vineri, 26 aprilie 2013

O zi la Ruse si noi doi

  Noi doi, dupa cum bine constatam ieri, la circa 16 ani fara patru luni de cand ne cunoastem si ne iubim....nu ne plictisim unul cu altul. Mi-a zis el sa merg cu el sa facem niste ceva hartii pentru o masina la Ruse. Zis si facut. Ne-am pornit pe la 9 fara ceva, ca nu suntem in stare fizic sa ne urnim mai devreme...si am purces spre Giurgiu. Evident cu stationare in Bucuresti si luat de masina in cauza pe platforma. Cum e in Bucuresti? Bai, e nasol rau. Jur! E groaznic. Ne-a luat doua ore de la 10 la 11 spre 12 sa iesim din hidosul Bucuresti...nene, de ce e lume pe strada la ora aia? Someri nu pot fi, prea au toti masini la indemana. 

  Ma rog, nu mai conteaza...el i-a blagoslovit pe toti soferii de doi lei care stiu sa semnalizeze fix dupa ce au facut stanga...si multe altele. Eu am fost coapta de un soare de aprilie care m-a facut sa ma ingrozesc din nou la ideea de "vara" care urmeaza. Fiecare a injurat dupa pofta inimii. Eram fara copil. Lucru rar in familia noastra, de data asta din cauza de lipsa pasaport valabil pentru minora din dotare :)

  Am ajuns la locul cu pricina, unde Marse a avut o conversatie geniala cu un domn bulgar. Care ii zice inevitabil "Ce faci duomnuleeee" pentru ca duomnule e cam singurul cuvant romanesc pe care il nimereste. Insa e vorba de un lucrator din service bulgaresc. Ma intreb in ce limbi stiu sa zica domnule lucratorii din "servisurile" romanesti. Apoi il intreaba bulgarul "ce facie Basescu?" la care i se raspunde "sa-l ia dacu'"..."da' Ciausescu? ..."sa-l ia dracu' si p-ala, sa-i ia pe toti"...la care mosuletzul ..."DRACU-TOTI". Concluzia corecta. 

  Am vizitat Mall-ul din Ruse. De unde mi-am cumparat chestii ieftine. Orice ai vrea e mai ieftin in Bulgaria. De la deodorant la chiloti. I-am luat Marei cel mai dragut costum de baie care a costat undeva la 10 lei romanesti. Stiu asta pentru ca (din nou) am umblat ca o capra oarba cu telefonul in mana calculand preturi leu-euro-leva...si invers :))) La Carrefourul de acolo ai toate sansele sa iei foarte multe chestii mult mai ieftine ca la noi. 

  Am fost si am mancat la restaurantul "Happy". Care e un fel de restaurant-franciza adica un fast-food cu pretentii. Un fel de "Miec Duonalds" de balta. Adica locatia super misto, personalul de imi venea sa il iau acasa...si mancarea un rahat de mare angajament. Foarte scumpa. Mancam la Alioli de banii aia! Adica era scumpa pentru calitate...si cantitate. Eu mi-am luat niste "mici" pentru ca stiu stilul de "mic" bulgaresc si grecesc, sunt o tocatura mult mai misto. Si acestia chiar erau. Pacat ca erau insotiti de fix 9 bucatele firave de cartofi prajiti si circa 65 de grame dintr-o salata de varza cu morcov...facuta mai demult. Lasata sa stea la aer. Pacat de carnita aia buna. Noroc cu rachia Burgas si mai buna, ca nu mai bagi de seama prea tare ce mananci :))))

  Marius a luat un soi de tocanita (io-s de vina, in poza arata genial) care continea asa de multa vegeta (sau ceva asemanator) incat se simtea un gust pregnant si era sarata de lesinai. Apoi ne-am dres cu niste calamari prajiti da' uleiu' iar era de sezonul trecut. Apoi niste mini-clatitute cu gem, alea au fost bune. Total 48 de leva deci cam 120 de lei. Deci nah...cam mult pentru niste mancare fast-foodistica.

   Dar! Si aici vine un mare dar...Orasul Ruse. Circa 150 de mii de locuitori deci oleaca mai mic ca Ploiestiul. Dar la ei se poate. Se poate un centru istoric in care cand intri vezi ca e mult, mult mai frumos si mai ingrijit decat asa-zisul centru istoric al Bucurestiului. In Ploiesti nu mai avem asa ceva din cauza ca ne-au tras niste domni cateva bombe pe cand cautau rafinariile si nu stiu deloc de ce au nimerit cativa kilometri mai incolo. Probabil bausera. Ruse produce. Are zona industriala, de aia si arata asa rau mare parte din extremitatea sa...insa Ruse are multe fabrici diverse care produc lucruri. Ruse e un oras viu. Respira. Respira comert, respira turisti. Ieri la Hapi erau doua mese cu nemtzi, inca altele cu romani...la Ruse vin oameni.

  Promenada din Ruse e asa de frumoasa, cladirile vechi sunt ingrijite si renovate, parcul de acolo bate la fund multe parcuri de pe la noi. Restaurante plasate frumos, ca in Grecia...cu spatiu suficient pentru pietoni si gura-casca. Frumos rau. In soarele asta de primavara, cu pomii infloriti si cu iubitul meu de mana...am fost real fericita si parca timpul a stat in loc. Am ras, ca de obicei...am ras de toti si toate...Ne-am plimbat pe acolo de mana, ne-am gandit evident la Mara...Ne-am intors acasa printr-un apus tare frumos pe o autostrada pustie. Daca stati in Bucuresti si vreti sa va relaxati o zi, mergeti la Ruse. Lasati-o naibii de Valea Prahovei...fugiti pana la Ruse, mancati ceva bun pe promenada aia frumoasa, plimbati-va de mana, pupati-va si aduceti-va aminte cat de frumoasa e viata langa omul pe care il iubesti ca pe tine. Cam asa:

In Ruse sunt MULTI POMI!

Verdeata peste tot.

i-am zis sa zambeasca frumos...si a iesit ASTA...:)))))

"hai fah sa-ti arat Rusele"

frumoasa promenada

la Happy pe terasa, extrem de frumos si niste oameni minunati care zambesc cu drag!

sete mare, isi dorea o limbutza de soparla :)

inca niste promenada

dragostea vietii mele in apus spre casa...il iubesc de mi se infunda urechile!

  

  

miercuri, 24 aprilie 2013

La piata

  Urasc. Decat sa ma trimiti intr-o piata mai bine ma omori. M-am dus azi ca sa mai iau niste ceapa verde, ridichi, branza de oaie...mna, d-astea de primavara cat de cat mai naturale ca de cele de supermarket ne-am saturat o iarna intreaga. Bine, daca "taranul" ar fi un taran si nu un etnic non-maghiar de culoare incerta...ar mai fi cum ar mai fi...

  Ajung in haosul ala si imediat sunt acostata. Si nu de masculi cum ar fi normal...ci de niste babe. Care urla catre mine "hai domnisoara sa iti dau o ceapa". Trecand peste apelativul domnisoara de care sunt sigura ca n-o sa scap niciodata pentru ca am fata rotunda si ma imbrac sport...ajungem la zbieratul dupa mine care ma oripileaza intotdeauna. Cumpar doar de la cei care TAC. 

  Nene, io am una mica si sfrijita care tipa dupa mine de dimineata pana seara prin casa. Ma simt acostata urlacios suficient. Nu simt nevoia sa fiu strigata, trasa de maneca...iar faptul ca incerci sa imi infigi o ridiche in ochi cand trec pe langa taraba matale n-o sa ma faca sa scot banu' sa o cumpar. Te urasc. Tine-ti ridichea la locu' ei si lasa-ma naibii sa imi gasesc creierul in haosul asta. 

  In noua cazuri din zece uit de ce am venit in primele trei secunde dupa expunerea la "piata". Uit si cum ma cheama. Verific preturile doar cat sa ma amuz cum sunt toti intelesi sa dea cu acelasi pret. Veirfic vanzatorii sa nu fie prea negri...si nu la unghii ma refer. Cumpar in general de la mamaitze tacute care au marfa putina si mainile batatorite de munca pamantului. Imi fac trei cruci cu limba in gura in speranta ca mamaie n-a descoperit "prafurile" cu care sa omoare gandacu' de Colorado si buruiana dintre brazde. In Romania e o loterie. Legumele sunt pline de cacaturi in hipermarket insa cele de la tarani pot fi mult mai pline din simplul motiv ca romanu' daca a gasit el un praf, un medicament, ceva...o sa puna cu galeata. Las' mai bine sa fie decat sa nu s-ajunga...

  Daca intru in Hale la camera cu branzari...Acolo e ca la Ninja...sar cinci-sase cutite incarcate cu branza sa iti scoata ochi dintr-o suflare. Oracaie toti deodata "mai veche sau mai nesarata?" dupa care incep cu strigaturile ca la nunta "aiiiiicea duomnishuaraaaaaaaaaaa, ia d-aiciaaaaaaaaaa". Nu iau, ba. Nu iau nici de a dracu. Ca pe tanti Dochia mea de la care iau branza de mai bine de 10 ani tot asa am ales-o. Ea tacea. Si pentru ca tacea m-am dus sa gust de la ea. Si ea, culmea, da' nu zice ca e de la Sibiu. Al dracu' Sibiu n-are el numar de locuitori cati vanzatori de "branza de la Sibiu" sunt in toata tara asta. N-are Romania oi cati ciobani vand "branza de Sibiu". Pentru ca romanu' e un prost ingalat care nu o sa priceapa niciodata ca mustarul de la Tecuci e tot un mustar. E la fel. Ba chiar mai prost. Si branza e fix aceeasi si din Prahova si din Sibiu. Ca nah....tot un fel de oi ie si astea. 

  Tanti Dochia are o mutra rotunda, o basma in cap si un zambet mare si tacut. Si cea mai buna branza pe care am mancat-o eu vreodata. O face pe placul meu. Si o face mereu LA FEL. Nu ea, sotul ei. Ea o vinde in piata si ofteaza de cate ori ii arati ca vrei bucatica aia mai mica, pentru ca nu ai bani si oricum iti vine sa plangi cand auzi copilul ca cere la Hale la tanti Dochia. Are urda buna, aia e mai ieftina si Mara o iubeste cu o ardoare fantastica. I-o frec cu smantana si cu usturoi si o mananca cu lingura cate un castron odata. Daca e vara ii pun si rosii cubulete. Si neaparat oregano! 

  La piata risti multe. Risti sa pleci fara portofel. Sau fara geanta, ca baietii de etnie non-maghiara s-au invatat sa taie barete la marea arta...te tii aprig de bareta gentii si habar n-ai ca mai ai doar bareta, geanta e pa demult. Risti sa iti pierzi creierul de mirosurile diverse care bantuie. Risti sa te iei clar la bataie cu jegosii care iti arata marfa frumoasa si in punga INTOTDEAUNA tu gasesti numa' mizerii si stricaciuni. Deci al dracului Houdini era nimic nene! Era un cacat cu ochi fata de astia care iti arata capsuna mare si frumoasa si tu pleci cu bors in sacosa. Si esti vesel ca "ie mai ieftin domnle". E pe naiba...cel putin un sfert din marfa cu care vin din piata e aruncabila. Deci nu, nu e mai ieftin, e doar o iluzie stupida. Daca mai pun si furaciunea cantarelor...nu ma mai gandesc ca fac spume la gura si ar fi pacat. 

  Dar...am fost sa iau copilului capsuni...ca ma intreaba de ele de asta toamna. Am luat. Sunt acre si n-au prea mult gust dar ea o sa fie foaaaarte incantata. Ah si maine ma duc in excursie la Ruse cu sotul meu care are niste trebi pe acolo. Deci am ajuns sa am bucurii d-astea minore. Da-s bune si astea zic...

marți, 23 aprilie 2013

Ghid de cumparare a cadourilor pentru copii

   Aceasta postare se doreste a fi un pamflet. A se trata ca atare

  Sa zicem ca trebuie sa mergi undeva unde e un copil. Si ori e ziua lui, ori nu e dar "nu se face" sa te duci cu mana adanc infundata in posteriorul propriu. Nu stiu de ce, asa e "politicos" sa ii "duci ceva lu' ala micu'". Oricare ar fi cazurile, trebuie sa urmezi niste reguli pentru a-ti asigura un minim succes. 

  Daca esti un barbat singur si totusi mama ta ti-a zis ca "nu e frumos" sa te prezinti gol...mai bine ia un loc. Ia o bere, relaxeaza-te. Uita de invataturile de acasa. Orice ai incerca sa iei o vei da in bara. Nu, fetitele nu au nevoie de un kit de dans la bara. Iar pe baietei nu-i poti imbraca intr-o uniforma de pompier d-adevaratelea doar pentru ca ai tu un cumnat care a lucrat la garnizoana. So, relax. 

  Daca esti o femeie singura si iti doresti mult o familie si copii...iti dorim succes. Esti doar un pic mai bine ca domnul de mai sus, insa nu te forta prea tare. Gandeste! Citeste pe eticheta varsta pentru care sunt jucariile. Spre deosebire de el tu s-ar putea sa ai aceasta abilitate. Berea nu e buna, faci burta si dup'aia nu te mai ia nici dracu'! 

  Daca esti un cuplu fara copii, sau faci parte dintr-unul...ia un loc. Ia doua beri, pentru voi presiunea e si mai mare. Pe voi va asteapta toti la usa cu vesnica si tampita intrebare "voi cand faceti unul???". Apoi gandeste-te bine cand ajungi la raftul cu jucarii. Daca contine vopsea, abtineti-va. Nu e o idee buna. Nu, nici daca vopseaua e insotita de multe stampile cu care sa o depuna glorios pe toti peretii casei. Vopsea si stampile doar daca minorul are spre 4 ani. Jocurile de tot felul sunt indicate doar in masura in care doriti sa va prezentati zilnic la aruncatul cu zarul. 

  Daca ai copil dar e mai mic decat cel la care mergi...nu te apuca sa iei lucruri cu care ti-ai dori tu sa vezi copilul tau jucandu-se. Mai bine intrebi. In orice caz, ia o bere...te va ajuta sa decizi mai relaxat. 

  Daca ai copil dar e mai mare decat cel la care mergi...nu rascoli tot magazinul dupa ceva ce i-a placut copilului tau. S-ar putea ca asta la care te duci sa nu dea doi bani pe ceva-ul pentru care tu esti acum capabil sa rastorni muntii. O bere?

  Daca ai copil fix de aceeasi varsta cu cel la care mergi...e o idee buna ca orice ai lua sa iei in dublu exemplar pentru ca altfel va iesi cu paruiala. Vor vrea amandoi ceva-ul. Nu e bine. Tu poti lua doua beri pentru ca acolo oricum va fi haos si pretul a doua jucarii s-ar putea sa te intristeze oleaca. Ia loc, rasufla. 

  Daca ai avut copii care acum au la randul lor copii si-sau nepoti...sincer n-ai ce sa cauti acolo, despre orice ar fi vorba. Bunica-mea i-a luat Marei la fix 1 an un soi de masina de razboi cu niste soldati care urlau si impuscau lucruri, masina zbiera si fugea singura prin casa. Mda. Am dat-o cadou acum o luna unui baietel de 8 ani. Nici acum nu-s perfect convinsa ca nu l-am traumatizati si pe ala. Fi-mea cand a vazut-o prima data se suise in cap la ta-su ca pisicile alea de se agata in pomi. Se ingalbenise de spaima. 

  Oricine ai fi, nu duce copilului zahar. Nu are sens sa faci asta daca vrei o vizita placuta din care sa iesi intact si cu toate hainele imbracate pe membrele corecte. Ale tale. Iar daca parintii iti spun dinainte, sau in momentul ala ca minorul nu consuma zahar deoarece nu i-ai dat niciodata...nu incerca sa i-l bagi pe gat. Nu incerca sa mituiesti copilul, el e mai destept decat tine. In general, nu fii tampit. Mai bine ia o bere!

luni, 22 aprilie 2013

Inscrierea la scoala. Partea unu.

   Presimt un roman foileton :))). Asadar fusei. Cu actele pe care le gasisem pe site la ministerul cu pricina. Nu. Nu erau destule "alea" mai trebuie "altele". 

  Om informatizat cum sunt m-am bagat la ministeru' si am facut "cererea pentru inscriere la clasa pregatitoare" pe site, online. Ne-am dat dracu'. Doar ca ne-am dat numa noi. Adica aia din minister si cu astia de mai avem cate un boton sau doua la indemana. Am ajuns dimineata la scoala cu inima cat un purice. Stiam sigur ca nu va fi simplu. Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul. 

  Dau sa intru in scoala. Usa ferecata. Scrie pe ea mare ca intrarea se face doar pe baza de cartela. Auoleu. De la etaj un pusti imi face vesel cu mana. Ma bufneste rasul, il salut inapoi si ii zbor un pupic prin aer. Rade si fuge. Vad o sonerie. Apas pe ea si aud cum suna cu bing-bing, tra-la-la si bang-bang. Zic hait ce de zgomot. O doamna draguta imi deschide usa si ma pofteste zabind "poftiti, poftit". Da' nu ma intreaba nici cine sunt, nici de ce am venit, nici daca am pusca la mine sa fac f'un genocid. Ca altfel de ce ar tine usa ferecata ca la parnaie? 

  Intreb de secretariat mi se arata o camaruta cam cat un pat de mare. Contine o doamna. Camaruta, nu patul. O doamna voioasa, pe la un patruj'doi de ani asa...doi dinti din fatza lipsa, ruj dat generos, probabil ca sa acopere noaptea din gura. Ma duc cu caciula in mana si ii zic ca am venit sa "validez inscrierea copilului". Asa scria pe site la ministeru'...ca cica te inscrii acolo, da' parca n-are destul farmec, asa ca te duci dupa aia la scoala si "validezi inscrierea datelor"...adica de fapt te duci sa il inscrii cu toate actele la tine, copie plus original :)))). Cucuoana cand aude de validare deja se pierde. Ii explic ca eu am facut cererea pe site la minister si cand o vad cat e de confuza ma gandesc ca poate nu stie ce e ala "sait" in pana mea asa ca o las un pic sa mai rasufle. 

  Imi spune ca "aaaa, nuuu doamna, ca datele alea nu vine la mine, io nu le am". Rad si ii dau actele. Se gandeste totusi sa caute in sistem dupa cnp-ul copilului. Asta doar pentru ca azi in scoala e o simulare de ceva si ea nu poate accesa sistemul in care sa bage datele. Evident, datele copilului si aplicatia de inscriere sunt in sistem :))) Foarte uimita ma felicita ca am trecut scoala in formular, ca cica poate de aia ii apar. E clar, e varza cucoana. Normal ca am trecut scoala, asa era formularul, nu te lasa sa nu alegi o scoala din oras. :))))

  Imi ia actele, verifica, opreste copiile, ma mai pune sa mai semnez doua hartii, ii explic cum ne-a trimis proasta aia la evaluarea curului inutil, e deacord ca nu trebuia. Imi spune ca adeverinta medicala pe care o am nu e buna. Ca aia "ierea pentru ievaluare, astealalate ie altele, pentru inscriere". Si ca imi mai trebuie adeverinte de salariati neaparat cu functiile noastre. Probabil in vederea jupuirii ulterioare de bani ca altfel nu-mi explic. Si copie dupa certificatul de casatorie. 

  Imi spune ca "doamna e foarte minunata" si o intreb despre ea. Peste cateva secunde apare si doamna. In prag de pensionare, vorbeste tare ca si cand ar fi oarecum surda. Destul de draguta, pare inteligenta la prima privire...a fost suficient de draguta incat sa imi spuna despre tot ce am intrebat si sa ma duca sa imi arate clasa. S-a purtat ca si cand as si fost un "client" si ca si cand as fi fost un "om" si "o mama", nu un copil de cinci ani, deci pana aici mi-a placut de ea. Dar n-am asteptari prea mari ca mi-a placut initial si de tampita asta de educatoare care in 7 luni mi-a demonstrat ca e o incompetenta si o dobitoaca dincolo de ce mi-as fi putut eu imagina cand am vazut-o prima oara pentru intaiasi data...

  In scoala e frumos. Nu pute. Miroase frumos, e curat, elegant, cochet. Baile si cam tot restul sunt la nivel mai mult decat civilizat. Mi-am bagat nasul pana si in bai :))). Clasa e mare, spatioasa, amenajata pentru copii mici. Cica pana acum sunt 35 inscrisi si daca nu mai vin inca 17 ca sa faca 2 clase...vor fi foarte multi. Asa ca e bine...va fi un haos total :))))

  Acu' fug sa duc copilu' la gradinita, sa bat educatoarea cea cretina care m-a trimis la evaluare si la luat de adeverinte medicale inutile, apoi ma duc la banca, apoi ma duc dupa urmatoarea adeverinta care sa speram ca va fi buna. Apoi fac niste urzici. 

duminică, 21 aprilie 2013

Vise de vara

  Sau cum e la 2 Maiul meu.....

pe terasa la umbra

niste midii proaspete

niste terasa de la etaj

niste rapane mancate anterior :D

rasarit

idem

pescarus sobru
am nimerit in balta!

o camera la noi

  Casa noastra. Ma duc sa visez in continuare :)


vineri, 19 aprilie 2013

Evaluarea psihosomatica. Cat fac 7 plus 6?

  A zis lumea sa mai scriu si lucruri pozitive asa ca azi ne radem. Bine, eu era sa lesin de nervi mai devreme, dar cum am reusit sa ma repun pe pozitii, pot acum sa va povestesc din nou despre sistemul educational din frumoasa si minunata tara in care respiram. Cine citeste p-aci stie ca am fost anuntata acum catava vreme ca nu am cum sa am "clasa pregatitoare" in gradinita unde copilul meu tzopaie. Pentru ca nu e "acreditata" pentru asa ceva. Si ca trebuie sa mergem la scoala. 

  Si atunci am zis ok, mergem la scoala la grupa pregatitoare. Ea are acum 6 ani, nu vreau sa o dau la clasa 1 de la 6 ani si un pic. Nu vad sensul. Zis si facut. Ma pun pe ascultat stiri, ascut urechea la subiect. Ma lamuresc cat de cat. Ma duc la gradinita si doamna imi zice "pe 8 aprilie la 9 jumate sunteti programata la evaluarea psihologica".Imi da si un bilet cu actele necesare. O intreb daca "trebuie" acea evaluare ca eu intelesesem ca e pentru copiii care vor la 6 ani in clasa 1. Sau pentru cei care intra acum la 7 ani la clasa 1 fara acea clasa pregatitoare. "Duamna" cea mult-prea-mirifica ma asigura ca da, trebuie evaluarea! Si ca sa mergem. Pe 8 aprilie am fost usor ocupata dupa ce pe 7 aprilie am venit la ora 1 noaptea de la spital asa ca am uitat complet ca trebuia sa fiu a doua zi acolo. Am sunat si am reprogramat.

  Programare azi la ora 3. Mara mi-a zis ca ii e "frica" inca de dimineata. Si ca nu vrea si ca ea nu o sa vorbeasca cu doamna aia. I-am zis, i-am povestit cum cred eu ca o sa fie...ca de stiut ce naiba era sa stiu, nimeni nu spune nimic. Ca doar nah, noi suntem niste retardati, cum ar fi sa ne zica dinainte ce anume e acea evaluare. Mara nu vrea sa vorbeasca cu adulti straini in marea lor majoritate. Nu mereu si nu cu oricine, dar ea de mult timp considera adultii care se baga in sufletul ei niste "pain in ze ass" la modul grav. Cu copiii n-are nici un fel de problema, si nici cu anumiti adulti, cei care o lasa in pace pret de cinci minute dupa ce ii vede prima data in viata ei. Pot sa numar pe degete oamenii care au facut asta in ultimii sase ani...si cu toti a vorbit imediat ce a dorit ea sa o faca.

  Nu zic ca nu mi-e greu in situatia asta. Sunt babe care vin la ea pe strada pentru ca are ochii aia mari si frumosi...si trag de ea fizic. O trag de o manuta, o ciupesc de obraz, o ciufulesc in cap. De multe ori nici nu apuca sa planga, dar o vad cum se simte violata. Cum inclesteaza dintii si merge mai departe catranita. Daca e un adult care doar vorbeste cu ea dar in mod insistent "spune-mi cum te cheama, spune-mi x,y,z"...are aceeasi reactie. De curand cand eram la prietenii nostri in vizita si a venit un unchi de-al lor pe la ei...i-a adresat doua vorbe, nu l-a bagat in seama apoi el s-a oprit si si-a vazut de treaba lui. In cateva minute a venit Mara si mi-a soptit la ureche "mami, mie imi place de domnul asta". Am intrebat-o de ce si mi-a raspuns cu naduful adunat de sase ani: "pentru ca NU a VORBIT cu mine, mami!". :)))

  Paranteza despre ea inchisa...azi intram dupa 40 de minute de asteptare...in camera cu evaluatoarele. Doua la numar. Una mai intzepata in cur ca alta. Ziceai ca picasera cu parasuta si, ratand aterizarea, au luat cate o suta de metri de tzambre de gard in cur. Cum am intrat Mara a pus ochii in pamant. Zic gata, pa....s-a dus naibii "evaluarea". Scot actele si ele incep amandoua, ca vulturii, sa o bombardeze cu intrebari si cu constatari. Trecusera 5 secunde si ele erau amandoua:
  Proasta(blonda, ochelari, circa 30 de ani): vaaai, asa de timida esti? cine te-a suparat?
  Semi-proasta(era la genunchiu' broastei fata de prima, stearsa, circa 42 de ani): lasa ca uite o sa vorbeasca cu mine
 Eu (proasta clasei, 33 de ani) (in gand, asa cum s-a desfasurat majoritatea conversatiei): mna, tu esti mai breaza, o sa vorbeasca CU TINE
 Semi-proasta: pai nu putem sa va dam nimic daca nu vorbeste cu noi. Mara incepe si urla.
 Eu: si atunci ce facem? ea asa face la oameni straini.
 Proasta: aoleu, si la copii straini? 
 Eu: nu, cu copiii nu are nici o problema, cu adultii care sunt prea aproape de ea (la momentul asta Semiproasta era cu nasul la fix 4 centimetri de nasul Marei) si care ii vorbesc insistent. Sa asteptam un pic.
 Semiproasta: eee, pai noi nu avem timp sa asteptam. Hai sa ne jucam cu mingea.
 Eu (suflu adanc si tot alinand copilul care plangea): Hai sa ne jucam cu mingea, ii arunc mingea, n-o vede de lacrimi...apoi o vede si o prinde mai ceva ca Dukadam. 
 Ele in cor: aaaaa pai gata, asta era "o proba" ai un punct. 

   Dupa care s-au repezit amandoua sa ii mai ceara niste lucruri sa faca si Mara a inceput iar sa urle. Dupa care am mai rugat-o frumos sa nu mai planga. Dupa care mi-a spus Proasta cum ca trebuia sa caut "ajutor de specialitate daca am vazut ca copilul are o problema". Eu nu cred ca "are o problema" ca daca credeam precis luam masuri. M-au sfatuit sa "o duceti printre adulti". Really? Intr-un bar e bine? Pana acu' ma sfatuiau toti sa o "duc intre copii" caci, vezi, in Romania asta jmechera un copil e considerat handicapat daca nu e la gradinita de la 2-3 ani. Acu' e bine, o dam pe adulti!

   Dupa care tot Proasta mi-a zis, DE FATA cu copilul meu de 6 ani diverse gen "e datoria dumneavoastra de parinte sa o ajutati sa se dezvolte emotional" si alte lucruri la fel de simpatice. Dupa care tot incercau ca doua retardate sa o pacaleasca pe Mara cu diverse tertipuri iar ea, printre lacrimi, le-a strigat uitandu-se doar la mine :"Nu incercati sa imi distrageti atentia!!!" la care amandoua au picat pe spate si Semiproasta a si zis "si noi mai vrem sa o evaluam...haha...". Taci ca te-ai prins cucoana!

  Poate ca fix copilul ala care nu e in STAS-ul vostru de idioti, poate tocmai ala e un pic mai altfel. E a mea, nu pot sa zic ca e mai desteapta sau mai speciala. Dar stiu sigur ca raspundea la tot ce aveau ele de intrebat cu o emisfera legata la spate, ca sa zic asa. Nu aia e problema. Si nici de "socializare" si nici de "adaptare". Copilul asta a stat pana la 5 ani jumate cu ma-sa zi de zi si a mers la gradinita unde s-a adaptat extraordinar, a facut tot ce i s-a spus si chiar si in plus si a plans de circa 3 ori cate 3 secunde ca o lasam acolo dupa ce ea traise numai si numai cu familia. Deci nu, copilul asta nu are probleme de socializare si nici de adaptare. Copilul asta are o problema cu oamenii nesimtiti. Cu oamenii care zic "eu n-am timp sa astept ca tu sa fii confortabil, eu pornesc masina discutiei-socializarii-atingerii fara ca tu sa apuci sa iti pui centura"...Oare de ce cu alti adulti nu ne permitem asta? De ce nu ne bagam in nasul lor la doua secunde dupa ce intra pe usa? Pai pentru ca e de porc!

  Momentul culminant a fost cel in care Semiproasta a bagat nasul in acte si a inceput sa mormaie ceva. S-a uitat la mine si a zis "si vreti sa o dati la clasa 1?" Io, impacientata: NUUU, la clasa pregatitoare. La care ea zice 7 plus 6 egal 13. ????? Zic, da, de obicei. Se intoarce catre Proasta si repeta: 7 plus 6 egal 13!!! Aia era mult prea superioara si n-a raspuns, nu cred ca stia. Asta cica "pai e nascuta in 2007!" Io zic "da, imi aduc aminte, am fost de fata!". La care ea striga apoteotic: "pai doamna, nu va trebuie evaluare psihosomatica pentru clasa pregatitoare".

  I-am comunicat ca luni la ora 13 o sa auda ca a decedat o educatoare de la gradinita numarul....si ca o doamna in blugi si adidasi e dusa de urgenta la puscarie. I-am aratat biletul de la "duamna" in care ne scrisese adresa si ce acte sa ducem. S-au crucit, m-am crucit si eu. Daca o intrebam pe femeia care imi spala scara de bloc, ziceam ca-s eu tampita, da' asa am fost trimisa fix de la institutia de educatie a ministerului care a creat toata aceasta telenovela.

  Unde se face "evaluarea"? Pai la "Centrul Judetean de Resurse si Asistenta Educationala"! Suna pompos, nu? Suna asa, a Institutie Europeana. Era pe o strada intr-o casa care a scapat bombardamentului din al doilea razboi mondial cand a fost rasa mare parte din Ploiesti. O casa care arata ca atunci si care sta sa pice efectiv pe niste copii care intra acolo buluc cu parintii lor. Poarta de fier nu se deschidea. Am impins ca o doamna, apoi m-am uitat sa vad de ce nu se deschide. Atentie: teava de gaze exterioara a fost montata cu poarta inchisa! Ca sa deschizi poarta, busesti cu ea de circa trei-patru ori in teava de gaze. Eu nu, ca am zis ca nu se intra pe acolo, si stiind CE teava e aia am presupus ca nu am cum sa intru prin busirea unei porti grele de fier intr-o teava tot de fier prin care trec gaze. 

   M-am gandit ca ar fi aberant sa fac una ca asta, pe sistemul celui care a verificat cata benzina mai are in cisterna cu ajutorul unei brichete, ca inauntru era noapte. Sunt o proasta! Si am un copil "anormal", defect, si mai ales sunt o mama cam de cacat care nu si-a facut "datoria de parinte" sa isi dezvolte emotional copilul. Hai da-te dracu'!

  Vorba lu' Gordon Ramsay: "FUCK MEEEE! ARE YOU FUCKING STUPID???"

miercuri, 17 aprilie 2013

O luna si jumatate de nelinisti

  Pe 11 martie se intamplau lucruri. Nu imi revenisem bine ca pe 7 aprilie s-au intamplat inca niste lucruri. Asadar, dupa operatia de polip care sangera de zor si internarea la Boldescu a urmat un accident vascular cerebral minor si internarea la Judetean. 89 de ani si 3 luni. 

  Cand a venit sambata acasa de la spital era de circa 20 de ori mai rau decat cand o dusesem, in duminica anterioara. Mi s-a facut rau fizic. Nu se putea ridica deloc. Nu putea sa se miste deloc. Am dus-o la baie cu mult greu sambata si duminica. Luni m-am trezit cu niste dureri de maini si de spate incredibile. Incet, incet a inceput sa prinda putere. Poate pentru ca i-am dat de mancare cum trebuie, multe proteine. Poate pentru ca am dus-o la baie pe picioarele ei si a vazut ca nu e total neputincioasa. In spital n-au avut grija deloc de ea. Sectia de neurologie e ca un fel de circ horror. Poti vedea acolo cam orice. Si poti mirosi 15 saloane in care nu se deschide geamul din ratiuni de "curent" romanesc... toate saloanele se aerisesc pe hol. Urci 3 etaje pe scari si cand sa tragi niste aer la capatul urcusului dai de "ze hol"! Intr-una din zile mi s-a facut rau fizic din lipsa de aer si mirosuri diverse. M-a luat cu voma si lesin. Si eu nu-s o piersicuta sensibila!

  Azi m-a rugat sa o cantaresc. Am dezbracat-o. A ramas in picioare despuiata, doar cu pampersul pe ea. M-am uitat la ea. Zambea si isi frangea mainile de frig. Piele pe oase. Pampersul ala... care mie imi aduce aminte de puiul meu mic, de copane grase, dragoste si veselie, nopti in care Mara radea la mine cu ochii mari, zile de o fericire absoluta... pampersul acum pe ea era ireal. Am strans din dinti rau pentru ca m-a doborat imaginea asta. Mi-am muscat limba sa nu plang. Am adus cantarul... 47 de kile. Acum fix 2 ani avea 65 de kile si se vaita ca e "grasa". :) 

  Acum e mai bine. Se reface pe zi ce trece. Azi a mers singura la baie. E un corp puternic, un om efectiv sanatos. Nu are nici o "boala" de nici un fel. De aia reuseste sa isi revina. Dar daca vine cineva in vizita discuta numai despre cum ea e pe moarte si gata, domle, s-a terminat. Se vaita si se simte mai bine. Ca noi toti dealtfel :)) 

  Mi-a zis zilele trecute ca "tu esti bastonul meu cu suflet" pe cand o ridicam sa o pun in pat. Aseara mi-a multumit din nou si mi-a spus "ce ma faceam eu fara tine" dupa care am auzit-o cum se ruga pentru noi, astialaltii. Mereu mie mi-a fost mai mila de batranii in nevoie decat de copiii in nevoie. Poate ca presimteam ceva. Sau poate ca pur si simplu eu cred ca un copil care n-are nu stie ca n-are si se adapteaza. Un batran care isi pierde calitatea vietii, isi pierde puterea, isi pierde demnitatea... e mult mai rau decat un copil. Mi-e mila si de copiii bolnavi dar parca mai mila imi e de batranii Romaniei. Dupa tot ce am vazut in spitalul ala acum, la sectia de neurologie unde mai toti ajung din cauza de accidente din astea si unde toti sunt umiliti si tratati mai rau ca niste animale...

  Mereu imi zice ca tatal ei avea o vorba: "anii multi nu sunt buni." Incep sa cred ca asa e. O luna si jumatate de neliniste si de agitatie, simt ca imi pierd puterile. Si azi m-au alergat cainii cand duceam copilul la gradinita. Multi caini. Pentru ca o catelusa straina de acest cartier s-a indragostit de noi. Si s-a tinut dupa noi. Asa ca am mers cu bolovani aruncati pana la gradinita. Am ridicat copilul de trei ori pe sus sa nu mi-l casapeasca dulaii care veneau dupa cainele strain dar uitau de ce venisera si se repezeau la noi. Si iar mi-a fost sila de tara in care traiesc. Incep sa ma invat cu senzatia :)))

luni, 15 aprilie 2013

Cum te indragostesti

  De copilul altora. Cand ai prieteni apropiati si au copil cumva lesini cand auzi ca ea e gravida. Apoi stai toata sarcina si astepti ca la pupat de moaste sa vina minunea vietii. Afli ca e fata. Ti-o imaginezi, creezi in capul tau un portret. O sa semene cu ma-sa. O sa aibe gura ca ta-su. O sa fie mica de inaltime sau o sa fie inalta. 

  Acum un an pe la ora asta plecam spre Bucuresti sa fiu alaturi de ei cand le vine copilul pe lume, am sarit de la masa de Paste, am lasat toata familia in urma si am fugit. N-o sa uit niciodata ziua aia. Era duminica de Paste, era atat de liniste in oras si pe drumul national... era soare printre nori. Erau flori pe care le-am luat de la o babutza de pe marginea drumului. N-aveam destui bani asa ca i-am zis sa mi le dea cu cat am ca imi naste prietena si am nevoie de ele. A zis "ia-le si sa fiti sanatosi cu totii, mama". 

  N-a mers totul cum trebuia sa mearga. Ne-am speriat. Am vazut din nou cum arata un tata care isi vede pentru prima data copilul. Am vazut cum isi pierde sinea... cum dispare el cel dinainte si apare un altul in locul lui. Se vede cu ochiul liber. M-am vazut pe mine cum ma pierd in fata spaimei ca s-ar putea intampla ceva. Mi-am adus aminte de nasterea Marei si m-am infuriat din nou. Am injurat medicii din maternitatile romanesti fie ele private fie ele de stat. Am blestemat ideea de a "interveni" in procesul nasterii pentru a "ajuta" mama sa nasca mai "repede-bine-corect". Mi-am promis din nou ca fata mea va naste in alta tara. 

  Dar la final am vazut-o pe ea. Mica si suparata de prea multa lumina care ii intra in ochi. M-am topit. Era exact asa cum mi-o imaginasem. Perfecta. Semana cu ma-sa. Semana cu ta-su. Dar era un alt om. Era ca un pui de vrabie pe care il scoti din cuib de la caldura si e deranjat, ofensat si mototolit. Se uita cu un ochi deschis la mine de parca ar fi zis "tu cine naiba mai esti?". Si asa... m-am indragostit. La multi ani, Sof, iubita mea! Sa fii sanatoasa, puternica si mereu indragostita de familia ta asa cum esti azi. Sa ii cresti frumos pe parintii tai! :) 

   Astea sunt florile voastre din ziua aia! Mereu ma gandesc la tine, Sofia, cand vad clopotei! 

vineri, 12 aprilie 2013

Suntem bine

  Azi mi-au spus ca maine vine acasa bunica-cea-cu-noua-vieti. E bine, e sanatoasa, mai are gura un pic asa ca si cand nu e a ei intr-o parte cand mananca....In rest e totul bine. Nu stiu ce va fi acasa, si-a pierdut puterea in picioare de la atata stat in pat, o sa ne cam plimbam prin casa. Medicul neurolog, doamna doctor Nitu de la Spitalul Judetean Ploiesti (daca aveti vreodata o nevoie va garantez ca e un medic de mare exceptie!) a zis citez..."la varsta ei e o minune, se vede cat e de desteapta"...A dedus ea asta din faptul ca imi gaseste bunicuta facand integrame de zor de cate ori se duce pe la ea. :)

  Asa ca maine scapam de calvarul cu spitalul, o sa aibe un tratament permanent si speram sa fie ok. Am intrat sa va zic asta si sa va multumesc tuturor celor care mi-ati vorbit in zilele astea, care v-ati gandit la noi si la mine si care mi-ati dat putere din puterea voastra. Multumesc din suflet, oamenilor! Aveti grija de batranii vostri! 

miercuri, 10 aprilie 2013

Despre spaga medicala

  Sunt uluita. Oameni despre care as putea zice in alte contexte ca mai au niste fire de neuroni care le umbla prin cap...sunt foarte ofensati ca s-a facut un flagrant si ca un medic care a luat flagrantul e acum la parnaica. Ma rog, nu e inca si nici n-o sa fie probabil, dar aia e cu totul alta discutie.

  Ma uluieste fantastic lumea care a ajuns sa considere "normal" sa te duci la medic nu cu istoricul medical ci cu plicul plin. Ca oamenii aflati la mare ananghie incep sa aibe SI grija mare a spagii. "Ce ii dam, cui ii dam, cand ii dam"...nu conteaza ca omul ala poate NU cere nimic. Noi trebuie sa ii dam. Spaga, mita sau cum vrem sa ii zicem, folosului necuvenit...sunt o "traditie". Eu pariez ca si daca medicii Romaniei ar avea...sa zicem asa undeva la paispe mii de euro pe saptamana salariu...90 la suta din romanasii nostri s-ar duce cu plicul in  mana tremuranda si l-ar infunda mai abitir in buzunarul medicului. 

  Stimati concetateni, spaga nu este normala. Nu e o activitate nici legala nici morala nici NORMALA. Nici necesara in foarte multe cazuri. Eu la ora asta am o bunica internata care o duce cat se poate de ok fara nici o spaga la aproape nimeni. Am dat 15 lei la o ingrijitoare de la UPU cand m-a internat cu ea ca sa fiu sigura ca o ducem la un salon cu 3 paturi nu cu 10. N-am dat nimic la asistente, n-am dat nimic medicului de garda, doctorita care e un om care cred sincer ca mi-ar da cu plicu' in cap. Exista SI medici care se simt RAU cand le faci chestia asta. Si care chiar nu primesc bani. Aia se pare ca nu pricepe multa din lumea care azi striga sus si tare ca "asa trebuie, sa le dam, sunt saraci deci trebuie sa le dam bani"...

  La intrebarea perfect stupida cu "ce te faci daca nu mai avem doctori" eu as zice ca nu ma fac nimic. Si ca daca nimeni nu dadea bani in plus, medicii din aceasta tara faceau niste greve din alea misto demult. Ieseau, spargeau, dadeau guverne jos...se descurcau ei precis cat sa nu mai aibe salarii mizerabile. Stiu ce salarii au ei, nu ma intelegeti gresit. Imi vine sa vars la gandul ca un om care invata atata e platit de statul roman cam cat un muncitor de la Rosal. Cam 6 milioane are un rezident in anul 1 si cam tot atat are maturatoarea de la Rosal...Dar asta nu inseamna ca ne apucam sa facem din spaga o traditie si ajungem sa zicem mersi ca uite, ce dragut a fost, mi-a primit plicu'!

  Chiar asa s-a ajuns? Eu nu zic ca boii astia au facut vreo justitie acum...deloc. Nici asta nu e normal...asa cum in tara asta de cacat nimic nu e normal, drept, just sau logic. Dar asta nu inseamna ca incepem sa zicem "ia mai lasa-l mah, ce daca a luat spaga?". Pe bune? Pai, stimati telespectatori...de aia n-o sa ajunga niciodata Romania asta nicaieri. Pentru ca suntem invatati ca hotia, jmecheria, furtul...spaga, mita, conditionarea...toate sunt ceva "normal". 

marți, 9 aprilie 2013

Cronica de film din spital

   Azi am fost sa o vad ca sa ma lamuresc daca arata la fel, mai bine sau mai prost decat arata duminica la ora 12,30 cand am plecat eu de acolo. Ieri a fost mama la ea iar ea nu era acolo duminica asa ca nu stia. Arata un pic mai rau. Poate pentru ca ii drogheaza cu diverse si evident ca orice ai avea ai mult mai rau cand esti sub sedative. Am stat cu ea, am pus-o sa pronunte clar, daca se concentreaza ii ies cuvintele corect ceea ce ma face sa cred ca e ok, sau ca va fi ok cand o vor lasa in pace cu sedativele. 

  In salon inca trei doamne. Una e pe alta lume, a venit odata cu noi in seara aia...pareza pe o parte...mintile pe alta planeta. Azi striga dupa nora-sa care evident nu era acolo. O babutza cu basma langa patul Norei. O babutza din aia clasica de la tzara, legata la cap si cu o moaca specifica. Simpatica foc. M-a intrebat cati ani are Nora si cand a auzit ca are 89 a inceput sa rada "aaaaa, pai atunci doamna e bineeeeeee"...:) Dupa care ne-a intrebat pe mine si pe matusi-mea cam asa:

 Ea: doamna, nu va suparati, ati vazut aseara Soleimanu' ala? 
 Io: poftim?
 Ea: Soleimanu' doamna, la televizor, filmu' ala
 Eu: nu stiu doamna, nu cunosc.
 Matusa: ah, s-a uitat mama ca era la mine, io tricotam da' am mai aruncat cate un ochi. S-a trezit ALA!
 Ea FERICITA: s-a treziiiiiiiiiiiiiit? nu mai ie mort? aaaaaaaa (insert big ranjet fara dinti)
 Eu: (insert hohote infundate)
 Matusa: nu mai rade ma ca sunt astea disperate cu Suleiman
 Bunica-mea: ce zice doamna? Ii explic ce zice si face: aaaa pai si io m-am gandit ca imi pierd filmele. (asta o fi grija ta acu?) ii zic ca "ala s-a trezit" la care ea face "e, atunci pot sa dorm linistita la noapte" dupa care rade cu juma' de gura, ca aialalta rade mai in urma oleaca :))))
 Ea: aoleu, n-a murit, si aia nu s-a omorat? n-a omorat copiii?
 Eu: (deja foarte interesata de intriga) ascut urechea 
 Matusa: nuuu, n-a murit nici aia ca n-a luat otrava, n-a omorat nici copiii (WTFFF la ce filme va uitati manca-v-as??!!) 
 Ea: (mega fericita): aaaaa ie bineeeeeeeee...domnle da' ce film frumos...cica e facut dupa o carte!
 Eu: Istoria Turciei? rad de una singura
 Matusa: da...e bla bla bla....

  Ca deja era prea mult pentru mine explicatia Soleimanu'-lui...Nene, Soleimanu' le tine pe niste doamne in viata...tre' sa ajunga acasa sa vada, a murit, n-a murit...aia era gravida cu fra-su, nu era? Ie probleme, bre!

luni, 8 aprilie 2013

Ieri accident. Maine nu stim.

  Se intrevedea o zi frumoasa. Am facut treaba de dimineata, ne pregateam sa plecam, eu si Mara. Se culcase bunica-mea inainte de pranz ca de obicei. Doar ca a uitat sa se mai si trezeasca la ora mesei. M-am dus la 13,10 sa vad ce face, daca se simte bine. Am strigat din prag, "hei, ce faci, esti bine?" a intors capul spre mine si a zis "nu"... cand l-a intors de tot am vazut. Jumatate de gura era imobila. Nu putea articula cuvintele. 

  Camera s-a invartit cu mine pret de trei secunde. Ma uitam la ea cu atentie si incercam sa imi adun fiecare farama de creier, sa il pun la locul lui in cap, ca pe un puzzle care a zburat in bataia vantului de pe o masa asezata prea aproape de un geam deschis... Creierul meu era in mii de bucatele azvarlit pe podea. Nimic nu mai avea sens. Ma uitam la ea cu atentie. Dupa ce am inghitit in sec de cateva ori, am pus mana pe tensiometru. Imi tremurau mainile de nu nimeream sa asez stetoscopul in urechi. Era sa mi-l bag in ochi. 

  Tensiunea era foarte mica. Asa de mica incat am umflat mansonul de cinci ori ca sa ma lamuresc daca am halucinatii auditive sau nu. 5 cu 3. Am asezat-o repede intinsa, cu picioarele mai sus decat capul, i-am zis sa imi vorbeasca si sa imi spuna ce simte. Cumva, din puzzle-ul de pe podeaua mintii mele, cateva bucati s-au reconstituit. Atac cerebral. Test neurologic. Am pus-o sa intinda mainile sa ma stranga de maini, sa ridice picioarele pe rand, sa zambeasca, sa scoata limba. Mi-a zis ca nu prea ii vine sa zambeasca. Am ras amandoua.

  Am fugit la telefon si am sunat-o pe prietena noastra medic ATI. I-am zis constatarile, mi-a spus ce sa fac. Am decis sa asteptam sa vedem ce se intampla. A venit soacra-mea cu urzici. L-am pus pe socra-miu de garda la joaca cu copilul si pe soacra-mea de garda langa bunica-mea. Au discutat cateva ore chestii foarte interesante despre sicrie, parastase si lumanari. Gura Norei s-a indreptat aproape de tot. Tensiunea a inceput sa creasca. Apoi a venit matusa-mea cu sora ei. Sora bunica-mii era cu picioarele inmuiate de tot din cauza vestilor. Nora, care pana atunci se tinuse extrem de tare, cand a dat cu ochii de sor-sa a inceput sa planga. Am fugit din camera ca sa nu mor. 

  Pe la 6 cand reusise si sa manance si ziceam ca e ok... n-a mai putut sa respire pentru cateva secunde. Iar s-a invartit camera, iar s-a dus dracu' puzzle-ul... am sunat la Ambulanta. Sora ei mai avea putin si lesina. Ceilalti plecasera. Eram singura cu ele doua, si amandoua erau pe cale sa lesine. Ambulanta a sosit dupa 40 de minute. Inainte de ambulanta a venit var-miu sa o ia pe sora bunicii. Cand m-a luat in brate m-a busit plansul. Aceeasi reactie ca a ei... el e ca un frate pentru mine. Fiecare ne asteptam omul in fata caruia sa spunem "nu mai pot". A venit ambulanta, au consultat-o. Acum tensiunea era mare. Au plecat la spital cu noi in urma lor. Intre timp ea era bine, incepea sa invie. 

  Am ajuns la spital si am asteptat o ora sa o cheme medicul. Apoi am mai asteptat o ora jumate sa ma cheme si pe mine, si cand am intrat inauntru am constatat ca n-o vazuse nimeni, de abea atunci am mers la neurologie si la cardiologie. Eu nu stiu cum reusesc medicii astia sa traiasca. Singuri pe garda. Sute de pacienti. Dupa ce am stat la coada la neurologie a vazut-o o doctorita foarte misto. Atenta, blanda, competenta. A ascultat, m-a intrebat, a cercetat. Si m-a crezut ca desi gura ei se indreptase aproape de tot... nu era fizionomia ei. Nu era nici vorbitul reparat. I-am spus ca eu o cunosc si ca desi acum e aproape imperceptibil chiar si pentru mine, semnul e acolo. Ochiul nu a fost prins de accident, doar gura. Nici maini, nici picioare. 

  Era ora 12 noaptea cand am urcat pe sectie sa o internam. Testele erau bune, totul era bine. Doar ca a facut un accident vascular cerebral ischemic...mic. Ma rog, orice e in creier e "mare" insa asta a fost mic. Nu stiu ce se va intampla. Am plecat la 12 jumate de acolo... afara ploua, era frig, noapte, pustiu si rece. Foarte rece. Cand am iesit la aer imi venea sa ma asez acolo pe treptele alea si sa nu ma mai ridic. M-am asezat pe ele doar putin, am plans si mi-am revenit. Am mers acasa si am adormit foarte tarziu. Dimineata cand m-am trezit nu mai tineam minte ce s-a intamplat... pentru cateva secunde totul era ok. Apoi am simtit ca am verigheta pe deget. M-am gandit ce cauta acolo, eu n-o port prin casa. Am ridicat mana de sub patura. Era verigheta ei, mi-a dat-o cand am chemat salvarea si credea ca o sa moara. 

duminică, 7 aprilie 2013

Doamna si pisicile

  Sa incep prin a spune ca noi suntem cat-people. Ne plac pisicile. Ne-am dori una insa nu intr-un apartament de bloc. Sau poate una din aia cum are prietena noastra Mirela, singapure cu par mic si aspect de pume din padure. I love them. 

  Pe palier cu noi traieste doamna doctor. A devenit in timp doctorita mea si a Marei de familie, cand am ramas insarcinata. E o tipa foarte simpatica desi la prima vedere iti cam vine sa fugi ca are o voce tzuguiata (nu stiu cum sa ii zic altfel), vorbeste tare, are un par rosu-rosu tuns gen juma' de bob sau ceva ca nu ma pricep la denumiri d-astea. Ma rog, doamna e super simpatica si un medic chiar responsabil.

  Asta primavara, pe cand ramasesem pe aici singura cu bunica si copilul, o pisica s-a hotarat sa traga niste pui pe balconul comun unde este topoganul de gunoi. Am vazut ca s-a aciuiat cu puii acolo, am tot gonit-o pentru ca incepea sa presteze diverse dejectii la fata locului...ori eu am geamul de la bucatarie suficient de aproape de balconul cu pricina cat sa ma ingrozeasca teribil perspectivele sumbre care se anuntau. Dupa ce i-am tot usuit de acolo, intr-o zi i-am azvarlit cu spor pe topoganul unde dadusem si punga cu gunoi. Nu va alarmati, nu sunati protectia pisicilor si nu luati repede tamaia, ca nu-s un diavol!

  Stam la etajul unu, de la topoganul meu pana in tomberonul in care pica gunoiul nu-s nici 2 metri inaltime, deci stiam sigur ca nu vor pati nimic puii. Am zis sa ii dau jos din bloc, sa se duca ma-sa dupa ei si sa ii care in alta parte. Doar ca ma-sa cand a venit si i-a cules din tomberon i-a carat cu mare constiinciozitate fix inapoi pe balcon. Iar fiica doamnei doctor, o adolescenta plina de opinii, le-a pus o cutie de locuit si niste mancare pe scara, langa usile noastre. Sunt trei apartamente pe palier, nici unul dintre ele n-a scapat ne-cacat de pisici pe presuri. Ba chiar bunica-mea cand s-a dus la o plimbare scurta a jucat un rahat in sandale de mi l-a intins prin toata casa ulterior. Pfoaiiii...

  Cumva ma simteam destul de aiurea in lupta mea cu pisicile si cu adolescenta de care sincer imi era frica. Pai ma-sa are gura mare, da' sa o auziti pe adolescenta. De fapt sa le auziti pe amandoua cand se cearta pe principii de viata...nene e crunt. N-am vrut sa "ma risc" sa patz vreun scandal. Dar a venit doamna administratora sa ne sune la usi intr-o seara pentru ca au mai jucat si altii pe la alte etaje cacatii de pisici umblatoare pe toata scara. S-a sesizat lumea ca cineva li se caca pe presuri. Domnisoara a iesit la usa, am iesit si eu si i-am zis administratorei ca domnisoara creste pisici pe scara si ca presupun ca ar fi indicat sa nu mai faca asta ca o sa ajungem ca in filmele cu Hitchock...decedam prin avalansa de pisici. Mi-am zis parerea, am intrat in casa. 

  Trec vreo trei ceasuri, suna la usa. Doamna doctor care venise sa se certe cu mine ca am parat-o pe fi-sa. Doar ca pe mine m-a bufnit rasul. Cand m-a vazut ca rad a inceput si ea sa rada. Si sa imi zica ca sa ii tinem pe balcon. Zic nene, eu nu cresc pisici comunitare. Astea au prostul obicei sa se inmulteasca. Ea ca nu si nu, ca sa ii creasca pana se fac mai mari ca sa nu moara, si dupa aia "o sa plece singuri"...Femeie, pisica cu mancare si apa nu pleaca ca nu e tampita. Nuuuu, ca pleaca, ca stiu eu, sigur pleaca. Femeia are cam 50 de ani asa, io n-am crescut pe la tzara cu animale...zic nah, o sti ea ceva ce nu stiu eu. Ii comunic ca daca are de gand sa faca asta, trebuie sa SPELE pe balcon, ca la primul damf de pipi de pisica eu i le fac coif pe toate 3 (era o mama cu doi pui). Se jura femeia ca le tine curate, se jura si ca o sa plece. Mai rad un pic de ea, mai rade si ea de ea si zice ca a dat in tampenii la batranete si pleaca. Imi sun sotul care a crescut pe la tzara si il intreb daca o sa plece pisicile. Imi raspunde amuzat "daaaaa, o sa plece in vacanta la cotzait!"

  Ce a urmat? Pai de la o mama cu doi pui...care s-au facut maricei...unul a plecat. Celalt a ramas. Mama lui a nascut peste alta luna inca cinci! Care, culmea, n-au plecat nicaieri :)))) Unu' a murit, unu' e in casa la doamna, ca s-a imbolnavit si l-a luat in casa si acolo a ramas :))) Dar pisoii si mama au fost dusi la vaccinat, la deparazitat, la castrat, la pieptanat...au primit ba boabe de pisici ba ciorba....si au inflorit intr-o veselie. Peste iarna le-a facut si o casuta de polistiren si le-a pus si niste perne sa nu le fie frig. Sunt invatate la litiera cu nisip special iar doamna cara saptamanal saci cu nisip pe scara. Ne intalnim si ii zic "cum era cu pisicile alea care plecau?" si ea incepe sa injure printre dinti "aoleu, doamna, stiati dumneavoastra ce ziceti"...zic bre, stie toata planeta, doar matale nu stiai ca pisica nu e papagal, sa ii deschizi usa si sa fuga in lume ca proasta. Ii dai mancare, apa, o mai scarpini si dupa ceafa seara cand vii de la cabinet...sta linistita. Ba si-au facut si un prieten, un motan bagabont care se urca si el acu' pe balcon si socializeaza! Asadar, care sunteti din Ploiesti si vreti un pisoi frumos si politicos va asteptam! 



joi, 4 aprilie 2013

Cadouri, Sinaia, Kuib, toti trei...

  Eram treaza. S-a aruncat din pat si am auzit lipa-lipa-lipa-lipa...a aprins veioza. 8 jumate, bezna proasta, ploaie urata. S-a azvarlit in gramajoara de cadouri si a inceput sa chiuie...Ce e astaaaa? O foaieee? I-au scris mami cu tati cat de mult o iubesc. A citit incet pe litere. S-a bucurat de fiecare cadou in parte, apoi a inceput: "cand plecam?"..."da' plecam repede?"..."hai sa plecam la Sinaiaaa".

  N-o interesa ca ploua, ca e negru afara ca in cerul gurii cotarlelor comunitare. Nimic. Noi de abea ne miscam de somn si sila aia specifica diminetilor negre...si ea tzopaia. Ne-a plouat pana la Sinaia de am zis ca ne ia pe sus. Acolo am poposit direct la mancatoare. Si anume la laudatul restaurant Kuib de la Complexul Piatra Soimului. Am tot cautat locuri noi....si am gasit. Locatia e de vis. Daca n-ar fi plouat cu bulbuci am fi putut profita si de parcul pentru copii exterior, si de terasa mult prea misto, din lemn natur. 

  Hotelul, vilele si locatia in general...cam de 5 stele din astea romanesti. Adica misto spre foarte misto. Mai ales ca e in padure, pe o padure, pica o padure pe domnia sa...E un loc din Sinaia unde eu habar nu aveam ca e inca o Sinaie...si eu am cam haladuit Sinaia la viata mea. Dupa Gara, pe centura, dreapta brusc si sus pe munte. Foarte, foarte....foaaaaarte misto. 

  Restaurantul genial, cu pereti de sticla si pomii padurii fix gramada pe geam. O garla pe sub geam, trepte si locul de joaca undeva mai jos. Loc de joaca si interior, pentru copilasi mici-mici! In restaurant nu se fumeaza. Nu e nici un semn in sensul asta, poate ma insel. Nu erau scrumiere pe masa si nimeni n-a fumat. Restaurant orientat PREDOMINANT catre clienti cu copii. Scriu mare si subliniat. Oamenii nu numai ca au scaune speciale de mai multe feluri dar cum te vad cu copilul iti spun ca ii aduc de colorat. Noi eram dotati asa ca ne-au adus doar o fisa cu meniul pentru copii pe o parte (felurile de mancare au culori cod si au si nume de basme) si pe partea cealalta e un peisaj de munte colorabil. Delicios! Meniul pentru copii e chiar foarte misto si bun din punct de vedere nutritional.

  Preturile din restaurant...decente. Decente si pentru Ploiesti, deci ultra-decente pentru Sinaia unde pe strada principala te cam ia cu lesin daca intri in carciumi. Foarte ok. 30 de lei o portie de ceva carne cu ceva garnitura. De la 4,5 lei o bere. 6 lei o cinzeaca de tzuica pentru sotul care inainte de o ciorba de burta de 12 lei (asta era cam sarita din pret, dar nu erai taxat pentru smantana si ardei cum e prin Ploiesti)...Si 13 lei mancarea copilului. Era si cu 9 si cu 15. Cam asta e aria de preturi. Cele mai scumpe sunt fripturile de muschi de vita pe piatra vulcanica incinsa, e si normal...de la 75 la 95 portia da' erau fripturi de 400 de grame...Ne-am uitat cu jind si am trecut mai departe :))))

  Problema e ca am nimerit asa...gen aprilie...final de iarna...final de un sezon. Probabil ca exact inainte de schimbarea bi-anuala de ulei din aparatul in care se prajesc lucruri. Pentru ca pane-urile si cartofii au avut un gust specific de ulei din ala refolosit. Marius a avut probleme cu burta toata ziua respectiva, ceea ce ma face sa cred ca nu-s eu o carcotasa nesimtita, deoarece el fiind cu probleme in domeniu e ca un fel de barometru: cea mai mica mancare aiurea ii produce probleme. 

  Si...mujdeiul. Am o mare problema. Eu de circa 30 de ani de cand am descoperit usturoiul il cam mananc la orice masa si sub orice forma. Doar daca am de dus prin vizite sau locuri ma abtin. Cand merg la carciumi comand "ceva SI un mujdei"...O carciuma buna dupa mine e aia care iti da un mujdei care e facut...hai nu atunci ca deja am pretentii, da' barem in ultimele 5 ore, in pana mea! Stiti cum face usturoiul, nu? Se oxideaza. Uneori se si inverzeste, da' jmecherii s-au prins si baga ulei in compozitie. Insa gustul de mujdei vechi, facut ieri, alataieri sau acu' o saptamana (by the way, asta nu se prea "strica" nici dupa o luna la frigider)...este ceva horror. Pe cat imi place mie usturoiul, pe atata imi displace mujdeiul oxidat. Iar stomacul meu care poate prelua si pietre mai ceva ca o gaina...cand da de d-asta ma ragaie cu insistenta circa doua zile. 

  Ragaiala deoparte...gustul e infiorator. Bai, dar se pare ca oamenii din restauranteria romaneasca n-au aflat asta. Si iti servesc cu obstinatie mujdei vechi si imputit. Si iti strica toata masa, sincer. Intai de nervi. Apoi de lipsa usturoiului pe care ti-l doreai alaturi de friptura cu pricina. Apoi iar de nervi pentru ca iti aduci aminte cat de simplu e sa razi doi catzei de usturoi si sa ii flescai in doua linguri de apa. Pe loc. 

  Ghinionul lor a fost ca mi-au dat commment-card. :D Si eu le-am povestit. Cum a fost chelnerita PERFECTA, locatia PERFECTA, restaurantul SUBLIM...dar uleiul neschimbat si mujdeiul vechi. Si le-am mai zis ca a fost asa frumos incat vom reveni cu siguranta. Cand ne-am ridicat sa plecam o tipa discuta aprins cu "sefu' de sala" si ma arata cu degetu' ca la urs. Chelnerita a venit si si-a cerut scuze si ne-a zis ca spera ca data viitoare sa fie mai bine. Tipa care ma arata cu degetul vorbea foarte convinsa si cred ca se exprima despre neajunsurile bucatarului care e acolo acum. Sau a cuiva, nu stiu cui, ca parea ca nu e la prima "abatere" de genul asta. I-am soptit lu' Marse "hai ba, repede ca plecam cu huo d-aici" (vorba lu' prietenu' Lica)...ne-am ras si am ragait ulei pana la Ploiesti. 

  A nu se intelege ca nu ne-am distrat. Ne-am distrat si ne-am intristat deopotriva. Intai ca ploua si ca piticuta mica n-a putut sa se duca afara, unde ploua cu bulbuci de tremura padurea...si se uita cu jiiiiind cam asa:


  Si apoi, dupa cum ne e natia de oameni care rad din orice, cam asa:




Evident aici incercam sa il lamuresc "sa nu te strambi, maaah la poza"...da da...el o gadila pe fi-sa pe sub masa si aia se hinchinea ca la maimutze. 
  
       Cam asa. 


miercuri, 3 aprilie 2013

3 aprilie


3 aprilie 2007, la 12 ore de la nastere

3 aprilie 2008 "merg singura de o luna, de ce te uiti la mine asa?"

3 aprilie 2009  "o sa plec in Grecia peste fix o luna"

3 aprilie 2010 "ce sunt asteaaaa? CADOUUUURI?" 

3 aprilie 2011 "am primit Micul Gradinar...deci sa planteze tati!"



3 aprilie 2012 la "Capul de Cal" pe cand Ioana statea sa lesine...si pe cand tati era plecat in alta tara

3 aprilie 2013 la o jumatate de ora de cand s-a facut 3 aprilie....a facut si mami tortul!

marți, 2 aprilie 2013

Acum fix 6 ani

  Acum fix fix sase ani pe la ora asta, cea mai buna prietena a mea venise sa ma vada in spitalul unde eram internata intru "inducerea nasterii" ...Marius ne-a pozat in timp ce el zicea "nasti, Mutzi, nasti?"...raspunsul meu e pe fatza mea, in timp ce Mir radea de zor...nu mai stiu de ce, ne-am ras in ziua aia ca nebunii...eu radeam ca sa nu inebunesc, ei radeau tot ca sa nu inebunesc eu :)...oricum am mers prin curtea aia pana ni s-a facut rau...de nascut n-am nascut decat a doua zi la 7 dimineata...


  Cam asa...Mara, mami, sa stii ca mami era de fapt foarte fericita...:))) Doar ca a inceput sa fie maxim fericita de abea dupa ce i-ai iesit in cale de tot. Adica afara. Sunt maine 6 ani si eu tot nu reusesc sa pun in scris povestea nasterii ei. Pentru ca a fost lunga si nasoala si s-a intamplat intr-o tara care nu respecta mamele si bebelusii. Si se citeste pe fata mea ce misto ma simteam...aveam deja 1 zi si jumatate de cand eram internata in maternitate degeaba. 

  Va dorim bebelusi sanatosi si cat mai putine zile prin spitale, oricare ar fi cauza...

luni, 1 aprilie 2013

S-a furat gunoiul!

  "Se vor efectua controale inopinate pentru a se opri astfel de acte ilicite" zice o tanti de la nu stiu ce institutie. Pana aici ai zice ca cineva din tara asta vrea sa faca o treaba, sa fie domnule legea aplicata. As, da' de unde! Era vorba despre tiganii care aduna PET-uri si aluminiu din gunoi. 

  Acolo unde il vand, la reciclare, nimeni nu se supara pe ei, asa cum e si normal. Orice om poate recicla lucruri. Pe Stat nu-l intereseaza CINE anume face asta, plasticul ala e un gunoi reciclabil, gunoiul nu se poate "fura" deci nu e nici o problema daca cineva il ia si merge si primeste bani pentru munca lui. Eu vad pe geamul din sufragerie un spatiu cu tomberoane. Oamenii astia muncesc, nene...Ei stau cu curu' in sus si capul in jos in benele alea mari si pescuiesc PET-uri. 

  Intra pe fir Rosalul, caci as putea paria ca el platise reportajul pe care tocmai l-am vazut. Care se vaita "aoleu, ne fura astia gunoiul!". Pai si noi cu ce ne mai acoperim "investitiile" in bidoanele alea mari pentru reciclare in care nu pune nici naiba gunoi selectiv? Ei ar trebui sa il stranga, sa il sorteze siiiii....sa ia banuuuuu' de la reciclare! Si cand colo cica tiganii fac "acte ilicite"...desi furtul de gunoi nu e un furt. Si nu e infractiune si nici act ilicit. E ca si cand eu as aduna la mine acasa PET-uri si le-as duce sa imi dea aia banii pe ele. Cica s-ar supara Rosalu' pe mine. Ca e cam de porc sa le iau painica de la gura cu asa o cruzime. 

  Asadar, sa luam masuri, oameni buni! S-a furat gunoiul! Ineptii teribile. Insa domnii de la teveu cred ca n-au auzit ca in timp ce ei spalau varza s-a cam furat Romania cu totul. Da' pana una alta facem reportaje de mare interes national. S-a furat gunoiuuuuuuul! Eu as vrea sa o vad pe doamna aia ce controale inopinate o sa faca ea si mai ales unde? O sa stea la gheene sa ii pandeasca pe iliciti?