Asta ne intrebam una pe alta zilnic, eu si Mara. Marius a mers la munca in toata pandemia, pentru el zilele curg cumva la fel, logic si idem. Isi incepe saptamana duminica, o termina joia. Noi astea inchise prin casa pe aici avem mari dubii ca ne mai stim si numele d-apoi altele :)))
Azi Mara zice ah, mi-am dat seama ca azi e 18, deci noi suntem acasa de doua luni, am intrat in tura asta pe 18 decembrie. Pfff, doua luni, zic. Apoi mi-a venit lumina in cap si nu i-am mai zis ca tot azi, pe 18, eu implinesc 11 luni de cand am fost prima data trimisi acasa de urgenta toti cei din cladirea noastra, pe 18 martie 2020. Era intr-o miercuri si ni s-a spus ca o studenta are covid, deci sa parasim incinta. De luni, 23, a intrat si restul tarii in primul lockdown.
Tin minte ca eram obosita si m-am bucurat sa merg acasa, mi-am luat niste chestii de la birou, am facut curat, am aranjat tot si am plecat spre casa gandindu-ma ca magaria s-ar putea sa dureze mai mult decat imi imaginasem eu pana atunci. Atunci, gandeam ca luni. Peste o luna se face anul. Azi pot sa cred ca o sa mai treaca inca unul, doi sau o viata, pana cand sa zici ca e "inapoi la normal". Si din punct de vedere medical dar si economic. Aia parca ma sperie mai tare decat astalalta, pentru asta exista vaccin si speranta de imunizare, inclusiv naturala asa cum acum se pare ca incepe sa existe intr-o parte importanta din populatia anterior infectata.
Cu toate variantele si mutatiile, probabil se va ajunge la sistem de gripa, virusul gripal exista printre noi, face mutatii anuale si este tinut sub control. Dar mutatiile monetare care urmeaza, cea mai grea recesiune din istoria multor tari... acolo e buba. E drept ca aici ma simt mult mai in siguranta pentru ca oamenii s-au organizat si s-au invatat sa cumpere chiar si mai mult din online, nu ca n-ar fi facut-o pana acum. La fel de drept e ca multi au dat faliment, firme foarte mari s-au scufundat. Insa erau redundante si ne-modernizate de zeci sau sute de ani. A se vedea cazul Debenhams. Sau multe lanturi de carciumi care serveau cacat pe post de mancare de fite pe multi bani.
Greu de stiut care scapa si care moare, somajul este la cotele cele mai inalte ever, scaderea economica idem. Insa cand oamenii vor fi lasati sa munceasca, lucrurile se vor aduce pe fagasul normal. Statul i-a ajutat pe toti cat de bine a putut, cei angajati au fost pusi pe furlough cu 80 la suta din salariu, cei self employed au primit plati speciale, firmele au putut accesa credituri cu dobanda zero de circa 50 de mii de lire. Cei care sunt buni manageri si oameni de afaceri, or sa iasa la mal. Ceilalti se vor cerne.
Ce zi e azi? Stiu ca e joi doar pentru ca stiu ca e ultima zi de munca din saptamana pentru el si mai stiu ca ieri a fost miercuri ca atunci imi plasez comanda saptamanala la Asda, sa mi-o aduca sambata. Vreau nu vreau trebuie sa deschid comanda miercurea. Acum avem si vacanta saptamana asta deci chiar nu mai stiu pe ce lume sunt, nu mai verific mailuri si nu mai fac nimic de-astea, stau cu fii-mea si ne uitam la filme, ceea ce nu e rau, azi am vazut cu ea Immitation Game, pe care eu il vazusem cand a fost lansat. Acum studiaza intens la istorie si intr-o conversatie azi mi-a zis ea de Enigma asa ca mi s-au aprins becurile sa caut filmul sa-l vedem. E incredibil cate chestii stia ea despre Alan Touring si toata treaba aia.
"Mami, ce zi e azi? Am visat ca eram la scoala!"... inclusiv eu am inceput sa visez ca sunt afara desi eu sunt genul de om care e perfect fericit la el acasa. Azi a fost soare de primavara, s-a inmuiat gerul, am simtit ca in sfarsit trece iarna asta care a fost prea lunga. Am iesit in gradina si m-am uitat la plante, incep toate sa invie. Cel mai mult ma bucur ca am reusit sa salvez smochinul si vitza de vie de la inghet, noroc ca m-am prins (cam tarziu) sa le bag in casa cand a fost ger si acum au inmugurit :) Poate in primavara asta om reusi sa le plantam in gradina.
Asa, cum ziceam...ce zi e azi?