Poti sa inveti

  Nu esti medic dar poti sa inveti lucruri. De exemplu cum sa te tratezi singur de diverse. E drept, am fost pasionata de mica de treaba asta, anatomia a fost singura olimpiada la care am catadicsit sa merg. Am dat BAC-ul la genetica desi eram la clasa de Filologie si am luat o nota spre perfecta. N-o zic ca lauda ci ca subliniere ca m-a pasionat, mi-a placut, am inteles materia. Unele din putinele chestii cu care am ramas din scoala sunt astea anatomico-biologice. 

  E drept ca intr-a 11a am avut un iubit care se pregatea pentru medicina. Ma fascina determinarea cu care invata tone de chestii (de aia azi e unul din putinii medici in care eu am incredere). N-o sa uit niciodata ziua in care mi-a zis "stii ca atunci cand stingi lumina dureaza 40 de secunde pana cand ochiul se adapteaza la intuneric?". Atunci am ras, l-am pupat si dupa aia m-am dat cu capul de usa, tocmai stinsesem lumina si ieseam din camera casei batranesti de la 2 Mai. Informatia aia a ramas cu mine de atunci si de fiecare data cand sting lumina si mi se pare ca e bezna imi aduc aminte de el si incep sa numar. De fiecare data ma incanta faptul ca ochiul chiar se adapteaza in 40 de secunde... si incepi sa nu te mai dai cu capul de usi. I-am explicat si Marei chestiunea, a zis ca-s desteapta iar eu i-am zis ca m-a invatat un doctor :)))

  Dupa 22 de ani am inceput sa am diverse probleme de sanatate. Si am inceput sa caut de una singura informatii medicale. Nu, nu pe "forumuri" de oameni care isi dau cu parerea. Faceam cautari in engleza si intram pe site-uri medicale legate de universitati din SUA sau UK. Am inceput sa caut informatii si sa ma "tratez" singura. Tot atunci am inceput sa aud si chestii gen "da' nu esti medic, nene, orice ai zice tu NU STII pentru ca n-ai facut 6 ani de medicina si alti 6 de rezidentiat si alti 60 de job". Dar eu asa eram crescuta de catre medicul meu care ma ingrijise o viata. Mereu mi-a zis "trebuie sa afli, atunci o sa stii".

  Doamna Basceanu m-a invatat ca pot sa invat si sa aflu. Ea a fost cea care de mica mi-a explicat foarte multe mecanisme fiziologice. Ca si organismul e ca un aparat. Unul foarte destept. Dar care face mereu aceleasi chestii. Gen isi regleaza night-vision in 40 de secunde. Nu stii cat un medic pentru ca medicii in aia 6 ani trebuie sa invete TOATE bolile speciei umane. Like... toate! Ba mai invata saracii si multe chestii inutile pe parcurs daca au "norocul" sa faca medicina in Romania. Da' ma rog, asta e alta discutie. Dar tu, un om cum ar veni cu toti creierii in cap... daca ai sa zicem o "raceala", eu zic ca poti linistit sa studiezi circa o ora despre asta si sa afli ce ai de facut fara sa mai umpli Urgentele cu mucii tai. 

  Statistic vorbind tu omul asta vei cauta informatii despre putine boli d-astea comune (nu cancere, tumori, capete crescute in plus, nu discut despre alea). Alea care ti se intampla intr-o viata normala. Deci nu ai nevoie de sase ani ca sa afli ce sunt, cum functioneaza, ce s-a stricat si care-s medicamentele care se utilizeaza cel mai frecvent si ce iti pot face ele (bine sau rau). Dupa asta, daca tot n-ai incredere in tine, mergi la un medic si macar ai informatia, stii ce discuti cu el, stii daca greseste sau nu (in mare!) Sa consideri ca un medic NU GRESESTE niciodata, deloc, absolut doar pentru ca el are o diploma si tu nu... e eronat. 

  Eu mi-am salvat bunica de la moarte de cateva ori doar cu ajutorul informatiilor gasite online. Serios, pe traiectoria pornita de mine si anume "hai sa nu ne indopam cu medicamente si sa cautam intai sa vedem ce boala ne macina"... am vindecat-o de infectie urinara cronica, am ajutat-o sa treaca peste un atac cerebral neducand-o imediat la spital , asta la indicatia unui medic ATI in care aveam incredere si care mi-a spus ca in astfel de cazuri daca vezi ca omul e ok-cat-de-cat... mai bine astepti! Astepti, il pui in repaos, daca are tensiune mare i-o scazi, daca o are mica (Nora a avut tensiune 4 cu 2!!! cand am gasit-o, si nu, nu era moarta, vorbea!) ii dai sare! Si astepti. Daca o duceam atunci la spital murea sigur. Pentru ca uneori stresul transportului si al ideii ca s-a intamplat ceva grav de tot poate omori un om. I-am tratat pulsul mic doi ani de zile pana cand am reusit sa i-l ridic la valori care sa o tina functionala. I-am tratat bila plina de pietre cu extracte naturale pana cand n-a mai avut disconfort. 

  M-am tratat pe mine. La 22 de ani aveam hemoroizi cu crize in care stateam pe gresia rece si ma tavaleam de durere. Am studiat, am tratat, am ingrijit. Nu m-am operat, nu mi-am legat hemoroizii cu elastice in coditze, n-am mers la medic. Am trecut si sarcina si nastere naturala violenta fara probleme. Mi-am tratat infectia cronica cu streptococ de pe amigdale pana cand am considerat ca nu mai am ce trata si am mers singura-singurica la operatie. Aveam 25 de ani si a fost decizia corecta. Nu am mai avut probleme de atunci inainte, nu m-am imbolnavit mai des, n-a fost nici o problema. 

  Mi-am tratat si copilul. L-am dus la spital de doua ori in 7 ani, atunci cand situatia era una urgenta iar eu stiam asta. La a doua tura eram la 2 Mai si l-am sunat fix pe prietenul medic descris mai sus. Mi-a zis calm sa ma duc, unde sa ma duc si ce sa fac. M-am dus cu ea pentru rehidratare si apoi am plecat acasa. Nu cred in stationarea in spitale in special cu copii mici. Da, te duci in caz de pericol. Dar nu stai prea mult pe acolo pentru ca risti mai multe decat castigi (cazul Romaniei). Am cautat informatii mereu, am tratat cu plante pe cat se poate dar niciodata in isteria "eu nu ii dau medicamente ca-s toxice". Maica, cand copilul are febra 40 nu mai astepti sa vina sfantu' Duh si sa i-o scada. Ii dai nenorocitul ala de Nurofen si iti faci cruci sa mearga. Nu, nu i-as da la 4 ore niciodata, asta e ultima moda, in alte tari sunt studii care arata ca copiii care au primit doze din astea de antitermice au cam ramas fara rinichi dupa 12-14 ani. Ii dai la 6 ore, mai bagi o impachetare... Ii dai orice pana la urma si apoi il detoxifici tu cu niste mancare buna si naturala in perioada urmatoare. 

  Acum cateva luni cand mi-a picat pe picior o bucata enorma de pal... o chestie asa la niste multe kile... a doua zi am fost la radiografie. Ca nu-s tampita sa zic "nu, nu, nu vreau la doctor, las' ca stiu eu mai bine". Stiam matematic cate kile mi-au picat pe laba piciorului, simteam durerea, n-am raze x in priviri, am mers imediat. Stiu exact ce si cat stiu, stiu cate ore am petrecut studiind diverse boli, stiu cum mi-am diagnosticat singura mama cu hepatita cand fi-mea avea 7 luni si noi stateam in aceeasi casa iar singurul simptom a fost "ma mananca toata pielea de imi vine sa o rup"! Si mai stiu cum apoi am stat cu ea in casa pentru ca n-am avut sufletul sa o las 6 saptamani in spital... si cum am studiat ce inseamna virusul ala si cum sa fac sa fim in carantina desi traim si mancam in aceeasi casa. Si am reusit. Noi trei nu am luat virusul. Se poate, cu informatie se poate. Revin, statistic nu vei invata niciodata cat un medic dar nici nu vei avea nevoie sa inveti toate bolile alea. Ca banuiesc ca nu ti-ai propus sa le faci pe toate intr-o viata de om. 

  E greu sa ai incredere in tine? Da. E greu. Pentru ca mereu cineva iti sopteste ca "tu nu stii, nu esti medic!". Intotdeauna. Foarte greu a fost sa nu ii mai dau bunicii mele 3 din cele 5 medicamente cu care a trimis-o acasa din spital "ze neurologul" dupa atacul cerebral. Greu. Mi-a luat o zi de studiu. Apoi am decis ca ei ii era foarte rau tocmai de la alea. Si nu i le-am mai dat. Si ea a doua zi s-a putut ridica singura din pat. Si de atunci incoace s-a vindecat, a fost bine mersi si neintoxicata. Daca i le dadeam in continuare ar fi fost la pat azi. Tot ce zic eu e ca se poate. Se poate sa inveti, sa afli, sa intelegi mecanisme fiziologice si biologice. Exact asa cum se poate sa fi facut medicina si sa nu le fi invatat cum trebuie pentru ca erai un pic ocupat cu betziile sau muierile. Sau pentru ca pur si simplu nu te-a tinut mintea. Medicii sunt tot oameni. Fix ca mecanicii auto. Unii stiu de ce nu merge, altii nu. Unii stiu sa repare (au cam plecat prin alte tari) altii nu stiu, dau "remedii dupa manual" oricui le intra pe usa. Eronat. 

  Ca pacient esti primul care intelege. Iti cunosti (sau asa ar trebui) corpul, stii ce simti, ce e altfel, cum e altfel. Apoi poti afla si de ce. Asta daca nu ti-e lene. Poti afla fix ce invata medicii aia despre simptomele tale. Sunt fix cursurile de la medicina. Daca vrei si te preocupa poti afla. Si daca nu e o urgenta, o stare de criza, ceva acut. Atunci fugi la urgente ca nu esti bou. Bine, acolo vei sta 6 ore la usa cu atacul cerebral in buzunar, da' aia e alta discutie. Barem mori la spital! 

Ne miram?

  Ieri pe scaunul dentistului, cu trapa cascata am vazut titlul despre un avion medical cazut. Am facut "aaa" si Cristina a crezut ca ma doare. I-am aratat cu dejtu' stirea. Atunci picase, era ora 4. Dupa aventurile ajunsului acasa descrise ieri... am mai urmarit un pic si am inchis. Noaptea am aflat ca a murit Iovan si mi s-a rupt sufletul. Imi placea de el pentru ca era un om coerent si inteligent. Am mare, mare respect pentru piloti si echipajele aeronavelor. Tre' sa fii tare de inima sa faci meseria asta. Tre' sa ai mult curaj. 

  Cand am mers prima data cu avionul mi-a fost rau de tot. Am un soi de rau de presiune, la altitudini mari imi e rau, un soi dubios de rau ca si cand cutia craniana imi apasa creierul. Cand avionul coboara imi revin. Atunci ma gandeam ca corpul imi spune ca e anormal sa zbori. Ceea ce si e. E total aberant pentru om sa zboare. Deci cine alege meseria asta are nervii foarte tari. 

  In Romania anului 2014 a durat 6-7 ore sa fie gasit un avion in munti. E mult? Da, pentru cei care au picat a fost mult. Dar pentru tara in care traim e mult? Pai eu am stat cu om de 89 de ani la Spitalul Judetean Ploiesti timp de 6 ore la usa Urgentelor. Om cu atac cerebral "in desfasurare" cum ar veni. Singurul lucru care a salvat-o a fost ca n-am transportat-o imediat ce l-a facut. Am asteptat multe ore si situatia era stabila. Pentru ca am stat sase ore la usa urgentelor cu ea stand in fund pe scaun si neprimind ingrijiri. 6 ore sunt multe pentru multe lucruri. Enorm de mult. Ma mir? Nu. Nu mai am abilitatea de a ma mira de nimic din ce se intampla in aceasta tara. M-am mirat ieri ca DOAR in 6 ore s-au dus sa ii ajute. Pe cuvant!

  Ca azi sa citesc comunicatul de presa al Politiei Romane in care ni se spune ca un aparat de nu stiu cate milioane de euro cu care se putea localiza avionul... nu a fost folosit pentru ca un militian cu cascheta a decis sa ia "legea" in litera ei nu in spiritul ei. Adica da-i dracu' de prosti care cauta prin munti! Sa ii trimitem la 14 kilometri mai incolo... ca noi suntem inteligenti. I-au cautat salvamontii, offroaderii, smurdu'...doar ca in alta parte. S-a dus nea' paduraru' si i-a gasit. Pe jos, cu picioarele. Nimeni nu s-a organizat cum trebuie, nimic n-a fost cum ar trebui sa fie. Ascultand azi declaratia medicului scapat de acolo mi-au dat lacrimile. El nu stia ce s-a tocat in presa. El a zis ca mine, "bine c-au venit sa ne ia de acolo". Ma uitam la el si ma intrebam in continuu oare cand o sa poata el sa uite, cand o sa poata sa mai doarma, sa mai respire si sa mai traiasca. Cum o sa ii fie viata de acum inainte? Sper ca buna, oamenii care zboara in conserve ca sa ia organe si sa salveze oameni merita lucruri bune. 

  Dupa ziua de azi si ce am aflat... imi iau o trusa maaaaare d-aia de mega pericol. Cu mancare uscata, cu lumini, cu draci, cu laci. Ca daca vine un cutremur mai voios si astept io IGSU sa vina sa ma scoata d-acilea dintre betoane s-ar putea sa astept degeaba. Nu de alta, da' in Ploiesti prea multi padurari n-avem. Cred ca ar trebui sa punem mana de la mana sa luam barem unu' sau doi ca sa ne gaseasca autoritatile in caz de calamitate sau catastrofa. Padurarul a fost intrebat cum de i-a gasit. A raspuns calm "aaa, apai m-o dus Dumnezo si Maica Domnului la iei". Pai sigur ca Dumnezo. STS-ul era un pic ocupat. Se tinea de oo si se intreba care o fi legea sau aparatul care trebuie folosit. Si unde l-om fi pus? 

  "Ia cauta ma, vezi acolo, dupa teancu' ala de dosare de "ascultati", ia vezi unde am pus magaria aia, sa vedem ca cica a picat o conserva d-aia prin padure! I-am localizat deja, sunt in Romania, prin Carpati, ce vrei mai mult? Da' ete ca ne bat astia la cap sa le zicem unde. Noi le-am zis...p-acolo prin muntele ala, nu stiu ce-or mai vrea, da-i dracu' de prosti". 

  Ne mai miram? Ne miram ca e un avion bun undeva intr-un hangar ca n-are o piesa? Pe ala stiu sigur ca l-am platit personal pentru ca mi-am dat cei 2 la suta la SMURD :) A nu se intelege gresit, nu are SMURD nicio vina. Eu am cumnat care lucreaza la SMURD. A fost pompier si a "avansat" ca paramedic. Poate dupa ce ii iau un interviu o sa va povestesc ce inseamna ISU si SMURD in Romania. Cum fac ei din rahat bici si cum ei n-au voie nici sa puna o branula la pacient. Ei au voie sa le tina o lumanare la cap eventual. Si sa puna arpacasul la umflat in vederea colivei! 

O zi in care n-am murit

  Sunt multe d-astea. Zile in care cumva nu mori. Scapi ca prin urechile acului, razi si mergi mai departe. Eu una am tot felul de aventuri d-astea. Mi-a picat un geam pe mine pe strada nu mai departe de acu' un an jumate. Cand aveam vreo 12 ani a picat un geam pe mine pe cand stateam la o coada sa iau foi de placinta de la un laborator. Era iarna si geamul s-a ingreunat de zapada. Alta data un tzurtzure mi-a gaurit o caciula. Nu si capul. 

  Cand eram in facultate am sarit cu curu' pe capota unei masini pe trotuar, ca sa evit sa nu-mi rupa picioarele. In aceeasi zi am cazut pe scari in DOUA sedii ale facultatii. Jur. Pe doua scari. Evident as putea recunoaste ca papucii cu toc 15 pe care ii aveam in picioare ar fi putut sa fie de vina, da' eu nu recunosc nimic. La a doua tura de cazatura eram intr-o rochie roz, "de printesa" asa, lunga pana in pamant. M-am dus in cur pe un sir intreg de scari, la capat m-a prins un nene care ma intreba daca-s bine iar eu radeam isteric si el nu pricepea de ce. Ma rog...Tot in vara aia m-au intepat doua albine in aceeasi zi la 2 Mai. Adica in locul in care pana atunci nu vazusem vara nici o albina in viata mea. Oh, well, le-am cunoscut indeaproape pe doua surate care s-au ciocnit de mine in ziua aia. 

  De aia azi nu m-am mirat. Intai ca stomatoloaga mi-a gasit o mare porcarie sub o plomba antica din gaura numita gura. Si a umblat oleaca pe un canal mai pe viu asa. Ca iar n-am lasat-o sa imi faca anestezie, cred ca o sa o albesc pe femeiutza asta cu dorinta mea de "hai fara anestezie ca nu suport senzatia aia". Asa ca am stat ca la ruleta ruseasca o ora cu trapa cascata si am asteptat sa vedem cand loveste nervul. Noroc ca nervul murise de plictiseala si nu pot sa zic ca m-a durut... prea tare. 

  Am plecat de acolo linistita. Scapasem. Strada pe care e cabinetul e una de la capatul orasului. Mica si cu case, poti jura ca esti undeva la tara. Trotuarul n-are un metru latime in multe locuri. In altele are. Mergeam eu asa frumos pe partea pe care masinile imi veneau din fata. La un moment dat vad doua masini, una incearca sa treaca de cea din fata, loveste cu roata intr-o groapa, incepe si se duce aiurea stanga-dreapta, il vad intr-o fractiune de secunda pe soferul masinii din fata cum realizeaza ca ala o sa dea peste el, il vad cum se ingrozeste si trage de volan uitandu-se ba spre mine ba spre alalaltu' care se cocotza voios pe el. Ceea ce au si facut. Respectiv ala s-a cocotat si i-a pocnit astuia un colt, asta a tras de volan ca disperatu' uitand sa mai puna si frana si venind unde? unde? Pai peste mine pe trotuarul pe care eram eu, curul meu cel  mare si gardul. Caci cam atat incapea pe frumosul trotuar. 

  E bine ca eram singura, n-aveam copilul cu mine, am sarit si m-am ferit in asa fel incat pe haina mea s-a sters niste jeg de pe masina domnului. Deci cam asa. Ala disperat a oprit masina la rasul gardului, s-a dat jos convins fiind ca m-a pocnit. Nimeni nu intelegea nimic, ne uitam toti trei unii la altii ca prostii. Totul durase o fractiune de secunda, am sarit neneeeeeeeeeeeeeee, oaiiiiiiiiiii.... Deci cum am putut sa sar! Daca nu saream eram muci pe gard la ora asta ma racaiau cu cutitasu' de pe tzambre. 

  I-am lasat certandu-se pe conceptul "tu esti prost, ba tu esti prost, ba nu, era o groapa" Si am plecat cu genunchii extrem de relaxati mai departe. Relaxare mare de tot. Batzaiam de parca eram o papusa de teatru manuita de un nene cu Parkinson. Imi venea sa rad si sa plang, ma tot gandeam bine ca n-a fost Mara cu mine, daca n-o trageam repede... aoailicaaa...

  Intru la un supermarket, iau niste branza, unt, prostii. Ies, chem un taxi. Vine un nene cu aspect de aurolac scapat din gara... ma sui...La radio o melodie ceva semi-pornografic cu "toata noapteaaaa, pana dimineataaaa". Era o chestie oarecum explicita. Omu' incepe sa cante, sa tot cante, sa bata darabana pe volan. Mai ia doo curbe si face "Da ce frumoasa esti". Eu, absolut trepanata zic "Poftim?". Mama si atata i-a trebuit. A inceput omu' sa debiteze lucruri. Despre mine, anumite parti ale anatomiei mele si niste lucruri pe care le-ar face el. Ma uit pe geam zic hai sa ajungem in centru ca nu pot sa sar din mers, prinde sigur stopul din intersectie, ma dau jos si-mi bag picioarele nu-i dau nici un ban. Omu' hotarat pe treaba ba canta ba imi explica ce mi-ar face el mie. Iau telefonul din buzunar sa fiu pregatita la o adica. Ajunge la intersectie, multe benzi, multe masini, intuneric, lumini...

  Zic pana mea, n-a dat ala peste mine... poate dau astialaltii. Deschid usa, ma dau jos calm fara sa ii dau vreun ban, il las vorbind in pixda ma-sii singur, ii fac semn soferului care venea pe banda cealalta sa stea mai incet, ii arat taxiul si ii arat semnul ala de "nebun la cap". Domne' omu' a inteles! Era un tip mai tinerel si a priceput, a pus frana, am scapat cu viata, am fugit pe trotuar. M-am dus si am luat troleul restul drumului. Eram perfect pregatita sa puna vreunu' vreo bomba, sa vina vreun putzopalmist cu ea scoasa sau sa ne ia soferul la bataie. Sau ceva. 

  Am ajuns acasa. Am ras. In unele zile nu murim. Si atunci radem. 

Plasticul e frumos

  Cineva a decis mai demult ca bagatul de plastic in femei e ceva dezirabil. De marea spaima a imbatranirii gravitationale unele femei aleg plasticul. N-am sa inteleg niciodata refuzul de a imbatrani. E ca si cand ai incerca sa refuzi sa respiri. Sigur, e dezirabil sa imbatranesti "frumos" adica sa nu arati de 90 de ani la 40. Pentru mine una ar fi si mai dezirabil sa fiu sanatoasa. Si la 40 si la 90. 

  Sa-mi var niste plastic prin anumite parti ale corpului, sa le tai, ajustez, umplu cu grasime, ser fiziologic sau alte substante.... nu prea. Ma uit cateodata la Bianca Dragusanu, vedeta Romaniei. Pentru ca stirile o contin din plin zilele astea am avut oroarea sa o vad filmata din prim-plan. Oaiiii! Oare cum a zis ala care a dus-o la operatia estetica? Ca n-a zis ea, asta mi-e clar, fetita e experimentul unei minti bolnave, nu stiu exact cine dar a fost un barbat care si-a zis "oare pot sa fac din fatuca asta o femeie de plastic?". Si a reusit. Cum o fi facut el comanda la doctorul ala?

  "Dom' doctor, vezi mata buzele astea? Domnle, m-am gandit io asa, poti sa le muti pe frunte? Mai sus acilea, sa se vada mai bine! Aaaasa, acolo, intre nas si ochi. Auzi, da' vezi matale tzatzele astea? Nene, as vrea sa-i faci unele mari. Nuuu, nu mari pentru corpul ei mic, mari pentru un camion! Daca ar fi un camion, sa fie unu' cu tzatze mari!" 

  Pana la un punct pot sa pricep o femeie care n-are deloc si se duce sa-si puna niste implanturi care sa o duca de la stadiul de ciupituri de tzantzar la stadiul de cupa A sau cel mult B. Pentru ca daca ea nu are de la natura inseamna ca e mica cu totul si ca ceva foarte mare pe corpul ei foarte mic o sa arate... gresit. Nu pot sa pricep faza cu buzele facute sa arate ca un cur de maimutza inflamat. Daca sanii ii tinem oarecum acoperiti si doar se poate banui plasticul din ei... cu buzele n-ai nici o sansa. Se vede. Iar eu pana acum chiar n-am vazut buze hialuronate frumoase. Sau dragute. Sau care sa arate oarecum natural nu absolut ciudat. 

  Chestia cu ridurile... mna. Imbatranim. Pe unii ii deranjeaza mai mult, pe altii mai putin. Unii accepta natura asa cum e ea, altii nu. Cand li se umbla la riduri nu prea se vede, decat daca ala care umbla e prost rau si nu nimereste. Iar toxina aia botulinica se duce in timp, deci ai sanse sa nu ramai cu o moaca uimita pe vecie. Sa treci prin viata ca si cand nu pricepi nimic si esti mereu cu sprancenele sculate. 

  Poate cea mai funny chestie pe care am trait-o cu bunica-mea a fost dupa ce am adus-o sa stea cu noi prima data, la iesirea din spital. Avea 7 coaste rupte, o gaura in plaman, mergea prin casa usurel si odata o aud in hol tipand cat o tinea glasul: "AAAAAAAAAAAAAAAAAOOOOOOOLEEEEEEEEEEUUUUU!"

Dupa ce am albit si am sarit de jos de a uitat sangele sa sara odata cu mine si sa imi ajuga in creier...cand am ajuns in hol eram perfect pregatita sa o gasest lata pe podea. Cand colo, ea, in fata oglinzii: "ceeee urata sunt! HIDOASA! ce riduri am!!!" Eu ma tineam de tocul usii si ma uitam tampita la ea... zic la 87 de ani ai bagat de seama ca ai riduri? Ma rog, asta am intrebat-o dupa ce am tipat la ea si i-am zis ca daca mai face asa vreodata din cauza de riduri s-ar putea sa ia bataie :))))

  Ea zicea ca e "oribila" si cand avea 60 de ani, si probabil ca si la 40. Pentru ca unele doamne nu pot trece peste momentul in care frumusetea aia initiala, cea de la 20 de ani... se duce. Si pe vremuri nu prea aveai ce-i face. Bunica-mea intamplator e chiar o batranica frumoasa. Adica e frumoasa pentru o batranica nu pentru o fata de 20 de ani. De ce sa comparam mere cu pere? 

   Mereu am avut grija sa nu se simta "urata" tocmai pentru ca de cand o stiu se vaita ca e "oribila". Cand aveam vreo 7 ani cred, i-am smuls prima data cu penseta fire din barba care incepea sa ii creasca. A fost foarte incantata asa ca obiceiul asta dureaza pana in ziua de azi. La inceput ma punea sa ii smulg firele albe din sprancene pana intr-o zi cand am inceput sa radem amandoua (tot in copilaria mea era asta) cum ca daca mai smulgem mult nu mai ramanem cu nimic. Parul alb devenise majoritar :)))) Atunci a ras ca "putem sa le smulgem p-alea negre de acu' ca sa ramana uniform macar!". 

  M-a chemat odata la televizor la ea in camera sa ma intrebe "auzi, ce si-a facut, draga asta la tzatzele alea? sunt ale ei sau sunt d-alea?" Era una la care se vedea plasticul prin piele cumva, genul ala de silicon care pleaca de langa corp la 90 de grade de ai impresia ca acu-acu o sa ii zboare in sus tzatzele si n-o sa le mai poata prinde ca pe baloanele cu heliu! Am ras sa lesin, zic da, sunt "d-alea". A zis ca se gandea ea ca parca "arata aiurea". Chestia e ca eu cred ca daca ea era azi la un 40 de ani ar fi strans toti banii sa isi puna tzatze, buze, sa isi dea gusa si ridurile jos :))))) Dar cred ca nu s-ar fi indurat de bani ca-s multi si ea e zgarcita :))))

  Eu zic sa fim mandre si fericite cu ce avem in momentul respectiv al locului din viata. La 20 de ani sa ne fluturam cu mandrie tzatzele tari si coapsele frumoase, la 30 sa fluturam ce a mai ramas, la fel si la 40. La 50 sa nu zicem ca suntem "batrane" sau "urate" pentru ca s-ar putea ca viata sa isi rada de noi si sa mai traim alti 40 de ani! 

Ineficienta perfecta. Perfectiunea ineficientei. Sisteme.

  Asistenta scolii. Din punctul meu de vedere ar trebui sa existe. Si sa fie desteapta si instruita foarte bine pentru masuri de prim ajutor. Mai ales intr-o scoala cu clase primare, cu copii mici si zvapaiati care au multe idei degraba aducatoare de pericole. 

  La gradinita de stat pe care am frecventat-o nu exista deloc. La scoala pe care o frecventam exista, ma rog e mult spus ca exista pentru ca exista doar lunea si joia cateva ore. Deci exista doar pentru a lua un salariu si a face niste hartii. Si din cand in cand vaccinurile. A, si mai are un scop, sa ne masoare si cantareasca copiii. De ce? Am intrebat si eu, din pura curiozitate. De ce? Nu numai ca nu a stiut nimeni scopul acestui demers, explicatia lui logica, utilitatea, dar persoanele pe care le-am intrebat au fost chiar uluite de indrazneala mea.

  De ce am intrebat? Pai pentru ca m-a intrebat si pe mine copilul pe care ele doresc sa-l masoare. Care copil, nefiind o oaie sau un obiect a vrut sa stie clar pentru ce trebuie sa o cantareasca doamna asistenta cand ea se cantareste acasa si stie ca are 17 kilograme. Si ca eu o masor si desi nu stie cati centimetri are exact stie ca eu stiu cati are si e perfect multumita cu asta. E vina mea, eu i-am zis mereu sa intrebe cand nu pricepe ceva :)))) Asa ca am intrebat si eu la randul meu de ce trebuie sa facem asta. 

  Copilul a vrut sa stie. Ea are o logica, nu face lucrurile "d-aia asa, ca asa a zis doamna aia". Ea vrea sa stie care e sensul. Asa ca m-a intrebat. Si m-a lasat masca pentru ca am realizat brusc tampenia sistemului. Am intrebat-o si eu pe doamna invatatoare, mai mult in gluma. Doamna a ramas si ea un pic pe ganduri apoi s-a gandit ca se cere asta "ca sa vedem cat cresc pana la clasa intai". Pai... auziti, nu va suparati, da' de ce va erodeaza grija? Adica nu e ca si cand voi, scoala, ati fi medicul de familie al copilului care ii urmareste evolutia. De ce te-ar interesa pe tine, scoala, cat creste fi-mea de acu' pana la anu'? De ce l-ar interesa pe statul roman asta? Si daca l-ar interesa, de ce nu ar zice sa mergem la medicul de familie care e cel mai in masura sa "masoare" ca sa treaca in fisa personala a copilului. Cea medicala. Fisa medicala e la medicul de familie, la scoala exista doar o copie dupa fisa de vaccinari. 

  Mister total. De fapt nu e un mister. Facem miscarile pentru ca suntem obiecte. Suntem oi. Noi nu gandim, ne-a zis Ceausescu acu' 50 de ani ca asa trebuie, asa facem. Ce daca acum exista sistem medical cu medici de familie. Nu conteaza. Pai asistenta aia ce sa faca si ea ca sa isi ia salariul? Ca vaccinari sunt odata la cativa ani. De prim ajutor nu se pune problema pentru ca nu e acolo in 80 la suta din timp. Retete nu prescrie. Cand e controlul de paduchi si gat rosu dupa vacante vine si un medic, nu-l face doar ea. Pentru ca, nu e asa, o asistenta n-ar putea depista paduchii. Trebuie un medic!

  M-am dus repede la prietenii de pe feisbuci, cei din alte tari, si i-am intrebat daca pe copiii lor ii masoara si cantareste cineva in scoli. Se pare ca nu. Se pare ca la altii lucrurile au un sens cand sunt facute, in special cele care-s facute pe banii sistemului. Adica ai nostri. Am stat si m-am gandit. Nu avem bani sa avem o asistenta in fiecare scoala, un cadru medical permanent care sa ajute copiii cu masuri de prim ajutor in caz de trauma. Romania nu are bani pentru asa ceva. Insa sunt bani sa fie platita o asistenta care merge la mai multe scoli intr-o saptamana si ia totusi un salariu anual ca sa... pai ca sa masoare copiii odata pe an, sa ii cantareasca si sa le traga vreo doua vaccinuri in 4 ani, sau ceva pe acolo. Si sa scrie niste hartii.

   Ineficienta sistemului e perfecta. Tinem un sistem dublu, nici o parte nu e eficienta. Copiii nu sunt evaluati de medicii lor de familie (adica nu te cheama la cabinet pentru cel putin un consult anual, daca se imbolnaveste si il duci poate il si masoara), asa cum ar trebui in mod teoretic, dar medicii scriu si ei anual in fisa acolo niste cifre despre inaltime si greutate. Apoi mergem la scoala unde un asistent care nu e acolo, nu are nici un rol medical real... ii cantareste, scrie niste hartii pe care nu stiu cui anume le transmite. Ele nu ajung in fisa medicala a copilului, fisa care locuieste la medicul de familie. :)))))) V-am incurcat? Neaaaa!

  Nici pe cei care fac legi si tin sisteme in functiune in tara asta nu-i incurca ineficienta si stupizenia. Fiecare isi vede de treaba cu constiinciozitate. Nimeni nu se intreaba "nene, ce caut eu aici si de ce?". Si uite asa, barca merge leganandu-se mai departe printr-o mare de stupizenie si intr-o ceata totala. Nimeni nu stie de ce, unul incarca, unul descarca, nimeni n-are bani, sistemele sunt bune, functioneaza perfect exact asa cum le-a lasat tovarasul inainte sa fie ucis. Kilograme si centimetri. De creier. Pentru organizatorii sistemelor!

Ai "dreptul" sa fumezi in locuri interzise. Si eu am dreptul sa te injur!

  Cum sa imi mai exprim sila fata de fumatori? Nici nu mai am cuvinte destule. Unii fumatori sunt nesimtiti prin definitie. Si plini de tupeu pe deasupra! Fumatorul n-a inteles ca fumul lui nu sta pe loc. Fumatorul e atat de inteligent incat n-a inteles asta nici acum, dupa ani intregi de fumat. El, fumatorul, nu stie. El e convins ca ce face el nu deranjeaza decat cel mult "copiii". 

  In seara asta m-am pomenit intr-un tren "personal" Bucuresti-Ploiesti. Trec peste faptul ca de cand CFR a schimbat platforma de internet infofer.ro acolo apar trenuri care NU exista in realitate, jur, e mai ceva ca la loto sa te duci la gara in Romania... e un fel de 6 din patrujnoo... M-am pomenit ca tre' sa vin cu un "personal", zis el si "Regio" mai nou. Mergem, ne suim. Nasii beau pe peron. Erau 3. I-am intrebat "asta e Ploiestiul" aratand spre tren la care unul foarte spiritual mi-a zis ca ala e Bucurestiul. Nu maica, trenu'! Trenu' asta e de Ploiesti? Aaaahaha! Am ras si eu la ei si urcandu-ma le-am strigat "sper ca nu vreti si bilet". Au ras si m-au informat in cor ca nu, nu vor. Din pacate pentru ei aveam bilet. 

  Ne suim, pleaca trenul cand isi aduce aminte, la vreo 3 minute dupa ora corecta... la prima statie un baiat, domn, specimen masculin la fo' 20 si un pic de anisori...se duce repede la usa, aprinde tigara, cand sa se dea  jos pe peron, culmea trenul pleaca. Ca nu e un tren de pe vremea lu Ceausescu. Are statii, da' omu' de la volan se mai uita si in oglinda, are statii de maxim 1 minut, daca nu vede omu' miscare, cum opreste asa porneste. Boul specie de vita, se suie inapoi cu tigara tocmai aprinsa, eu strig la el (era personal deci vagoane deschise) sa stinga, el trece pe langa mine, se duce intre vagoane si incepe sa fumeze ca si cand acolo era Tara lu' Alice... si nu-l vedea nimeni. Ma ridic, strig inca odata, stinge tigara, intra inapoi cu tot fumul dupa el, evident... "vai ca n-am stitut ca sta doar atat in statie". I-am zis cred ca n-ai stiut si ca in tren n-ai voie cu tigari. 

  Dupa niste vreme, la o alta statie, unul din nasii cei veseli a tinut usa deschisa dupa ce trenul a plecat. Nu stiu de ce, avea el treaba din mers. Usa are o alarma acustica. Cand am auzit ca tipa aia m-am uitat, n-am vazut ca era un "impiegat" si am strigat sa inchida usa. A zis ca stai ca am ceva de facut. Cand am vazut ca e de-al trenului i-am zis de ce am strigat, pentru ca sunt fumatori misto in tren care sunt in stare sa rupa si usile doar ca sa fumeze in tren. Nu vazusem ca e el. Dupa care am zis "sa fie ei ai dracu' daca ar respecta legea".  Si i-am spus cum a venit baiatu' sa fumeze intre vagoane. "Unde, aici?, acum? il rup!". Zic da, aici, mai devreme, da' nu stiu unde e. 

  Ei bine, cand sa coboram la Ploiesti si stateam la usa, vin "copilasii" din partea de sus a trenului sa coboare si ei si incepe unu' sa ma "admonesteze". Ca "ce duamna, m-ati injurat ca fumez". M-am uitat la el, mda, se putea sa fi fost el, habar n-aveam. Cu un accent puuuuternic moldovenesc incepe sa imi zica ca ce, cum sa zic urat de el. Ca el mi-a facut favoarea si a stins tigara cand a vazut ca am copil!

  Poftim? Say what? Oh, da, doamnelor si domnilor. Pustiul mi-a facut favoarea si a stins tigara cand el se afla intre vagoane si tragea la 2 metri de noi. :)))))))))))))))) Si ca cum mi-am permis sa zic urat. Pai zic ia zi, cum sa-ti mai zic? Ca esti nesimtit? Ca incalci legea? Ne dam jos aici la Ploiesti si chem si Politia? Ia zi, pasarica? Cum iti place? Evident nu era singur, mai erau cativa pe langa. Toti taceau. 

  Asta ma lua cand cu "dumniavuastra" cand cu "tu". Mi-a zis ca e "pacat de copilul tau ca vorbesti asa". Zic e pacat de ma-ta aia care te-a crescut nesimtit. Stai tu linistit ca copilul meu e ok, eu o pazesc de fum creat de boi ca tine. Si radeam. Si pana la urma si aia care erau cu el au inceput sa rada. El era in spumele marii si imi tot explica ce FAVOARE mi-a facut el mie ca el a stins tigara cand a vazut ca eu am copil!

  Iar eu intrebam, dement, ireal, obsesiv: "ai voie sa fumezi in tren? ai voie sa fumezi in tren? te lasa legea sa fumezi in tren? e voie sa fumezi in tren???". Era sa lesine de nervi! Eu era sa lesin de ras. Pentru ca pustiul asta e fix ca Dana Blandu. Un monument de tupeu jegos care incalca legea gasind orice alta scuza si orice "favoare" facuta aluia pe care SCUIPA in timp ce el incalca legea. Un nesimtit si nimic mai mult. Ar zice acum multi ca e o "exceptie". Ca si javra aia. Bai eu, traind in tara asta as zice ca nu e. Ca e o regula. Fumatorii din aceasta tara sunt nesimtiti. Ei mereu "iti fac o favoare" Si spagarii din aceasta tara au tupeu de borfas. 

  Copilul meu s-a dat jos din tren si mi-a zis "bravo mami ca i-ai zis, nu e asa ca NU E VOIE SA FUMEZE IN TREN? ca eu AM VAZUT SEMNUL ALA!!!". Atat! Nu-ti trebuie decat 6 ani ca sa stii sa interpretezi semnul anti-fumat. De aia e o poza, pentru ca e pentru prosti! 

  Pacat ca nu exista peste tot pe toti peretii si un semn anti-spaga! Un buzunar cu un plic in el intr-un cerc rosu si taiat! 

Fluturi

  Azi dupa ce am lasat-o pe Mara la scoala, pe jumatate infrigurata si pe jumatate adormita am pornit repede spre treaba. Cum mergeam pe mica straduta pe care e scoala, cu coada ochiului am vazut pe partea cealalta o masina din care a sarit brusc un tip. Saritura, felul in care s-a dat jos din masina, geaca si sapca din cap, precum si statura omului m-au facut sa tresar. Marius! 

  Evident nu era Marius care e in cu totul alta tara, dar eu am tresarit cu fluturi in stomac. M-am oprit pe loc, am inceput sa rad de una singura pe strada si m-am bucurat ca un copil ca inca mai am. Fluturi. Ca inca imi tresare inima la gandul ca il vad pe el. Ca inca pot sa primesc un val de adrenalina sub forma de fluturi si furnici cand un baiat cu o sapca sare dintr-o masina. Dupa 17 ani am aceeasi reactie uneori. 

  Anul asta facem 10 ani de casatorie. Cu fluturii de azi o sa organizez inca o "nunta". Asa ne-am promis acum 10 ani cand nunta facuta pentru altii nu ne-a facut decat sa ne enervam. Anul asta o sa fac cea mai frumoasa petrecere "de fluturi". Pentru 10 ani de fluturi inscrisi cu cerneala in certificatul de casatorie. Si pentru 17 ani de fluturi traiti prin inimi, capete si ochi. 

  Avem fluturi, oameni buni! Ceea ce va doresc si voua!

Ea cea alba

  Luni. Mosia Bunicilor i-a facut tort si petrecere asa cum face pentru fiecare dintre rezidenti.

  Cam atat. 

Avem vreun contract?

  Pe masura ce blogul asta creste si aduna mai multi cititori evident apar si mai multi nemultumiti. Care tin sa isi manifeste nemultumirea foarte apasat. Ma injura, imi spun cele mai ciudate chestii. Ieri am scris un post despre prostia inghesuitorilor la aghiazma. Despre cum pompierii din tara asta cara apa pentru BOR. Despre cum "credinciosii" plini de smerenie si sfintenie se calca in picioare. Pentru aghiazma, pentru peturi, pentru dopuri. 

  Bine, la fel de bine puteam scrie si despre panselute. Sau despre utilitatea cheii franceze in desfacerea tevilor. Intotdeauna cineva ma injura, orice as scrie. Nu ma supar, stiu ca-s multi nebuni pe lumea asta. Cei care ma injura inteleg ce sunt. Ce nu inteleg e soiul de oameni care imi scriu "vai, te citesc demult, imi placea de tine, da' acum vreau sa iti spun ca m-ai dezamagit, ce ai scris e nasol, pentru ca...bla bla."

  Oameni buni, avem vreun contract? Si eu v-am "dezamagit"? Ultima data cand am verificat nu ma plateati pentru ce scriu. Am vreo "datorie" la voi? Ca si asta mi s-a spus, ca "datoria mea fata de cititori...bla, bla". Aloooo, eu n-am nici o datorie. Intri aici, iti place, citesti. Auzi, da' atunci cand te amuzi si imi spui in comentariu ca te-am amuzat de multe ori dar acum sunt naspa... atunci cand te-am amuzat de ce nu mi-ai scris? De ce nu lasi si comentarii pozitive? Ca dealtfel stii sa imi spui ca sunt eu nemultumita de lucruri si de lume. Da' cand te-ai ras, de ce n-ai comentat? Sunt doar cateva persoane care comenteaza mereu si care zic si cand rad si cand nu rad. 

  Ma platesti, ca sa scriu ce vrei tu si cum vrei tu, cititorule? Ai impresia ca sunt obligata sa te public cand ma injuri? Ah si imi plac aia care scriu o porcarie si apoi "stiu ca n-o sa publici comentariul asta". Pai si atunci daca stii de ce il mai dai? Doar ca sa ma ranesti pe mine? Ai impresia ca daca eu ma "ofensam" de toti prostii care ma injura mai aveam blog la ora asta? Chiar crezi ca daca imi zici ca-s proasta, urata, tampita, vaca... chiar ai impresia ca o sa ma duc in baie si-o sa plang? Mwoohahahaa! Fraiere! Esti ca la clasa a treia si nici macar nu stii ca daca vreau te public si te injur. Si culmea e ca atunci cand am facut asta n-au mai continuat. N-au mai avut nimic de zis. 

  Bineinteles, ca orice om normal la cap ma intreb zilnic de ce ai intra sa citesti un om pe care nu il poti suferi si cu care nu esti de acord niciodata. Habar n-am. Nu pricep. Sau de ce au unii impresia ca m-ar interesa ca ei nu-s de acord cu ce zic eu. Ba imi si reproseaza asta! Vai, tu vrei numai oameni care zic ca tine. DA! Exact asta vreau! Ca nu-si face, manca-ti-as, nimeni blog ca sa se contrazica cu niste straini. Sa mor eu daca asa functioneaza ideea asta de blog! Deloc! Orice om normal la cap vrea sa auda ca de acolo, din neant, din necunoscut, ii raspund oameni CA EL. Oameni asemanatori in gandire si in simtire. Daca as fi masochista poate mi-as dori sa ma injure unii zilnic da' cum nu sunt... mna... Am sters postul de ieri pentru ca de aseara pana azi am primit numai injuraturi "crestinesti". Pentru ca, dupa cum bine stim, bautorii de aghiazma sunt buni la suflet si isi iarta aproapele :)))))))) Si pentru ca azi n-am chef de prosti. 

  Da, normal ca nu vom fi cu totii la fel. Ca sunt si momente in care cei mai apropiati oameni nu sunt de acord cu tine. Normal. Nu e vorba de contradictiile minore. (Pentru mine si credinta in Dumnezeu e o contradictie minora. Imi e irelevant daca un om de care imi place crede sau nu in Dumnezeu. Pentru ca un om nu se reduce la asta. Am prieteni credinciosi da' nu se duce niciunul sa se bata pe aghiazma.) Aici e vorba de altceva. E vorba de aia care intra, zic "vaco" si apoi "stiu ca n-o sa ma publici, tu vrei numa' pupatori in cur". Wooow, really??? 

  Inca ceva: doar pentru ca aici scriu de multe ori despre chestii care ma enerveaza nu inseamna, oameni buni ca eu sunt mereu nemultumita. Insa umorul vine din nervi de cele mai multe ori. Nervii vin din cacaturile care se intampla in tara asta sau pe care le fac oamenii. E simplu. Ce-ati vrea voi, haterilor, sa scriu? "M-am trezit, m-am spalat pe dinti, am mancat, am dus copilul la scoala". Probabil si atunci ar fi ceva gresit. Dar, revin, puteti sa nu mai cititi. Ba chiar va rog sa nu mai cititi. Din pacate n-am cum sa fac sa nu mai puteti sa ma cititi, daca as putea, as face-o. Din bunatate, ca sa nu va mai enervez mereu asa, ca uite imi pare rau.... Regret profund ca nu ma ridic la inaltimea asteptarilor voastre, ca vorba aia voi ma platiti pe mine iar eu nu-mi fac treaba cum trebuie!!! Sa-mi fie rusine zic! Ah, stai, nu-mi e. Pentru ca n-avem nici un contract. Sus in dreapta e un X. Folositi-l cu incredere!

Circul

  Tin minte cand m-a dus mama la circ atunci cand eram mica. Cred ca a facut-o pentru ca la vremea aia situatiile de distractie pentru copil erau atat de putine incat, wtf, sa mergem la Circ daca tot a venit in oras. Tin minte cum mi-a zis cu jumatate de gura ca i se pare trist ca oamenii aia chinuie animale. Mai tin minte perfect cum n-am inteles deloc ce vroia sa zica. Intai pentru ca acolo era urat, noapte, mirosea groaznic iar eu nu ma puteam concentra la ce zice mama pentru ca mi se parea ca bancutele alea mici pe care stam o sa se prabuseasca sub noi. N-am idee cati ani aveam, probabil eram prin primele clase. Apoi pentru ca nu mai fusesem la Circ si nu intelegeam ce vrea sa zica.

  Dupa care au inceput sa intre cu numerele. M-au fascinat dansurile si acrobatiile, i-am detestat pe clovni pentru ca trageau de oamenii din sala iar pentru mine asta era chiar si atunci o agresiune. In ziua de azi nici nu imi imaginez ce-as face daca ar veni unu' sa ma traga de par sau de nas in timpul vreunui spectacol :D 

  Apoi am inteles ce a vrut mama sa zica. Intr-adevar, era trist. Erau catelusi imbracati in haine exact ca pechinezul doamnei in varsta cu par mov de la noi de pe scara (doamna avea par mov, pechinezu' doar plovras mov). Si de ala mi-era mila rau. Ulterior ne-au dus cu scoala la Bucuresti la circ, acolo am putut urmrai lei si pantere chinuite. Nu-s facute sa fie animale de companie iar momentele in care au halit circari nu-s putine. Dude, ala e facut sa haleasca carne si tu ii arati domnisoare cu nurii dezgoliti si copanele la vedere? Pai asta e crima contra animalului! :))) E tortura!

  Nu-i inteleg nici pe cei care cresc vietati la bloc (in afara de pesti carora un acvariu profesionist le ofera o viata decenta as zice eu), n-am sa pricep niciodata de ce e ok sa iei un animal, sa-l castrezi, sa-l tii in casa, sa-i razi orice urma din fiinta naturala din el... ca sa simti tu ca te iubeste cineva. El saracu' te iubeste da' parca ar iubi mai mult natura cu porumbeii ei vii pe care sa-i alerge. Sa-l hranesti cu chestii tari, procesate si sa crezi ca el e fericit si are o viata frumoasa. Mi-as lua animale la curte. Pe unele le-as manca cu placere, ca asta e rostul lor pana la urma. Omul si-a domesticit un caine ca sa aibe cine sa-i pazeasca oile pe care si le luase prima data ca sa le haleasca! Pe cele pe care romanii nu le mananca, cum ar fi pisicile sau cainii le-as lasa sa alerge prin curte si sa traiasca afara, sa vaneze vrabii sau soareci, sa fie totusi cumva mai aproape de firea lor. Asta mi se pare dragoste de animale, nu sa le bagi la bloc si sa le castrezi. Dar asta e doar opinia mea. 

  Din fericire Mara n-a vrut la circ pana acum. A vazut un cort de circ si a decis ca ea nu doreste sa intre acolo. Eu m-am bucurat. Daca o sa vrea vreodata o sa o duc. Dar o sa ii spun ca nu e corect ce fac oamenii aia cu animalele alea pentru "distractia" publicului. Eu cred ca daca poneii aia ar fi intrebati daca vor pe un camp sa pasca sau daca vor sa le puna cineva porcarii in cap si sa se invarta ca disperatii in cerc... s-ar cere la camp. Nu pot sa cred ca un animal cu blana pe care il imbraci in plovaras se simte confortabil. Si nici ca un leu apreciaza cand iti bagi capul la el in gura. Eu asa cred.