miercuri, 29 februarie 2012

Jap-jap

  Mie imi place comunicarea. Imi plac mult oamenii care au ei o parere. Despre ceva. Tu le zici ceva, si ei incep propozitia cu "da, pai cam asa e" dupa care urmeaza "da' tu de fapt esti un idiot, si stai sa iti zic eu ce trebuie sa crezi" Jap-jap...nu cu cuvintele astea, ca ar fi prea simplu. Incep sa peroreze condescendent despre subiectul in cauza, spunandu-ti din doua in doua cuvinte ca ce crezi sau faci tu e gresit si ca tu ar trebui sa crezi sau sa faci altceva. 


  Ok, pana aici nimic nou. Toti putem avea alta parere. Da' de ce mama naibii nu incepi cu "eu nu sunt deacord"? Aia nu pricep. De ce nu spui INTAI asta, si apoi de ce tu nu ai fi deacord cu x lucru? De ce incepi intai cu ceva care se vrea a fi pozitiv gen "daaa, si eu ma gandeam la asta dar....jap-jap". De cele mai multe ori condescendentii sunt asa de ocupati cu propria lor gandire pe care ei o considera mirifica, incat nici nu aud de fapt ce ai tu de zis. Le zici "imi e rau azi" si ei zic "SI MIE, iar mie mi-a fost odata si mai rau, iar tie iti e rau pentru ca oricum tu esti un idiot"...si tu incerci cu jumate de gura sa te scuzi si ca iti e rau si ca esti un idiot ca iti e rau...si persoana face "da' las' ca stiu eu ca oricum iti e rau din vina ta"...jap-jap...

  Imi mai plac mult oamenii care nu sunt deacord cu tine AZI si iti comunica asta peste doua saptamani, peste o luna, doua, sapte. Brusc. In mijlocul unei discutii despre fierberea bobului de fasole se aude brusc...jap-jap....pentru ca ai zis si ai facut si ai dres...Si tu ramai blocat. In noua cazuri din zece nici nu ai vreo amintire clara despre lucrul x la care se refera. Si stai si incasezi jap-jap...si incerci sa iti aduci aminte cand, ce, cum, cu cine, de ce ai facut, dres, zis...Moment in care evident e mult prea tarziu sa incerci sa mai afli de ce tu esti un idiot iar persoana in cauza e o minune a planetei. O revelatie a omenirii in materie de umanitate, gandire, stiinta, dragoste de aproape....ce mai, se caca aur!

  Si de obicei iti vine sa razi. Dar nu poti sa razi, pentru ca se aude prea tare sunetul de jap-jap...si stai si te intrebi ca prostul...oare omul asta e de-adevaratelea? Oare el exista sau e o plasmuire a imaginatiei mele bolnave? Oare el se aude pe sine? N-are cum, zgomotul de jap-jap e prea mare. 

   Si normal, inzapezitii sunt niste betivi. Si probabil niste curve, da' nu puteau aia sa ne zica la teveu ca nu da bine.

miercuri, 22 februarie 2012

4x4=?

   Acum cateva zile s-a intamplat imposibilul. Raspunsul la intrebarea cat face 4x4 s-a modificat! Sa detaliez. Exista niste oameni care iubesc masinile mai mult decat pe ei insisi. Un astfel de om este sotul meu. Acesti oameni, iubesc masinile in general, insa pe cele zise 4x4 in special. Asa ca ei cred despre aceste utilaje ca sunt imbatabile. Ba mai mult, le-ar lua de nevasta. Le-ar pune in casa la loc de cinste, s-ar inmulti cu ele daca ar putea (cred ca unii chiar incearca), si ar aduce pe lume multi, multi puiuti de 2x2.

  Mai exista pe lumea asta oameni care vor sa salveze omenirea. Sotul meu, din nou, este un astfel de om. Omu' ar face el tot ce nu vrea primaria sa faca, si este chiar ofensat de ideea ca nu poate sa pocneasca din degete si sa nu mai fie zapada in oras. Si cand combinam ideea ca el are o masina care poate orice cu ideea ca EL e ala care trebuie sa faca lucruri...ce rezulta? Pai s-a dus in parcare sa plece cu soacra-sa la Metro, si pentru ca doamna a uitat ceva acasa, in cele doua minute in care ea a urcat pana sus...ce era sa faca el? Sa stea linistit sa o astepte? Nuuuu....lasa ca mai bine dau io cu masina mea cea mare uite peste mormanu asta de zapada beton d-acilea, ca sa fac io, voluntarul planetei, loc sa parcheze cineva. 

  Trebuie sa precizez ca noi in spatele blocului avem o tarla de parcare in care s-a facut dezapezire dupa cum urmeaza: a venit in prima zi cu zapada mare un utilaj, a luat o cupa si a plecat. Jur. Apoi au mai tocmit unii pe unu' cu un utilaj d-ala mic, care a venit si a facut un pic de poteca asa, dar cam nimic. Apoi mai venise unu' alaltaieri  si a scarpinat poteca primului pret de 3,5 minute, dupa care s-a dus acasa la el. Asa ca masinile sunt ingropate intre mormane de zapada de 2 metri, iar pe multe din locurile libere s-a strans zapada multa, prin bunavointa cetatenilor care si-au cautat masinile zilele astea. 

  Dar sa revenim: a vrut sa faca loc de parcare. Asa ca sa suit pe un morman de zapada si a ramas acolo cu mareata 4x4. Cu zeul Mitzubishi si sfintele rotzi degeaba-invartitoare...Si cu soacra-sa racaind cu o lopata pe sub masina. Asta da imagine: m-am uitat pe geam si am vazut femeia cu pardon dosu' in sus incercand sa gadile mormanul care tinea ditamai masina de cateva tone oarecum in aer....

  Intrebarea e...io ce fac acu? Ca imi vine sa rad rau de tot...Problema e ca, din nou, il cunosc pe Yeti asta al meu ca pe sosteta mea dreapta: daca o sa indraznesc sa zic "aaahahahaahaaaa de cate ori ti-am zis ca 1.masina e doar o masina si ca 2. nu tre sa ai momente de voluntariat pionieresc" o sa se supere. Rau. O sa tipe si o sa zica ca soacra-sa e de vina ca a vrut la Metro. Si ca eu sunt de vina ca oricum din cauza mea a ramas el acolo impotmolit. Nu ma intrebati de ce dar cam asa decurge orice discutie in contradictoriu intre noi. 
  Vad scenariu asa: 
EU: hahaha ce ai facut maaaa...rusinicaaa! 
EL: daca nu erai tu nu se intampla asta! 
EU: cum asa? io te-am pus sa te bagi in zapada?
EL: ma-ta a vrut la Metro!
EU: pi, si te-am pus io sa te duci? Da' de ce te-ai suit pe zapada aia? Ti se pare ca esti jmecher? Inca mai ai impresia ca masina aia poate face orice?
EL: tu esti de vina! Nu masina! Sa nu indraznesti sa dai vina pe masina mea 4x4! Am zis! Ma-ta a vrut la Metro!!!! 
EU: auzi iubitule, da' parca zilele trecute le dadeai la astia lectii prin parcare despre cum sa iasa din zapada. Azi de ce invarteai rotile alea in gol asa?
EL: esti de-a dreptu' nesimtita...tu n-auzi ca ma-ta a vrut la Metrooooooooooo????