luni, 25 noiembrie 2013

Daniel Nedelcu, baietelul din trupul de sticla

   Am fost la ziua lui acum cateva zile. Dupa ce am intrat pe usa l-am auzit chiuind ceva despre "angrhiii baaarzi, multi angrhiii baaaarzi". A venit in goana mare calare pe noul lui camion. Il primise de la bunici in ziua aia. M-am uitat la el si m-am gandit brusc...cine nu stie poate jura ca e doar un alt baietel de 6 ani. Era vesel ca a venit Mara pe la el dar nu stia cum sa arate asta. Parea emotionat, mi-a luat pungile cu cadouri din mana si m-a intrebat foarte serios si concentrat: "asta e tot?"

sa vedeeem

  M-a busit rasul si i-am zis repede sa nu se teama, ca sunt de fapt trei cadouri acolo ascunse in pungi. "Treeeeeei! E bine daca sunt treeeeeeei!". Cred ca s-ar fi bucurat la niste Angri Barzi d-aia da' eu nu stiusem asa ca nu erau. Sincer inca n-am aflat ce-s aia "angri barzii" astia, da' presupun ca o sa aflu la un moment dat. 
   Imi venea sa il iau in brate si sa il pup. Era ziua lui. Mi-am infranat repede gestul cand mi-am adus aminte ca il pun in pericol daca fac asta.

  Intai ne-am dus in alta camera si ne-am schimbat hainele de pe strada cu unele perfect curate aduse de acasa. Ne-am spalat cu sapun special pe maini ca sa ne dezinfectam. Acasa facusem amandoua dus in miezul zilei, ne spalasem din cap pana in picioare. Mara fusese la scoala in ziua aia, nu puteam risca vreo bacterie. Ne-am schimbat si ne-am dus in sufragerie. Ii explicasem Marei ca Daniel nu e un baietel oarecare. I-am spus sa incerce sa nu-l atinga prea mult. Si sa nu cumva sa puna gura pe jucariile lui (cateodata mai trage cu dintii sa desfaca diverse piese). I-am explicat despre Daniel iar ea a inteles. Mi-a zis ca ea e mare, are 6 ani si 7 luni. 

ii explica lucruri

  Ovidiu si Alina, parintii lui, sunt prieteni cu sotul meu de niste ani. Faceau parte din diverse forumuri si cluburi pentru masini 4x4. Pe Alina am cunoscut-o indeaproape acum, de cand punem umarul sa incercam sa salvam baietelul care iubeste "angri barzii". Pentru ca oricat de normal ar parea pe dinafara, micutul baietel de doar 6 ani traieste intr-un trup de sticla. Atat de fragil incat la orice intalnire cu o bacterie poate intra in soc septic. Si poate muri. La inceputul verii era sa se intample asta. L-au salvat medicii de la Viena. Cei din Romania se uitau crucis la el de prima data cand a inceput sa aiba infectii aberante. 

  La 11 luni i s-a infectat un ganglion. Apoi altul, care a explodat la propriu prin piele in sala de asteptare a spitalului. A trebuit operat. De la 6 luni pana la 5 ani si jumatate a facut nu mai putin de 21 de infectii grave, tratate doar cu cele mai puternice antibiotice posibile. Vindecate greu si cu chin. Copilul avusese si o fistula anala la nastere insa nimeni nu stiuse sa lege asta de Sindromul Granulomatozei Septice care avea sa ii fie pus ca diagnostic acum la Viena. Alina, in toti anii astia a fugit cu el la medici la Bucuresti. Toata lumea ii spunea ca e nebuna, ca ce domnule, nu mai sunt doctori in Ploiesti, ca e ea exagerata, copilul "are rosu in gat" sau "e racit". Mda, de la o raceala el dadea in febre care nu scadeau si in infectii uluitoare. 

caietul in care ea si-a notat de la nastere toate infectiile si tratamentele primite

  Si nimeni nu-i putea spune de ce. Cand l-a vazut ca mai are un pic si moare la Bucuresti l-a dus de urgenta la Viena. Si acolo au stat o luna internati pana cand medicii, dupa toate investigatiile posibile au stiut ce are. Dupa teste genetice facute si copilului si parintilor au aflat: un cromozom x defect. De fapt doar o parte din el, daca era tot ar fi fost o forma mult mai grava a Sindromului Granulomatos. Ar fi murit in primele luni de viata fara ca nimeni sa inteleaga de ce. Dintr-o infectie. 

  Corpul lui nu produce destule fagocite. Acele celule care ne ajuta cand avem o infectie bacteriana. Drept pentru care la fiecare infectie risca sa intre in soc septic si sa moara. Si la un moment dat medicamentele nu vor mai avea efect si asta se va intampla daca nu e tratat. Singurul tratament care il poate vindeca este un transplant cu celule stem care costa peste 120.000 de euro. Pana atunci Daniel traieste acasa, izolat, si inghite zilnic pumni de medicamente doar pentru a-si pastra starea de acum. Cea de bine. Un bine mai mult sau mai putin aparent. 

  Cand mi-a aratat Alina RMN-ul facut cand au ajuns la Viena mi s-a taiat respiratia. In tot abdomenul erau abcese. Medicii romani au presupus ca sunt metastazele unui cancer. Mi-a zis "uite, ce se vede cu negru"... cam tot ce se vedea in abdomen era cu negru. Pe ficat, pe intestine, pe splina, peste tot pungi cu puroi. Asta se intampla, se infecteaza tot. Daca nu ai sistemul de aparare, de la o infectie considerata "banala"...te umpli de infectii pe interior. 

  In cinci ore cat am stat la ei a luat medicamente de 3 ori. Ia un antibiotic foarte puternic si care costa 3500 de lei o cutie. Ia 2 pe luna! Cu asta are "noroc" ca e "inca" decontat de Casa de Asigurari. Ia steroizi (Prednison) ca sa nu mai faca febra. Organismul lui e in stare de alerta, daca nu ia steroizi face febra 40 in continuu. Ia multe alte chestii. Unul sa ii pazeasca stomacul, altul sa ii pazeasca ficatul... La scoala nu poate merge, este exclus. Vine invatatoarea acasa de doua ori pe saptamana si face cu el lectii. Ultima data invatatoarea i-a adus si o varicela. Numai Alina stie prin ce a trecut si cum trebuia sa ii dea medicamente din 2 in 2 ore ca sa ii poata administra si tona de Aciclovir recomandata peste celelalte medicamente "uzuale". Din 2 in 2 ore zi si noapte. 
  
Dani, sa nu te straaaambi! :)))))))))

    In cinci ore mi-a venit sa plang de 500 de ori. De fiecare data cand Alinei ii dadeau lacrimile. De fiecare data cand il vedeam cum alearga de colo colo ca iepurasul Duracell. De fiecare data cand vorbea cu 1000 de cuvinte pe secunde, peltic si foarte preocupat de Lego si Angry Birds. De fiecare data cand trantea cate o jucarie si ii ghiceai furia si neputinta. Furia copilului de 6 ani captiv in casa. Si intr-un trup mic, firav, ca de sticla. 

  Fundatia Mereu Aproape s-a implicat, au facut un reportaj despre el si au pus in aceasta saptamana la dispozitie un numar de donatii prin sms. Acum va rog si eu pe voi care cititi aici. Stiu de la Google Analitics ca sunteti peste 3000 de vizitatori unici pe luna. Daca fiecare ati putea dona cat puteti voi, indiferent de suma, Daniel ar putea avea sansa sa traiasca. Dati mai departe, va rog mult. Va multumesc din suflet!

  Donatii directe: Ovidiu Nedelcu la Banca Transilvania
RON RO21BTRL03001201P44986XX

EUR RO93BTRL03004201P44986XX


sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Mancarurile copilariei mele

   Sunt curioasa daca scriu inca un post despre mancare ce vor mai spune anonimele-aducatoare-de-trafic. Asa ca purced. Azi ma gandeam la minciunele. Nu la d-alea zise ci la d-alea prajite. Au trecut cam 25 de ani de cand n-am mai mancat minciunele. Din cele facute de bunica-mea sau sora ei. Ele erau facatoarele-de-chestii-dulci in familia noastra extinsa.

  Azi cand am cautat de curiozitate online minciunele m-am socat sa vad cate femei confunda asta cu niste gogosi umflate. Si apoi le pozeaza si pun poze pe bloguri de bucatareala. Sunt prima la inovatii culinare, la transformarea mancarii de pe vremuri in alta, mai noua, mai...cumva...Insa unele lucruri n-ai cum sa le transformi. Te uiti la ele ca la cerc. Din cerc s-a facut roata. Nu ai cum sa faci roata din patrat. Ca nu iese.

  Am luat ceva carti azi de pe Elefant si ma uitam ca e Radu Anton Roman la reduceri. L-as lua si l-as da spre studiere oricarui om care vrea sa afle despre bucataria romaneasca aia de la mama ei. L-am luat si azi din raft ca sa ma asigur ca nu-s eu nebuna. Si da, nu-s. Minciunelele sunt faina cu unt si ou (intreg sau doar galbenus). Nu cu drojdii, praf de copt, zahar in compozitie, ca nu-s gogosi. Sunt ca un fel de crantzanele pudrate cu zahar. Si pe care le iubeam eu enorm, desi eu nu ma omoram cu dulciurile nici in copilarie cum nu-mi plac nici acum. Dar daca imi zici "vrei ceva dulce?" ma duce gandul la minciunele. 

  "Bogacele". Sau "pogace, pogacele, pogacite" sau cine stie cum le-o mai zice lumea...le facea sora bunica-mii. Si pentru mine erau si inca ar fi cam cea mai misto chestie de mancat. Era aluat de cozonac fara zahar in care se puneau jumari facute pasta la masina de tocat. Pe deasupra unse cu ou si presarate cu sare grunjoasa apoi coapte. O bomba calorica sinistra daca stai sa te gandesti. Insa...de vis. De vis! Eram in stare sa mananc pana imi tiuiau urechile. Ciordeam cu var-miu, le indesam in buzunare si ne piteam in dormitor la matusi-mea si ne indopam. 

  Placinta cu praz. Iarna practic din asta traim chiar si acum pentru ca spre deosebire de chestiunile de mai sus care erau laborioase si nesanatoase, placinta cu praz reteta bunicului meu matern grec este o chestie pe cat de buna pe atat de ok. Mmmmbine, recunosc...E mai bine pentru sanatate sa o faci cu foi de placinta din comert care au apa si faina, pentru ca foaia adusa de bunicul meu e un soi de semi-foetaj din apa, faina si sare uns din belsug cu untura intre straturi. Poate de aia si e o chestie eeeeextraordinar de buuuuna. Umplutura se face putin diferit de cea olteneasca care exista si la noi. In Romania se face din praz cu oua, in Grecia se face din praz cu oua si cu branza de oaie. Plus piper, din belsug. 

   Fiind un copil caruia ii displaceau 90 la suta din chestiile disponibile la vremea aia...n-am o lista prea lunga. Ciorbele nu imi placeau. Imi vine sa vars si acum la ideea de ciorba. Eram fortata sa mananc ciorba si felul doi ori asta pentru organismul meu era o teroare. Pentru ca nu incape. Nu pot manca la aceeasi masa un castron de apa si apoi mancare. Eu toata ziua beau circa un castron de apa. Asa-s facuta. Drept pentru care cand zic ciorba sau supa zic teroare. Doua chestii imi placeau: cea de pui cu galuste (sau taitei) si ciorba a la grec. 

  Pe care ciorba "a la grec" o gasesc azi la restaurante sau la lume...in orice forma posibila doar aia care trebuie NU. Am vazut la viata mea atatea caricaturizari ale acestei ciorbe de nu pot sa cred. Si foarte multi oameni dand din cap ca "e buna". O fi buna dar nu e ciorba "a la grec". E simplu: in bucataria greceasca exista conceptul de "avgolemoni", care se pune la diverse preparate. Adica oua plus lamaie, dupa cum ii si zice. Avgo=ou, lemoni=lamaie. Asta inseamna "a la grec" care poate fi la ciorba de pui sau la o mancare de pui. Ciorba e simpla: pui fiert, ceapa cubulete si orez. La final oua batute cu zeama de lamaie. Atat. Nu alte legume, nu bulioane, nu ardei, nu patrunjele....nuuuu. Daca e a la grec, asta inseamna. Si e una din cele mai bune chestii de pe fata pamantului. 

  Mancarea a la grec iar imi placea: pui inabusit in tigaie cu un pic de apa plus un sos din ceapa, smantana, oua si lamaie. Plus piper. E excelenta. Merge si cu carne de pui si cu pipote sau inimi. Sau curcan. Imi mai placea si ostropelul ca era cu usturoi si ala imi place mult. Cel mai tare uram si urasc si azi "ghiveciul". Asta nu inseamna ca nu il gatesc pentru familia mea. Cica fac chestii spectaculoase cu legume la cuptor, asa zice lumea, eu nu stiu pentru ca le fac fara sa le gust. Doar ideea de legume fleoscaite ma infioara :)))

  Imi placea mamaliga cand eram mica, de ani de zile n-o mai suport sub nici o forma. Marei ii place foarte tare asa ca ii fac mereu. Cu branza si smantana sau la cuptor cu branza si oua. Macaroanele care existau pe vremuri nu tin minte sa ma fi entuziasmat. Pastele am invatat sa le apreciez cand am invatat sa le fac cum trebuie si sa fac eu paste proaspete. Si dupa ce am fost in Italia si am mancat acolo. 

   Mai tin minte o placinta cu mere. Care habar nu am cum era facuta dar era moale, plina de mere si data cu zahar. N-am nici o idee cum o facea, cred ca tot bunica-mea. Ea era cu placintele si dulciurile, mama era cu chestiile sarate. 

  O chestie de care imi e foarte, foarte dor e socata. Mi-am promis ca la primavara sa incerc sa fac. Mi se parea cea mai buna chestie din lume. Desi gustasem Pepsi, socata imi placea mult mai mult. Mai facea mama un suc sau sirop din coji de portocale fermentate cu zahar. Pentru ca, doar nu vroiai sa arunce COJILE de la portocalele obtinute dupa ore de stat la coada? Pfff, se manca TOT! Tin minte borcanul mare de sticla in care le punea acolo cu zahar si nu mai stiu ce si le lasa sa stea. 

  Ciulamaua imi placea enorm. Imi mai placea mazarea cu singura problema ca aruncau in ea marar care imi strica toata bucuria. Probabil am mai zis ca urasc mararul, patrunjelul si leusteanul. Pe cat le urasc pe astea pe atat iubesc rozmarinul, oregano, cimbru si busuiocul. 

  Singurul peste pe care il mancam cu placere era hamsia pentru ca nu avea oase. Pestele imi displacea in totalitatea lui, gust, miros, tot...cum imi displace si in ziua de azi. Azi somonul e singurul pe care l-as manca dar la cat a ajuns sa coste acum zicem mersi ca avem sa ii luam copilului somon. Noi astia adultii (in speta Marius si mama care-s iubitori de peste) o ardem pe guvid si chefal vara la 2 Mai. Imi plac insa crevetii, imi placeau cand eram mica garizii de la 2 Mai. Crevetii de Marea Neagra sunt micuti dar foarte, foarte buni. Insa acum se gasesc foarte rar. Sunt fix fratii mai mici ai lui Black Tiger. Se fierbeau si ii vindeau lipovencele la poarta in cornete de hartie ca pe seminte. 

  De sarbatorile diverse...salata "de beof" (care atunci era fara vreun beof in compozitie) ma incanta. La fel si icrele, vinetele si chestiile astea. Acum nu prea. Ca asa e cand vezi o chestie odata pe an, e mai buna. Piftie nu imi placea, ca si acum, cea de porc. Mi se pare scarboasa rau. De curcan sau gaina e buna. Carnatii nu mi-au placut niciodata in mod special. De ceva ani fac in casa ca sa nu cumparam porcariile pline de tampenii din magazine. Cu o masinarie din asta electrica faci 3 kile de carnati in 20 de minute. 

  Chiftelele! Alea da. Alea imi placeau. Alea negre, prajite in ulei mult pana le lua naiba. Azi stiu ce inseamna carnea aia arsa pentru organism si le fac la cuptor. Nu ies la fel de bune, evident...pentru ca orice chestie prajita va fi mult mai gustoasa decat aceeasi chestie neprajita. Sa fim seriosi. Insa, copila mea s-a nascut in chestii "coapte la foc mic" si se pare ca daca nu stii prea bine cum sta cu chifteaua naclaita in tigaie... iti place si astalalta la cuptor :) 

  Tin minte cand eram mica si mi-au dat carne de iepure odata. Cat de buna mi s-a parut. Acum cativa ani am gasit un producator din Maneciu si am luat iepuri. Da, pentru mine ramane cea mai buna carne pe care am gustat-o pana acum. Asta si cea de prepelita. N-am gustat inca crocodil dar cred ca mi-ar placea. As manca orice animal pentru ca sunt o persoana carnivora din nastere. Iepuri, oameni buni! O carne slaba, cu colesterol putin si avantaje multe. Plus un gust genial. Iepure la cuptor cu cateva legume pe langa si vin rosu! 

  Acestea fiind spuse ma duc sa imi iau ceva de mancare ca mi s-a facut foame! 

  

joi, 21 noiembrie 2013

Ce mai mancam

  In afara de salata de fructe care a reusit sa starneasca haterii mai ceva ca discutiile despre alaptare :)))) Nu mi-as fi imaginat ca o salata din niste fructe poate rascula jivinele de pe sub toate pietrele online-ului. Le multumesc mult pentru trafic! So. Ce mai mancam? In pana de idei uneori, plina de idei alteori... Cum ar fi:

daca Marius e acasa, micul dejun se stie: omleta! cu ridiche, ceapa verde si branza data prin ierburi

mar cu scortisoara si frisca

mic dejun ei doi, asta vara :)

paine cu seminte si turmeric

iarna gustarile se iau "uscate". merisor, coacaze, caju si caise

aripioare la cuptor, mei cu turmeric si legume sotate

pastrav balacit in pesto si copt in sare

cu piure cu rozmarin si wasabi

dintr-un cozonac congelat: bread pudding (cozonac, fructe uscate, lapte, ou, unt)

pachetele de primavara (hartie de orez umpluta cu varza chinezeasca si morcov)

pilaf de gaina de la tara cu muraturi

raci! decorticati si pusi pe paine unsa cu mujdei. bun!

    Cu idei sau nu, intotdeauna gatesc cu mare, mare placere! Pofta buna!



luni, 18 noiembrie 2013

O zi la scoala

   M-am oferit voluntar sa le aduc copiilor fructe si salata de fructe. Si sa le explic despre alte fructe decat mere, pere, struguri si gutui. Sistemul de invatamant romanesc atata stie. Pentru ca toamna incepe scoala. Oamenii sunt absolut setati, cum erau si acum 30 de ani. Mere, pere, struguri, gutui. Ah, si nuci! Si cred ca doamna se astepta sa aduc "fructe de toamna" da' eu i-am zis ca uite, am pus alea in salata, am adus sa vada copiii chestii deosebite dar care acum sunt la noi peste tot si sunt bune pentru sanatate. Ma gandeam ca o sa strambe din nas si cand colo n-a fost asa. Bravo ei. 

  M-am oferit pentru ca eu personal asta cred ca trebuie sa fie implicarea si ajutorul parintilor catre scoala copilului. Sa te duci, sa te agiti, sa cumperi si sa faci lucruri, sa iti iei o zi in care sa mergi la scoala si sa vezi ce fac ei acolo 4 ore, sa ii studiezi si sa vorbesti cu ei, sa fii aproape de oamenii cu care copilul tau isi petrece 4 sau 5 ore pe zi. Mai ales cand el e mic. Nu am dat bani la fondul scolii. I-am dat la Carrefour pe fructe. Iar copiii s-au bucurat.

  Eu cred ca m-am bucurat mai mult decat ei pentru ca nu ma asteptam sa se bucure asa de tare. Cu chiote, sarituri, tras de maneca mea si venit in  pauze la masuta unde eu sculptam mango si alte dracii ca sa le dau sa guste. Le-am dus o oala mare de salata cu de toate si fructe mai special-tropicale intregi, pe care sa le recunoasca, sa le invete si sa le guste atunci pe loc. Ma asteptam sa imi dea cu flit. Nu stiu de ce. Poate pentru ca ii vad cu ce sunt hraniti in general. Ii vad cu senvisurile cu salam in fiecare zi. Unu' n-are un fruct la gustarea de la ora 10. Asta nu e vina lor... ei saracii IUBESC fructele!

  Era sa plang. Sincer. Cand vedeam manutele mici pictate de carioca cum se ingramadeau pe maldarul de fructe sa ia, sa vada, sa miroasa... Daca le placea mai cereau si mi-a parut rau ca n-am avut o tona cat sa le umplu burtile. A fost destul, desi eu n-am mai facut mancare pentru 40 de oameni pana acum si am stat cu inima cat un purice pentru ca imi era teama ca nu se ajunge sau ca ramane multa si o sa mancam numa' salata de fructe doua saptamani io cu Mara. S-a ajuns la fix pentru pitici, doamnele invatatoare (a noastra si cea de la clasa 1, vecinii de palier), pentru tanti Clara femeia de curatenie si nea' Gicu, prietenul nostru, chiar si pentru doamna asistenta a scolii :) Cam asa: 


am cumparat

am produs o salata

m-am dus la scoala de dimineata cu emotii

si a incepuuut circuul

plimbau coaja de lime si de pomelo de la unul la altul si se minunau ce frumos miroase

si fructe de goji uscate

hai cu ananasuuu

asta  micu' fugea prin clasa ca la rugby

in pauza, au venit ciopor pe mineeeee!!!

sa vada, sa atinga, sa le spun, sa le explic, sa imi spuna ei...

finalul apoteotic!

   Le-am dus spre recunoastere: ananas, lamaie verde, pomelo, rodie, mango siiiii KAKI. E trebusoara aia care arata ca un drac de rosie portocalie, coaja ca la rosie doar ca are un gust... ciudat dar delicios in acelasi timp. Nici eu nu mancasem pana azi, am luat-o fix ca sa ii incurajez sa incerce mereu, mereu lucruri noi si ciudate de mancare. E foarte misto, o combinatie de mar, morcov, mango si... probabil kaki :))))) dar creierul cauta asocieri cu lucruri cunoscute lui.

  Parte din ei mancasera pomelo si mango dar doar un copil a recunoscut fructul intreg in ambele cazuri. Trist in ideea ca mamele sau cine sta cu ei peste zi nu ii iau in bucatarie sa le arate, la fel si la magazin...mancasera fructul cu pricina dar nu stiau cum arata! Cand am taiat rodia in doua si le-am aratat interiorul am auzit 33 de OAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAUUUU dintr-o suflare. Au mancat bobitele, unii cu totul, altii mai meticulosi au scuipat sambureii minusculi. 

  Pe pomelo a fost batalie. La fel si pe kaki Si mango le-a placut, era un baietel cu o moaca de soricel asa, unu' mic si sfrijit ca fi-mea care cred ca a ascultat cu atentie ce le-am zis si anume sa isi roage parintii sa le cumpere fructele pe care azi le vor cunoaste. Ca nu sunt foarte scumpe (dintr-un kaki de 2,5 lei le-am dat la toti!) si ca multe din ele au mult mai multe vitamine si chestii utile decat merele. A venit soricelul dupa ce le-am dat mango sa imi zica "doamna mama lu' Mara, sa stiti ca io o sa ii zic lu' mami sa imi ia si mie mango pentru ca e foarte, foarte FOARTE bun!". Am ras sa lesin pentru ca vorbea atat de serios... dupa aia l-am vazut ca era unul din cei mai cuminti si activi la clasa dintre baieti. 

  In pauze eu credeam ca o sa scap de ei. Ca se duc sa se joace cum fac de obicei. Mai ales ca azi doamna le-a zis sa iasa afara pe terenul de sport. Neam! Au venit gramada pe mine, in frunte cu fi-mea care mna, se simtea oarecum vedeta si foarte incantata ca eu eram acolo. Dupa ea... gramada cate 10 cate 10 calare pe mine. Sa le mai arat, sa le  mai zic inca odata cum se cheama, sa mai guste putin! Cand m-au vazut ca pun salata in pahare mai sa ma linseze! Ii usuiam ca pe muste, doamna ma lasase abandonata si plecase sa caute lipiciul pe care nu-l mai gasea... Aoailicaaaaaaaaaa... Astia toti tipau. Mie asa mi se pare, pentru ca vorbesc toti deodata si tare. Si doamna si mai tare peste ei!

  Am plecat de acolo cu poezia "Fructele Toamnei" invatata. Si ceva ghicitori. Azi am vazut la lucru o invatatoare cu har. Aici e ca la popi, maica... daca n-are har nu face doi bani! Daca are, face minuni! O mai urmarisem si alta data dar azi stand cele 4 ore acolo am vazut-o cu atentie. Tipa are un creier BRICI. Ii merge cu niste conexiuni formidabile, pleaca pe un subiect si trece prin toata planeta in 5 fraze, intrebandu-i pe ei mereu,  mereu, de ce cred ei, ce stiu ei, cum cred ei ca e treaba? Iar ei interactioneaza cu ea, dau raspunsuri, uneori hilar de gresite, de nu poti sa nu razi in hohote.

  Am plecat de acolo cu creierul tandari, cu urechile pacanind si tensiunea usor ridicata. Ma mir ca nu sunt mai multe accidente in pauze, azi o fetita a plecat cu buza sparta. E haos si ea e singura, ii scoate pe hol sau pe teren. Nu ai cum sa ii urmaresti pe toti, le spune mereu sa nu mai alerge dar ei asta fac... eu ma mir sincer ca nu a patit pana acum nimeni nimic grav. Nu-s safe acolo, asta mi-e clar. In pauze nu sunt pentru ca se indeparteaza, sunt scari inauntru si o tarla mare in afara, mna, ti se face sufletul punga numai la ideea! Pe unii din ei iti vine sa ii trantesti, pur si simplu. Pentru ca se fac ca nu aud. Ma indoiesc ca-s surzi. Unul din ei e baietelul fix acelui tata care statea in nesimtire la usa in primele zile de scoala si despre care am povestit. De atunci incoace s-a luat la scandal cu o mama pe care o ameninta pe hol pe acolo, fi-su este fix ca ta-su. Doamna zice ca are ADHD dar eu nu cred. Eu cred ca are nesimtirea de acasa si atat. Ala e spaima clasei. Si mai sunt cativa de acelasi calibru si nu stiu cum se face dar cand le vezi parintii cum se poarta brusc ai revelatii. 

  Cel mai funny moment a fost cand le-am aratat lamaia verde. Limeta i-a bagat intr-o ceata totalaaaaa!!! Dupa ce au zis ei chestii a sarit unu' din fundul clasei: O NUCAAAAA! Domle, omul avea dreptate, era mica, verde si parea o nuca in coaja ei! Aia cand pica din copac in coaja verde! Deci cu ceva a facut el legatura. 

  Una peste alta a fost o zi minunata! Dupa care o sa va zic asa: mergeti cu copiii la piata, faceti mancare cu ei pe langa voi, aratati-le cum arata toate cele, cum miros si cum gusta. Viata e foarte simpla, si foarte scurta. Si mare parte din ea mirosim si gustam lucruri. Mai bine fructe decat dulciuri de orice fel. Mereu ma intreaba lumea ca cum, nu-i dau Marei dulciuri, vai! Pai ii dau. FRUCTE. Au tot zaharul din lume, e suficient! Mai bine dependenta de mere decat de bomboane!

sâmbătă, 16 noiembrie 2013

De sambata. Chestii, lucruri.

  M-au rupt cu nea' Alfie. Nu mai poci. Bine ca s-a terminat. Pentru cine nu stie ce e aia, si am vaga idee cum ca nu stie prea multa lume din viata reala...nu conteaza. Bine ca nu stiti. N-aveti ce sa stiti. Da, scoala e de cacat. Stim asta. Adica tre' sa fi fost trepanat la viata ta sa nu fi stiut clar ca scoala asa cum o stii tu e de cacat. Nu e ok pentru un om care nu e robot. Nu e ok sa te puna unii sa inveti aiurea chestii care tie nu-ti plac. 

  Dar noi azi am fost la cinema. Pare un nimic fata de conferinta lu' nea' Alfie in Romania, dar azi, copilul meu a fost prima data la cinema. Well...la 3D. Prima data in viata mea eu am fost la "Pacala". Cu mama. As vrea azi, dupa toate ideile lui Alfie Kohn sa ii multumesc mamei mele. Mami, multumesc! Iti multumesc din suflet ca m-ai laudat. Tot azi, mai de dimineata decat conferinta onlainistica am discutat cu o femeie pe care n-a laudat-o mama ei. Careia i s-a spus de mica ca e naspa, nasoala, ca mai bine...ca mai bine nu era....

  Azi dis de dimineata, in discutie cu prietena mea, mi-am adus aminte de cate ori mama mi-a zis ca-s frumoasa, desteapta si "cel mai inteligent copil". Si "normal, esti un copil destept". Si "niciodata sa nu lasi un barbat sa iti spuna cum esti"...si "nimic din ce vei face nu e iremediabil, MOARTEA e iremediabila, in rest NIMIC nu e atat de rau incat sa nu reparam, doar sa imi spui!". Mama mea e un om care nu stie sa comunice, cu toate astea, a reusit sa spuna cu glas tare aceste lucruri in primii 14 ani din viata mea. Cei esentiali. 

  De aia eu imi duc copila la Sinaia, in excursii asa cum facea ea cu mine. De aia eu sunt ferma, dar nu prea ferma cu copila mea. De aia azi, la Mall, Mara mi-a zis "eu nu ma urc pe partea aia de carut pentru ca eu nu vreau sa incalc regula!" Era vorba de regula magazinului, nu a mea. Omul a inteles. Omul de 6 ani jumate' e deja om acum. Omul iubeste bunicii. Iubeste familia. Omul asta mic, crescut cu limite, reguli, lectii de viata si alte asemenea "orori"...bre, omul asta ia copilul mic de 1 an juma de mana si il indruma, se joaca cu el si il iubeste. 

  Trecand peste prostii, azi am fost la cinema. Pentru prima data in viata ei. Si la 3D! Unde nici ma-sa nu fusese si asa ca...ete facuram o premiera impreuna. Una din multe altele. Avioane! Avioaneeeee! Cred ca la noapte o sa visez avioaneeee, adica eu in carlinga sau cum i-o zice lu' aia. Frumoasa experienta 3D. Frumoasa rau. Misto. Si mi-a zis taximetristul care ne-a dus ca e si 4d, ca a vazut el in Austria. Imi venea sa ii zic ca Austria e in alta tara cum ar veni, dar n-avea un dinte si mi-a fost mila de el.

  Asadar. Mers film, chiuit in scaun, mancat pizza ulterior, cautat cadouri Craciun, cumparat doua jucarii de 2 lei si 4 lei...si fursecuri fara zahar. Bun. Intors acasa dupa 5 ore. Ce e aia un Alfie? Bai, eu stiu ca s-au scris carti multe si ca multi americani iau multi bani ca sa debiteze lucruri. Get real! Atat. 

marți, 12 noiembrie 2013

Din seria parintii sunt prosti. Azi concursul Eurojunior.

   Pai...a trecut o luna de la maretul Concurs Piciul cand, ce sa vezi si sa nu crezi (decat daca traiesti in Romanica asta jmecherica)... Afis. Concurs Eurojunior. Astia nici nu s-au mai obosit sa faca un afis d-ala colorat, au pus-o pe doamna sa scrie pe o foaie cum ca ar costa 14 lei de caciula si ca nu-s disponibile decat 20 de locuri!!!

  Ieri cand am luat-o de la scoala, Mara a zis uite, mami, sa citesti acolo a scris doamna ceva pentru voi. Am citit, am ras si i-am zis "nu mami, nu e pentru noi, o fi pentru altii". Am vazut-o ca parca se intristase si i-am spus sa aiba incredere in mine ca de 14 lei mai bine ii iau eu o jucarie decat sa ii imbogatesc pe niste baieti destepti cu pile pe la ministere. N-a priceput cu ministerul da' cand a auzit de jucarie s-a bucurat :)

  In cazul de azi, intram pe site si aflam ca, uimitor, Asociatia pentru Tineret Olimp ne ia 14 lei. Alta fundatie cu posesori necunoscuti si cu o adresa de casuta postala. Phiiii, ce surpriza. Dupa aia citim despre "marile premii" dar si despre directorii care inscriu cei mai multi copii si care sunt trecuti in nu stiu ce "clasament judetean". Acolo nu se specifica ce "premii" primesc directorii. :)))))

  Au pus pe site si "parteneriatele" pe care le au cu nu mai putin de 32 de judete din Romania. Facem un calcul scurt? Cati elevi de clase de la Pregatitoare la clasa a 8a? Da, asta e concurs pana la a 8a!!! Cati elevi or fi in 32 de judete ori sute de scoli ori 14 lei pe cap de vita furajata???

  Or fi niste milioane? La prima cautare pe net Institutul de Statistica mi-a zis ca erau vreo 1.800.000 prin 2008. Hai sa zicem ca n-or ajunge cu concursurile astea si la Poplaca. Or ramane un milion? Si Asociatia asta mai are un concurs, de limba engleza. Dar asta putem intelege noi astia...astia cativa de cititi pe aici si nu sunteti trepanati la cap. Ceva oameni care au mai frecat si vreo banca pe la scoala, s-au mai scapat si la cate o facultate...mna... Ce faceau parintii din clasa Marei azi dimineata? Pai se bateau pe locurile de la concurs, ca-s "doar 20"!!! O fetita plangea de spaima ca i-a zis unul din gemeni ca ea nu e inscrisa, ca n-a mai apucat loc iar maica-sa o mangaia sa stea linistita ca a avut grija sa o trimita ieri pe bunica cu banii sa nu piarda locul :))))

  Se bate lumea sa ii faca milionari in euro pe niste domni. Culmea e ca pe inspectorul general pe Prahova care aparea in documentul semnat intre Olimp si Inspectoratul Judetean, il cunosc. Insa nu cred ca m-as apuca sa il intreb vreodata la ce foloseste acest "parteneriat" cu oamenii astia care iau multi bani ca sa ofere nimic, pentru simplul fapt ca nu cred ca stie nici el. De fapt nu nimic, ce ofera ei e mult mai nasol: e porcaria de competitivitate prost inteleasa. E ideea de a fura de mici, de a primi note contra bani si premii pentru ca au raspuns corect la niste intrebari penibile (le gasiti pe site)

  Azi erau afisate rezultatele de la Piciul. Oameni buni, documentul venise de la Asociatie pre-printat cu nota 10 in dreptul fiecarui elev!!!! Doamna care insa e de moda veche si nu crede in boismul cu "toti am luat 10" scrisese cu rosu peste notele de 10 note de 9 si 8. Deci cat de penibil e asta? Cat de gresit din toate punctele de vedere posibile? Pai cam atata de gresit...E fix la nivelul parintilor tampiti care au impresia ca loaza lor e cumva "pe primul loc" la ceva pentru ca au platit ei 12 sau 14 lei. Iaca mostra de gandire de la un cititor care a comentat la postul anterior dupa cum urmeaza:

"Pai bine oameni buni,nu va trage nimeni de maneca sa va inscrieti copilul la acest concurs.
S-a gasit aceasta persoana Alexandra Albu care foloseste un limbaj mega academic,in acord
cu studiile care se lauda ca le are si care scrie *deacord *.poate daca participa si ea la acest concurs de 12 lei ar fi invatat sa scrie corect.
Mentionez ca NU AM NIMIC!!! in comun cu sistemul de invatamant,sunt doar un parinte al carui copil este incantat sa participe la acest concurs si da !!!,dau 12 lei ; nu stau sa fiu invidios pe altii ca nu am descoperit eu gaura din macaroana.
Sunt atatea alte chestii de pe la edituri care se cumpara si se repeta la nesfarsit si nu va baga nimeni mana in buzunar.Este strict optional Fratilor!!!!
Oameni frustrati!!!!!!"



  Shhh, liniste! Incepe concursul Eurojunior. Verisorul lui Piciul! Eu acum sunt extrem de incantata si astept cu mare interes sa aflu despre toate concursurile astea. Chiar sunt curioasa sa aflu cate Asociatii si Fundatii iau banii la niste fraieri. Pana la urma, citind comentariul de mai sus, pe bune ca imi vine sa imi fac o Fundatie. Concurs de impletit muci la Clasa Pregatitoare. Cred ca o sa fie de mare succes.  Ba chiar o sa le zic ca trebuie sa plateasca si fiecare parinte, ca parca 14 lei e cam putin. Ba chiar si bunicii. Si verisorii de gradul 1. E, hai, bine, si 2...

duminică, 10 noiembrie 2013

Tres Olivos si prosteala

   Mancam de ceva ani la Tres Olivos, in Ploiesti. Am mancat odata la primul, cel de pe bulevard, dupa ce s-a deschis cel de pe Caragiale care e aproape de noi am mancat la ei de foarte multe ori. Probabil de vreo 50 de ori cel putin. 

  Mereu spun ca in Romania nu exista "restaurante" decat cu mici, foarte mici exceptii. Un restaurant nu e o "mancatorie", o "impinge tava" sau o cantina unde fac mancare niste tanti cu patru clase. Un restaurant trebuie sa aibe un bucatar si niste norme si niste pretentii. Adica servim bine si mancare buna, facem lucrurile MEREU la fel, nu azi bun si maine prost sau invers. Mentinem un standard, nu mergem tot in jos dupa deschidere!

  Cand s-a deschis Tres Olivos pe Caragiale am recunoscut unii din cei mai buni ospatari pe care ii stiam prin Ploiesti. Ca na, asa e in provincie, daca mergi la restaurant ii cam stii care de pe unde vine. Zic uite, au luat oameni buni. E o fata acolo, una bruneta care e impecabila. Deci tipa ar putea servi in locatii de lux fara nici o apasare. Restaurantul era marketat ca unul de "tapas", explicau ei ce e aia si chiar iti ofereau un mic tapas din partea casei. Oaaau, ca in alte tari, ce chestie! Am fost incantati pentru ca acele trei masline si doua-trei bucatele de tortilla sau ce ne mai dadeau ei o incantau pe Mara enorm. Era "mancarica ei mica" si se bucura de ea foarte mult. 

  Fix acum doi ani, in perioada asta, am fost acolo cu un prieten, tin minte pentru ca azi e ziua lui si atunci venise dupa ziua lui pe la mine sa ne vedem. Atunci, acum doi ani, mancarea era excelenta! Serviciul impecabil, tapasurile bune, preturile foarte ok. Eram in extaz, in sfarsit o carciuma misto in Ploiesti. 

  Cand au inceput sa o ia in jos primul lucru a fost disparitia tapas-ului. Desi inca pe meniu scria despre el, ospatarii uitau sa il aduca sau aduceau doar daca cereai. Buuuun, zic hai, saracia e mare...mna...Dupa aia a inceput uleiul sa miroasa a ulei d-ala prajit de sute de ori. Mna, saracia e mare, lumea vine mai rar la carciuma...ce sa-i faci...Apoi parca si-au revenit putin si au construit si un loc de joaca afara, foarte dragut, zici mersi ca lasi copiii la joaca si poate apuci si tu sa mananci sau sa bei o bere cu sotul la terasa. Si cred ca pe asta au inceput sa se bazeze! Pe prosteala parintilor. 

  Pe parinti care vin acolo pentru locul de joaca si care incep sa inchida ochii la mancarea care a devenit din ce in ce mai PROASTA. Si la ospatarii noi care au aparut si care nu stiau sa ia o comanda sau sa o tina minte pana la calculator. Pizza care inainte era foarte buna a inceput sa apara ba arsa, ba nefacuta. N-am mai luat pizza prea des de nervi, pentru ca nu imi place sa dau inapoi mancarea la restaurant. Nu imi place. Urasc sa fiu pusa in postura asta. 

  In weekendul asta am avut musafiri de la Bucuresti, cu copii. Si cum era cald am zis sa mergem acolo, sa se joace copiii, sa stam afara. Ieri era un ospatar nou (domnu' manager, daca cititi, e vorba de 9 noiembrie 2013, orele 12-16,30, masa de langa locul de joaca). Da, am stat multe ore! Ghiciti de cate ori ne-am dus dupa ospatar? Pai da. Cam de fiecare data. Inacceptabil! A ramas mancare multa, l-am rugat sa ne-o dea la pachet...NU ne-a mai adus-o. Una din doamne pierdea trenul, nu mai puteam sta sa chemam omul din nou. Nota de plata: 200 de lei. 

  Azi au venit alti prieteni, tot de la Bucuresti. Ma si gandeam ce noroc pe mine, ce bine ca vine lumea sa ma vada la noi acasa...m-am bucurat enorm. Am zis ca ieri era nenea ala pe care nu il mai vazusem, zic azi n-o mai fi. Azi nu mai era el, era unul din baietii pe care ii stiam. Si el ma cunoaste. Domnu' manager, daca cititi, azi, 10 noiembrie 2013, orele 12,15-14. Ospatarul ok, ne stim demult, a venit, a fost atent. Problema a fost ca prietena mea si-a dorit paste cu fructe de mare. Au mai luat o spaghetti carbonara si o lasagna. Cand au adus pastele am constatat cu stupoare ca PUT. Cand i le-am dus ospatarului i-am zis "astea nu miros bine" si el a zis "pai sunt paste"...Nota de plata: 100 de lei (nu au pus pastele alea)

  Domnule manager, daca ospatarii dvs. nu au gustat toate preparatele din meniu (cum era normal sa faca, pentru a sti ce vand!) si au impresia ca e normal ca pastele sa puta....imi pare rau dar nu asa se tine un restaurant! Tanticile din bucatarie i-au spus prietenului care s-a dus sa discute cu ele ca "asa miros fructele de mare"...cand el le-a rugat sa le manance ele ca le plateste el au spus ca "noi nu mancam fructe de mare"....Pai si atunci de unde stii matale cum trebuie sa miroasa? Pastele aveau niste creveti intregi, care fusesera congelati. Erau din cei mari care ar trebui si curati probabil, dupa decongelare, dar daca proastele nu stiu ce-s aia...Ele or fi incercat sa le scoata matele si nu le-au gasit pe burta poate din cauza ca domnii creveti le poarta in carca. Pe ele, matele!

  Nu mirosea nici a mate de creveti, eu glumesc. Materia prima era STRICATA. Mirosea a stricat. Fructe de mare stricate. Oameni cu copil mic la masa. Normal ca n-au mai avut curaj sa ii dea nici chestia comandata pentru ea...ca nah...Noi am avut snitel cu cartofi, pe ala l-au nimerit. Ar fi culmea sa nu stie sa faca un snitel. Ce mi s-a parut si mai rau este ca prietenul nostru ne-a spus ca in bucatarie erau muste. Vii. Care locuiau acolo. 

  Inacceptabil, domnilor de la Tres Olivos! Venim cu copii acolo, ati facut in asa fel incat sa ne atrageti...si acum faceti in asa fel incat sa ne bagati in spital? Domnilor, muste in bucatarie egal buba. Fructe de mare stricate...pai astea pot omori oameni. As suna la Sanepid dar eu stiu ca in Romania cine reuseste sa aibe un restaurant il are pentru ca stie unde si cui sa dea. Deci sa fim seriosi cu Sanepid-ul sau OPC-ul sau alti functionari ai statului roman. Singura mea speranta este ca dupa ce voi trimite acest link managerului el va intelege ca pune sanatatea oamenilor in pericol. Si mai ales a copiilor pe care a stiut cum sa ii atraga acolo. Insa acum are o responsabilitate enorma fata de ei. Domnule manager! NU MANCARE STRICATA!!!

  Si eu as mai adauga si: nu pizza nefacuta, nu friptura uscata...si daca doamnele alea nu stiu cum se face, ma ofer voluntar sa vin sa le arat cum. E simplu, cum ar zice prietena Mo: se ia o oalaaaaaaaa.....Trebuie doar sa iti pese. Dar ca sa produci un meniu cu fructe de mare trebuie sa fi mancat la viata ta asa ceva. N-ai cum altfel. E ca si cand mi-ar da mie cineva acum carne de hipopotam sa o gatesc. Evident ca n-o sa stiu daca ea trebuie sa puta sau nu. Si nici cum miroase in stadiul corect. Domnilor restauranteuri...asta e un biznis cu logica oricarui alt biznis. Un mecanic care nu cunoaste motoare n-are cum sa isi faca treaba corect. De ce presupunem ca o tanti care nu stie ce e aia un crevete va putea sa produca ceva comestibil? Puneti-le sa guste! 

  Pentru ca refuz sa cred ca managementul lui Tres Olivos serveste cu buna stiinta fructe de mare stricate. Refuz sa cred asta!

joi, 7 noiembrie 2013

Sighisoara

  Imi doream sa vad Sighisoara de vreo15 ani de pe cand bunul meu prieten Marian se ducea la festival acolo. Imi zicea mereu sa ma duc si eu, ca stam cu cortu' nu stiu unde si facem chestii foarte tari cum ar fi sa ne imbatam ranga pret de multe zile in sir. Perspectiva asta nu ma incanta prea tare dar orasul ala stiam ce ar trebui sa fie. Un simbol al istoriei locurilor astora. Sau mai precis alora.

  Acum am mers la Sighisoara pentru ca s-au aliniat niste astre. Firma lui Marius a tinut acolo petrecerea anuala a angajatilor, Marius putea si el sa vina pentru ca i-au dat cursa spre Romania...mai ramanea sa ma hotarasc daca am curaj sau nu. Cand am vazut cate ore face trenul de la Ploiesti la Sighisoara am zis ca nu. Dupa aia m-am gandit ca totusi...parca prea imi doresc de mult sa merg acolo. Parca prea se potrivesc lucrurile. Pac-pac intr-o jumatate de ora am luat bilete de tren online si am tocmit inca doua zile de cazare fata de cea oferita de firma. Dupa aia am mai luat una la fata locului, ca ne-am dus mai devreme, asa ca ne-am ales cu 4 nopti si vreo 3 zile in Sighisoara. Pentru ca daca plec sa vad un oras trebuie sa stau in el cat sa apuc sa fac asta, nu sa bifez trei obiective turistice si atat. 

  Sighisoara e ca un fel de oras numa' ca mai misto. Pacat ca e in Romania. Mare pacat. Ca sa ajungi la Sighisoara cu trenul in anul 2013 si sa nu te enervezi sau stresezi trebuie sa fii drogat. Sau beat. Sau in coma. Se fac "lucrari" pe linie. Nu se stie, unde, cand, cum si nici de ce. Sunt niste zvonuri, asa, ca niste legende ceferistice. Adica e mai probabil sa afli unde locuiesc fantomele decat sa stii clar de ce trenurile merg cu 5 la ora juma' de drum. Ma rog, nu ca ar conta. Te sui in tren si astepti. Pana la Brasov mai e cum mai e. Dupa aia i se rupe filmul. Sau lantzul de la roata. Se taraste. Se facuse noapte si asteptam sa ajung undeva unde nu mai fusesem. Deci era logic ca la ora 18 cand scria pe bilet ca as ajunge, sa ma duc la usa trenului, ca sa n-am surpriza sa ajung la Cluj. Nu de alta dar Clujul il vazusem. 

  Si ne-am ridicat, ne-am dus la usa. Unde am stat patruzeci de minute in picioare. Dupa ce statusem 4 ore in tren. Afara bezna ca in nuca. Ma rugam sa nu opreasca cine stie in ce camp sau halta sau ceva sa ma pomenesc ca ma dau jos aiurea in alta parte. Buuuun, dupa doi-trei dumnezei aplicati intru racorirea spiritului...cu copilul obosit dar parca mai fresh ca mine care deja ma balbaiam de oboseala...ne-am dat jos in gara corecta. Cu o geanta uuuuriasa pe roti. Eeee, roti...pai daca podeaua garii e ca la bombardament cum sa mergi cu ea pe roti? Ha!

  Cand am intrat pe usa hotelului imi venea sa chiui de bucurie. Cand am vazut cetatea luminata in spatele hotelului am amutit. Era noapte si se distingea exact ca intr-un film cu Dracula. Era atat de frumos incat ne-am dus imediat ce am lasat bagajul sa ne apropiem un pic de ea, dar Marei i s-a facut frica, a zis ca ea crede ca e "bantuita" :)))) Era noapte, liniste, dar era lumina destula. Insa am vazut-o ca e speriata, am ras ce am ras si apoi ne-am intors la hotel. In zilele urmatoare am reusit sa o pozez seara...ti se taia respiratia de cat era de frumoasa:

dupa apus

  In seara aia a ajuns si Marius de la Oradea, tarziu, dupa ce eu am adormit cu greu pentru ca eram atat de obosita incat nu puteam sa ma linistesc. Ei bine si cand m-am linistit, am cazut intr-o coma profunda. Cand am deschis ochii l-am vazut in camera. Fericita, am zambit laaaaarg si m-am gandit sa ma culc la loc ca il pup io a doua zi. L-am vazut ca vorbeste, mi-am scos dopurile...si ce mi-au auzit urechileeee...Ca am incuiat usa! Ca l-am incuiat pe afara, ca a deranjat receptionerele si alea n-aveau cheie. Ha? Ce? Cine? Unde? Io? Cum? De ce? Si mai ales CEEEEEE???

  Cum spuneam, Sighisoara e in Romania, si hotelul foarte smecher de 4 stele la care am fost cazati idem. Jmecherii au pus usi cu cartele electronice. Nici un dubiu aici. Spusesem la receptie sa ii dea sotului meu o alta cartela cand ajunge. Buuun. Cartelele opresc lumina din camera, tre' sa le bagi acolo langa usa ca sa ai curent electric. Cand ajunsesem cu Mara eu am intrat inainte (deductiile astea le-am facut vreo 24 de ore mai tarziu cand el continua sa ma bata la cap ca a stat la usa!) cu geanta, Mara dupa mine. Pana m-am invartit eu ea a incuiat usa. Cum a incuiat-o, ma veti intreba uimiti, din moment ce ai cartela usa se inchide singura si atat, nu ai cum sa o incui pe dinauntru. Ha, va voi raspunde! 

  Cretinii au pus usi care pe afara aveau maner fix, inauntru clanta normala, sub ea...ZAVOR rotativ pentru incuiere mecanica! Mara a facut clanc de ala, eu cand am iesit cu ea la plimbare am vazut ca usa era incuiata cu ala, am dat de el, imi aduc aminte perfect cum m-am gandit ca uite, cartela actioneaza ACEL zavor. Pe dracu! Cartela actiona alta incuietoare interna. Zavorul actiona un zavor cum ar veni. Mecanic. Pe care eu seara cand am intrat in camera logic ca l-am incuiat ca nu ma culc nici la 4 stele cu usa descuiata, ca n-am dorinte de socializare intru viol de nici un soi. Cand a venit omu'...sa descuie...p&$a! I-a zis inteligentei de la receptie, ma scuzati dar domnisoarele de la receptia de 4 stele nu zambeau, vorbeau printre dinti si dupa cum ne-am prins din episodul cheii erau si usor trepanate...

  La care ea..."n-avem cheie!" E, acu' imaginati-va un om care stie cum functioneaza aceste mecanisme si obiecte si care s-a prins imediat ce s-a intamplat...ca ii zice aia ca ea n-are cheie si ca nu stie el sa descuie usa. S-a incins micutul ca oul ochi pe capota camionului! Aia vroia sa sune de la receptie in camera, da' el nu le-a lasat ca sa nu sperie copilu'...Si uite asa a stat el sa lamureasca niste domnisoare cum ca le trebuie o cheie mecanica. Pe care alea n-o aveau la receptie, ca ce farmec ar fi avut sa fie eficiente in caz ca se opreste naibii curentul si nu mai merg cartelele...Neaaaa...A trebuit sa cheme un Gigel care avea cheia...

  A doua zi am plecat sa ne plimbam. Cand am ajuns in piata Cetatii am zis amandoi in acelasi timp "vai cum seamana cu Venetiaaaa!!!" Ne-am cocotat pe Scara Scolarilor, ne-am minunat cum se duc oamenii la liceu acolo sus, in varf de deal si mi-am imaginat cum ar fi sa traiesc acolo, fix acolo, intr-o casa din aia...

"mami, fa-ne o poza aici"

Turnul cu Ceas

O straduta 

Scara Scolarilor, o scara acoperita care duce in varf de deal la liceu, o biserica si un cimitir

cel mai frumos turn (cred ca al Cizmarilor)


de pe strada din centru

o fereastra la parter

aici era o cafenea 

  Sambata seara a fost petrecerea. Care ar merita un post separat. Doamne, cat au putut sa danseze soferii lui Bertschi! Frate, astia da oameni seriosi. S-au pus pe dantzuiala la hore, sarbe...Am ras mult. Mult de tot. Am mancat bine, aveau tipii un bucatar misto acolo la hotel. 

  Duminica baietii au plecat inapoi la treaba de unde venisera, noi ne-am luat gentoiul si ne-am mutat la o pensiune mai ieftina, ca intre 75 de euro pe noapte si 80 de lei pe noapte e oleaca de diferenta si din punctul meu de vedere nu merita. Asa ca ne-am dus mai hacana la un nene la o pensiune...si apoi da-i si plimba-te...duminica, luni si jumate din marti. Am batut stradutele in lung si in lat si tot n-am apucat sa trecem si Tarnava, sa vedem si restul de Sighisoara de peste poduri. 

  In tot timpul asta nu ma gandeam decat "cum ar fi sa traim aici?"...over and over again...Cum ar fi sa locuiesti acolo, sus pe cetate, intr-o casa din aia? Cum ar fi? Cum o fi noaptea acolo? Cat de frumos o fi sa intri in lumea aia noaptea? Pentru ca e o alta lume, intri in istorie...luni cand nu mai erau turisti asa multi...ma asteptam sa iasa vreunul imbracat de epoca de pe vreo straduta. Din pacate n-au iesit decat indivizi care tineau mortis sa mearga cu masina prin Cetatea Sighisoarei. Mi s-a parut ireal, si inca odata am inteles cine sunt autoritatile romane. Cum sa ai voie sa mergi cu masina la 3 centimetri de niste cladiri istorice? 

  Marti ne-am dus la gara si am ajuns mai devreme. Ca sa aflam ca trenul are 50 de minute intarziere. Care s-au facut mai multe pana am ajuns acasa. Groaznic. Iti vine sa iti iei campii. Oricat te-ai gandi ca "vai ce frumos a fost la Sighisoara"...tot iti vine sa o iei razna. Da, Sighisoara e ca un oras, numai ca mai frumos. Pacat de el. Precis vom mai merge, Mara s-a indragostit...Dar o sa mergem cu masina. 

la restaurant bucurandu-se de cartile cumparate de la Sighisoara..."am facut literele perrrfect!"




luni, 4 noiembrie 2013

Zile de vis

Pentru ca:
a venit tati la Sighisoara

si mi-a explicat lucruri la Cetate

care Cetate iti ia rasuflarea de frumoasa ce e

cu tot oraselul ei cu tot

pentru ca seamana cu Venetia ceva de speriat

si pentru ca Scara Scolarilor e fascinanta

iar la 4 stele se doarme pe jos :)))

si turnurile sunt perfecte

nici un cod portocaliu, doar SOARE

"AM OBOSIT dar ce FRUMOS EEEE"

  Mai multe cand ajung acasa. Adica maine. Dar probabil poimaine caci ma va ucide CFR-ul din nou.