vineri, 22 ianuarie 2016

Scoala Marei. Resurse pentru studiu si joaca.

  Cel mai mult m-a bucurat in obtinerea minusculului job faptul ca puteam sa patrund in interiorul sistemului. In interiorul scolii. Sa vad ce e acolo, cum e, daca e cumva vopsit pe afara gardu' si-nauntru doamnele leopardului. Pentru ca eram prea patita si nu credeam ca se poate si altfel. Si pentru ca vroiam, mai mult decat orice, sa inteleg. Sa aflu tot ce tine de scoala. Cum se face, care sunt principiile, cum functioneaza totul. Ca asa sunt eu, vreau sa stiu. 

  In primul rand ca sa ii pot explica Marei. Ea s-a adaptat si o face in continuare cu mare usurinta insa totul e diferit fata de Romania, de multe ori nu intelege exact de ce oamenii aia fac sau zic anumite chestii in anumite momente. S-a speriat prima data cand doamna a facut din palme "pac-pac...pac-pac-pac", eram acolo in prima zi si doamna a facut melodie cu palmele tare. A tresarit din scaun cu ochii in lacrimi ca era oricum speriata ca urma sa o las acolo singura printre straini. In Romnaia cand doamnele pocneau in catedra sau in mese sau in tabla urmau urletele. Si amenintarile. Si "pedepsele". Chiar si la privat, in forme un pic mai elegante dar ca fond identice. 

  In secunda urmatoare toti copiii au facut din palme melodia cu pricina. E o tehnica pentru a le atrage atentia. Melodia nu e la fel mereu iar profesorii repeta clampanitul pana cand toti copiii fac melodia, deci toti sunt atenti total la profesor. Asa fac ei cand 20 de copii vorbesc de nu-ti auzi creierii. Nu urla la ei, nu zbiara, nu racnesc ca apucatii, nu-i fac "nesimtiti" si altele. Aplauda. Cu ritm. Doua apoi trei, una apoi doua apoi una, etc. Daca nu esti atent nu poti face melodia si te dai de gol ca n-ai fost atent :)))))

  Azi a plouat pentru prima data in 3 luni de cand sunt eu acolo fix la pranz cand trebuia sa-i ducem afara la joaca. Asa ca am stat in clasa cu 40 de copii de 4 si 5 ani. In doua clase cu usa intre ele. Bine, n-o sa zic ca acum ma simt de parca m-au tavalit cainii in Gara de Nord, ca n-are sens. Cand se pun astia pe sporovait produc decibeli care la interior iti cam amesteca creieru' mare cu ala micu'... pleci de acolo pe trei carari intrebandu-te cum or face femeile alea care stau de la 9 la 3 cu ei acolo. 

  Revenind la resurse. La clasa Marei, anul 4, sunt mai putine chestii, ei sunt mari acum, nu mai au in clasa jucarii. Au doar computerul, tabla electronica, biroul doamnei este minuscul. Imi aduceam aminte de "catedrele" cu care am crescut. Cele pe care se putea intinde un adult si dormi la o adica. Alea uriase, enrome, menite sa iti arate cine e seful probabil. Cine e dictatorul. Aici au o masuta mica cat a copiilor pe care e pus computerul central. El transmite la tabla chestii. Au dulapuri multe cu materiale, au dulap cu tavi personale cu numele fiecarui copil, in ele isi tin ei chestiile. Au carti, au un colt mare in camera cu baldachin, perne si carti. Ala e coltul de citit. Exista in fiecare clasa. Au mese si scaune pe masura lor, stau cativa la o masa mai mare, sunt pusi in functie de abilitati si de nivelul la care sunt ei. Nu-s toti la fel si sunt tratati ca atare.

  Azi am vazut interiorul de la Reception Class, prima clasa "de scoala" din Anglia. Un fel de clasa zero. Copiii intra la aceasta clasa dupa varsta de 4 ani. Ai dreptul sa il aduci si dupa varsta de 5 ani direct in anul 1 daca doresti. Pe langa computerul clasei, inteleg ca au si ceva i-pad-uri pe care le cereau ei acum cu insistenta eu habar neavand de unde sa le dau asa ceva. Mi s-a spus ca nu au voie acum cu ele :)))). Au mese si scaune in acelasi stil, au coltul de cititi cu perne. Spatiul e mult mai mare decat la anii mai mari. Exista zeci de dulapuri cu materiale. Toate tavitele si usile sunt etichetate cu fotografii si cuvinte descriptive. Au zeci de cutii cu jucarii. Nu va puteti imagina cate jucarii si de ce diversitate. Cutiile la fel, inscriptionate cu poza si cuvant pentru ca cei mici sunt responsabili pentru "tidy up time". Adica dupa ce se joaca li se spune sa stranga si ei fac asta punand fiecare categorie de jucarii in lada corespunzatoare. Asa cum i-am facut si eu lu' fi-mea acasa din reflexul omului ordonat, nici nu stiam ce profesionista sunt :))))))))))) 

  In clasa exista un frigider unde se tin compresele reci pentru lovituri si gustarile pentru copii. La clasele mici (Reception, 1 si 2) copiii primesc masa gratuit de la scoala, masa care cuprinde un pranz cald si gustarea de la ora 10. Azi erau niste morcovi ramasi pe acolo intr-o ladita. Morcovi mici, pe masura lor. Etichetare de produs organic. 

  Pentru orele de sport au resurse intr-o debara din sala de mese. O camera plina cu saci cu mingi, conuri, cercuri, chestii de baseball si multe alte chestii care nici nu stiu la ce naiba folosesc. Sportul se face in FIECARE zi. Anglia sufera acum de pe urma deciziilor din trecut. Decizii care azi se iau in Romania, gen sa mai taiem din orele de sport si sa dam porcarii la copii ca "le e pofta de dulce". Intreaga educatie scolara este facuta sa incurajeze pana la obligatie miscarea si sportul si sa duca la evitarea porcariilor din alimentatie. E clar ca la partea a doua va fi aproape imposibil sa repare ce au stricat in ultimii 50 de ani. Dar la sport oamenii se dau peste cap. Scoala Marei a decis ca in loc de o ora pauza de masa la pranz, sa aibe doar o jumatate de ora pentru mancat si jucat iar cealalta jumatate au transformat-o in ora de sport zilnica. 

  Mi-au explicat mai demult ca "ne-am gandit ca in loc sa alerge la pranz ca bezmeticii, mai bine sa faca sport organizat". Corect! Nu toate scolile fac asta, aici directorii si guvernatorii de scoli au mana libera in multe privinte. De la felul in care se abordeaza materia la multe chestii. Chiar ieri imi povestea o practicanta din scoala (studentii fac practica in scoli daca vor diploma in teaching) cum a fost ea in mai multe scoli unde situatia nu era deloc asa cum e aici. So, bravo lu' doamna directoare, ca ea a decis asa. 

  Despre banii cu care cumpara lucruri, ei vin si de la Primaria de care apartine scoala si mai vin si din donatii. La poarta scolii e un recipient urias unde poti duce haine si incaltaminte pe care scoala le vinde pe cativa banuti la magazinele de charity. Se organizeaza tombole, targuri si alte chestii la care fiecare merge si cumpara ce doreste. Banii ii strange PTA-ul, Asociatia de Parinti si Profesori. Care are inclusiv contabil voluntar. Si care cumpara din banii aia chestii pentru scoala. Nu ti se cer bani ca parinte, decat atunci cand e necesar, adica daca vrei sa-ti lasi copilul intr-o excursie. Daca nu vrei nu-l lasi, nu te obliga nimeni. Inotul din curricula costa 1 lira pe sedinta si se fac 6 sedinte pe an. Deci sase lei cum ar veni. Pardon, lire :)))) Nu prea exista oameni care sa nu aibe 6 lire. Si daca prin absurd ar exista, scoala probabil ar plati. Sau copilul ar ramane cu ceilalti la scoala si ar face alte activitati. 

  Cei mici de la Reception, pe langa suma uriasa de jucarii de la interior le au pe cele "de afara". Acest afara al lor e compus dintr-o terasa acoperita foarte mare, cu mese scaune si chestii. Adica inca o clasa afara, unde pot sta cand e cald si ploua. Apoi doua trepte si o curte mare de tot pavata cu un cauciuc foarte moale si plina cu chestii incredibile de jucat afara. De la tobogan de lemn la numaratoare uriasa cat ei tot de lemn. De la picioare-catalige pentru copii la alte chestii pentru dezvoltarea echilibrului. Tunele, leagane, zeci de biciclete, trotinete. Curticica asta e delimitata cu un gardut mic de lemn de restul curtii, un hectar mare cu iarba si pomi. Cladirea Reception-Nursery e separata de cea a copiilor mai mari. Aici clasele au peretii din sticla de jos pana sus, ca sa fie cat mai multa lumina naturala. Copiii stau afara multe ore pe zi in permanenta. Mai putin cand ploua rau ca azi. Adica rau. Cand ploua asa usurel, nu conteaza. Gecile pe ei si afara. Asta daca isi mai aduc aminte sa si le ia. 

  Nu zic ca oamenii fac treaba perfect si ca nu exista chestii care nu-s organizate suficient. La partea de organizare mai sunt probleme, dar oamenii se dau peste cap ca totul sa iasa si la final de zi toate lucrurile sa se aseze unde trebuie. Clasele sunt pline de fise uriase atarnate pe pereti cu "cuvintele semestrului" sau chestiile momentului. Pe care le fac si le schimba mereu. Cu notiunile pe care trebuie sa le retina, cu diverse chestii pe care le invata. Scoala are o sala pentru informatica si o mini-biblioteca. O data pe luna copiii sunt dusi la Biblioteca Publica in timpul programului scolar. Ca sa invete cum se face. Si unde e. Mi-a aratat-o Mara intr-o zi :)))) Avem cu totii dreptul de acces la biblioteca publica  a orasului. Daca ai domiciliul aici ai acest drept. Gratuit. 

  Si da, resursa cea mai de pret din acest sistem sunt oamenii. Oamenii carora le e drag de copiii astia. Si care, desi sunt prost platiti pentru tara in care traiesc, nu-si pun problema asta nici o secunda. Nu reproseaza nimanui vreodata ca "la cati bani iau, sa zica mersi". Never! Ei stiu ca e alegerea lor sa fie acolo. Una reala si asumata. 

vineri, 15 ianuarie 2016

Scoala Marei. Un an dupa ecuatii.

  Foarte buna chestia de la Face Book cu "ce faceai tu bre, acu' un an, doi, sapte". Utila. Azi mi-a zis FB cum acum un an copila mea facea ecuatii cu trei necunoscute. La clasa intai din scoala privata din Ploiesti. Ca la clasa intai din scoala de stat din Ploiesti lua traume de la madam Puie deci a trebuit sa ne reorientam.

  Ce facem noi un an mai tarziu la scoala? Adica Mara, ca eu stiu ce fac, stau cu aia micii afara la joaca :))) Pai Mara face bine. Mara nu stiu ce face la matematica dar mi se spune ca e bine iar ea e fericita. Mara a invatat in 4 luni engleza. Sigur, nu o stie pe toata. N-o stiu pe toata nici eu care o studiez de ceva vreme. Nici unii englezi, adica multi dintre ei. Ea n-o studiaza. Ea o vorbeste acum. O si scrie bine. Evident inca incearca sa o scrie fonetic dar credeti-ma ca spellinguieste mult mai bine decat te-ai astepta dupa 4 luni de scoala. 4 luni minus circa o luna de vacante cumulate cu zile de boala. 

  E drept, azi, in sfanta zi de sarbatorire Eminesciana, Mara nu stie foarte clar cine e Eminescu desi a auzit de el prin plictisirea absurda la varste foarte mici. O sa am grija sa afle mai tarziu, oricum au batut-o la cap cu Somnoroase Pasarele destul in primii ani de viata. Ce stie Mara acum de exemplu, e sa deseneze foarte misto. Povesteam mai demult cum la gradinita s-a plans educatoarea ca ea "doar vrea sa picteze, doamna!". Da, aici i s-a dat "voie" sa faca ce vrea in multele ore de activitati pe care le au in zi. Dupa ce fac matematica, ecuatiile si fractiile si spellingu' si cititiul. Se pune accent enoooorm pe citit. Nu pot sa descriu. Au caiet special in care parintele trebuie sa noteze zilnic ce a citit copilul in ziua aia. Daca nu citeste e pus sa citeasca la scoala cu om mare langa el. Mara acum iubeste sa citeasca, a citit foarte mult in romana in vacanta asta, i-a adus mama carti multe. De acum mi-e clar ca investitia va fi in genti platite la avion cu carti in ele :))))

  I s-a dat voie sa aleaga activitati. Acum face un soi de activitate extracuriculara de Languages cu Mr. Ferrelli. Un italian care le preda franceza in restul timpului. Sau spaniola dupa caz. Nenea de Franceza care i-a zis "multumesc" in prima zi de scoala si a dat-o pe spate definitiv. Atunci a inteles si ea ce inseamna aia sa stii sa zici MACAR multumesc in mai multe limbi. Nenea care si el a fost uimit cand i-am zis si eu multumesc in franceza si apoi cateva fraze. Pe care le-am nimerit suficient cat sa ma intrebe daca-s din Franta :))))))))) Adica nene s-au intalnit italianu' cu romanca sa discute frantuzeste, amandoi credeam ca alalaltu' stie! :))))))) 

  Deci Mara face mult desen, face engleza, franceza si ce o mai da nenea Ferrelli la inaintare. Face Africa. Acest half-term (la astia e cu semestru impartit in doua jumatati de o vacanta de o saptamana, fiecare jumatate are o tema generala de studiu) este despre Africa. Da, da, aia de pe harta. Pe care daca ma intrebi repede nu stiu sa ti-o arat. Africa, maica. De la geografie la povesti traditionale. Si arta traditionala. Si am strans bani pentru niste copii din Africa. Si o sa vorbeasca cu ei pe Skipe. Si... deci Africa. Unde e ea, ce state contine ea, ce steaguri si capitale au.

  Nu, nu le cere nimeni sa stie daca si unde cresc ei oi. Sau unde e industria plasata. Sau cat la suta din economia lor o constituie vanzarea de frunze de bananier sau ceva... Nu. Deloc. A avut de facut pentru vacanta tema un proiect cum vrea ea despre savana si Africa. Ea l-a gandit si ea l-a construit. Am ajutat criticat si eu asa foarte putin si spre deloc. A luat o diploma pentru el. Nu, n-au luat toti din scoala o diploma pentru tema de vacanta. A luat ea si inca doi. Gen "apreciem munca voastra". 

  Ce mai facem? Pai Harry Potter Math. Serios. Tocmai ce m-am inscris saptamana asta. Asta e o activitate legata de matematica de anii 3 si 4. Mara e anul 4, am primit invitatie. Este o activitate organizata de Primarie. A fost saptamana asta de introducere si apoi inca 4 saptamani de "curs" in care ni se explica noua parintilor cum este abordata matematica lor. Vine o doamna de la primarie, te inscrii acolo cum ca vei veni sa lucrezi cu copilul. In prima ora li se explica parintilor matematica lor. Cum se face, care e abordarea si cum e smecheria. In a doua ora sunt adusi copiii nostri si facem cu ei impreuna chestii de decupaj-arte-colorat legate de matematica lor. Si de Harry Potter, breeeeeeeeeeee! 

  Adica ce urasc eu cel mai mult pe lumea asta? Matematica si decupajul-craft-cusut-futu-i! E pai na, o sa declar sus si tare ca mi-a placut pentru ca doamna de la Primarie ne-a dat toate cele mura in gura cu indicatii scrise cu tot. Am cladit un dragon si-o bufnitza Potereasca si niste ochelari cu fi-mea care nah, era in al noualea cer pentru ca o vedea pe ma-sa PRIMA data in viata ei facand asa ceva. N-o vedea pentru prima data injurand printre dinti asa, dar ma rog... detalii! 

  Da, de la Primarie. La scoala, intr-o sala mare. Ni se da si ceai! Cu lapte, la cerere. Nu, nu platim nimic, aici Primaria e aia care face lucruri pentru noi oamenii astia care ne platim taxele acilea. Ceea ce sincer va doresc si voua. 

vineri, 8 ianuarie 2016

Discutii stradale

  Ce ma uimeste de cand am venit aici este cat de vorbareti sunt englezii atunci cand se afla in public, pe strada, in magazine, oriunde. Daca stau mai mult de doua secunde langa tine se simt absolut obligati sa faca conversatie. Traind ani de zile cu o imagine eronata despre poporul englez (oameni reci, inchisi, politete exagerata, etc) ajungi aici si constati ca realitatea n-are nici o treaba cu imaginea creata in mentalul altui popor. 

  Oamenii glumesc. In continuu. Despre orice ar fi vorba ei glumesc. Cred ca de aia ma si simt atat de bine aici, eu ador umorul in orice forma a lui iar tipii astia sunt pusi pe treaba bine de tot. Aveam in adolescenta o carte mare de tot cu umor englezesc. Bancuri cu John si Sir si tone de chestii care atunci m-au amuzat fantastic. Dar nu-mi imaginam ca astia asa sunt si in viata reala. 

  Glumesc asa cum respira. Si cand cearta un copil o fac cu poante. Practic fac misto de ala pana pricepe de ce nu ar fi o idee buna sa vrei sa te arunci in cap de undeva sau alta traznaie. Pe strada lumea iti zambeste si iti da buna ziua cand treci pe langa ei, in special pe stradutele astea mici si linistite unde sunt zero oameni in marea majoritate a timpului. Oamenii se simt obligati sa dea buna ziua daca am stat pe acelasi asfalt impreuna circa 45 de secunde pana cand am ajuns unul in dreptul celuilalt :) 

   Barbatii sunt foarte atenti sa nu te deranjeze, sa nu cumva sa te simti amenintata. Ca orice femeie care se respecta ascut urechea si casc ochiul daca sunt singura pe strada si vine vreunul in spatele meu pe un trotuar lat de nici un metru. Intotdeauna tipii merg pe carosabil ca sa se indeparteze de mine, ma saluta si merg mai departe cu o mina de "imi pare rau ca te-am speriat, stiu ca te sperii de noi, uite noi ne dam un pic mai incolo ca sa nu te simti amenintata". Oamenii incearca foarte tare sa nu te deranjeze. 

  Asa ca glumesc. Pe langa cei de la scoala care glumesc intr-una in cancelarie de zici ca e cel putin un bar acolo, cei de pe strada sau din magazine fac mistouri tot timpul. De situatii, de vreme, de magazin, de iarba verde. De orice. Si cu asta ajung la cea mai misto conversatie pe care am avut-o vreodata cu un om strain.

  Azi pe strada. Ploua tare de tot, din fata mea venea o doamna in etate, cam lejer imbracata, cu nimic pe cap... mergea stoic prin ploaie. Cand a ajuns in dreptul meu s-a uitat in ochii mei si a tras concluzia:

 Ea: It's a really good weather... if you're a DUCK!
 Eu (razand cu spume): I'm not! 
 Ea: me neither! That's life, always in the wrong place, dear!

 Si-am plecat amandoua mai departe razand in hohote printr-o ploaie care putea usor ineca si cea mai viteaza ratza. 

miercuri, 6 ianuarie 2016

You are my friend!

  Ne-am intors la scoala dupa vacanta si am fost intampinata cu chiote de bucurie. Cum dadeau cu ochii de mine piticaniile racneau "aaahaaaa, the nice lady!" :)))))))) Sa ne intelegem, nu ca as fi vreo vedeta dar la cantina eu sunt aia care nu-i obliga sa manance atunci cand ei nu vor. Si ei nu vor cam niciodata. Celelalte doamne ii preseaza, se tin de capul lor sa "mai ia o gura" ca sa nu le fie foame ulterior. Pe mine una ma doare undeva daca ei mananca sau nu, tipii astia nu pun SARE in mancare... as in deloc. Cum mama naibii sa mananci morcov fiert fara sare? Sau orice mancare fara sare. 

  Mancarea oferita de scoala e... destul de sanatoasa. Nu stiu de ce anume depinde asta, ca daca ii auzi pe unii romani o sa iti zica ca mvai, o porcarie. Nu e chiar asa. Adica multe chestii bio, organice, bune.......dar fara sare! Se arunca tone de mancare pentru ca oamenii au dat-o in sfintenia fara sare si nici un condiment. Singura condimentata e cea indiana (le dau uneori o chestie care miroase a ciorapi dar despre care fi-mea a zis ca e delicioasa). Mara a rezistat la cantina fix 7 zile. Adica o saptamana de cinci si inca doua. Dupa care a explodat de nervi. Portiile nu sunt destul de mari pentru ea, in special partea de CARNE. Legumele ar fi minunate daca ar avea sareeeeeeeee, condimente, orice fel de gust. 

  Venea acasa si manca de pranz inca odata saraca, apoi a zis ca ea nu mai vrea ca daca pot sa-i dau eu. Eu am fost extrem de fericita pentru ca deh, asta inseamna ca am invatat-o cu mancare buna si gustoasa (sa nu va imaginati ca-i dau copilului tone de sare dar mancarea mea are gust). Si in plus cantina costa. Mult prea mult pentru ce ofera, serios. Si mancarea aia se arunca, ma doare sufletul zilnic cand vad cum copiii aia pleaca nemancati de la masa pentru ca ei nici nu stiu sa manance mancare gatita si mancarea nu e cum trebuie facuta. Dar eu nici n-o sa il oblig vreodata pe vreun om viu sa manance ceva ce nu-i place. Am eu o trauma din copilarie. Pana la 14 ani am fost fortata sa mananc 90 la suta chestii care ma faceau sa vomit. La propriu, uneori icneam la masa. 

  Deci eu nu oblig copiii sa manance iar ei au observat asta. Asa ca love :))))))))))))). Eu nu-i oblig nici sa-si ceara scuze cand se pocnesc unii pe altii in moalele capului, cum fac celelalte doamne. Eu rad si le zic ca nu e treaba mea ca cutare te-a pocnit imediat dupa ce tu l-ai muscat sau imbrancit. Get over it, dude! Si iar love pentru ca ei de fapt stiu sigur ca nu e ok, si mai stiu sigur si cand si-au cautat-o si au obtinut-o grav de la alt participant la trafic. Eu nu le suflu in cur cand pica pe jos ca niste clatite pentru ca alearga ca niste cai pe amfetamine. Get up and go on! Da, sunt mega atenta daca s-au lovit la cap sau daca cumva ar putea avea o mana sau un picior rupt, in rest... du-te nene mai departe, adineauri te grabeai undeva! Ii doare suficient fie capatzana fie orgoliul ranit, nu e cazul sa mai insist si eu. 

  De cand am fost "promovata" la partea de Reception Class (copilasii de 4-5 ani) am putut sa observ in detaliu natura umana in cea mai glorioasa faza a ei: aia incipienta. Care dicteaza ulterior viata oamenilor. Ii vezi. Le vezi caracterul de mici. Le vezi personalitatea si inclinatiile. Ii vezi pe aia care o sa minta si o sa fure si pe aia care o sa devina medici. Vezi femeile si barbatii si diferentele fabuloase dintre ei. Vezi tipologiile. Vezi copiii neglijati acasa. Sunt copii care vin sa ii iei in brate sau se lipesc de tine ca puricele de caine. 

  Azi doi indivizi minusculi m-au ginit cum am intrat pe usa cantinei. Merg acolo sa-i astept sa manance si sa-i duc in cladirea unde au ei sediul, sa stam la ora de joaca. Cum m-au vazut, unul a racnit "You're my frieeeeeeeeeeeend!" la care celalalt a dezbatut: "Noooooooooooo, you're myyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy friend!". Le-am zis ca-s prietena tuturor, sa nu se supere nimeni, au fost foarte incantati de idee :) Cumva ies plina de energie de acolo in fiecare zi. Desi si oboseala e pe masura, dupa o ora de vazut niste multe zeci de copii care alearga pe teren in miscare perfect brauniana, te ia capul. Iar eu nu-s o persoana care sa aprecieze prea mult copiii altora :))))))

  Stiu, suna cinic. Pe a mea o iubesc. Imi mai plac si altii, dar in marea lor majoritate, copiii altora ma enerveaza sau in cel mai bun caz ma lasa perfect rece. Evident, ovarele tresar la vederea bebelusilor dar astia mai mari si plini de tot felul de idei opuse parerii mele despre cum ar trebui sa fie un copil... nu pot sa zic ca ma atrag in mod special. Dar, la fel de evident, cand ii vad cum vin si se lipesc de mine sau ma iau de mana si imi zic "you're the best" sau alte chestii pe care doar un copil mic le poate spune cu atata dezinvoltura... ma topesc si ma indragostesc de ei. 

  Cea mai tare e Emma. Sora mai mica a unei colege de clasa a Marei, Fiona. Fiona e cea mai blonda si cea mai frumoasa si cea mai desteapta din scoala. Si ea a adoptat-o pe Mara din ziua unu, i-a fost prietena si a inceput sa invete romana de la Mara :)))) In ziua 3 Fiona m-a prins in curte si mi-a numarat in romaneste pana la 11. Acum Fiona a tot fost bolnava rau de tot, a lipsit cam 2 luni de la scoala iar sor-sa era intrigata despre cine e Mara pentru ca Fiona de acasa tot intreba de ea zilnic. Emma a aflat cine e Mara si a mai aflat ca "mama lu' Mara e la pranz pe teren". Si a venit la mine, s-a prezentat foarte politicos si a inceput sa turuie ca un om mare. 

  In secunda aia m-am vazut pe mine cand eram de varsta ei. Tipei nu-i place sa se duca sa alerge cu toti nabadaiosii aia, fetele o ingretoseaza pentru ca "nu-s prietene bune" iar baietii nu prea vor sa se joace cu fetele. Si cum ea e mai firava si mai politicoasa ca mine, n-a reusit sa se bage in gasca lor. Asa ca ea cauta un adult serios cu care sa poata sta de vorba la pauza. Vine absolut in fiecare zi cum iese de la masa... ma pomenesc cu ea langa mine si cu un "hello" mic si blond aruncat in timp ce ea tzopaie ca o capra in doua picioare. N-are ciorapi lungi, sunt 10 grade afara, n-are nici geaca pe ea si repeta obsesiv "mie nu mi-e niciodata frig" :)))))))

  E clar ca duce lipsa de conversatie, mi-a povestit toata viata familiei ei, ea e copilul mijlociu, mai e Fiona mai mare si cu probleme de sanatate si un bebelus. Deci Emma e fiica ploii, n-o baga nimeni in seama in ecuatia asta. Acum, dupa vacanta, cand am zarit-o am deschis de departe bratele catre ea a semn de imbratisare. De la cincizeci de metri s-a pus pe alergat cu bratele deschise catre mine ca si cand nimeni niciodata n-o imbratisase. S-a aruncat pe mine, mi-a prins picioarele cu mainile cat sa ma darame si m-a strans cat putea de tare dupa care a soptit cu nasul in geaca mea "Happy New Year, I've missed you!". 

  

sâmbătă, 2 ianuarie 2016

Primul Revelion

  Gata si cu primul nostru Revelion in Anglia. A fost misto. De cate ori zic ca nu ma mai poate uimi cu ceva felul in care se intampla lucrurile pe aici, de atatea ori ma uimesc. 

  Pai pentru ca dupa o zi de invartit prin bucatarie si mancat diverse, cand a venit seara si odata cu ea si maretul eveniment zis Revelion, cum butonam noi asa televizorul mai mult din curiozitate... am dat peste un nene care canta. Bai si canta misto, urechea mea a tresarit, m-am uitat catre ecran... ma, cine e asta ca parca la moaca nu mi-e cunoscut. 

  Ascut urechea mai bine, imi tot veneau in cap amintiri din adolescenta. Mda, canta Brian Adams live la Londra. Nu era nici Loredana, nici Gutza, nici vreo populara zbierata din rarunchi. Nu nene, era Brian Adams. 

A prestat omu' absolut genial!

  M-am bucurat enorm, imi place vocea lui teribil. Am si dansat de nebuna. Fi-mea capitulase pe la 10 jumate in mod absolut incredibil (vacanta in care s-a culcat mereu prea tarziu isi spune cuvantul), s-a facut 12 am pocnit o sticla d-aia care pocneste si ne-am uitat la astea:

Cum o fi sa fii acolo? Cred ca la anul stiu ce vreau de Revelion :D

   Artificii n-au fost decat la televizor si seara mai devreme undeva in centru. In rest n-a pocnit nimic pe strada asa ca ne-am culcat linistiti repejor ca niste batranei obositi ce suntem. Iar a doua zi, la televizor n-au fost "reluari". N-au fost stiri despre "cum s-au distrat englezii de Revelion" cu imagini cu fufe dansand pe mese in baruri sau ore in sir de rememorari. Nu a fost o stire cu "Brian Adams a cantat la Londra" :))))) Totul a revenit cu gratie la normal. Si gata. Sa inceapa 2016. Presimt ca va fi epic.