In alta dimensiune

Later edit: Doamna Puie cea blanda s-a dovedit a fi Moartea pe sarma. O gasiti la orice cautare online, am avut grija sa o fac vedeta inainte sa emigrez.  

Nu imi pot reveni usor dupa calatorie. A fost un pic obositor, raul de avion iti cam ia vlaga din tine pentru niste zile iar cand calatoresti cu un copil de 7 ani si jumatate ai emotii. De exemplu ea nu stia ca mi-e rau in avion si a aflat undeva spre sfarsitul primului zbor cand efectiv nu ma mai puteam concentra sa-i raspund la intrebari sau sa vorbesc cu ea pentru ca ma concentram foarte tare sa pot sa respir. Presiunea care ma apasa pe plamani imi ia tot aerul. Cutia craniana imi ramane brusc mica si simt cum creierul e inghesuit. Zic mersi ca nu am nici un fel de greata de nici un fel. Insa raul ala te oboseste teribil. Si apoi toata excursia ea mi-a purtat de grija sa nu imi mai fie rau. In avion la intoarcere m-a intrebat din cinci in cinci minute cum ma simt!

  Sambata la 2 jumate noaptea cand am pus capul pe perna am adormit instantaneu. Mii de Suedii mi-au zburat prin creier. Linistea de acolo mi-a adus si un somn de alta dimensiune. Un somn cu imagini frumoase, un somn profund si odihnitor. Desi in Suedia am avut un pat prea mic pentru mine, cu toate astea m-am odihnit. Acasa am adormit lemn proptita pe multe perne care sa-mi ajute la diversele dureri de coloana, maini si picioare. Da, sunt o baba de 35 de ani si in fiecare dimineata cand ma dau jos din pat ma dor toate infiorator. Inflamatia instalata dupa psoriazis inca persista desi psoriazisul s-a cam dus la el acasa. 

  Duminica m-am sarbatorit cu prieteni si familie la restaurantul grecesc. Am avut parte de o surpriza extraordinara, doua prietene s-au vorbit si s-au adus una pe alta la mine. Nu exista gest mai frumos ca asta! Nimic nu se compara pe lumea asta cu prietenii care se vorbesc ca sa te bucure. Am crezut ca imi sta inima de fericire cand i-am vazut pe toti venind...cu copii mici si mari. Cu bucurie, cu veselie. Si pentru mine. Atat. Cea mai frumoasa surpriza din viata mea! Anul asta a fost extraordinar. Mi-a scos in cale niste familii extraordinare... din alta dimensiune...

  Azi la scoala...alta dimensiune din nou. Doamna invatatoare e la ultima ei serie. Cand a inceput sa vorbeasca despre ea si menirea ei de invatator si cum si-a dorit ea de la 6 ani sa fie invatatoare... mi-au dat lacrimile. Ma uitam la Mara si ma gandeam cat noroc poate sa aiba. Pentru ea oamenii sunt foarte importanti iar oamenii aia trebuie sa fie cumva ca ea sa-i accepte. Trebuie sa fie oameni. Pe doamna de anul trecut cred ca o sa o tina minte toata viata ei. Eu sigur da. Am ramas prietene. Asta e ceva enorm in tara asta. 

  Toata ziua Mara s-a bucurat ca incepe clasa intai. Eu n-am vazut asa ceva de cand sunt! A citit cu mine abecedarul si cartea de matematica si pe cea de cunostinte despre natura. Am stat cu ea sa i le citesc pentru ca nu mai avea rabdare. O cu totul alta dimensiune fata de noi doi care ne uitam la ea si ne intrebam cu cine om fi facut-o. De aia primul invatator e esential. Primul ei invatator am fost eu timp de 5 ani si jumatate. Apoi doamna Naie cea cu har. Acum doamna Puie care pare a fi de o blandete si o frumusete interioara rar intalnite. Copilul asta are noroc. Toate lacrimile mele pe cand ma gandeam cu groaza ca va avea un invatator de spaima cum am avut noi sau cum au multi copii de azi... parca toate lacrimile mele s-au facut rau si le-au adus pe doamnele astea "in varsta" in calea noastra cu viitura. Dintr-o alta dimensiune...

Haaaaai tatiiiiiiiiiiiiii!!! Iar il asteptaaaam??

Fetele hotarate pe problema! 

organizare pur romaneasca...adica haos!

si, ce vor aia de se imbulzesc?

EU sunt cea mai tare!!!

perfecta

hihiiiiiiiiiii

spre casa cu Andreea...