duminică, 29 noiembrie 2020

Noutati de pe frontul covidistic

   Eh si iata-ma ajunsa si in auto-izolare doua saptamani, mi-a luat ceva din septembrie pana acum, dar am reusit :)))). Una a trecut, mai am una si zic mersi sincera sa fiu, sunt ok, n-am luat covidul sau speram ca nu l-am luat, inca poate sa apara de dupa colt. Vroiam sa povestesc doar despre cum traim noi aici din martie incoace ca tot vad oamenii din Romania cam relaxati asa, isi cam vad de viata cate unii si asta se vede in numarul de cazuri dar se pare ca statul nu nimereste cam nimic. (Sunt inca ingrozita pentru mama si sper sa poata sa ajunga aici, are bilet luat si acum mai ramane sa opereze aia zborul cu pricina, sa ne tineti pumnii!)

  Aici avem biciul in carca, si foarte bine face, acolo e locul lui in conditiile astea. De exemplu eu am intrat in contact cu o persoana cu covid. Femeia nu avea nici un simptom dar cum lucreaza la un azil de batrani, personalul este acum sunt testat automat o data pe saptamana. Bun lucru, iata, femeia era infectata si habar nu avea, raspandea covidul cu voiosie. A venit la colegiu asa ca 3 profesoare, eu si gardianul am zburat imediat acasa in auto-izolare 14 zile. Ea doar 10, toti cei care intra in contact 14 daca nu fac simptome, daca fac simptome, inca 10 dupa primul simptom. Bine, asta daca reusesc sa mai fie in viata dupa ce fac simptome. Contactul inseamna foarte clar: 60 de secunde la 1 metru sau mai putin sau 15 minute la 2 metri. Clar, da?

  Cand esti in auto-izolare trebuie sa stai in casa. Nu ai voie sa pleci nicaieri. Cei de la tine din casa au voie sa plece, ceea ce poate parea stupid dar asta e, ei nu stau acasa decat daca tu faci simptome. Economia e si asa cu curuletzu in penis la ora asta, nu mai merge sa stam toti acasa de tot. Eu am norocul sa pot lucra de acasa, daca nu poti lucra de acasa si trebuie sa te izolezi, primesti bani de la guvern. Pentru ca nu esti bolnav deci nu intra pe concediu medical, au creat un fond special pentru asta. 

  Miercuri iesim din al doilea lockdown si intram din nou in sistemul "trei niveluri" dar care de data asta o sa fie mai strict decat data trecuta (intre cele doua lokdownuri am avut acest sistem la nivel national, acum o sa fie local). Practic locu' unu' e castigator (tier one - medium alert), viata merge oarecum "normal"(adica normal-covid) dar cu toate restrictiile legate de masca si distantare inca in vigoare. Nu ai voie sa socializezi mai mult de 6 persoane in casa sau afara. Restaurante, baruri si toate cele deschise. Locul doi (high alert) cel in care se va afla si zona noastra, aici nu ai voie sa socializezi cu nimeni care nu locuieste cu tine sau nu e in support bubble la interior (de orice fel ar fi el) va avea doar restaurante si magazine deschise, nu si baruri. Iar alcool nu se va vinde decat impreuna cu "o masa substantiala". Adica nu se merge la pub ca sa se bea pana se intra sub masa. Mergi la restaurant, mananci, bei ceva, pleci acasa. Cu sistemul track and trace, iti lasi acolo prin aplicatie detaliile ca in cazul in care apare covid acolo in saptamana aia, sa poti fi izolat de urgenta. 

  Daca nu te izolezi, amenzile ajung de la sute la degraba mii de lire, maximul pentru repetitie e de 10 mii dar se mai poate da inca o data daca incalci din nou. Politia poate sa iti vina la usa oricand. De exemplu o scroafa romanca a ajuns la stiri pentru ca n-a dorit sa isi inchida salonul de "unghiutze". 27 de mii de lire are de plata si cred ca urmeaza puscaria pentru ca legile s-au dat in asa fel incat acum politia sa aibe posibilitatea sa faca lucruri pe care inainte nu le putea face. Si da, daca o sa zic acum ca romanii si alte natii din astea "civilizate" sunt extrem de inclinati sa nu respecte regulile iar imi iau rosii in cap. Mi-a venit o studenta poloneza la colegiu, o tipa simpatica, nu foarte tanara, pe care o credeam sanatoasa la cap... a venit, s-a apropiat de mine, si-a tras masca in sudul botului si mi-a soptit asa foarte complice "tu esti romanca, tu doar nu pui botul la epidemia asta"... Sa zicem doar ca am strigat la ea sa-si puna masca si sa sara doi pasi in spate si au mai urmat niste chestii pe care mi-e teama ca nu le-a inteles deloc! 

  Asa, deci... locul trei (very high alert) o sa fie pentru codasii aia de prin nord din orasele consacrate, tiganimea pardon totala, aia sunt de mai multa vreme cu restrictii locale pentru ca, iata, nu se pot abtine si au rata de infectie foarte mare si spitalele pline. Nu ai voie sa socializezi cu nimeni nici afara, nici in casa iar restrictiile pentru afaceri non-esentiale sunt impuse, totul e inchis in afara de magazine de mancare si farmacii, asa cum a fost in lockdownuri. Acum e si sezon de alte boli asa ca unele spitale sunt chiar mai aglomerate decat in varful din aprilie, desi nu mai sunt aglomerate cu la fel de multe cazuri de covid pentru ca oamenii astia intre timp au reusit sa afle si cum sa ii trateze pe bolnavii aia ca sa nu mai ajunga agatati la ventilator sau prin spital. Personalul NHS din spitale este testat de doua ori pe saptamana. In zonele din tier 3 se va face testare in masa cu noile teste "rapid laterale" care sunt similare unui test de sarcina si care dau rezultatul in circa 30 de minute. In felul asta au reusit sa mai opreasca prin nord raspandirea, ii gasesc acum pe foarte multi asimptomatici si ii tin acasa. 

   In restul zonelor si situatiilor, test nu faci decat daca ai simptome. Asta este din cauza ca testul ala are o fereastra foarte mica in care chiar functioneaza real. Sa explic. Virusul are o perioada mare de incubatie dar o perioada foarte mica in care apare in nas si gat. Probabil apare in sange dar nu se poate trage sange din milioane de oameni pe zi asa ca cel din saliva ramane momentan de folosit. Fie cel cu betigas, fie cel lateral. Am prietenii de aici care au avut covid in vara si unde a fost extrem de clara chestia asta. Fetita lor a facut simptome, la momentul ala reglementarea NHS era sa faci testul in maxim cinci zile de la primul simptom. Ea a avut febra, oboseala mare si un rash specific adolescentilor. Parintii ei au fost doar obositi dar s-au gandit ca e din cauza ca muncesc foarte mult. Cum tatal e taximetrist si reincepuse munca de circa o luna, a zis duc copilul la test (in ziua cinci) si imi fac si eu testul. Rezultatul? Fetita negativa, el pozitiv :) Asa ca asta cu testarea e de multe ori hit and miss dar na, e ultra folositoare cand e facuta pe mase mari de populatie.

  Testarea este gratuita. NHS a creat mai multe centre de testare drive throug sau walk-in in intreg orasul. Nuuuu, nu te duci la spital si nici la medicul de familie si nici nicaieri unde ai putea imprastia virusul!!! Toate spitalele au screening la usa cu termometru de ureche, nu din ala de frunte care nu zice nimic. Primul lucru cand ajungi e sa te intrebe daca cumva ai ceva simptome ca nu te primesc decat cu capul in traista la urgente sau chestii serioase. In rest, testul se face din masina sau in locuri special amenajate pentru asta. Unul de exemplu, este special pentru studentii de la universitate si mai sunt inca doua sau trei intr-un oras de 200 si ceva de mii de locuitori. La ora actuala avem 4200 si ceva de cazuri pozitiv confirmate in oras si daca in aprilie mureau 10 pe zi, azi mor sub doi, ca sa zic asa, din ce imi arata ultima statistica. 

  Evident ca toata lumea s-a cam saturat. E normal. Problema e ca astia, ca sa nu sara lumea chiar cu furcile la ei cum au facut desteptii de prin alte tari, au zis ca domnule, de Craciun, fiti atenti, facem un plan. Va dam dracu' drumul cinci zile. Eeeeee, stai, nu de tot! Va dam asa drumul nitel de tot, cat sa ziceti ca nu mai simtiti. Adica! Aici s-a bagat inca din primul lockdown, spre final, notiunea de "support-bubble" aia de ziceam mai sus de ea, adicatelea bula. Cand au realizat ca unii parinti singuri riscau sa moara prin case cu copiii in brate au zis ba, uite, poti sa aduci pe alta mama singura sau pe careva si sa stati aici toti intr-o casa. Si atunci aia e bula voastra, deveniti o familie. Exista si acum asta cu bula iar de Craciun putem sa ne bulim ca sa zic asa, din trei case! :))) Adica putem sa ne vedem trei case, la interior sau exterior, din 23 pana in 27 decembrie. E, acum problema mea e urmatoarea: casa mea contine 3 oameni. Ba, dar eu stiu "case" de "indieni" d-astia romani (si alte soiuri) care contin 13 daca nu mai multi. Pai cand s-or aduna aia cate trei case fac cat de o nunta mai mica. E, sa vezi bucuria dracu' in ianuarie!

   Guvernul i-a rugat frumos sa se gandeasca bine daca chiar trebuie sa faca asta si cam ce bunici au de gand sa omoare, dar eu va zic sigur ca va fi haos :)))) Pentru ca na, politia chiar n-o sa se duca peste ei de Craciun prin case si atunci o sa vedem doua-trei saptamani mai tarziu rezultatul. Pana la vaccin mai este, si nu putin. Daca avem noroc si se aproba, in februarie or sa inceapa sa vaccineze categoriile de mare risc, asa ca mai e mult pana departe maica... rabdare si tutun, ca mai dureaza nitel. 

  A iesit lunga cat o zi de post postarea asta dar as vrea sa inteleaga cate unii oameni de prin Romania ca noi din 23 martie, adica de opt luni, cam asa traim. Si ca uite, daca respecti regulile, dupa o luna de al doilea lockdown, rata de infectare este sub 1 si numarul de infectati a inceput sa se aplatizeze. Si na, asta trebuie sa facem ca sa fie ok si sa iesim cat mai curand din chestia asta. Si da, aici nu se sperie lumea de vaccinul ala deloc, toti il asteptam cu mare interes ba chiar unii dintre noi au fost chemati la tot felul de studii legate de asta. Si s-au dus. Ca na, e ok sa faci asta si zici mersi ca niste oameni de stiinta muncesc de le sar capacele sa ne scape pe noi de ciuma cat mai repede. 

  Voi sa stati cuminti si sa fiti bine, da? Hai pupix! 

  

joi, 19 noiembrie 2020

Când anul ăsta vi se pare greu...

   Ma uit asa in jur si vad oamenii disperati de statul in casa, de lipsa vacantelor, de toate restrictiile astea. Dar care n-au probleme reale sau grave. Care restrictii aici chiar sunt, nu ca in Romania unde mai mult nu sunt sau nu se respecta. Adica, pe bune, noi aici stam prin case din martie, foarte multi dintre noi. N-am vazut vacante si nu ne-am vaitat de asta. Mii de oameni mureau in fiecare zi in tara asta si eu sa ma vait?

  Eu una le-am avut pe ale mele, foarte multe si culmea, pandemia e cam ultima dintre ele. Pe noi primul lockdown ne-a prins cu Marius la pat. O luna. Nu vreti sa stiti cum e sa iti vezi omul ca nu poate sta nici in picioare, nici in patru labe, nici intins, nici in cap. In conditiile in care casa era inca in renovare iar noi cu aproape toate economiile stinse de renovare iar el nu primeste concediu medical real decat cinci zile pe an. A fost foarte fun sa-l vad cum isi pierde mintile nu atat de durerea care era insuportabila cat de ideea ca n-o sa avem bani sa platim rata. Fun days, va zic!

  La inceputul anului prietena mea din Romania a fost diagnosticata cu cancer de san. Urat si avansat. Ea singura acolo, eu legata de maini, picioare si avioane aici. Anul asta pentru mine, a fost despre asta mai mult decat despre orice altceva. Si anul asta nu s-a terminat, drumul ei catre o viata oarecum normala nu e nici pe departe aproape de final iar tot procesul asta te face sa nu poti dormi nopti in sir gandindu-te la toate scenariile posibile. Cum a fost sa faca chimioterapie in Romania in pandemie? Nu va puteti imagina si e mai bine asa.

 In mai, alt prieten, cel mai vechi pe care il am pe lumea asta, a facut un colaps psihologic major in Polonia, unde lucra atunci. N-am dormit doua luni de grija lui, m-am zbatut cat am putut sa ajut sa fie adus inapoi in Romania si sa intelegem ce i s-a intamplat. Daca pun peste asta modul in care a abordat consulatul roman din Polonia problema iar imi vine sa imi smulg parul din cap si ar fi pacat. Nu vreti sa stiti ce "ajutor" iti este statul roman cand esti blocat, bolnav, in alta tara. Ireal. 

  N-am iesit bine din asta ca prietenul nostru din Belgia, prieten foarte bun si drag, a avut un accident oribil cu camionul pe care il conducea. Cand m-a sunat sotia lui sa-mi zica ca el a fost ridicat cu elicopterul si dus in stare critica, am crezut ca imi sta inima. Multe operatii mai tarziu inca se recupereaza, accidentul a fost unul atat de oribil incat toti cei de la fata locului au zis ca e un miracol ca omul e inca in viata. Zile in sir am stat pe video call cu sotia lui uimindu-ma de cata putere a putut sa aibe in ea, cu un copil de 3 ani intr-o mana si viata asta neasteptata in alta. Ce am visat eu saptamani in sir? Desigur, ca moare Marius in accident de camion. Ca na, nu ai cum sa nu o iei personal, coaie! :))))

  Acum, spre final de an, cea mai draga colega a mea, o doamna turcoaica, isi priveste sotul cum se stinge de metastaze la creier. Ea e cea mai vesela si pozitiva persoana din lume dar acum o vad cum i se stinge lumina din ochi de la zi la zi, a trecut printr-un episod oribil saptamanile trecute... mi se rupe sufletul. Cand nu ne vede nimeni, imi bag pula in ele de reguli de covid si ma duc si o iau in brate. 

  Anul asta imi pare interminabil pentru ca am asistat la toate astea, asa, ale mele cum ar veni, nu din cauza de restrictii pandemice. Ma rog, nu-s chiar ale mele personale si de cate ori imi vine sa plang ma gandesc ca n-am dreptul sa fac asta. Ca mama si-a pierdut mirosul niste zile, si a fost ok. Mereu ma gandesc la asta. A avut covid si a scapat. Ca am avut noroc. Ca prietenul din Belgia e ok si o sa fie, ca cel mai vechi om din viata mea e mai bine acum si sper ca o sa fie. Ca prietena mea o sa traiasca si o sa fie ok. Si ca minunata mea colega o sa poata sa duca ceva imposibil de dus si o sa mai poata zambi dupa asta. 

  Cand anul asta vi se pare greu, ganditi-va ca e doar un an oarecare. Si, ca orice alt an, va trece. Ce lasa in urma vom vedea. Ar trebui sa lase in urma niste oameni mai constienti de lucrurile simple si mai putin doritori de vaicareala absurda. 

 Zambiti! Stati cuminti acasa si protejati-va! V-am pupat pe motzul de la basca!

duminică, 1 noiembrie 2020

Alte zile nebune

   Seria crazy days continua pana la gasirea unui vaccin testat pe oameni suficient. Suntem ok. Nu e razboi. Sa speram ca nu mai iese dementul de Trump caruia sa-i tremure degetelul pe butonul ala rosu. Pana una alta, de joi noi pe aici avem o noua forma de lockdown, eu i-as zice "fir-ati ai dracu' de prosti" daca ar fi dupa mine. Adica se inchid non-esentialele. Alea pe care le viziteaza lumea mai ceva ca pe moaste, magazineeeeeeee de tzoaleeeeeeeeeeeeee ca au iesit toti din primul lockdown de ziceai ca-i mancasera cainii in santz, maica! Ai fi jurat ca toti chilotii au fost rupti de atata secs d-ala pandemic, nu altceva! Erau la coada la Primark de ziceai ca se dau muraturi gratis.

  Asa. In rest ce-am mai facut noi? Pai ce stim, munca, scoala, d-alea. Si cumintei asa pe acasa, ma gandeam ieri cand a iesit Borisucu cu stirea ca se inchid toate cele ca noi din martie pana acum fuseram o data la restaurant toti trei de ziua mea, in rest am mai fost eu o data singura si o data cu amici. Cam atat pe anul asta. In vacanta nu am fost nicaieri, aia cu "ne ducem local" este la fel de dobitocie sinistra cand ti se zice sa stai acasa :) Mna. Noi stam. Stam linistiti de multe luni, mai renovam cate un pic, ne mai distram pe FB, mai dam comentarii nepotrivite contextului, ca de obicei, cum ne stiti de nepotriviti :)))

  Ce am facut in ultima vreme este ca Mara a dobandit ochelari de vedere si este foarte, foarte incantata de ei, dupa cum se poate vedea mai jos: 




 Iar eu am dobandit un tatuaj facut dupa desenul ei personal pe pielea mea personala. Se prostea intr-o seara cu pixul pe pielea mea si i-am zis sa se gandeasca daca ar vrea sa fie ceva permanent pe mine, ce-ar putea fi acel ceva. In trei secunde a facut desenul asta cu trei avioane, adica noi trei, primul ta-su cand a venit el aici singur si apoi noi doua dupa el coada :) Mi l-a desenat cu pixul pe picior si i-am zis ca e minunat si ca o sa imi fac un tatuaj cu chestia asta. A zis ca-s nebuna, ca nu e un desen asa frumos, asa zice ea mereu acum despre ea, ca e urata, proasta, nu stie, nu poate, etc. 13 ani jumate de adolescenta, deh...

  I-am zis ca o sa il fac si l-am facut. A fost si este extrem de impresionata mai ales ca stie ca eu sunt omul anti-tatuaj. Am facut gestul asta pentru ea si doar pentru ea. Sa mazgalesti o piele intacta pe viata, pentru mine, om cu psoriazis de mai bine de zece ani, este ceva ireal si era si inainte sa am psoriazis. Pielea e ceva frumos pentru mine. Asa cum e ea, e frumoasa. Acum am ranit-o in mod absurd si definitiv cu chestia asta si am facut-o pentru EA :) Si da, oricat de absurd ar parea, ei i-a ajutat chestia asta mult.

   Pentru ca ea mereu simte ca nu e destul de buna orice ar face, ca nu face suficient, ca nimic nu e bine... cred ca seamana cu tatal ei ca eu n-am fost niciodata asa. Asa ca acum am facut asta, cu desenul ei, ca sa simta ca desenul ei pe mine este minunat de bine, forever! Cateodata poate ca avem nevoie sa ne zica cineva "sunt aici pentru tine mereu si de tot" si sa ne tot zica asta pana pricepem! Sa ne-o bata in cap ca pe un tatuaj... Stiu eu? Habar nu am :) Rezultatul e asta:



  Cam asta am facut in ultima vreme :) Pe oriunde ati fi, sper sa fiti bine, sa va paziti de covid cum trebuie. Pupaciuni!



vineri, 2 octombrie 2020

Crazy days continua

   Hai usurel asa cu Covidelu' pe scari sa nu ne spargem dracu' capetele. Gata, incepem sa crestem iar ca Fat Frumos cand il uda ma-sa la radacina, futu-i mortii ma-sii de crestere minunata. Incet incet intram in frumosul val doi al problemei, chestia e ca de data asta guvernul britanic este cacarisit de tot in pantaloni pe motiv de economie asa ca alt lockdown nu cred ca mai pupam in viata asta.

  Cand au vazut astia ca nu mai cumpara prostii chilotzi din magazinele alea fizice, nu mai mananca la pub si nu mai pleaca lumea in vacante mega scumpe prin agentii unde platesti de trei ori pretul... si cum asta e toata economia aia care a pierdut practic (ca restul a mers si in lockdown si o sa tot mearga)... s-au cam taiat asa ca maioneza aia facuta pe vremea lu' Ceasca cu uleiul ala prin care nu se vedea soarele. Ca englezu' daca nu mai are pub sau chiloti iese cu furca la duamna regina si atunci le e cam fricutza. E, asa ca acum se inchide pe bucatele. Si oricum lumea ba respecta ba nu respecta regula iar eu una incep sa ma dau batuta, imi vine sa o zic pe aia cu hai dracu' sa il facem toti si vedem care scapa, o coliva mai mare asa... plm... ca aceasta viata noua pe care doar unii din noi o imbratisam mie nu-mi convine :)))))

  Una peste alta ne amuzam ca ce am putea sa mai facem noi astia care suntem expusi acolo la birou-receptie la tonele de oameni d-astia care nu inteleg una limba si a doua regula. Asa cu o durere la pula vin cu masca sub barbie de n-ai vazut asa ceva. Insa noi intre noi, radem. Radem, facem misto si incercam sa nu o luam razna, sincera sa fiu. Intr-o zi mi-am dat seama ca ma dadeam cu dezinfectant pe maini dupa ce vorbisem cu un om. Vorbisem doar. Nu-mi daduse nici o hartie, nu atinsesem nimic, nu ma ridicasem de pe scaun. A plecat omu' si io pac cu alcoala pe labute. Atunci am realizat ca incep sa risc mai mult nebuneala decat covidu, pe bune acu'! :)))))

  Ma emotioneaza destul de mult ca am niste colegi care dupa ce in prima instanta nu intelegeau ca ma pun in pericol, dupa un mail mai organizat asa, au inteles ca eu sunt una si ei 15 si ca eu sunt acolo la borcanel cu ei toti si cu sute de studenti toti... la mine in bot cum ar veni. Si toti sunt foarte atenti sa nu imi deranjeze spatiul, acum colegiul a zis ca trebuie sa purtam masca sau vizor in spatiile publice si na, receptia mea e spatiu cat de poate de public asa ca au toti grija de mine cum ar veni. 

  Iar saptamana asta am avut parte de o chestie asa de amuzanta incat o sa o las aici notata. Unul dintre colegii mei, profesor, mi-a adus un "cadou" facut de el. A venit asa protocolar si mi-a inmanat doua chestii plastifiate si a zis uite, am facut astea pentru tine dar pentru ca sefa mea a zis ca aoleu s-ar putea sa te superi, eu ti le dau asa ca vroiam sa le pun aici pe cutia de plastic in care, mai nou, stai. Mama si iau alea si vad steagul Romaniei iar apoi citesc cel mai amuzant text posibil :))))) Am ras cu lacrimi apoi i-am pus sa imi faca poze si incercam sa ranjesc ca un animal dar nu reuseam pentru ca radeam cu lacrimi, deci a iesit cevaaaaa de pomina! Le-am pus imediat pe geam si apoi am ras cu toata lumea care trecea pe langa, multi dintre ei stiau ce facuse omul, altii nu, a fost o zi ge-ni-a-la! :))))))

Deci...


Fiara :)))))

   M-a uimit faptul ca sefa profilor, care e din Georgia a zis ca ea s-ar supara. Apoi m-a mai uimit o prietena care e din Romania si ea a zis ca s-ar fi suparat in prima faza. Si ma gandeam asa la ex-comunistii astia ca nu stiu, parca multi dintre ei nu si-au extras tot batzul din cur cum trebuie in viata asta. De la o vreme tot dau peste lume care nu mai stie sa rada si nu stiu cum se face ca-s de prin partile alea ale planetei :) Mie una mi s-a parut cea mai misto chestie ever, am pastrat afisele si intentionez sa le inramez sa le pun acasa, deocamdata sunt la birou. 

  Andy m-a descris absolut perfect, suntem foarte prieteni noi asa si radem mereu cu glume "nepermise" de tot si de toate dar omul tot s-a speriat cand a auzit-o pe doamna aia cum ca eu s-ar putea sa ma supar. El vroia sa ma astepte dimineata cu ele puse pe geam iar aia ar fi fost chiar o chestie absolut totala, cred ca ma pravaleam pe jos direct! :))))

  Asa, ce vroiam sa zic e sa nu uitati sa radeti de tot, toate, in orice moment al zilei, anului, pandemiei, parastasului. Dupa cum v-am mai povestit, la mine in familie, cele mai misto paranghelii ieseau la parastasele alea interminabile cand toti adultii se pileau si incepeau sa rada ca prostii din orice, copiii alergau incoerent pe baza de zahar iar popa era primul care se troznea deoarece nu era primul parastas din ziua aia... Cam asa si cu noi acum, trebuie sa nu uitam sa radem! Este esential. 


duminică, 13 septembrie 2020

41 pandemic

  S-a dus dracu' viata. 41. Deci aproape 50 :))) Ma simt gata de externare, sincera sa fiu. Stiu, stiu "vai draga dar esti tanara"... nu mai sunt tanara de mult iar cei zece ani de psoriazis au contat cat 50. Aia cu daca ai 40 si nu te doare nimic inseamna ca esti mort se aplica in asa hal incat cred ca eu sunt extrem de vie, mai ales de cand iau pastilele astea pentru psoriazis. D-ala nu mai am dar niste dureri si efecte adverse de imi vine sa zac intr-un colt pana mor... cateodata mi-e dor de psoriazis :))))

  El oricum e acolo. E la interior. Medicamentul nu face decat sa nu se mai arate pe piele, sa nu mai existe vizibil. Dar exista invizibil si urmele inca se vad. Dar da, acum arat aproape ca un om iar faptul ca nu mai curge carnea de pe mine este fantastic. Cateodata ma scarpin din reflex, din obisnuinta, duc mana sa caut ranile si ma mir cand nu le mai gasesc :))) 

  Cum e la 41? La fel doar ca cu mai multa durere in cur. De la un moment incolo nu mai dai doi bani pe multe. Oricum n-am fost nicodata genul careia sa-i pese de parerea altora asa ca cu cat ma babesc ma intereseaza si mai putin. N-am suportat prostii nici cand eram tanara dar acum fug de ei ca de dracu'. N-am rabdare cu prostii. N-am rabdare cu nesimtitii si nu ma simt datoare cu nici o politete catre aia care-s cretini. Sa-l mangaie ma-sa pe cap daca l-a crescut prost. Problema e ca am deaface aproape zilnic cu tot felul de masculi din culturi puternic misogine, care apar si incep sa se rasteasca la mine ca de ce n-am io loc la curs pentru el, nevasta-sa ma-sa sau mai stiu eu cine. 

  Asa ca atunci cand ridica ei tonul il ridic si eu, saptamana asta a fost un moment in care eram in receptie si a intrat unul din asta. Erau multi profi pe langa mine si cand asta a inceput sa ridice tonul la mine astia toti au lasat capul in pamant si n-au mai stiut ce sa zica, cum sa faca fata unei doze atat de mari de nepolitete. Englezii se blocheaza. Daca vine un nesmitit d-asta si bate cu pula in tejghea se taie ca maioneza ca aoleu cum sa-i facem sa-i fie bine. Las' sa-i faca ma-sa ca eu nu-i datorez nimic. Daca i-am explicat de 50 de ori ca NU E LOC la curs pentru el si ca tre' sa astepte o nenorocita de scrisoare iar el tipa la mine... asta e simplu. Pot si eu. Asa ca am ridicat si eu tonul si i-am raspuns si sarcastic ca sa se linisteasca. S-a linistit de tot. D-aia zic...ma cam doare la basca de la o vreme :)))

   Ce e bine e ca inca mai nimeresc sa rad cu pofta de oricine, orice si in orice pozitie. Cu timpul, umorul nu face decat sa se accentueze. Si sa devina mai negru, ceea ce e si mai bine :) Aseara am avut oameni misto in preajma si am ras atat de tare de ma doare burta si azi. Am ras asa ca in scoala la ora de mate cand ne busea rasul din orice. Cele mai frumoase momente sunt petrecerile astea in gradina pana seara, cu hahaieli din alea care te trimit cu capatana de masa. Din pacate de maine nu mai avem voie mai mult de sase intr-o adunare, chestie care anunta un nou lockdown sau cine stie ce-o mai fi ca nici economia nu se poate opri dar nici sa moara lumea nu merge. 

  Tampite vremuri traim momentan asa ca o burta de ras a fost tot ce imi doream de ziua mea, si-am primit-o cu varf si indesat de la prieteni mai vechi si mai noi de pe meleaguri englezesti. Avem norocul de oameni misto in viata asta si de la un moment incolo chiar nu-ti mai doresti altceva decat sa nu te doara chestii si sa ai oameni. 

  Ceea ce va dorim si voua! Va las o poza pandemica cu mine asa cum m-am prezentat la o sedinta Zoom cu departamentul, inainte de vacanta :D 

Va pupa baba!


  

miercuri, 9 septembrie 2020

Aproape sase luni mai tarziu in noua "normalitate"

  Am inceput sa scriu postarea asta cu o zi inainte sa merg la birou si am abandonat-o pentru ca nu stiam cum o sa fie, o sa o continui azi.

---------------------------------------------------------------------------------

  Maine merg la birou pentru prima data in 5 luni si jumatate. Am norocul ca Marius e in concediu asa ca ma va duce si aduce pentru ca eu una nu pot sa respir prea bine cu masca pe moaca. O port acolo unde sunt obligata si anume la noi acum in mijloace de transport in comun si magazine dar cum nasul meu e cam permanent cu rateuri, fie curge isteric, fie se infunda din cauza alergiilor si a medicamentelor pe care le iau, imi e crunt cu masca. Mi-e frica sa ma urc in autobuz si sa mai merg 40 de minute acum cand inca e pandemie asa ca probabil ma voi intoarce la varianta tren, cea cu care am pornit din casa cea noua la jobul asta pentru ca eu in general urasc sa stau o ora intr-un autobuz :)))) Emasul m-a cam saturat de d-astea.

  Nu am nici o idee ce ma asteapta la birou dar stiu teoretic ce au facut cei de la colegiu. Ar trebui sa fie deja instalat un paravan de plastic la receptia mea, sa fie sens unic in cladire, sa fie dezinfectante, om care ia temperatura la toti, timpi de intrare diferiti la studenti, dezinfectarea salilor dupa fiecare curs. Cam la fel si la scoala Marei doar ca mult mai mult ca acolo sunt mult mai multi oameni. Directoarea scolii ne-a dat un mail cu un film-power point de 25 de minute in care ne-a explicat tot. Ei incep scoala lunea viitoare. 

  Mi-e frica? Da, inca mi-e frica desi la noi acum sunt spre zero cazuri in "judet" insa eu am vazut cati prosti s-au dus in vacante si cati romani s-au dus ACUM in Romania :)))) Si da, chestia asta cu asimptomatic chiar exista. Si multi, foarte multi dintre romani au mintit la vama. Ca vin din Ungaria, ca vin Austria, ca vin din... alte locuri care nu erau pe lista de carantinare in momentul respectiv. Asa ca nu au facut aici carantina de 2 saptamani. Drept pentru care o sa aflam cu bucurie prin septembrie ce ne-au adus incoace de pe la Romania aia unde vaaaai, nici nu e covid ca inteleg ca e pe baza de cinci geu sau ceva :)))) 

  Urmeaza o toamna interesanta. Chiar nu ma gandeam ca o sa traiesc o spaima de virus, mereu ni s-a spus ca trebuie sa ne fie frica de razboi. Am trait cu frica de razboi si bombe nucleare o viata... chiar nu ma gandeam ca o sa ajungem la spaima de virus. Aici o sa urmeze o vaccinare in masa pentru gripa sezoniera. 

-------------------------------------------------------------------------------

 Eh, dupa o saptamana si jumatate la birou eu si trei zile Mara la scoala, sunt absolut ingrozita. Azi am fost asa de ingrozita incat am decis sa ma calmez de tot ca sa nu o iau razna. Pe langa faptul ca minunatul colegiu la care lucrez nu mi-a instalat un ecran de colo colo pe tejgheaua de la receptie, oamenii astia cu care am eu deaface acum nu inteleg deloc engleza si nici ideea de "No mask, no entry" scrisa clar pe usa de la intrare. Asa ca eu joc pinpong cu covidul tuturor. Cazurile evident au inceput sa creasca rapid in ultima saptamana din cauza minunatilor care au ales sa se duca in vacante, sa se flendure la cumparaturi de parca nu mai aveau chiloti curati prin casa. Deci o sa vina valul doi. E, eu una l-as pupa pe moaca pe valul doi pentru ca mie una acasa mi-a placut!

  Partea buna este ca autobuzele sunt super misto acum (trenurile nu au masuri bune puse in practica asa ca am renuntat la idee), nu se mai sta unul langa altul, scaunele sunt cu semne pe ele, soferul nu mai opreste in statie daca are masina cu x cetateni in ea decat daca trebuie sa se dea jos cineva. Nu te mai poti urca daca autobuzul e "plin". Nu te urci fara masca si punct. Orasul e mult mai liber pentru ca toti lingatorii de computere care pot face asta de acasa sunt inca acasa facand asta nu in masini calare pe drumuri aiurea. Asa ca autobuzul meu face cam 17 minute pana in locul unde de obicei facea 40-45 :))) Minune, va zic!

  Partea proasta este ca la scoli nu exista distantare sociala asa cum am si presupus. Ce sa distantezi nene de astia de scoala secundara? Pe aia micii poate ii mai convingi ca alora le e teama daca se rasteste un adult la ei, bestiile astea adolescente n-au nici o treaba. Ma uitam azi din autobuz cum ieseau cu zecile dintr-o scoala gramada asa. Intr-o scoala secundara sunt spre o mie sau peste. Ce dracu' sa distantezi de ei? Daaaar, nu avem optiune pentru ca guvernul e disperat sa nu crape loazele needucate pentru ca multi dintre ei nu stiu sa studieze acasa, nu au manuale si cred ca in lockdown multi n-au facut nimic de fapt. Asa ca suntem acum iar in normalul ala cu amenda si judecator daca nu duci copilul la scoala. Deci? Il duci. Eu una ziceam mersi sa mai stea ea acasa pentru ca acasa Mara a lucrat mult mai eficient decat in nebunia de la scoala. Dar na... asta e...

  La scoala desi au montat chiuvete afara sa se spele astia pe maini, nu i-a dus nimeni la ele. "Bubble" nu este clasa asa cum ni s-a spus initial in iulie ci ANUL, deci sunt foarte linistita ca fii-mea cica e intr-un buble de doua sute si nu stiu cati guvizi din astia nelinistiti de hormoni. Cacat bubble! Au zis ca o sa incerce sa ii tina in clasa si sa se plimbe profesorii la ei dar nici asta nu se poate pentru ca aici se studiaza pe trei nivele diferite la fiecare materie in parte. Aici nu e clasa lu' duamna diriginta care aia e toti anii identica si cine nu poate e lasat in urma sau invers, cine e destept si poate sta si se uita la aia care nu pot. Aici fiecare elev merge cu grupul lui de studiu pe materia lui. Asa ca cum sa faca? Nu au cum fizic! Este imposibil.

  Daaaaar, le-a bagat sens unic de mergere prin cladiri. Circul pulii! Pentru ca scoala asta secundara nu e asa ca o cladire. E ca un campus de cladiri pe o suprafata chiar maricica ca sa nu zic uriasa pentru ei. E, si ei au ore in cladiri diferite. In care acum pot intra doar pe o parte, pot urca doar pe o parte, etc. Drept pentru care s-a ajuns la minunatia cu "mami, eu daca am ora la etajul 2 si trebuie sa ajung la etajul 3, trebuie sa coboooor, sa ma duc roata toaaaaata scoalaaaaa si sa urc pe partea aialalta inca o data" saaaau cum mi-a zis azi "am avut o ora la C23 si urmatoarea era la C26, la trei USI mai incolo, dar a trebuit sa cooooobooor, sa dau roataaaa, sa urc pe partea aialalta!" :))))))))

  Este hilar si copilul e in suferinte mari pentru ca ea merge pe jos 40 de minute pana la scoala per tura, la scoala urca si face d-astea dupa ce 6 luni a alergat doar prin curte pusa de mine, in rest pe cur asa. Ieri cand a venit acasa nu mai putea sa isi miste picioarele. Da, miscarea e buna in general iar Mara chiar stie sa mearga mult si repede pe jos ca e invatata de mica, dar nu la modul asta fortat in halul asta. 

  Si uite asa arata noua noastra "normalitate". Iar de luni incolo avem din nou interdictie sa ne intalnim mai mult de 6 oameni in interior sau exterior pentru socializare. Dar avem voie cu sutele la interior si exterior in scoli si locuri de munca :) Eh, ce sa zic, pe mine m-a lovit norocul pentru ca duminica este ziua mea iar sambata o sa incalc in avans legea aia care intra in vigoare luni, cu toti prietenii de care dispun pe meleaguri britanice intru distantare sociala in gradina la o sarma in foaie de vitza, na! Iaca! Pentru ca, nu e asa, daca ne-au anuntat azi ca de abia luni intra legea in vigoare eu pot sa presupun cu buna credinta ca covidelu nu circula sambata! Eu cred ca e in vacanta la soare in Spania... se pregateste de iarna si face, cum a zis azi prietena Oana, o conferinta pe Zoom cu aialalti virusi, sa se organizeze si ei frumos pentru urmatorul lockdown :D

  Radem, ca doar asta ne salveaza :) 

 Cum ma simt? Epuizata! Sa fii intr-un loc gen "receptie" in momentul asta iti ocupa tot creierul din dotare. Azi si maine inscriem studenti la cursuri. Azi si maine o sa vad 160 de oameni plus stafful nostru. Ma rog, eu le-am zis ca sunt risc ridicat din cauza unor medicamente pe care le iau acum pentru psoriazis asa ca stau departe. Cu toate astea, fiecare pix pe care pui mana, fiecare hartie care iti e intinsa, fiecare agrafa, imprimanta, computer, birou, rahat cu mac... dupa fiecare iti dai cu gel dezinfectant. Suntem cu totii femei de serviciu, frecam isteric toate suprafetele de zici ca suntem Monk (care n-ai vazut serialul, ia de te uita la OCD). Azi cand am ajuns acasa, ii pregateam fructele Marei si m-am pomenit ca ma duc la cosul de gunoi si, cu o bucata de fruct stricat intr-o mana si un cutit in cealalta, arunc voios cutitul la gunoi. Dupa care ma uit crucis!

  Radem, ce sa facem! :))))))

 Ceea ce va dorim si voua. Sper ca sunteti cu totii ok, bine sanatosi si ca va distrati in noua normalitate anormala :)

  

marți, 28 iulie 2020

5 ani de civlizatie

  Acum cinci ani pe la ora asta terminasem bagajele de facut, vorbisem toata ziua la telefon cu toate televiziunile care vroiau sa afle cum a fost cu tovarasa Puie care traumatiza copiii de clasa intai in scoala romaneasca din Ploiesti. Tin minte cum Marius ma intreba diverse despre ce sa cumpere de mancare el aici la Portsmouth de-mi venea sa-i sparg nasul da' eram prea departe. Mi-a zis ca-s incoerenta, n-am sa uit asta niciodata. Mie mi se pare ca in secunda aia eram mai coerenta decat ar fi fost foaaaarte multi oameni in locul meu :)))) Dupa toata judecata publica la care fusesem supusa tocmai ce fusesem "somata" de scoala cu pricina sa ma prezint la "audieri" ca si cand eu eram aia care abuza copii. Nu avea el cam nici o idee prin ce trecusem noi patru luni de cand plecase el pentru ca eu trebuia sa-l protejez SI pe el :)))) Plansul Marei. Spaimele ei. Noptile imposibile in care nu adormea si ma intreba cum o sa poata ea vorbi intr-o limba pe care nu o stie. Ce-o sa faca ea acolo? Cum o sa fie? Miliarde de necunoscute si spaime pe care EU trebuia sa le manageriez. Si am facut-o. Aveam in permanenta pe laptop deschisa o harta cu orasul ca atunci cand incepe tirada de intrebari sa pot sa ii arat chestii :) O luna n-am inchis harta aia! 

  Pe masura ce data de 29 se apropia Mara era tot mai disperata. Si fericita ca o sa il vada pe el dar si disperata. Ce se face ea? Cum o sa fie casa aia? Dar luam si mutzunasii astia? La 8 ani si jumatate nu mai esti prea mic ca sa nu pricepi nimic dar nici suficient de mare incat sa poti sa faci fata atator emotii si necunoscute. Eu? Eu nu fusesem in viata mea in UK si acum urma sa-mi mut copilul acolo. Eram aproape zen. Adica mai rau ca in Romania nu avea cum sa fie si pana la urma, nu dadeam foc fantanilor, daca era rau ne puteam intoarce. Cam asa am privit eu treaba asta. 

  Cum e cinci ani mai tarziu dupa ce am asistat la un Colectiv, o Hexi, un 10 august, multe altele si acum Covid? Pai cum sa fie, e bine. De la foarte bine in sus e pe meleagurile astea. Am gasit lucrurile pe care noi le cautam cu ardoare in viata asta. Acele multe lucruri intra toate sub un singur cuvant. Civilizatie. Din aia reala. Da, sunt si aici destui prosti, incompetenti, aiuriti, nepotriviti. Dar in marea majoritate a timpului lucurile merg. Si merg bine. Sistemul lucreaza pentru tine, cetateanul. Te simti in siguranta. Stii ca daca lasi copilul dimineata la scoala el nu se va intoarce acasa traumatizat pe viata. Stii ca daca mergi la spital nu pleci cu nozocomiale si scuipat in ochi de medici-dumnezei, portari si asistente care vor sa le bagi in buzunar. Stii ca acele taxe si asigurari de stat pe care le platesti iti aduc inapoi tot ce iti trebuie. 

  Nu iti faci abonament la clinici private unde sa mai sifonezi o tona de bani si unde tot prost sa fie. Nu te duci la primarie cu caciula in mana sperand ca nu tre sa dai spaga sau ca "nu ti se aproba". Nu mergi la scoala ca milogu' sa ti se spuna ca tu esti un nimic care nu stie nimic despre copilul tau si sa mai taci din gura. Nu. Esti ascultat. Oriunde mergi in sistem, ei te asculta. Si se comporta ca si cand ei sunt platiti din banii tai, asa cum si este. Tu esti "clientul" pentru sistem, nu sclavul ordinar pe care ei sa calce. Cand sistemul greseste, isi cere scuze. Recunoaste ca a gresit. Exista demisii, exista concedieri, exista scuze publice. O data pe an orasul tau iti trimite o scrisoare in care iti arata exact cati bani ai dat tu la bugetul local si fix unde s-au dus ei. Atatea lire la scoli, atatea la politie, atatea la spitale. Simplu. 

  Toate lucrurile astea te fac sa dormi mai bine noaptea. Adica poti sa dormi. Nu te gandesti ca "se afiseaza intretinerea" sau "cat o fi apa calda luna asta", n-ai nici o grija despre factura de curent sau gaz care in Romania, si daca ai bani, tot te ucide psihic s-o vezi pentru ca stii cat fura ei si ce serivicii primesti. Nu te mai uiti cat costa ceva de mancare pentru ca atata timp cat nu cumperi caviar sau copan de pangolin, sincer nu conteaza. Stii sa faci economie acolo unde conteaza iar cosul saptamanal nu te pasioneaza prea tare si asa ar trebui sa fie. Viata e prea scurta pentru chestii din astea si asta afli cand traiesti intr-un mediu care te lasa sa fii relaxat. Un mediu in care iti permiti asta. 

  Zambetele alea de pe strada conteaza. Multumescurile si politetea aia multa iar conteaza. Nu, nu este "fake" asa cum ii auziti pe unii romani ca va zic. Deloc! Englezii asa sunt crescuti de mici si cred in asta mai mult ca in dumnezeul ala care le baga cipuri in cap romanasilor verzi. Felul in care acum oamenii au grija sa nu iti invadeze aia doi metri, conteaza. Umorul in orice situatie conteaza. Sunt mici franturi, cioburi din sticla colorata, care compun ceea ce azi este vitraliul vietii noastre. Copilul nostru a inflorit aici. I s-au dat toate oportunitatile sa devina "EA", acea ea care exista in ea de cand s-a nascut, dar care era sufocata de sistemul scolar romanesc. La 13 ani si 3 luni pare sa-si fi gasit deja un pic de drum spre ce va dori sa faca in viata ei si este legat de pasiunile ei. De ceea ce ii place. Asta ma face mai fericita decat pot sa descriu in cuvinte. 

  Stiti cum e sa fie pandemie, lockdown, chestii si sa te sune scoala sa te intrebe ce mai faci si daca esti bine si ce face Mara, se simte ok, e in regula? O data pe luna au facut asta. Tutorele ei (ca un fel de diriginte) ne-a sunat o data pe luna sa ne intrebe ce facem si cum este fetita asta pe care ei o au in grija lor chiar si cand nu este acolo fizic. Mara a fost motivul principal pentru care am facut mutarea asta pentru ca daca eram doar noi doi probabil am fi ales sa ne taram in continuare in mocirla aia cunoscuta. Ca mocirla cunoscuta e mai safe decat aia necunoscuta, vorba ceea. Dar am simtit ca ea nu merita asta. Ca ea merita ceva mai bun, mai mult, mai senin si mai plin de bucurie. Ca noi ne-am amarat existenta 36 de ani pe acolo, puteam sa strangem din dinti si sa inghitim in continuare. Dar ea nu merita genul ala de viata. Ea merita oamenii astia care o iubesc la modul real la scoala si au grija de ea pana in panzele albe. Si cand zic grija nu e doar fizica ci si psihica. Pe astia de aici chiar i-a interesat cum se descurca ea emotional in toate etapele ei aici iar asta conteaza enorm intr-o viata de copil-elev-student...om. 

  Cinci ani in tara unde iarba nu apune niciodata. Suntem fericiti. Suntem bine, mult mai bine decat as fi putut eu sa-mi imaginez acum fix cinci ani la ora asta. Am muncit mult dar cu spor si drag. Am facut multe, multe de tot. Am invatat si mai multe si mai invatam. Dar ne place mult. Suntem acasa. 

sâmbătă, 18 iulie 2020

4 luni de lock down

  Azi sunt patru luni de cand am fost trimisi acasa mai devreme decat restul tarii din cauza ca am avut o studenta bolnava de covid. Ma uit la blog si sunt doua si ceva de cand nu am mai scris si pe cuvantul meu daca stiu cand au trecut. 

  E drept ca de doua luni iau un medicament pentru psoriazis, medicament care imi da niste efecte adverse destul de nasoale care imi ocupa mare parte din viata si din puterea de concentrare. Ca deh, asa e cand incerci sa omori sistemul imunitar ca sa nu te mai omoare el pe tine. Cineva tre' sa moara si de obicei ala e pacientul :)))) Psoriazisul s-a dus de pe piele dar acum trebuie sa decid daca pot sa imi traiesc toata viata cu psoriazis pe piele sau cu aceste efecte secundare care nu-s deloc simpatice. Pentru ca vindecare nu exista deci ar trebui sa iau otrava asta toata viata. Chestie care ma face uneori sa imi fie dor de psoriazis sincera sa fiu :))) Cum o dai ca dracu' iese. Dar na, ca de obicei zic mersi ca nu e cancer.

  Ma rog, in rest am mai facut chiar o gramada de treaba prin casa, mi-am refurbishat niste mobile, am tot frecat la floricelele din gradina, ma lupt cu balariile ceva de groaza. Si uite asa au trecut doua luni, chiar patru luni, pe care nu prea le-am simtit ca rele ci ca bune pentru ca inca suntem toti in viata si fara de covid, avem ce face, nu ne plictisim, asa ca am profitat de timpul asta sa imi odihnesc picioarele de exemplu. Dupa cei doi ani la EMAS in care mergeam pe jos foarte mult si stateam in picioare mult sau pe scaune pentru copii mici am ramas cu niste dureri infernale de solduri si picioare care acum incep sa se mai duca asa ca nu ma pot vaita ca stau acasa. 

 Momentan aici virusul este sub control, rata de infectare in special in zona noastra e foarte mica si asa a cam fost de la inceput pentru ca lumea a fost cuminte si a ascultat indicatiile. De pe 24 vom fi obligati prin lege sa purtam masti in magazine, pana acum au fost obligatorii doar in mijloacele de transport in comun. Aici legea e lege si se cam respecta. Cand nu se respecta se amendeaza sau se intra la puscarie. Cumparaturile online si-au revenit asa ca nu va mai trebui sa merg la magazin, chestie care ma bucura enorm, pentru mine asta a fost stresul pandemiei, mersul la cumparaturi-viteza. Am scos un record personal de 13 minute pe ceas din secunda in care am intrat in magazin pana am iesit cu un cos plin cu varf cu cumparaturile saptamanale :)))))

  Ce a mai fost obositor a fost faptul ca nu am gasit mereu ce imi trebuia asa ca trebuia sa si gandesc sau regandesc ce vreau sa fac de mancare, cand, cu ce, cum si in ce fel. Pentru ca si magazinele si onlineul au modificat chestiile care se pot gasi, gama de produse e mai mica, degeaba zici tu ca ai face cutare si cutare pentru saptamana viitoare ca te pomenesti ca n-ai sau trebuie sa improvizezi. Si in acelasi timp sa raspunzi la sapte sute de mailuri pe zi si sa rezolvi tot ce e de rezolvat la birou. Sunt niste ani buni de cand am renuntat la mersul in magazin, pe care il urasc cu spume, asa ca acum am avut niste nervi :)))

  Acum am intrat in sfarsit in vacanta scolara (eu, Mara are abea miercuri ultima zi de scoala) de care eu beneficiez asa ca am creierul nitel mai liber sa le gandesc mai pe indelete. Medicamentul asta pe care il iau imi afecteaza inclusiv puterea de concentrare si cheful de a mai face chestii pentru ca imi da o oboseala excesiva, asa ca in majoritatea zilelor trebuie sa ma dau jos din pat cu indicatii precise pe sistemul "hai fa, marsh, ca n-oi sta in pat toata ziua"... desi unele zile le-am stat pentru ca nu ma puteam ridica din pat de dureri musculare si osoase. 

  S-a cam speriat Mara ca am avut niste saptamani bune in care imediat ce ma trezeam dimineata, dupa ce pleca Marius la munca eu ma culcam la loc si zaceam asa niste ore, nici adormita nici treaza, cu mici intermitente de greata violenta si diaree :)))) Acum m-am mai reglat dar simt ca nu-s eu asa ca din cand in cand sar cate o pastila din aia ca sa imi mai ridic nivelul de energie :))) 

  Am avut mare noroc ca medicamentul asta a venit in conditiile astea pentru ca altfel chiar ma vedeam dormind prin autobuze sau lesinand pe la birou. Alt noroc a fost ca n-am avut decat vreo 3 nopti in care in casa s-a facut prea cald pentru somn, desi am simtit noptile alea ca pe un cutit in cap, daca erau niste saptamani nu stiu ce ma faceam. In rest a fost o vara racoroasa, pe placul meu, au fost si destule ploi si per total un confort termic extrem de bun. Mai nou Mara doarme in cortul pe care a inceput sa il ceara acum vreo luna. Eu vreau cort. Tu? N-o sa poti sa dormi pe jos in cort, e prea tare, spuse ma-sa sperand sa scape!

  Ba o sa pot! Daca pot, imi iei? Spuse ea si dormi doua nopti pe jos in camera ei. Am apucat sa zic ca da si bine am facut, am luat cortul care a ajuns pe 1 iulie si imediat dupa aia a venit alt val de caldurica, la ea in mansarda se fac foarte repede 27 de grade asa ca ea doarme in cort de mai bine de doua saptamani, cu cateva zile in casa cand a dat o ploaie mai apriga :))) E drept ca pe o saltea pe care o aveam, ca ma-sa e nazista asa dar nu-i doreste dureri de spate copilei :) 

  Tare mandra sunt de ea careia ii e frica in casa noaptea dar in cort poate dormi, si poate si de noi care am dus-o la 2 Mai in gradina mare, la cort 7 saptamani cand avea 2 ani si apoi la 3 ani "doar" 4 luni la rulota pe cand construiam casa. A ramas cu o nostalgie pentru treaba asta, desi te-ai gandi ca nu-si mai aminteste, pe care acum a putut sa si-o puna in practica mai ales ca la ea sus este foarte cald seara si nu poate adormi. In cort adoarme imediat foarte fericita, mi-a zis cat de bine doarme ea pana dimineata. 

  Cam asta am facut noi de pandemia asta. Acum ne pregatim pentru valul doi de la toamna. Care in mod sigur va veni dar care speram sa nu ne mai arunce intr-un alt lock down total ca primul pentru ca oamenii astia (adica guvernantii) acum au inteles ce au gresit, unde si cum si se pregatesc de acum pentru ce va urma cand vine si gripa sezoniera. Planuiesc o vaccinare in masa pentru gripa sezoniera si anul asta probabil il vom face si noi, pana acum am facut doar eu unul cand eram gravida, in rest nu eram in categorie de risc pentru gripa. Acum sunt in categorie de risc si pentru gripa, covizi si alte minuni (noul medicament are ca efect secundar infectii de tract respirator) asa ca probabil ne vom vaccina daca vom fi chemati. 

  Pana la toamna, iarna si valul doi o sa ne bucuram de vacanta scolara pentru ca Mara chiar a muncit in astea patru luni de non-scoala si are nevoie de o pauza. Am primit si o veste excelenta saptamana asta si anume ca a primit toate cele trei locuri pe care si le dorea la materiile optionale pentru GCSE, pentru ca din septembrie incepe studiul pentru "bac"-ul englezesc. A fost extrem de fericita ca au ales-o pe locurile disponible pentru Istorie, Fotografie si Studii Media, asta si-a dorit, asta va studia intens (pe langa Engleza, Matematica, Stiinte - Biologie, Chimie, Fizica - si Franceza) in urmatorii trei ani de scoala britanica, pentru examenele din anul 11.

  Va las cu niste poze pandemice :)

Noi doua in cort noaptea pe ploaie cand m-am dus sa o iau din ploaie :)))

Poate va era dor de jivina. A se gasi capul!

Da!

Asa m-am prezentat la ultima sedinta Zoom din anul asta academic :D

Un om cu baia lui

Baia asta o sa il duca la Sapoca



Pe locul unde e cortul acum :)

Absolut cele mai frumoase flori din lume!

  Sper din suflet ca voi toti cei care cititi pe aici si toti ai vostri, sunteti bine. Stati acasa! Protejati-va! 

 Pupaturi intensive, 

          Albuletzii



marți, 12 mai 2020

Crazy days 5. Gardening days.

  A trecut mai bine de o luna de cand nu am mai scris si chiar nu stiu cand. Saptamanile pandemice zboara mai ceva ca alea de vacanta, va zic sincer :) Dupa mai bine de o luna de stat in pat Marius s-a intors sontac sontac la lucru. Criza cea mare a trecut dar rezultatul in urma RMN-ului facut intr-un camion mobil (no shit, am zis ca mor de ras, doar lui puteau sa-i dea pana si la rmn tot un camion!) ne-a zis ca are un disc plecat de la locul lui si ca va trebui sa discutam despre operatie. Asta cand trece Covidul pentru ca momentan nu se fac decat operatii de urgenta. 

  Asa ca stam cuminti. Cei de la firma i-au dat ture mai scurte si au avut grija sa ii dea chestii care sa nu ii inrautateasca situatia ca nu are nimeni interesul sa-l bage in belea mai rau. Mi-a placut ca au fost vigilenti la intoarcerea lui la munca, asa cum era si normal. Dar deh, sechelele romanesti sunt in noi si nu vor pleca usor nici cinci ani mai tarziu. Medicul specialist il suna o data la doua saptamani sa ii faca assesment telefonic si sa il intrebe cum suporta situatia. 

  Eu aveam programare la dermatologie, s-a rezolvat tot telefonic si cu niste poze trimise, specialistii imi vor trimite un nou tratament printr-o firma specializata in asa ceva. Mara lucreaza online bine merci ba chiar vad ca e mai eficienta decat era la clasa, cum cred ca e si normal de fapt, sa faci in liniste in spatiul tau mai degraba decat acolo in zapaceala. Si eu lucrez mai bine de acasa, eu si sunt genul care se streseaza de drumuri si care ar putea sta in casa toata viata, in special cum stau acum cu ditamai gradina sub nas.

  Ca de aici pornisem, d-aia n-am mai avut timp de scris ca am scurmat in balarii de mi-a venit rau :))) Io sunt absolut inutila cand e vorba de balarii. Toti oamenii care ma cunosc stiu sa nu imi aduca flori de ziua mea pentru ca nu imi place sa stiu ca cineva le taie de la locul lor din natura. Mi se pare total pe dos sa le tai, sa mai si dai bani pe ele si sa le bagi in casa unde mor. E placut sa primesti flori pana cand apa din vaza aia incepe sa puta a hoit si alea sa se imprastie prin toata casa :))) Imi plac florile la locul lor in gradini. Dar nu ma gandeam vreodata in viata mea ca o sa am eu o gradina cu flori.

  Vina e a inculpatului de dinainte care era gradinar de meserie si care a plantat o tona de chestii unele peste altele pe doua margini de garduri. Asta ar fi ok insa porcul, cand a aflat ca vinde casa, n-a  mai pus mana pe nimic. Toata vara si toata toamna trecuta. Nici gazonul nu l-a taiat. Procesul de cumparare a durat niste luni si cand noi am intrat aici era noiembrie iar eu numa' de gradina nu aveam timp. Asa ca am lasat-o in pace. Eeeee, da' cine a stat acu sa dezgroape? Io! Cand a dat primavara am inceput sa pricep ce sunt alea ca in afara de un mar mic si un cires nu pricepusem altceva. A, si trandafirii, ca atata stiu si io, cum arata un trandafir :))) Cam la asta se extind cunostintele mele in materie de balarii infloricioase. Io m-am repezit la urzici cand m-am vazut in ele, ca cu alea stiu ce sa fac si stiu si cum arata! 

  Am muncit o gramada sa scot tone de balarii, o nenorocita de iedera d-aia rochitza pizdii ma-sii randunicii care sufocase peste iarna tot. La modul ireal. Filmul "Iedera" al lui Hitchock mi-a venit in cap direct. Intai le-am lasat sa vad ce sunt, presupuneam ca multe sunt flori dar habar nu aveam de care. Noroc ca am prieteni priceputi care au detectivat zilnic pentru mine, cum mai infloreste una, ma duc cu jalba in protzap la d-astia care stiu. Acum sunt aproape toate inflorite si eu tot jumulesc la rochitza pizdii in fiecare zi de ma ia capu', cred ca curand visez ca ma ataca aia in casa si mi se incolaceste de gat! Nitel mai am sa iau otrava dar parca mi-e mila sa otravesc locul si plantele. 

  Asa, deci asta ar fi cu balariile. Am curatat terasa, am cumparat o marchiza si acum iesim dimineata la umbra sa ne bem cafeaua, Marse mai are nitel si chitzaie de fericire cand se vede cu nasul la gradina si cu cafeaua in bot. Copilul a cerut jacuzziul asa ca l-am pus de ceva saptamani si ne tot infigem in el desi afara nu a fost prea cald. In apa calda e bine. 

  Cam asta facem. Inca niste luni de aici incolo asa cum ni s-a spus duminica. Scolile secundare nu se deschid curand si nici colegiul meu. Starea de fapt ramane pe loc, economia o sa incepaa sa se deschida doar putin de saptamana asta, constructii si ceva fabrici. In orasul nostru au murit 200 de oameni pana acum. Nu stiu exact cati au fost infectati dar 200 la 250 de mii de locuitori e destul de mult. Doi prieteni din Romania si-au pierdut acolo tatal respectiv bunica. De cate ori o sun pe mama imi aud inima cum bubuie si ma ia cu ameteli pana raspunde... sa o aud ca e bine. 

  Stiu ca vine acel 15 mai dar eu sper ca am public destept la blogul asta si ca voi astia care cititi pe aici nu o sa faceti altceva dupa 15 mai. O sa stati cuminti in case, o sa va paziti, spalati si dezinfectati, nu o sa va duceti sa pupati neamuri si in general o sa fiti cuminti. Va las aici niste balarii din astea floricioase si la alea de nu le stiu poate imi ziceti voi ce sunt :))))

Cerastium

Fuchsia


Dafinii

Trandafirul roz

Weigela (Marse ii zice Vaginela)

Habar nu am, are multe tulpini minuscule si in sus s-a facut asa :)

Nu stiu ce e, Marse propune sarmale!

Asta cica e Crimson, o sa fie spectacol cand infloreste toata

Sisyrinchum, traiasca coana Mir care ne-a scos din dilema

Trandafir si soc stiu si eu :)

Bujori stiu, alealalte mister total

Vaginela doi :D

Sea side dasy, marul pitic in spate si alte mistere

Aia mare ce-o fi?

Cistus, rock rose

Ze colectia de balarii

Sufletul casei, piscina! :)))

Levantica, campanula, rozmarin, niste ardei iuti si iarba pentru pisica :D




Chestii ca mararul care infloresc

Chives pentru salate, da' ui ce flori misto face!

Mister

Asta e aia de mai devreme

Bujori perfecti

Hihi, Mara le numara zilnic!

Si trandafirul vietii care a inflorit si iarna :)

luni, 6 aprilie 2020

Crazy days (4)

  S-a oprit vantul. Acum, in seara asta, se pare ca si vantul a inteles ca trebuie sa stea pe loc. E ora 7. S-a oprit. Azi de dimineata m-am trezit plina de bube de alergie, au inflorit toate cele si din deductiile ajutate de prieteni mai vechi si mai noi, se pare ca tot gardul nostru de pe o parte este plin de niste dafini enormi, mai uriasi decat casa. Care acum au inflorit. De d-astia nu dadusem pana acum, m-am alergizat in primul an rau si apoi foarte putin dar acum se pare ca dafinul nu mi-a priit. Dimineata m-am trezit, pe langa jumatate de corp acoperita, peste psoriazis, de zone mari alergice, aveam buza de jos de nu ma recunosteam :)))

  Mi-a venit inca o data sa zic ce-or cauta alea sa se umfle in buze, ca aratam ca un cacat! :))) Se vede de la o posta cand nu e moaca ta aia cu care te-ai nascut. M-am pastilat si s-a dus, trebuie sa fiu atenta acum nu doar la covid ci si la polenuri de tot felul. 

  Asa, in rest, covidu merge ca uns, baga in populatie de numa', avem peste suta de cazuri in oras, cu vreo zece morti, asta doar ce au numarat ei pentru ca, dupa cum mi-a zis vecina care e asistenta medicala la d-astia ne-umblati, la domiciliu, e clar ca sunt niste mii de infectati in orasul de 250 de mii. Acum se construiesc niste sectii-spital separate prin tot soiul de locatii din oras, ea este asistenta care va fi deployed la d-astia cu covid pe moarte. O placere! Nu stiu ce sa fac sa o ajut, fac prajituri si ii duc ca na, altceva ce sa fac? Mi-a zis ca daca vine tavalugul mare si o muta la d-astia ea se duce la hotel ca sa salveze sotul, pe noi si pe babuta din partea aialalta de ea. Cam asa gandesc oamenii pe aici.

  Bine, daca nu-s romani, ca daca sunt, ei fac chestii, se duc afara, au bairamuri, si asta nu din auzite ci din vazute in cartier de catre prietena noastra care locuieste printre ei. E o bucurie pe romanasi, coc cozonaci sa ii vanda pe grupul romanesc, imprastie bucuria asa ca dezaxatii. Li se pare ca-s in vacanta. Sau ca viata merge inainte. Ca asa e cand esti atat de ignorant incat nu intelegi absolut nimic din nimic. Vine Pastele ma-sii, ia sa-i vezi cum s-or duce la popa ala de la Southampton sa le dea lumina! 

 Radem ca ce naiba sa facem. Vestile din Romania sunt din ce in ce mai sinistre, si nu zic de alea de la stiri ci de alea de la prieteni. Sunt oameni care s-ar putea sa isi vada parintii disparuti imediat si s-ar putea ca si noi sa fim printre ei la ce minunatie e acolo. Aici e liniste. E orasul gol in partea asta, azi ma uitam ca chiar erau niste masini la pranz cand am iesit la cumparaturi dar are si Marius dreptate, era luni, unii trebuie sa munceasca fizic. M-am dus doar eu in magazin, am stat cam 25 de minute la coada sa intru, englezii sunt asa de simpatici, era un mos ne-vobit la coada... deci tipa ala catre colega de coada, a plecat aia, s-a intors catre aia din spate... cand i-a venit randul sa intre in magazin jur ca ii parea rau! :))

  Toata comunitatea si societatea s-a regrupat. Se ajuta mult, enorm. Sunt siderata de cate metode de ajutor s-au gasit cu ajutorul primariei. Sau fara. Zeci de oameni sau mici afaceri duc mancare zilnic la spital pentru angajati. Restaurantele s-au transformat in delivery pentru anumite categorii speciale. Absolut toata lumea se poate re-inventa, pe cat se poate. Si da, tanti Lizzy in discursul ei le-a vorbit fix despre asta. A adus aminte de razboi si de ce au putut si pot ei sa faca ca natie. "The nation".

  Este un efort colectiv fantastic. Sigur, sunt si exceptii, se intampla si idioti. Dar per total, efortul colectiv este unul urias, fabulos. Totul se re-face, re-gandeste, re-aseaza, pentru perioada care va urma. Daca o sa raman eu cu ceva dupa toata treaba asta o sa fie cu un si mai mare respect pentru natia britanica. Pentru felul in care stiu sa fie comunitate, colectiv, ajutor. 

   Acum cateva zile a fost ziua Marei, o zi ciudata si nu asa cum stia ea ca ar fi. Sa implinesti 13 ani intr-o criza din asta nu e usor, va spun. Trebuia sa fie petrecere, sa fie ceva. Trebuia sa fie excursie la Londra la teatrele londoneze, cu scoala. S-a anulat. A suferit ca un caine dar nu s-a vaitat. Noroc ca ta-su care e un incapatanat de fel, i-a luat fara stirea mea un aparat foto jmecher, asa cum isi dorea ea. Dealtfel primul cadou pe care i l-a luat el de ziua ei, in viata ei :)

  13 ani au trecut si mereu ma gandesc ca nu stiu cand au trecut. Sper ca sunteti bine si relaxati, aveti grija de voi si ai vostri ca uite, 13 ani trec repede si imediat iesim din carantina :)))) 


Soarice la aparate

Incantare