marți, 21 aprilie 2009

Purcelisme

Am mai scapat cu viata de un Paste. Am mai trecut inca odata peste ipocrizia cu Inviatul din morti, cu bairamurile, cu oamenii in coma alcoolica, cu mancarea pana la apoplexie, cu iepurasii pornografici care ademenesc copii cu "bomboane".

Romanul. Chintesenta petrecerii. O mai fi pe lumea asta vreun neam care atunci cand se aduna sa il ingroape pe unu' mananca si beau pana cad sub masa? Tin minte copilaria mea ca fiind asezonata cu Sarbatori Crestine si cu Parastasuri, ocazional cu inmormantari. Zilele de nastere nu se serbau cu atata fast ca alea de moarte sau ingropaciune...sa fim seriosi. Pai ala de dincolo, saracu nu poa sa bea, astia care isi serbeaza inca ziua de nastere, sunt in putere, dar ala de dincolo...pentru el CINE BEA? Pai cum cine? NOI...Nu tre ajutat si el saracu?

Drept pentru care s-a inventat Parastasul. Asta e o institutie nene. Are niste reguli de iti sta mintea in loc. Una la mana, se pare ca dupa ce moare unu, tre sa i se dea de mancare. Nu stiu de ce. Cred ca oamenii nu vor sa creada ca a murit, asa ca tot au impresia ca ala nu e mort ci ca e undeva unde e pare-mi-se legat de maini, ca nu poate nici sa bea nici sa manance. Si atunci noi trebuie sa ii facem o favoare LUI, si sa mancam si sa bem pana lesinam, si sa dam si la ALTII sa bea pana se tin de gardurile bisericii.

Asa ca se aduna enoriasii si incepe distractia. Vorba lu mama, cele mai tari petreceri la noi in familie au fost la parastasuri. Inevitabil toata chestia se lasa cu oameni beti care radeau in hohote, asta dupa ce mancasera ca spartii intru sfintirea celui dus dintre noi. Nu mai zic de aia care urmeaza toate regulile parastasismului si incep si dau lucruri...la nu stu cat se da nu stu ce...mai incolo se da nu stu cum nu stu cui...si tot asa, pana cand i-am auzit pe unii ca ajungeau la MOBILA. Dadeau o mobila completa de sufragerie...cum naiba sa nu creasca criminalitatea in tara asta?! Pai daca stii ca daca stai pe aproape s-ar putea sa te faci cu o casa complet mobilata si utilata...nu iti vine sa ii dai niste ceai de matraguna lu tanti Tantza?

Dar marea duda e aia cu inmormantarea, care la romani depaseste orice limita umana. Adica nu e suficient ca se plimba cu fostu pacient prin tot satu, dupa caz orasul, mai tre sa si claxoneze nene. Ca poate nu a vazut cineva niste zeci de oameni prin mijlocul strazii. Ca sa poa sa iasa si babele la ferestre, sa vada cum arata Gigel, era mov, era verde...ce dracu...
Am facut greseala si am mers la 2 Mai la inmormantarea bunicii unei prientene. Doua luni nu am mai fost om dupa smecheria aia. Mama prietenei mele, doamna profesoara dealtfel, a tinut sa discute cu defuncta mama la marginea gropii cam 15 minute...adica cu fraze, cu intrebari (retorice evident), cu declaratii. Dupa ce mi s-a sculat parul pe mine de oroare...vine DUDA MAXIMA...au inceput sa joace leapsa cu o gaina vie deasupra gropii in care urma sa fie introdusa doamna.

Da...deci...se ia una bucata gaina vie si evident isterica deoarece a fost scoasa de langa suratele ei si dusa la mama dracu intr-un sac, se ia frumusel de craci si se zvarle peste groapa, unuia din partea cealalta. La baseball cre ca ii zice chatcher, adicatelea prinzac/prinzator...care o insfaca si...guess what...o arunca inapoi. Se repeta de trei ori manevra...ca la sampoane, samponati, clatiti, repetati. Aici ar fi insfacati, aruncati, repetati.
Evident ca nu trebuie sa va mai explic cam cum face o gaina pusa in postura asta. Adica nene...e o gaina, deci din start e afectata de viata. Balamucul se mai potoleste, dupa care urmeaza partea cea mai haioasa: inchiderea cu cuie a sicriului. Nu cumva sa fuga ala de acolo bre. Ca daca vine inapoi acasa si ii gaseste pe toti beti ranga si constata ca i-au dat de pomana toata averea...nu inebuneste omu'?

joi, 16 aprilie 2009

Pastele si curatenia

Nu mai pot sa mai suport sarbatorile religioase. Nu mai pot. Nu mai vreau. M-am saturat nene de "curatenia" de Paste si Craciun. Suntem un popor de jegosi, ca altfel nu imi explic febra asta subita de a curata casa numa de doua ori pe an. Adicatelea cum vine asta? Stai tot anu' in jeg si de doua ori pe an tre' NEAPARAT sa incepi sa te isterizezi sa faci un ALT FEL de curatenie, si anume aia legata de "sarbatori". Si brusc toata Romania cauta cacatu in cotloane. Ce conteaza ca la noi hepatita e in floare, ca suntem pe ultimul loc la consumul de sapun si pasta de dinti...domle...COTLOANELE tre sa fie curate cu o zi inainte de Paste.

Ma uit la mama, care pe vremuri era un fel de robotel automat, facea curat cu precizia ceasului. Acu s-a mai lasat de sporturi din astea (ca na, sta cu fi-sa care e vorba aia...micul maniac) insa tot o mai apuca pe lumea asta doua isterii: curatenia de sarbatori si pusul de muraturi toamna.
Ce daca acu ai magazine, muraturi sa iti pui si in cap, legume proaspete...cand se face septembrie, ceasul ei biologic suna tare si enervant. Si incepe..."n-am luat castraveti cand erau mai ieftini" "da noi niste gogosari nu punem?" Asta si cand m-a nascut pe mine tot septembrie era, iar ea evident ca a stat sa termine zacusca si dupa aia s-a dus sa nasca.

Cu curatenia astora de sarbatori m-am lamurit. Ia covoru Gigel, merge in parcare, ii fute alene niste ciomege. Inghite tot prafu ala...ce nu inghite evident aterizeaza inapoi pe covor. Ia covoru in carca facut sul si se duce sus. Maricica il cearta ca a vazut pe geam ca nu a busit cum tre tzoala. Aia in casa...freaca cotloanele.
Adica ce daca pe masa din bucatarie tot timpul anului e mancare aruncata, gunoi, praf, si bacteriile pleznesc de sanatate si papica...nene...inainte de Paste...ea tre sa curete undeva in fundul unei debarale plina cu tampenii care nu trebuie nimanui si nu folosesc la nimic. ACOLO e duda breee...aia e curatenia.

Cand o sa invete romancele ca "curat" e ceva ce exprima o activitate zilnica, si ca igiena nu inseamna sa te spetesti de doua ori pe an aiurea...o sa fim o tara mai curata. Pana atunci...spor la deselarea pre-pascala!!!

miercuri, 8 aprilie 2009

"Cat aveti?"

Nu am realizat niciodata pana cand nu am fost insarcinata, faptul ca o femeie insarcinata devine brusc...un bun comunitar. Din clipa in care ea deschide gura si anunta fericitul eveniment, toata planeta devine imediat interesata de detalii intime din viata ei.

Intai vor sa afle daca vomiti. Ca si cand asta ar fi ceva minunat si mai ales, ceva despre care ai putea sa povestesti in public..."maaama ce am mai bagat azi de dimineataaa". Apoi vor sa stie daca mananci, ce mananci, cum mananci, de ce nu mananci. Dupa ce explici (eventual cu un nod in gat, ca na, poate ca iti vine sa prestezi chestia de la punctu' unu), vin restul de intrebari...cand nasti? cum nasti? unde nasti?..."de ce nasti?" nu am fost intrebata, dar nu m-ar fi mirat sa aud si asta.

Cea mai tare a fost bunica-mea care atunci cand a auzit ca imi e rau s-a minunat de ziceai ca sunt singura femeie de pe fata pamantului care sufera de greata...a stat un pic apoi s-a intrebat retoric "ce-o mai fi si asta, mama?". Dupa care avea grija sa ma sune in fiecare dimineata la prima ora (cand mie imi era o greata feroce) sa imi spuna sa mananc, si sa inceapa sa insiruie la telefon: branza, oua, lapte, pesteeeee...aaaaaaa...de ajunsesem sa ma inverzesc pavlovian cand auzeam telefonul sunand.

Apoi vine momentul experientelor personale. Femeile (fara nici o exceptie) tin sa impartaseasca ce li s-a intamplat lor. Barbatii saracii se uita ca la felu' paispe, afla cuvinte noi (pe care nu doreau sa le auda vreodata), afla parti noi ale corpului femeii (care oricum nu ii preocupa deoarece nici nu se mananca si nici nu ofera orgasm), ii vezi cum respira adanc si se intreaba "de ce am zis eu da in timpul acelei partide?".

Saptamana trecuta am mers la o buna prietena care urmeaza sa nasca peste cateva saptamani si mi-am dat seama ca sunt tampita deoarece cum am dat cu ochii de ea am intins mana sa o ating pe burta. Mi-a venit sa imi dau palme in secunda doi pentru ca mi-am amintit cum era cand burta mea era bun de utilitate publica. Sa ma ierte Paula, ca si eu am zapacit-o cu intrebarile. De ce avem impresia ca femeia aia nu mai e un OM? E un fel de recipient, hotel cu restaurant pentru un BEBE. Ca asa in rest, nu imi aduc aminte sa fie legal sa te duci la unu strain asa si sa il mangai pe burta. Sau pe alta parte a corpului.

Pe cand femeia insarcinata are parte de asta de la oameni straini, adica...la propriu...pe strada mi s-a intamplat. Era, evident, o femeie bucuroasa ca vede o gravida, care m-a intrebat "cat aveti?"...stupefiata i-am raspuns "dumneavoastra cat aveti?" Ca in mod sigur AI ceva pe la mansarda bre...de te duci sa pui mana pe una asa pe strada. Pai atunci de ce nu se duce sa puna mana si la un nene pe outze? Sa zica "vaaai ce dragutz...cat aveti?"

luni, 6 aprilie 2009

Blogareala

Trebuie sa recunosc ca eu am facut acest blog din cauza unei insomnii tampite dintr-o noapte. Mai demult ma gandisem sa fac un jurnal pentru Mara, in cazul in care o sa vrea vreodata sa afle ce faceau parintii ei cand ea era cat o scobitoare. Si pentru ca ma enerveaza diversi din multe cauze, am zis sa imi exprim si io frustrarile cumva. Si cum de multe ori cand ma enervez devin simpatica, am zis sa ii fac sa rada pe cei cativa oameni pe care ii am in lista mea de Messenger. Am zis sa specific asta pentru ca de curand am aflat cu stupoare ca exista oameni care (cred ca) traiesc pentru blogurile astea.

Vineri, am facut un soi de tort pentru Mara. Cum nu stiam ce si cum sa fac, m-am gandit, m-am sucit...am dat search pe googalica. Ma gandeam ca poate gasesc oaresce retete pe niste site-uri se specialitate. Adica scrise de specialisti, cum ar veni.
Cand colo...am gasit cred zeci de bloguri de telenoveliste cu aspiratii de mari bucatari, care nu stiu cu ce se ocupa ele in general, dar cand sunt la bucatarie li se pare asa de interesant, incat se apuca sa faca fotografii la toate stadiile de pregatire a mancarii.

Si sa nu va imaginati ca ele gatesc niste smecherii de care nu a auzit nimeni...nuuu...Era una care a tinut sa impartaseasca lumii fascinanta OMLETA CU SUNCA. Adicatelea...a pozat ceapa in tigaie, sunca, ouale...dupa care s-a lamentat ca ea nu reuseste sa intoarca frumoasa omleta fara sa o distruga. Imi venea sa ii scriu acolo ca se gaseste la Tele Shopping o tigaie, de fapt doua, de le pui asa una peste alta cand esti cretin si nu poti sa intorci o chestie, si o intorci frumos. Nu e decat vreo 2 milioane, da' la valoarea taaaa...sa ai nene sa pui acolo poze cu omleta frumoasa si intreaga. Ca probabil una ca ea cumpara si de la Tele Shopping, in timpul ramas intre facutul de omleta si facutul de poze la omleta.

Eu nu inteleg cum poate avea cineva timp sa faca poze in timp ce gateste. Asta poate daca gatesti odata pe luna in scopul de a pune poze pe blog si a arata lumii cat de frumos faci tu un tort care incepe cu "2 plicuri budinca de la magazin". Ca in rest asta cu gatitul e cam murdara nene...adica e cam complicat sa ai si o mana libera si curata, cu care sa faci poze.

Ei bine, in final am gasit niste retete decente pe niste site-uri non-romanesti, facute de niste unii care se ocupa cu asa ceva si care nu au auzit de torturi facute cu crema din plic. Am facut un tort, pe care nu l-am fotografiat deoarece eram prea ocupati sa il mancam.

joi, 2 aprilie 2009

Doi ani de pui!

  Maine Mara implineste doi ani.Da...chiar daca nu stim unde s-au dus, au trecut doi ani de cand o avem pe Mara. Stau si ma gandesc ce faceam eu acum doi ani. Pai cam pe la ora asta eram internata deja de doua zile in incercarea de a "induce" nasterea. Apropo...care v-o mai zice vreun doctor in Romania ca va "induce" nu stiu ce, zambiti si plecati mai departe.

  Eram deci la frumosul Spital Cantacuzino, departe de familie, singura, cu o burta care ma convinsese demult ca vederea propriilor picioare nu e asa interesanta. Nedormita de mai bine de 3 zile (la vremea aia nu era Danilov care sa imi dea cu atata generozitate dopuri de urechi bune)tot asteptam sa imi "induca". Doctorii veneau rand pe rand si abuzau de anumite parti ale mele, ridicau din umeri si apoi plecau mai departe.

  Pe la 11 seara, au terminat abuzurile, m-au pus sa asist la o nastere live (ca na, de ce dracu sa aibe mai multe camere) asa ca, profund traumatizata, am plecat la culcare. Am reusit sa atipesc si am visat-o pe Mara. Stiam ca e ea, desi era mare, avea 4 ani (asta nu stiu de unde stiu) si prin somn am simtit ca ma calmez total. Ea era, era bine, era acolo cu mine.

  La ora 5,30 am mers la sala de nasteri iar la ora 7 si 15 s-a nascut puiul nostru. Nu exista fericire mai mare in lume. Bucuria aia nu poate fi descrisa. Bucuria ca drumul lung de pana atunci s-a incheiat cu bine. Bucuria ca incepe noul drum, mai lung, mai frumos, mai plin de inceputuri, de rasete, de lacrimi, de dragoste nemarginita pentru miniatura de om pe care NOI l-am facut.

  Ne bucura in fiecare zi. Ne iubeste mai mult decat ne-am fi putut imagina vreodata ca putem fi iubiti. Noi suntem lumea ei iar ea este viata noastra.
MULTUMIM MARA!

miercuri, 1 aprilie 2009

Insomnii si astenii...

  Dupa ce ca eu sunt de felul meu insomniaca se intampla sa traiesc intr-un bloc in care cred ca oamenii nu dorm niciodata. Ca daca ar dormi, s-ar face dracului LINISTE macar o clipa. Vecina de jos e nebuna...nu, nu e o exagerare. Ea a gasit un mos (cred ca el e si insurat da' cu alta) cu care a copulat si a facut un copil. S-o fi gandit ca asa pune mana pe meseriasu cu Mercedes. Ete ghinionu dracu' ca ala nu a pus botu si vine tot numa' in vizita in scopuri copulative...

  Asta nu ar fi nimic daca femeii i-ar fi placut copiii...Alt ghinion pe micuta fetita care a rezultat din   telenovela. La cinci luni, ma-sa urla la ea "taci ca iti rup picioarele" cat o tineau bojocii, de parca aia ar fi urlat cu picioarele. A urmat ce e drept amenintarea cu "te omor" si "iti sparg capul". Acum copilul are un pic peste doi ani si singurul mod in care stie sa comunice sunt urletele. Ea urla...ma-sa urla...ea urla...ma-sa urla...ea mai urla odata...ma-sa o tranteste de podea si arunca cu obiecte prin casa. Asta se aude de la mine, nu stiu exact ce fac ei acolo, dar ma astept in curand sa fiu oaresce martor intr-un proces de crima. Si la cum evolueaza lucrurile cred ca victima va fi ma-sa...

  Familia de deasupra...oooo...nu am cuvinte. Drept pentru care, eu ma sperii cand nu am cuvinte si nu mai reusesc nici sa injur...si cand ma sperii chem politia. Ceea ce am facut odata. Deoarece imi cadea tencuiala in cap din cauza bairamului pe care frumoasa familie il presta. In fiecare an de Sfantul Andrei...ca o cheama pe una din fiicele lor Andreea. Un motiv cat se poate de bun pentru parinti sa se imbete crita si sa o tina in urlete si muzici pana la 3 dimineata. Prima data cand m-am dus la ei sa ii rog sa nu mai faca zgomot, fetita cea mica avea undeva la 2-3 ani si activitatea ei preferata era sa alerge pe gresia (cu gust) amplasata in toata casa. La noi ziceai ca esti pe front si trage unu cu mitraliera. Cand i-am zis ma-sii...a ridicat din umeri ca "e si ea copil....CE SA II FAC?"

  Intotdeuana mi-a placut atitudinea asta "E COPIL DOMNULE..." urmata de cine stie ce monstruozitate de comportament. Buuun...de atunci au mai trecut cam 5 ani, asa ca rotund vorbind, au acum 2 fete una de vreo 12 si una de vreo 7 ani. Care le MANANCA ZILELE. Acum cateva luni intr-o seara pe la 10 si jumatate m-am dus la ei din nou, pentru ca aveau musafiri cu inca un copil, si cei trei monstrii se "jucau" desupra camerei unde Mara incerca sa adoarma. Nu putea, deoarece cretinopatii se urcau intr-un pat suprapus si se aruncau de acolo pe podea cam odata la 2 minute...ca erau trei acu si aveau eficienta.

  Acu, ma asteptam sa ma injur cu taticul bengos, cum s-a mai intamplat, si apoi sa ma duc iar sa chem politia. Iau halatul pe mine, ma duc sus...sun la usa...in spatele usii se aud chicoteli si bufnituri. In fundal adultii anesteziati se pare ca nu aud soneria. Insist usor iritata. Iar bufnituri, un cap pocnit de usa...chicoteli. Dupa ce sun a cincea oara...nu deschide barbatul babuin ci sotia lui cea retardata. Zic ete ca acu o sa ma injur cu "neshte doamne"...imi iau avant si incep foarte timid si politicos...

  Ma asteptam sa inceapa sa urle la mine. Cand colo, ea, super fericita...urla catre dormitor...Andreea, Ariana (mda...suntem niste aristocrati ce pusca noastra) ce v-am zis io?!! Ia treceti aici ca a venit tanti (no comment, o fi fost din cauza halatului)...ii aliniaza pe cei trei inculpati (al treilea era un baietel obez evident drogat cu zahar, cola si paine toata viata lui) si le zice ca io as fi venit sa ii cert. Apoi se uita la mine cu speranta cu care doar o mama se poate uita la alta mama...

  Aaaa...deci la 2 ani era "copil" si trebuia sa faca numa ce ii dadea ei prin cap, iar acu...NU AI CONTROL asupra lor da? Ce frumos...minunat. Si m-am apucat, ca o "tanti" respectabila sa le fac educatie. Si cum altfel poti face educatie unui copil care nu are asa ceva...decat cu amenintari...si cu dezvaluiri. Pe sistemul "fetitelor, voi stiti ca la mine in casa se aude tot ce faceti voi cand nu sunt mami si tati acasa?"...STUPOARE. Paloarea s-a accentuat pe masura ce am inceput sa dau exemple. Ma-sa la ele "asa ati facut?" apoi la mine "cand doamna?" Acu io nu eram tampita sa deschid gura fara probe..."alaltaieri la ora 13,30"

  Cred ca am stat cam 20 de minute cu totul la usa lor. Marius mai avea un pic si venea sa vada daca tre sa sparga capu cuiva, ca se gandise ca m-au luat aia la bataie. Cand am plecat de acolo ma-sa era albastra iar copilele bateau spre verde...o gama de culori pe placul meu. De atunci gata cu balamucul in exces. Dar cu niste bilute mici pe gresie tot se mai desfata pe la orele 23 asa...

  E, si daca nu sunt toti astia...mai e o tarla de caini "comunitari" in parcarea de sub geam. Care acu primavara au niste activitati cultural-distractive pe la spate. Asta dupa ce in prealabil discuta despre asta si se iau la bataie pentru favorurile "doamnelor". Asa ca mai nou, functionez pe baza de dopuri de urechi, si in felul asta pot dormi si eu ca un om. Asta pana cand mi-or cadea urechile, care nu cred, sincer, ca sunt facute sa BAGI ceva in ele, chiar daca mai auzi pe cate unu ca isi exprima genu asta de dorinte.