, poate de aia eu sunt dispusa sa nu ma supar foarte repede pe sistemul de aici. Citesc de 5 ani despre sistemul asta, poate de aia am ajuns sa-l cunosc inainte sa vin aici si nu ma mira acum nimic. Mai ales acum, cand sistemul e clar dat pe dinafara. De noi, astia care ne-am cerut aici. Da, e si vina mea. A noastra. Cum naiba sa-ti imaginezi ca o tara, oricare ar fi ea, poate asimila cateva sute de mii de oameni in fiecare an fara sa se bage de seama? Cum naiba sa nu intelegi regulile fizicii? Un obiect are in el un spatiu limitat! 

miercuri, 9 decembrie 2015

Mvai, românașii noștri!

  Nu e zi sa nu ma socheze tot felul de patriotarzi din astia despre care ai putea jura ca si-au bagat niste apa de Dunare in vena cand erau mici. Niste pulbere de Carpati (aia fara filtru pe care odinioara cresteau paduri, acu' nu mai sunt ca le-au defrisat niste patrioti). Niste... ceva. Dar care inteleg total gresit dragostea de Romania sau de romani.

  Scrise o doamna pe Face Book cum s-a amuzat si nu s-a mirat de faptul ca la locul de joaca din parc o tipa fuma. Este ilegal sa faci asta in tara in care traieste ea. Tara aia nu e Romania. E ilegal, buba mare-mare, amenda cat capu' tau de mare. Femeia s-a mirat sa o vada fumand si mirarea i-a disparut instantaneu cand a auzit-o certandu-si copilul in romaneste. Era asa ca o constatare amara. Bai si sarira patriotii! 

  Pe sistemul ca ce, desconsideri romanii? Ca ce facea, ce-are daca fuma? Ca poate are necazuri si nu poate sa fumeze acasa! WTFFF poate si eu am necazuri si ma apuc sa dau cu ciocanul in cap la copilasii de la locul de joaca, ca ce are? Ce daca e ilegal? Ca ce-ai cu romanii? Ca ce, te dai politist comunitar? Ca de ce nu te-ai dus sa ii zici sa nu mai fumeze, poate nu stia!? :))))))))))))))))) Pot sa rad? Imaginati-va niste pancarde maaaari pe care scrie asta: FUMATUL INTERZIS si ACCESUL CU CAINI INTERZIS. Aici unde locuim noi asa e. E si cum ar fi sa ma duc eu la una si sa-i zic "auzi, cucoana, matale esti cam chioara, nu? sau analfabeta, n-ai nimerit sa citesti acolo?". Adica ce i-as mai putea eu spune in plus fata de ce a scris Primaria acolo? Ca e o vaca proasta? Ma indoiesc ca ar avea vreun efect, sincer...

  Adica e atat de evident ca ei stiu foarte bine ca e ilegal. Nu mai zic de sanatate sau de moralitatea de a expune copilul altuia la ceva sinistru. Nu mai zic de asta, asta nici nu mai intra in discutie. Zic de lege, tata! Lege. E atat de simplu. Amenda e mare daca faci asta, toata lumea stie asta si oricand pot trece pe acolo domni de la politie care verifica parcuri. La scoala stiti unde se fumeaza? La COLTUL STRAZII! Serios, nu glumesc! Acolo e locul. Ies oamenii din curte, care e mare, au ceva de mers, ajung pe trotuar si mai merg oleaca pana intr-un loc. Acolo fumeaza. Credeti ca se gandeste vreunul vreo secunda doar, "las', coaie, ca bag si io una mica acilea in curte ca nu ma vede nimeni". Deloc! 

  In orice adunare de oameni vezi romanii de departe. Mai precis ii auzi. Avem darul asta al nesimtirii. Cand ma intalnesc cu cele doua tipe romance cu care m-am imprietenit mereu ne surprindem ca ne luam cu hahaiala si ca suntem singurele care facem asta. Noi si polonezii. Pur si simplu nu ne-a invatat nimeni ca in public nu trebuie sa vorbesti tare. Adica ne-a invatat dar doar la modul teoretic. In prima luna dupa ce am ajuns trebuia sa-i spun Marei de 40 de ori pe zi sa vorbeasca mai incet pe strada. Pentru ca in linistea asta de aici parea ca urla. Copilul nu urla, vorbea cum stia ea ca trebuie sa vorbesti ca sa te auzi cand esti pe strada. Ca daca in Romania mergeam pe jos 30 de minute in claxoane continue si alte zgomote infernale... ea asa stia ca trebuie sa vorbeasca ca sa o aud. Acolo tot timpul ii ziceam "Mara, nu te aud ce zici" cand eram pe strada. 

  Dar ne reglam. Ne adaptam la liniste. Romanii stiti cum vorbesc? Cum vorbesc si rad englezii cand sunt betzi manga vinerea si sambata seara. Doar ca romanii fac asta pe trezie si tot timpul :)))) Am mers la Lidl vreo 3 ture la rand si singurii din magazin carora li se auzea gura erau un cuplu de romani. De trei ori 3 cupluri diferite. Unii se contraziceau pe chifle, altul i-a zis ceva nevesti-sii in spatele meu atat de tare ca am sarit cat colo si altii strigau dupa copil in tot magazinul. In rest in magazine e liniste. Nu stiu cum sa descriu asta da' e cam asa ca la biserica :))))) Muzica nu e data tare, ce se aude tare este cand anunta oamenii chestii la microfon. Dar tare doar cat sa se auda nu cat sa-ti sparga timpanele si sa te ia cu hipertensiune de spaima.

  Bai si vin patriotii si ne explica ca ce domle, ne e sila de romani. Bai, nu mi-e sila si nici nu o sa ii ocolesc in mod ostentativ asa cum fac unii. Nu. Pur si simplu o sa aleg. Am avut noroc sa intalnesc aici doua romance absolut mi-nu-na-te... nici nu-mi vine sa cred ce noroc am avut. Sunt mamele celor doua fetite colege ale Marei si sunt niste oameni de nota zece. Si copiii lor la fel. Dar asta nu inseamna ca foarte des nu intalnesti altceva. Si mai ales intalnesti atitudinea asta de "ce daca e ilegal"... ca na, multi au venit aici sa faca cum stiu ei ca se face. Fuck the rules. Culmea tot genul asta de oameni sunt aia care desconsidera cel  mai grav si tara care i-a adoptat si pe oamenii din ea. Ma intreb de ce :))))

  In rest, ce sa zic, e bine si cu "patriotismul" asta, cu dragostea asta incredibila fata de "romanasii nostri" care "altii nu mai ie ca noi" si altele asemenea. Ce sa zic... mai ie si altii ca noi ba chiar si mai buni ca noi. Asa cum mai ie si mai prosti ca noi. Dar in mod sigur tarile astea civilizate au ajuns asa prin respectarea legilor. Nu zic ca aici nu-s infractori. Ohoooo, e plin! In fiecare zi in ziarul local ni se spune care a mai dat in cap cui, a furat ce de pe unde, etc. Serios, e rubrica speciala pentru asta. Dar ne pot spune asta si pentru ca politia ii prinde imediat. Sunt infractori, hoti, betzivi, abuzatori. Dar ei asta sunt, ei sunt INFRACTORI. Sunt amendati, dusi la tribunal, inchisi, etc. Restul populatiei nu face d-astea. Nu fumeaza unde nu trebuie, nu prea arunca gunoi pe strada (desi mai vezi si cate un ambalaj aruncat aiurea dar nicidecum la nivelul pe care il stim noi). 

  Am mers ieri la directoare sa pun o intrebare. Vroiam sa mergem luni la aeroport sa o luam pe mama care vine in vizita, Mara isi dorea teribil sa mearga asa ca m-am dus sa cer voie in mod onest sa n-o duc luni la scoala. Femeii cumva parca i s-a rupt sufletul dar mi-a zis ca "regreta dar nu se poate". Asta e regula. Poti lipsi pe motiv de boala, programare la medic sau excursii scolare. Atat. Evident eu daca eram o romanca d-asta patrioata, nu duceam copilul la scoala si marti le ziceam ca a avut febra. Si gata. Da-i dracu' cu regulile lor, asta mi-as fi invatat eu copilul in clipa aia. Sa fie roman. 

luni, 7 decembrie 2015

Viroze

  Saptamana asta care a trecut a fost cred cea mai grea pentru mine din punct de vedere fizic de la nasterea Marei incoace. Sunt bolnava de ceva viroza respiratorie de la sfarsitul lui septembrie in continuu. Mai mult de doua luni, circa 3 viroze diferite toate legate intre ele. De doua luni umblu ca si cand as fi calcata de tractor la propriu. Este incredibila starea asta!

  A fost si Mara bolnava dar doar putin. Cei de la scoala imi spun ca asa e cand mergi sa lucrezi la scoala. Ok, fratilor dar mai mult de doua luni de viroza crunta in continuu? Mda, normal, sunt in alta tara, sunt alti virusi (da, stiu, pluralul e virusuri) la care trebuie sa ma adaptez. Azi noapte pe la 1 plangeam. La propriu, dupa ce am tusit pana era sa vomit circa doua ore... m-a apucat jalea...

  In secunda in care scriu sunt bine dar mi-e frica sa incerc sa ma culc. Pur si simplu mi-e teama sa ma intind in pat pentru ca o sa incep sa tusesc pana simt ca imi ies ochii din cap. Na! Am zis-o... Sunt coplesita de virusii (da, stiu, pluralul e virusurile!) englezesti! :)  Si da, am luat toate medicamentele posibile! Si da, stiu ca o sa treaca. Adica sper ca n-oi muri din asta. Este naspa sa fii bolnav atata vreme si evident ma gandesc mereu cum ar fi sa fie o boala cu adevarat grava. 

  Cam asta ma bantuie pe mine acum. Ceea ce NU va doresc si dumneavoastra! :)))