vineri, 26 iulie 2013

Inspir expir

  Trag adanc aer in piept, expir...rasuflu adanc si ma gandesc ca am ajuns eu marti cu una bucata copil de 6 ani cu pretentii de non-plictis comparabile cu....nu stiu a' lu' cine...in doua trenuri si o masina pana la 2 Mai. Daaa, doua trenuri si o masina. Am iesit la 8 pe usa, am aterizat la 15 in curte la 2 Mai. Greu, maica, greu...Nu pot sa explic ce inseamna aia un prieten pe care il ai de douzaeci de ani, daaa, douazeci, care vine el si te ia de la gara din Constanta. Multumim, dragii nostri care ne-ati ajutat, stiti voi cine! :)

  Dar la 2 Mai e bine. Se da cu tricicleta pe terasa, se joaca in casuta, rupe frunze din copaci, scurma in tzarana, alearga de colo colo, inoata de doua ori pe zi mult, face castele de nisip...Eu incep sa respir. Mi-e somn intr-una de cateva zile incoace, simt ca ma topesc de oboseala. Asa mi se intampla mereu dupa orice perioada de stres major in viata mea. Eu mor de somn, ea moare de ne-somn. In seara asta a dormit pe trei scaune la Petya la carciuma pe cand eu cu Mo dezbateam cele mai aprige traume ale vietii noastre.

  Doamne, cat de bine e sa VORBESTI cu un om, sa povestesti deasupra unor farfurii cu urme de peste in ele si sorbind niste bauturici bune. Ce bine e sa ai cu cine vorbi din alea...din alea grele...Cum e sa te uiti in ochii aluia care mai are putin si plange cand iti spune cum a fost...pe cand tu te pregatesti cu avant sa ii spui cum ti-a fost tie...si tot asa...si lacrima cu lacrima sa te tii de mana cu un om si sa ii dai inainte cu vorbitul si spusul de lucruri din alea grele. Grele rau. Care dupa ce pleaca din tine...tu devii usor.

  Si poti sa inspiri...si sa expiri...sa inhalezi aerul placut de 2 Mai si sa zici "mai vreau niste viata sa o traiesc, acum pot, mai aduceti o portie va rog!" Azi a fost cald...ne-am prajit...acum insa am 23 de grade in camera...in mod natural. Afara sunt mai putine, as lesina in leagan daca nu m-ar hali tzantzarii astia bengosi...

  Mara a suspinat mai devreme pe cand se spala pe dinti ca "vai, mami, ce frumos a fost in seara astaaa"...ce sa iti doresti mai mult...decat 3 scaune de lemn la Petya, sa iti culci copilul cand il apuca nani. Si niste prieteni buni cu care sa dezbati utilitatea papucilor pe pamant. Sau ceva.

duminică, 21 iulie 2013

Ţoţeaca

  N-ar putea banui nimeni ce inseamna asta. Mara a vorbit mult si devreme. Doar ca pe limba ei personala. Adica nu ca pocea cuvinte ci efectiv inventa altele dupa bunul ei plac. A fost o intreaga aventura sa pricepem ce zice, ce vrea, ce ii trebuie. O aventura hilara in care de sute de ori ne-am pravalit de ras in timp ce ea, cu o moaca uimita se uita la noi si clipea incet "maaah dubiosilor, eu am vorbit clar...ce nu pricepeti?".

  Asadar tzotzeaca. Insemna "a se cocotza" in caz ca nu v-ati prins din prima. Uneori il folosim si acum, eu cu ta-su...si pe asta si pe multe altele dintre cuvintele inventate de ea. Iar ea nu pricepe ce vrem sa zicem si ne intreaba ce e aia. Si pentru ca zilele trecute mi-a adus aminte o prietena de Venetia si cum am fost noi cu copilul de doi ani acolo...mi-am adus aminte de tzotzeaca. Pentru ca de cate ori o dadeam jos din marsupiu ea avea o treaba clara: sa se suie pe fiecare din borduricile de pe langa magazinele venetiene. 

  Si mergea prin frig de februarie...cu pasii ei de furnica beata...si din doi in doi metri striga "tzotzeacaaa, tzotzeacaaaa" intindea un deget-carnacior si o tulea cu cate unul din noi spanzurat de mana cealalta...catre bordurica pe care se urca triumfatoare si mergea repede repede pana la capat. Se dadea jos, ridica ochii din varful ghetelor si se uita ca uliul dupa urmatoarea chestiune pe care s-ar fi putut tzotzeciza. Italienii o gaseau foarte haioasa, cum si era dealtfel...si strigau si ei din pragurile magazinelor "tzotzeaca" fericiti probabil ca au zis si ei ceva in alta limba, ferm convinsi ca fetita cu nasul rosu zice ea ceva de bine de magazinele lor...

  Azi am mers pana la magazin...sunt 3 borduri d-astea la niste magazinase din drumul nostru. S-a dus fuga si s-a cocotat pe alea...Eu din reflex am zis "tzotzeaca, mami, tzotzeaca"...s-a uitat la mine cu o privire de parca mai aveam un cap...nu mai stia de tzotzeaca dar s-a amuzat sa afle inca un cuvant inventat de ea. Una peste alta mi-e dor de Venetia! 

vanzatorul ne-a dat mai ieftin cand a vazut-o ce draguta e :D

vineri, 19 iulie 2013

In ce cred eu

  Cand imi proclam, desi rar si sfios, ne-credinta in Dumnezei de tot felul...sunt intrebata in ce cred eu. In Mos Craciun clar nu. Da, si aici la subiectul asta facem misto, deci move on daca nu va place cu d-astea.

  Eu personal nu cred in Dumnezeu. Nici in Satana. Nici in Allah, Buddha sau alti asemenea profeti-chestii adiacente. Am crezut cu tarie in Dumnezeu cat am fost mica, familia m-a indoctrinat puternic in acest sens. Ba mai mult, m-am luat la mari controverse cu profesorul de biologie din scoala generala, domnul Vrabie, cum ca domle, exista Dumnezeu. El insista ca nu exista. S-a amuzat omul la vremea aia de vehementa mea. 

  Ulterior, la bac am dat ca proba genetica, deci nici un dubiu despre Dumnezeu aici. Mai ales ca era proba din materiile "opuse", eu filoloaga fiind in liceu. Eram deja ferm convinsa ca nu merge "asa"...ca nu te rogi si iese duda. Ca nah, ma tot rugasem la viata mea si parol de iesise ceva. Nimic. Prin liceu pe la inceput chiar frecventam diverse biserici, intru aflarea adevarului. Am fost la ortodocsi, la catolici, la templul evreiesc, si la baptisti. D-aia cu Allah n-aveam, ca m-as fi dus si la aia. M-am dus la toate cautand cumva...religia.

  N-am gasit-o. Cum nu l-am gasit pe Mos Craciun sub brad punand cadouri. N-am gasit explicatie pentru ca nu exista. Apoi am gasit biologia, anatomia, genetica...le-am gasit pe astea. Atunci am priceput ce si cum cu oamenii pe pamant. Si am mai inteles ca prietenul meu Doru din liceu, avea dreptate cand imi spunea ca religia e pentru oamenii slabi. Pentru cei care nu pot sa existe altfel. Poate pentru ca ii doare prea mult viata asta nasoala cum e ea.

  Religia a fost inventata pentru ca niste oameni sa ia altor oameni pamanturi, drepturi, beneficii. Pentru a manipula. Cand iti e frica de puterea "divina" dai banu', dai pamantu', dai orice, faci rugaciuni, cumperi lumanari sau pur si simplu...te simti bine in fiecare seara recitand Tatal Nostru. Cuvintele astea au putere...e ca o mantra, ca un mmmmmmmmmm facut de yoghini, ca un orice alt sunet scos de un om ca sa se auto-linisteasca. 

  In ce cred eu? Eu cred in oameni. Cred in ce pot face ei, cred in bunatatea lor. Cred si in rautatea lor. Cred in fapte si nu in vorbe goale. Cred in promisiuni facute, pentru mine o promisiune e mai mult decat orice. Cred in punctualitate, tot un fel de promisiune. Cred in dragoste. Cred in doi oameni care chiar se vor iubi pana la capat fara sa se insele unul pe altul. Cred in lacrimi. Cred in durerea omului care zice nu mai pot. Eu cred in oameni. In oameni buni, cu suflet si traire. In oameni care simt inainte sa gandeasca si actioneaza ca atare.

  In ce nu cred eu? Nu cred in dumnezeu-miracol-bla-bla-mos-craciun. Nu cred in statul roman. Nu cred in oameni care azi iti zic da si poimane iti dau in cap. Nu cred in cei care stiu doar sa se bucure cu tine. Nu cred ca oamenii trebuie sa minta. Nu cred in multe baliverne. Nu cred in  competitie. Nu cred in comparatie. Nu ma compar cu nimeni si nu ma intereseaza asta. Cel mai dureros episod din viata mea de adult a fost cand cineva a presupus ca imi compar copilul cu al altora. Crunt. 

  Pe cine respect eu? Pai pe aia care nu ma inghesuie cu parerile lor despre dumnezeire. Acu' pe bune, suntem in anul 2013...puteti sa credeti in ce vreti voi da' nu incercati sa ma mutati pe mine ca nici io nu incerc sa va explic voua ca nu exista. Fiecare isi proclama credinta sau abstinenta, dupa caz :)

  Cam asa cred si nu cred eu in lucruri si oameni. Si daca Mara maine ar veni sa imi spuna ca ea crede in oricare din Dumnezeii existenti pe Planeta asta, eu as fi fericita. Pentru ca ideea asta iti da liniste. Iti da asigurarea ca nu gresesti tu, ca asa vrea EL, ca nu din cauza ca nu esti tu suficient de bun ci din cauza ca asa vrea EL...si tot asa. E o plasa de siguranta psihologica minunata! E mult mai simplu sa traiesti stiind ca cineva deasupra capului tau decide lucruri, iti da sau ia lucruri...iti face lesne activitati sau te face sa fii intr-un anumit fel. E mai usor. 

  Noi astialaltii....o luam asa cum e. Si trebuie mereu sa ne aducem aminte ca nu, nu suntem noi de vina, ca nu, nu e un topor deasupra capetelor noastre si ca natura e asa cum e. Vine si da, pleaca si ia...E ca marea. Spala si da mai departe. Asta e viata si asa o traim noi astia abstinentii dumnezeirii. 

Atat

  Manca de pranz cand mi-a zis ca i s-a indeplinit o dorinta. Zic da? Da, mami, stii cand am aprins noi acel lampion la 2 Mai? Da, stiu...am aprins cateva in vara asta, sunt foarte frumoase noaptea cum urca ele in cer. Ma asteptam sa imi zica ca si-a dorit mai multe desene, ca si-a dorit o jucarie, ca si-a dorit sa mergem la plaja si sa facem un castel. Ma asteptam la multe, dar nu la asta. 

  "Cand l-am aprins mi-am pus o dorinta, sa fiu bine, sa fiu sanatoasa...si mi s-a indeplinit". Mi s-a taiat rasuflarea. Pentru o secunda timpul s-a oprit in loc, m-am uitat la ea cum manca linistita la masuta ei rosie. Nodul din gat nu se ducea mai departe, nu puteam sa rasuflu si nici sa clipesc. Atata maturitate, atata intelegere a lumii si a lucrurilor cu adevarat importante. Atata intelepciune intr-un omulet asa mititel...

  Am fost coplesita pana la lacrimi, mi-a venit sa o iau in brate si sa nu-i mai dau drumul niciodata. Pentru ca a inteles, pentru ca stie, pentru ca e asa cum e. Micutza noastra mare. 


joi, 18 iulie 2013

Milionar versus tren

   Oare cine poate castiga din aceasta confruntare? Asadar, nenea Gicu, milionar de meserie, ajuns la coada la bariera pusa pe sosea sa tina masinile din calea unui tren...a depasit voios pe contrasens toata coloana de masini, a trecut printre cele doua barierutze (intotdeauna m-am intrebat care e faza cu spatiul dintre barielele alea) si cand sa treaca el ilegal calea ferata...Surpriza! A iesit trenul din boscheti.

  Socrul meu este mecanic de locomotiva. Daca il auzi vorbind despre oprirea locomotivei din cauze din astea de oameni sau animale care ii apar in fata, lesini de ras. Vorbeste serios, dar nu poti sa nu razi pentru ca in seriozitatea lui citesti cumva si uimirea omului care a condus magaoaia o viata intreaga si care inca se mira naiv de oamenii care decid sa apara in fata unui tren in miscare. Si iese ceva de genul "pai ce, tu crezi ca ala se opreste? io pun frana cand te vad...da' sa fii sanatos".

  Acum reporterii au trecut de la "vai, ilegalistul" la "nu cumva s-a sinucis?". Da bre, asa se sinucide omul, se duce si depaseste o coloana intreaga si trece calea ferata stiind sigur, dupa niste calcule performante, ca trenul va ajunge acolo fix cand el va fi in miscare peste sine. Da! V-ati prins! Nu a fost pentru ca el se simtea milionar deci supra-om si un sofer deosebit caci doar fusese taximetrist la viata lui si stim cat de buni soferi sunt astia...Nuuuu, nu din aroganta a mers el pe contrasens si a trecut printre bariere. Nuuuu. El se sinucidea.

  Cazul asta este emblematic pentru Romania si soselele ei. Omul ala a murit pentru ca el era invatat sa nu respecte regulile de circulatie pentru ca stia sigur ca scapa orice ar face pe sosele cu masina sa. Multi, foarte multi oameni cu bani si pile la politie fac asta. Si o fac zilnic. Unii ii omoara pe altii. Inteligentul asta de ieri n-a omorat pe nimeni dar un tren plin de oameni care se duceau in concediu a stat pe loc niste ore pana cand l-au extras pe nenea Gicu cu maturica si farasul de pe sub tren. Ca nu l-a tarat trenul decat fo' juma de kilometru cu masina lui cea pretioasa cu tot. Cam cat l-or fi injurat oamenii aia din tren pe nea' Gicu?

  Ma uitam ieri cu mila la conductorul de tren. Incerca sa explice calm si clar, ca un tren nu se opreste doar pentru ca ii iese o masina in fata. Ma intreb daca il va gasi cineva vinovat ca l-a imprastiat pe nenea Gicu. In tara asta e posibil orice. Sa dea astia azi o lege cum ca trenul tre' sa faca dreapta daca iese nenea Gicu printre bariere cand trenul trece pe drum. 

  Zilele astea e plin de accindete. Zici ca i-a muscat turbarea pe toti. Se grabesc, intorc pe autostrada (wtf, cat de bou sa fii sa faci asa ceva?!?). Lege? Reguli de circulatie? Neaaaa, da-le dracu'. Pai ce, in Romania se respecta regulile de circulatie? Merge careva legal? Pai ce, o sa mi se intample MIE ceva rau daca merg cu 180 la ora pe autostrada? E na, eu sunt jmecher. Politia sta la panda prin tufisuri prin orase sa mai ia o spaguta de o berica...Si toata lumea e fericita. Nea Gicu joaca acum table cu sfantul Petru. Poate castiga un bilet de tren...

  

marți, 16 iulie 2013

Ganduri alandala

  Imi zboara mintea zilele astea. E ca si cand as fi avut un elefant pe piept circa doi ani...si acum el s-a dat la o parte de pe oscioarele mele. Dorm adanc, cu vise. Cu vise in care lucrurile sunt albe si pufoase. Invaluite in cald. Dorm profund si cand ma trezesc ma sperii ca daca ea m-a strigat si n-am auzit-o. Ceea ce, la ce trompeta are, ar fi practic imposibil. 

  De dimineata trebuia sa ma duc sa ma intalnesc cu postarita sa iau pensia bunicii. Cand m-am trezit, Vodafone ma anunta ca din cauza ca n-am pus cei 5 euroi...mi se opreste oleaca. Am intrat in contul pe care il am si am constatat ca am in el fix 21 de lei. 5 euro azi faceau 22 de lei. Din reflex au inceput sa imi tziuie urechile de stres. Pentru ca nu puteam suna postarita ca sa ma intalnesc cu ea. Buba mare. Apoi mi-am adus aminte ca poate mama sa imi incarce telefonul, dupa ce am avut niste zeci de secunde trepanate in care ma tot intrebam cum as putea sa sun postarita fara telefon :) Un leu. 

  Apoi m-a busit rasul. Mi-am adus aminte ca acum suntem ok, ca o sa fie bani mai mult decat suficienti, ca elefantul s-a dus sa se mai aseze si prin alte parti. Eu sper ca nu pe oameni, ca e nasol rau. Apoi mi-am adus aminte, in aceeasi ordine de idei, ca aseara am vorbit cu bunica-mea. Care acum aude la telefon, vorbeste perfect, zici ca ea ea cea de acum doi ani si ceva cand era ea sanatoasa si fericita. Culmea e ca si acum e sanatoasa si cred ca incepe sa fie si fericita. Pentru ca la Nuci e frumos tare. 

  Sunt mai bine de doua luni de cand ea e acolo si se simte bine, se plimba, mananca, doarme, i s-a reglat tensiunea...si-a facut prietene, socializeaza, face lucru manual, face gimnastica in fiecare zi. Ma intreba cineva zilele trecute de ce Mosia Bunicilor si nu alt loc? Ca sunt multe in Bucuresti si in imprejurimi. Eu am mai povestit cum am ajuns acolo. Chiar am avut o revelatie cand am primit intebarea, pentru ca mi-am dat seama ca e o intrebare pertinenta si pentru ca mi-am adus aminte de locul din Ploiesti pe care l-a vizitat mama. Unde batranii erau tinuti inchisi ca la puscarie si unde nu aveai "voie" sa intri in camerele lor! 

  In fiecare dimineata de cand a plecat Marius ma trezesc si nu-l gasesc langa mine si imi aduc aminte unde e si cat era de vesel cand a ajuns acolo. Parca avea alta voce la telefon. Pentru ca acolo a gasit o alta lume, conditii foarte bune, totul cum ar trebui sa fie si cum i se promisese. Elvetia cum ar veni. Mara e in perioada de adaptare, e agitata, a inteles ca va fi o chestie oarecum "permanenta" si cred ca pana nu il va vedea ca vine si inapoi...nu se va linisti. 

  Dar azi i-am luat penar nou pentru scoala. Si a tzopait de bucurie pe strada cu chelia in vant. Si i-am luat sandalute de 9 lei de la Leonardo...si a mers mandra cu ele pana acasa si mi-a multumit de zeci de ori. Si imi zice mereu ca ea acum e mareeee. E mareeeeeee. Iar eu ma uit la ea si mi se pare mica dar ii zic ca e mareeeee, mareeeee. Abea asteapta sa ne intoarcem la 2 Mai sa faca iar baie. A invatat sa inoate anul asta, face miscarile perfect si e foarte fericita in apa. 

  Si uite asa ma gandesc eu la nimic si la toate, zambesc intr-una ca proasta de una singura. Ma bucur de senzatia asta de bine si de eliberare, incerc sa ma readaptez la o viata cat de cat normala si sa incerc sa scap de reflexul de a-mi sari tensiunea in pod la fiecare leu lipsa. Un leu. Ganduri alandala intr-o vara care este parca comandata de mine. Nu e cald. De foarte, foarte multi ani am fost coplesita de verile crunte pe care le-am trait. Anul asta inca nu mi-a fost cald. E jumatatea lui iulie si nu cred ca am pornit aerul conditionat de 5 ori aici. Asa ca ma scald intr-o fericire totala ca porcul in troaca cu laturi. Ceea ce va doresc si voua!

luni, 15 iulie 2013

De vara

     S-a cerut din nou. Nu puteam sa o refuz, mai ales ca o ador asa...



joi, 11 iulie 2013

O noua etapa. 13.

  Azi el pleaca in Elvetia. Drumul care ne-a adus aici e unul lung si plin de momente in care am zis "aoleu, sa moara gigi daca mai putem sa le mai ducem pe toate". A inceput undeva in toamna anului trecut cand a decis sa faca alte scoli, sa ia alte atestate, sa ia alte categorii de permis. Nu am cuvinte sa exprim cum a fost drumul asta. Drumul asta ne duce catre emigrarea din aceasta tara. 

  Nu ii mai zic pe nume. O urasc. Ii iubesc peisajele, marea si unele mancaruri. E doar o etapa in viata mea, aceasta tara. Este locul in care m-am maturizat, in care mi-am adus copilul pe lume in conditii gen Giulesti doar ca al meu n-a murit si am zis mersi...Este locul in care parintii nostri si bunicii nostri traiesc. In curand o sa ii lasam pe unii in pamant iar pe unii din ei probabil o sa ii luam dupa noi unde ne-om duce. Pentru ca noi ne ducem de aici. Incepand de azi cand el pleaca. Este etapa 1. 

  Nu are cardul ADR despre care va povesteam mai demult. Nu il are in buzunar, desi au trecut aproape doua luni de cand trebuia sa il aiba. Poate va veni azi, in ultima zi...poate ca nu. Cert e ca un om elvetian a decis ca Marius e un om atat de valoros incat el poate indoi un pic regula si il poate astepta in timpul trainingului care urmeaza timp de 3 saptamani de aici incolo, dupa semnarea contractului. Daca o veni azi pana la ora 14 cand se termina programul de gravide al functionarilor ARR...bine. Daca nu, o sa i-l trimit eu in Elvetia. Mna...de cand ne-a spus omul elvetian ca o sa il primeasca asa...ne-am mai luminat la fata.  

  Stim ca acum o sa fie bine. Speram mai precis. Speram ca asta e rampa care ne duce in alte tari, mai ales ca firma cu care semneaza el maine contractul e una care are filiale in toata Europa. Deci ne putem la o adica transloca in Anglia. Acolo e locul pe care il urmarim. 

  Acum 3 ani am decis ferm sa ne mutam in alta tara. Acum 4 ani incepeam sa fim bulveersati de Romania si sistemele ei, si, avand un copil, incepea sa ne apara tot mai des fantoma "sinistrului" in fata ochilor. Nici un om nu intelege pana cand nu are un copil...ce inseamna de fapt sa il cresti in Romania. Eu am inteles, prea tarziu de fapt. Mie imi pare rau ca i-am oferit un an de "gradinita" in Romania. Imi pare rau ca o sa ii ofer si un an de "pregatitoare" tot aici. Acum e inscrisa. Imi pare rau pentru ea. 

  Scopul meu este ca ea sa nu prinda clasa 1 aici. O sa o rog sa ma ierte, iarta-ma draga mea Mara, iarta-ma ca te-am supus la sistemul de "invatamant" al acestei tari de mizerie in care ai avut ghinionul sa te nasti. Ma bucur ca ai apucat sa iti cunosti bunicii si stra-bunicii. Cand m-am mutat de la Bucuresti inapoi la Ploiesti in sufrageria mamei...asta am avut in cap...O familie. Am incercat ca tu sa ai asta. Desi tu atunci existai doar in vise.

  Bunici, strabunici, amintiri din toate locurile astea. Pentru asta cred ca am fost oprita pana acum aici. Pentru amintirile ei. Pentru iubirea ei pentru locurile astea. Iubeste Ploiestiul, iubeste si Bucurestiul pentru ca i l-am aratat si i-am spus ca acolo s-a nascut si stie ca acolo sunt Ioana si Mo, si "Paua" si "Alis si Amaia", iubeste 2 Mai-ul pentru ca...mna...stie tot de pe acolo, iubeste Buftea pentru ca de cate ori aude tipa clar si tare ca acolo e Bianca si Gabiiii! Iubeste Sinaia pentru ca acum stie cine e Marilena si cum e acolo in curte la ea de frumoooos!. 

  Isi iubeste bunicii pentru ca ii cunoaste acum. Ii stie pe toti cu toate bucuriile si defectele lor. Pe toti 3! Pe taica-miu si-l aduce vag aminte pentru ca l-a vazut ultima data cand era prea mica. El asa a ales. Eu ii povestesc mereu despre el, ca sa stie ca mami a ei a avut si un tati al ei chiar daca el a fost doar in vise. O cunoaste pe strabunica ei...cat de misto suna asta...strabunica EI! Stie totul despre ea, tensiune, puls, lesinuri si alte asemenea. Mnah, avantajele in a trai la ma-ta-mare in sufragerie. Cu strabunica-ta in dormitor :))) 

  Mara isi cunoaste inaintasii. Oamenii ei, oamenii care au facut-o sa fie omul care va fi. Si n-au facut-o doar asa, in vise...ea stie despre fiecare dintre ei ce au invatat-o ei. Chestie care mie mi se pare uluitoare, care ma face sa cred ca da, anul asta cu 13 in coada este anul in care noi o sa intram intr-o noua etapa. Una fireasca pentru noi, care ne dorim mai mult pentru ea. Mai mult decat "un credit" sau "o cariera". Mai mult real pentru copilul nostru. Mai mult pentru ea. Scoli mai bune. Spitale in caz de doamne-fereste (nu, nu imi spuneti ca spitalele private din Bucuresti sunt bune ca pentru mine deja asta e o gluma)...drumuri pe care ea sa mearga oriunde vrea, finante ca ea sa faca ce va dori in viata.

  De maine incolo vom fi din ce in ce mai bine. Stiu asta. Pentru ca pe 13 omul meu va fi in Elvetia. Si pentru ca e anul 2013, an in care stiam sigur ca o sa fim mai bine doar din cauza ca eu sunt nascuta pe 13 si asta imi aduce noroc. Nu cred in noroc asa cum nu cred in ghinion. Cred doar ca la un anumit moment, oamenii buni trebuie sa mai si respire un pic. Macar un pic. 

  Iubitule, drum bun! 

  

marți, 9 iulie 2013

Cum stai la plaja, turistule?

  Disclaimer d-ala! Sunt un om crescut la mare asa ca imi pare rau pentru oamenii care se ard la propriu! Sa n-aud comentarii cum ca trebuie sa va parliti ca gainile la rotisor. Am zis!

  Asadar ai ajuns la mare, tu, oh, tu, cel mai iubit dintre turisti. Si ai venit la mare nu ca sa joci table, barbut sau carti ci ca sa vezi marea, sa stai pe plaja, sa te bronzezi si daca te si pricepi sa si inoti. Mbooon. Acum urmeaza sa iti spun un secret: nu poti duce soarele in geamantan acasa. Asadar opreste-te din supra-expunere!

  De orice fel ar fi ea. Si daca tu iti cumperi cu bani multi sezlong plus umbrela pe plaja...asta nu inseamna ca nu te arzi in soare si nu te insolezi, inseamna doar ca esti un naiv care are bani si n-are ce face cu ei asa ca ii da la altii. Mai bine mi-i dai mie, eu iti dau doo dupa ceafa de banii aia si iti zic: nu stai pe plaja dupa ora 11am! Si nici pana in ora 5,30pm, in caz ca pe prima n-ai priceput-o. Si nu mai mult de 30 de minute in primele doua zile, si nu mai mult de o ORA in orice alta zi. 

  Daca o sa faci asa cum iti zic eu o sa constati, cu stupoare, ca "crema de plaja" devine inutila. Pe langa faptul ca daca nu iei una naturala e total toxica...Nu ai de ce sa te dai cu crema daca stai la umbra la mare. Dar umbra reala, nu o "umbrela", nu un cort, nu un cearceaf spanzurat in 3 betze, nu o umbrela de nuiele cum pusera astia acu' in 2 Mai de o sa se bronzeze saracii cu duhu', pardon, saracii turisti, de o sa fie plini de bubuletze deoarece prin umbrela aia, trece tot soarele! Sunt raschirate nuielele de trece soarele prin ele si o sa arate toti ca niste dalmatieni, jur!

  Insolatia nu reprezinta o "bronzare brusca". Ea e o supra-incalzire a organismului care culmineaza cu inflamarea creierului. Da, ala din cap, de sub sapca pe care ti-o pui tu domnule turist, in cap, o tragi adanc pe urechi si ai senzatia ca gata, te-ai protejat. Nu te-ai protejat, ba mai rau, incingi situatia la mansarda mai abitir. Alea sunt facute sa mergi pe strada cu ele, la oras, sa te duci unde ai treaba. Daca o sa stai 4 ore pe plaja de la 11 incolo ziua....o sa fii uimit ce frumos e la spital pe litoral. Si perfuzia in vena o sa iti placa.

  Mi-e groaza sa intru in subiectul "copil pe litoral". Mi-e groaza pentru ca mi-e teama si frica in acelasi timp :))))) Oameni buni, copiii se deshidrateaza, deci tot ce am zis mai sus taiati cu creionul si inmultiti cu 4. Sau 8. Sau 16 dupa caz.

  Adica cu un copil mic de 0-2 ani...nu ai ce sa cauti pe plaja decat o SINGURA data pe zi si atunci maxim 15 minute initial si apoi marit pana la 30 de minute. Dupa 2 ani incepi si cresti progresiv. De ce? Pai pentru ca a dracului mare, nisip si vant face ele, dansele....un complex de situatii in care nu vrei sa te afli cu un bebelus. Pentru ca ii oboseste. Ii oboseste foarte rau si pe copiii mari! Va spun sincer ca a durat vreo 20 de ani sa nu mai simt nevoia sa dorm ca un porc pe uscat la 2 Mai in fiecare dupamiaza cand ajungeam acolo in prima saptamana. Nu stiu de ce, dar ceva e in neregula cu marea :))) Te oboseste!

  Nu ca am crescut eu acolo atatia ani, nu ca am crescut copil dus de la 1 an la mare...dar tinut pe plaja maxim 15 minute pe zi...eu stiam din experienta proprie ce inseamna asta. Eu am fost om insolat de niste multe ori in copilarie din cauza ca eram "in libertate" in curte la 2 Mai.

  Am vazut la viata mea de aproape 34 de ani atatia adulti arsi crunt care si-au stricat vacanta din cauza asta...ca imi vine sa ma mir. Am vazut si multi, multi copii insolati, sau pur si simplu semi-isterici, obositi si tracasati de fenomenul numit "la mare". Apoi imi aduc aminte ca proasta ca nah, eu n-am fost turist la mare niciodata, n-am avut niciodata "bilet prin sindicat" sau "concediu" (o mama casnica n-are asa ceva), asa ca nu inteleg care e faza cu "bronzatu" si cu nimic din toate astea. Pentru mine marea e utila doar ca sa te uiti la ea sau sa inoti in ea. Ambele de preferat cand e cam un ora 8 seara, si nu mai e nici soare nici lume pe plaja. Cam asa ar trebui sa fie.

   Atunci n-ar mai fi nici arsi nici insolati nici bebelusi isterici sau semi-letargici. Nici oameni arsi de ii doare camasa in carca, nici dat cu iaurt pe rani...chestie care ma amuza teeeeeeribil....adica dupa ce ca te-ai ars , vrei sa si mirosi intr-un mare fel! Ghici ce, iaurtul nu face nimic! Mai bun ar fi un ulei fie el si de floarea soarelui! Dar la orice arsura Bioxiteracor sau Bepanthene sunt regula. Ai o rana, trateaz-o ca atare, nu ca pe un suberek pe care il ineci in iaurt....
  
  Prima masura de "prim ajutor" e sa iei un antiinflamator. Ala o sa te ajute si cu pielea si cu capul daca chiar ai stat ca inteligentul in soare pan' te-a luat insolatia. A doua masura sunt compresele RECI la nivel de piele. Pai daca o vezi ca e rosie tu ii dai cu iaurt? Adica acolo moare niste piele si tu ii dai cu niste proteine animale ca sa fie mai abitir musca pe tine ca pe rahat? Nene, nu mai avem acum iaurturi naturale, lapte de vaca prins, plin de enzime si chestii. Te dai cu Danone (aici includ orice alt iaurt de pe la magazin)? Really? :))))))))))))))

  A doua masura de prim ajutor e sa bei apa..Multa. Te-ai dus ca prostu' si te-ai deshidratat. Bei muuuulta apa. Apaaaaaa. Copilul insolat il duci la spital pentru rehidratare intravenoasa. Pai ce credeai, ca bronzezi plodu'? Oameni buni...marea e misto. Soarele e misto. Daca nu va place sa va treziti foarte devreme sau n-aveti rabdare pana prea tarziu in zi...faceti lucrurile cu cate o ORA. Va asigur ca e la limita maxima a corpului uman dar ca nu veti ajunge la spital. Sau la iaurt. Dar in ora aia de stat in soare, puneti si mersul pe strada din ziua aia. Credeti ca prin haine nu trece soarele? Pe buneeeeeeeeeeeee??!!!

duminică, 7 iulie 2013

Unde mancam in 2 Mai? La Petya!

   Un post plin de opinii pur personale, a se trata ca atare. Nu fac reclama nimanui, nu scuip pe nimeni, imi exprim doar parerea dupa ce am testat niste locuri si in acest an. 

 Anul asta cam asta e optiunea daca vrei sa mananci bine in 2 Mai. Restul ori au disparut (italianul cu pizza de anul trecut) ori s-au facut scumpi rau si mizerabili tare.

  Chestia numita Terasa 2 Mai afisa niste preturi de iunie cand m-am aflat eu acolo...numa' bune de Monaco. La Dinamo la fel. Dinamo m-a dezamagit la mancare in ultimii ani, acu' vreo 5-6 ani era de mancat acolo, acum not so much. Uleiul e din sezonul trecut. Poate daca se face august o sa il schimbe baietii, ca asa e moda la romani. Deocamdata a facut lumea indigestie nasoala dupa mersul acolo. La Micul Golf eu nu m-as duce sa dau bani, sincer. Preturi exorbitante si mancare foarte proasta. La Margoul ala la fel...de cand li s-a servit unor prieteni peste stricat...mna, nu m-as mai duce decat sa vad trandafirii din gradina.

  Restaurantul Turist are o fata noua, si meniu nou. L-am citit, preturile erau ok, n-am mancat acolo pentru ca il cunosc pe patron si stiu ca in 9 cazuri din 10 pestele e de la Metro, congelat. Plus ca atmosfera acolo e una cu chelneri d-aia de pe vremuri care se si poarta ca pe vremea raposatului. Pentru o friptura cu cartofi cred ca sunt ok. Am mancat de cateva ori acolo la viata mea...si a lor, ca sunt aceiasi oameni.

  Petya zis si Black Sea (acum are firma luminoasa cu ambele denumiri :) e insa...la fel de bun. La fel cum il stiu de mai bine de 10 ani. La fel de bun, proaspat...la fel de greu vine mancarea la masa pentru ca, in mod uluitor...in 95 la suta din cazuri e facuta pe loc! Pestele e pescuit de fratele lui Petya care e pescar si cu care am impartit multe seri la cico pe vremuri cand eram tineri si nu ne pasa de nimic. 

  Lui Chirea, fratele lui Petya, nu-i pasa ca se scoala la 4 sa se duca dupa peste...El bea pana cand trebuia dus acasa in carca. Da' peste scotea omu' asa cum scoate si in sfanta zi de azi, asa ca Petya are resurse proaspete de guvid, hamsie, ceatal, zargan, laban (nu radeti ca muta, ca asa ii zice, e un soi de ceva din mare de la noi de nu stie nici naiba de el), palamida (ca un soi de pisica de mare mai mica), calcan, rechin....in principiu ce scoate Chirea are Petya la vanzare. Daca n-are nu-ti da. Adica el n-are mereu toate soiurile astea, ceea ce e un lucru logic si bun. Daca are peste e proaspat!

  De cand mancam noi la el retetele nu s-au modificat. E simplu: gateste sotia lui. Ea si cu o fata care o ajuta pe ici pe colo, insa ea e cea care face lucrurile la fel mereu. E cam singura carciuma din tara asta in care am mancat in fiecare an lucruri facute la fel. Bine. Corect. Perfect. Mujdeiul e proaspat! Si e de trei feluri: simplu, cu rosii sau cu smantana. Mancarea e lipoveneasca dar presarata si cu un pui Shanhai sau un snitzel pe ici pe colo ca sa nu moara bucuresteanul de foame la mare ca pestele pe uscat, vorba aia....

  Omul numit Petya e un om vesel. N-o sa il vezi niciodata suparat. Trage din greu sa tina o mica carciuma care are mesele fix pe trotuar, de cand le vezi iti vine sa fugi. Insa la el e curat in bucatarie. Am vazut cu ochii mei. Oamenii fac treaba cu simt de raspundere, am mancat acolo de foarte multe ori cu copil cu tot, n-am avut niciodata probleme desi am un sot care are probleme si doar daca se UITA o bacterie la mancarea pe care o ingurgiteaza el. 

  Daca mergeti la Petya si cereti "un medicament" vi se va servi prompt un paharel mic de palinca de Oradea de la mama ei...din partea casei. Apoi mancati linistiti, portiile sunt mari si preturile chiar decente. Dupa care daca vi se arata de papanasi...comandati o portie intreaga doar daca sunteti de la 4 adulti in sus la aceeasi masa. La modul serios, un papanas e cat capul de caine-lup....si vin doi la farfurie. Papanasi, nu caini. Se poate comanda si o jumatate de portie. O portie costa 14 lei.

  Hamsia 10 lei portia. Mamaliga 2 lei. Cartofi prajiti 5 lei. Ciorba de peste 7 lei (un bors pescaresc lipovenesc de mor ciorbarii), o friptura cu ceva langa ea...pana in 20 de lei. Guvidul 5 lei suta de grame. Icrele (genialeeeeeeeeeeeeeeeeeee) erau 8 lei portia. Dintr-o portie de icre cu ceapa si paine prajita mananca 3 oameni la aperitiv. Mamaliga cu branza si smantana 10 lei (o portie de dai si la vecini!). Cam astea ar fi preturile pe care le-am retinut eu. A, si palinca aia de Oradea e 8 lei suta de ml. O bere cam 5 lei. Apa la jumate 3,5 lei. 

  Tot ce trebuie sa faci e sa nu te duci in plin sezon la orele 12-2 sau 6-8. Sau daca te duci sa ai multa rabdare pentru ca dureaza. Sau sa te duci, sa comanzi mancare la pachet, te mai invarti si te intorci sa o iei. O sa primesti mancare clocotita in recipiente speciale, poti merge sa o mananci la casa la care locuiesti. E la fel de buna si acasa!

  Suberek foarte bun am mancat de la chioscul aflat pe strada, nu cel de pe strada cu Tabara. Un pont e sa te duci si sa intrebi cam pe la ce ora baga o noua serie. Asta daca vrei sa mananci un suberek fierbinte si perfect. Altfel, in plin sezon risti sa iei o ceva care a stat pe raft niste ore si nu mai are nici o legatura cu un suberek ci cu o talpa de pantof Guban. D-aia tzapana. M-am dus intr-o seara si am nimerit cand ii faceau, am luat si am mancat ca acu' 15 ani pe cand haleam subereci facuti de Gevin, cu iaurt rece...oh...amintirile tineretii, maica!

  Cam asta a fost ce am vazut eu in iunie pe la 2 Mai. O sa imi revizuiesc atitudinea cand ajung din nou, deocamdata suntem la Ploiesti unde facem bagaje de zor. Marius pleaca in tari straine. Speram sa fie cu mare noroc si sa il urmam cat de curand. La anul pe vremea asta sper sa va fac cronica de carciumi de pe alte meleaguri :) 

sâmbătă, 6 iulie 2013

Ardei umpluti. Si o revelatie.

  De cate ori o intreb ce si-ar dori sa manance, la orice ora din zi sau din noapte, raspunsul inevitabil e "ardei umpluti". Inclusiv daca a mancat la pranz ardei umpluti. Ii mananca cu lingura, cu sos mult si un pic de iaurt azvarlit pe deasupra. 

  Pot fi si fara carne, n-are nici o apasare. Umpluti sa fie. In timp ce il mananca spune de circa 40 de ori ca imi da nota zece. Si ma intreaba inca odata de unde stiu eu sa fac asa o mancare buna. Zici ca ii dau cea mai mare delicatesa de pe fata pamantului. 

  Revelatia verii este turmericul. Noroc ca s-a deschis o piata civilizata in Ploiesti unde exista un magazinut de condimente varsate. Tipii au adus tot felul de chestii pe care pana acum nu aveai de unde sa le iei in Ploiesti sau le luai la niste preturi exorbitante. Intrand acolo am zis sa iau putin din fiecare ca sa vedem ce ne place. Melajul de condimente numit generic "curry" nu ne place. El contine si turmeric (curcuma) insa asocierea cu scortisoara si alte chestii care se baga de obicei in prajituri nu e pe placul nostru. Adica al meu si al lui Marius. Niciunul din noi nu apreciaza combinatia dulce-sarat, carne plus fructe, carne plus scortisoara, nucsoara sau alte alea. 

  Asa ca am luat turmeric simplu ca sa vad ce pot face cu el. Si am aflat. Pot face orice. Pe principiul ca odata ce ai gasit ceva ce iti place il arunci voios in orice soi de mancare...am purces la imprastierea de turmeric in aproape orice soi de mancare am facut in ultima luna si ceva. Mai ales dupa ce am citit despre el si beneficiile intr-ale sanatatii pe care le aduce. 

  Ca gust e...pamantiu. Are gust de pamant, de ceva care a crescut in pamant. Oarecum imi aduce aminte de nap. Turmericul e un rizom din care se face o pulbere fina galben-portocaliu-neon. Care pateaza cam orice oala sau dulap. Dar se ia dupa cateva spalari :))) Cand il bagi in mancare are cu totul alt gust...se simte o aroma subtila a lui insa cea mai mare calitate pe care o are este ca el e un potentator de gust. Inmulteste gusturile naturale aparute in mancare de la celelalte ingrediente. Un fel de glutamat doar ca sanatos. 

  L-am pus pe carne la marinat pentru gratar sau cuptor. L-am pus intr-o ciorba de fasole. L-am pus in paella sau orez simplu cu legume. L-am pus in tocana de pui la cuptor cu legume, in oala de pamant. L-am pus acum in ardeii umpluti, in carne...Marius care nu prea are el momente de descriere verbala a mancarii...s-a minunat cu glas tare de ce chestiune a facut turmericul in problematica ardeiului umplut. 

  Si o sa recunosc: l-am pus si in pasca de la Paste. Pe post de colorant, ca sa iasa mai frumoasa. Si cand colo, a iesit si mai gustoasa. Na ca am zis-o. Mai ramane sa imi pun si in cafea dimineata. 

miercuri, 3 iulie 2013

Planificarea vacantei la mare

  Pentru ca sunt aproape in mijlocul subiectului, o sa imi permit un post dedicat despre acest fenomen. Nu vreau sa supar absolut pe nimeni, orice asemanare cu persoane sau intamplari reale e pur intamplatoare. Opiniile de mai jos sunt fix ale mele personale. A se trata cu blandete

  Deci. Te gandesti sa mergi la mare, da? Bun, bravo tie. La mare e misto. Mai ales in alte tari, insa si in Romania cateodata e binisor. Adica daca iti place marea. Daca nu ti-a placut niciodata marea, mirosul de alge, peste mort sau alte oratanii acvatice...gandeste-te bine inainte sa pleci la marea romaneasca. Asta e murdarica. 

  Daca esti singur sau doar in cuplu fara urmasi directi pe linie directa...e simplu. Orice ai vrea sa faci o sa fie bine. Nimic nu e o tragedie, nimic nu e prost. In principiu daca te enervezi suficient poti sa bei pana lesini si sa nu mai fie nimic o problema. 

  Cum alegi statiunea? Habar n-am. Da' io mereu am zis ca exista oameni care merg la chestia numita Mamaia si altii care merg la chestia numita...Neptun. Sau una din astea de pe aici. A treia categorie sunt cei care merg la chestia numita Vama Veche. Care nu mai e ce era cand era...ca tot m-am amuzat zilele trecute pe tema asta. Ca n-au inteles bucurestenii zilelor de azi ce era Vama cand nu erau ei acolo. Nasol sentiment, sa fii intr-o eroare totala, intr-un loc pe care n-o sa il intelegi niciodata ca fenomenul care a fost....si sa te intrebi in mod bovin ce o fi fost ea Vama la viata ei. Pai era fara voi, astia fitzosii, bre. Aia era Vama. Era nudism, aer, soare, alcool...corturi, lipsa de apa. Nu de "apa calda" ci de APA. Nu era nici apa rece in 80 la suta din timp. Dar iar divaghez. 

  Crescand eu in 2 Mai...am usor o alta perspectiva asupra lucrurilor decat un om care vine acum in concediu aici. De exemplu ni s-a spus de curand ca "trebuie sa facem ceva cu tzantzarii astia". Dupa ce am ras o jumatate de ora incontrolabil, mi-am dat seama ca nah, omul chiar nu are de unde sa stie ca acum cand il bajbaiau pe el fix 5 tzantzari, e BINE. Adica ca acum 25 de ani cand stateam noi seara pe cerdac la poalele matusii noastre care ne ingrijea...pe la un optuletz asa navaleau niste sute....un fel de roi i-ar zice lui. Cum sa ma apuc sa ii zic omului ca nah, "problema" denumita tantar e una...normala pentru litoral. Se intreba unde au astia "luciu de apa" si i-a indicat sotul meu locul unde e balta aia maaaare, maaaaaaaaaare...:)))) In fundul curtii...gen...

  Asadar la mare NU VII fara aparat specializat. Nu cu pastile, oricine stie ca la pastile s-au invatat astia. Pe bune, nu e gluma, tantarii s-au adaptat la otrava din pastile. Deci vii cu d-ala cu solutie pe care il cam tii in priza in camera permanent sau doar seara daca ai aducere aminte. Daca n-ai, nu-l mai scoate. Pentru afara, fiecare ce prefera, eu folosesc 5 picaturi de lavanda in apa data cu fas-ul pe noi. Merge oarecum, cam la fel de tare ca "autanele" si alte magarii pline de otrava. Nu mi-as da copilul cu d-alea ever. Mai bine halit de tantari, sincer. 

  La mare nu faci rezervare de miercuri pentru vineri. Bre, n-au oamenii atatea locuri. Toti se cer in sfarsit de saptamana, nu esti singurul care a descoperit ca oamenii sunt liberi 2 zile jumate sau 3! Serios, gandeste-te dinainteeeeeeeeee...Planifica-ti vacanta! Cu atentie! Pentru mine "atentie" inseamna de la 4 saptamani in sus :))) Frate, mai ales daca ai copil, trebuie sa iti faci o idee despre ce si cand ai vrea sa faci sau despre cam cum o sa poti sa ai liber de la job. 

  Nu cara mancare! Bine, daca esti genul care nu mananca decat chestii de mega fitze, atunci mna, cara mancare care se va strica voios la fata locului. In rest, orice ai vrea sa mananci gasesti undeva in locul unde te duci. Noi am fost si la bulgari si la greci si am constatat ca degeaba caram mancare, ca aia culmea, mananca si ei. Se gaseste bre, si p-acolo! Sau p-acilea, dupa caz :)

  Ia haine la tine. Strabunicul meu, care a trait aici o viata spunea asa: "daca pleci de acasa, iarna ia la tine mancare, vara ia la tine haine". Adica nu te lasa pacalit ca "e vara, e cald". Poa' sa fie cald dar sa dea niste zile de ploi in care sa ti se inmoaie toate hainele pe care le ai. Poa' sa fie copilul tau fascinat de niste noroi, mazga, lucruri noi, curti rustice cum e a noastra. De mancare oti gasi, da' tzoale...mna...E drept ca pe strabunicul meu, cand era el pe la un 30 de ani asa...l-a nins in luna iulie pe camp. Ninsoare d-aia cu fulgi cum ar veni. Asa ca omu' s-a invatat ca vara e parsiva si poate sa ti-o traga la o adica. Iar iarna se intelege de ce n-ai rosii sa le rupi de pe vrej si sa te indopi precum un godac de seama. 

  Mergi undeva unde iti PLACE! Daca esti om caruia ii place la munte stai acolo. Daca esti om care iubeste marea ca mine...stai la mare nu te duce prin muntzi ca n-ai de ce. Pana la urma cel mai bun concediu e ACASA daca iti doresti liniste si pace si locul tau si obiectele tale si lipsa surprize. Pe bune! Nu insista daca vezi ca nu iti place deloc nicaieri. Daca esti cortist, nu veni la casa, daca esti de la bloc, nu te duce la cort....si tot asa...Nu incerca sa experimentezi lucruri cand nu mai ai 16 ani. N-are sens!

  La mare pleci cu copilul doar daca ai o punga maaaare cu medicamente. Si daca stii sa le folosesti pe fiecare. Eu cand aveam un copil de un an si o luna si am decis sa ma duc in Grecia am vizitat intai medicul copilului caruia i-am zis "vreau sa plec, ce imi dati in caz de Doamne-fereste?" Tipa care e foarte misto, mi-a facut o reteta lunga cat o zi de post...cu de TOATE. Pe care le-am luat cu mine. Asa plec de cand am copil. Antibioticul nu-mi lipseste din traista niciodata, desi Mara a luat de 5 ori in viata ei antibiotic. Ete, acu' l-am dat unui turist caruia i s-a umflat o masea cat capu' acilea la mare. I-am dat sa inghita toata sticla-antibiotic de copil pe la 1 noaptea cand l-am gasit pe terasa cand batzaia de durere de zor. :) 

  Nu pleci fara antibiotice la tine, de copil, de adult...nu pleci fara antitermice, nu pleci fara Fenistil si anti-alergic oral (Zyrtec sau ceva) pentru ca orice ciupitura de insecta se poate transforma in ceva foarte urat. Mara dupa 1 an a inceput sa faca niste chestii de la tzantzari si pureci....ceva mirific. Am tratat-o ca atare si  aia a fost. Si trebuie sa stii ca apa cu sare calmeaza mancarimile de piele de orice fel ar fi ele. Testata de mine, de la doctorul Mercola citire: saramura! In rest hidrocortizoane si alte d-astea. Bre, cand pleci la mare iei d-astea!

  In general cand pleci la mare, pleaca fericit! Pleaca cu tot sufletul dupa tine, pleaca cu ideea ca orice o sa fie o sa fie bineeeeeeeeeeeee tocmai pentru ca esti LA MAREEEEEEEEEEEEEEE! Bai, la mare e frumos, mah! E genial si cand esti cu copil. Copiii iubesc marea mai mult ca orice! Isi aduc ei aminte ca din apa au fost scosi, deci hai sa nu le tulburam zilele la mare cu pretentii stupide si probleme ireale. Pe bune, orice copil cat ar fi el de mic o sa fie in extaz daca e adus la mare. Lui nu-i pasa de nimic in rest!