Pregatiri de scoala

  Imediat ce am ajuns inapoi la Ploiesti, a doua zi m-am dus cu unghiile taiate si tata tuns...cu tata taiat si unghiile tunse...cu...aaaaa...m-am dus la institutie sa aflu ce si cum pentru clasa intai. Pentru ca avem alta doamna anul asta, avem alta uniforma (tricoul rosu la pret de caviar pot sa il arunc) si trebuia sa aflu ce am de facut. Deci plec capul, iau caciula in mana si ma prezint sfios.

  Vine doamna secretara (tanti aia fara dinti care nu stie sa vorbeasca corect gramatical) si imi deschide usa, pare sa ma recunoasca, ma pofteste in cutiuta ei sa-i spun ce ma doare. Ii spun ca vreau lista de shopping pentru anul in curs si ceva loc de unde sa iau uniforma. Si sa imi zica daca e doamna pe acolo. Am avut noroc, lista era pregatita, doamnele toate tocmai ieseau din sedinta, ne-am pupat cu a noastra de anu' trecut, dragoste mare, Marei ii era tare dor de ea, aproape ca mi-a venit sa plang cand am vazut ce se bucura doamna sa o vada... d-astea de muieri. 

  Doamna cea noua este foarte draguta, seamana cu cealalta, tot la varsta a doua, tot calda si mamoasa, blanda si linistita. Si pare foarte desteapta, cu mintile la ea si cu dragoste de copii. Mi-a placut mult de ea la prima strigare, sper sa fie la fel de frumos ca anul trecut pentru Mara. Are mare noroc! M-am bucurat de asta de-mi venea sa chiui pe strazi.

  Boooon. Lista de shopping era identica cu cea de anul trecut, chestie care m-a facut sa ma scarpin oleaca sub cusma. Ma si gandeam ca am adus totusi cinci kile de hartii de toate formele si culorile, sute de foi si alte chestii pe care copilul nu le-a folosit. Nu ca as fi stat sa numar boabele de hartie creponata cu care s-a prezentat acasa da' totusi...am cumparat o tona. Si iata, minunea s-a intamplat! Lucrurile aduse anul trecut sunt la scoala, in clasa lor. Le vor folosi! Mi-a venit sa-mi fac cruce cand mi-a zis doamna "aaa pai nu mai cumparati nimic, secretara nu stie". Ma uitam la ea...cu glas gatuit am intrebat "nici manuale?"... Pai a zis ca nu ca cica avem acolo. N-am inteles cum si de unde da' nici ca am mai stat sa scurm calu' de dar prin bot! 

  Uniforma...eeee aici m-am cam incins. Noroc ca am venit din timp acasa ca cica tre' sa mi-o fac. Nu se cumpara, se face. Am fost trimisa la fabrica Dorobantu, un mastodont comunist despre care eu stiam ca disparuse in febra privatizarilor prin aruncare la gunoi care s-au intamplat in ultimii ani. Da' cica nu. Am cautat un taximetrist mai batran pe care-l banuiam ca ar putea sti in primul rand unde dracu' e acest Dorobantu de care eu am auzit o viata intreaga dar care se afla intr-o zona a orasului necunoscuta mie (nu ca ar fi multe cunoscute mie!) si apoi daca stie el unde ar putea fi magazinul de desfacere. Modelul il stiam asa din vedere de la copiii de anul trecut iar modelul de sarafan...guess what! O sa il fac io! Deci fiecare cum stie si cum vrea. 

  Am intrebat daca pot sa ii fac doar o vesta pentru ca mie ideea de copila in fusta la 0 grade imi da asa un fior pe sira spinarii. Se pare ca lor nu. Mamele, duamnele din clasa au decis ca "sarafan" ca sa nu li se "ridice bluza din fusta si sa le fie frig la spate". Insa capul nu le-a dus la "pantalon". Nuuuu. N-are cum. Traim in epica de piatra, stimati cetateni. Traim in anul 1800. Am intrebat daca pot sa ii fac pantalon si vesta. Nuuuu. De ce? Citez "pentru ca nu e baiat!". Aha, deci daca a avut ghinionul sa se nasca fata... naspa. Sfantul an 2014 n-a adus nici un fel de deschidere la minte unora. Deloc. Mi se pare ireal sa fii discriminata anti-pantaloni in mileniul in care traim! Ireal! 

  Mai mult... am auzit replica "pai ii puneti pantalon PE DEDESUBT, ce, noi nu asa mergeam???". Da, duamna, noi asa mergeam acu' 30 de ani. Oare azi de ce nu te imbraci asa iarna? De ce nu te duci la birou cu un sarafan misto asa si cu niste pantaloni de ski pe dedesubt? Pai pentru ca acu' esti om in toata firea si nu te-ar mai prinde nici dracu' umilita in felul asta. Si acum suporti altfel frigul si totusi AI VOIE sa iti pui pantalon pe cur iarna cand e frig. Da, noi asa mergeam. N-o sa uit cate zile oi avea felul in care aratam in uniformele alea sinistre cu pantaloni pe sub rochie. Ziceai ca suntem toate bolnave de Altzheimer in ultimul grad, ca ne-am imbracat odata, am uitat... si ne-am mai imbracat inca odata cu altceva! 

   Ehhh. Am eu prea multe pretentii. Am fost ieri si-am luat diverse hainute, i-am luat colanti grosi intr-una din culorile care se regasesc pe materialul din care va fi sarafanul. Materialul dealtfel e foarte frumos! E chiar misto, in carouri mari cu visiniu, gri si bleumarin. Am noroc ca soacra mea e croitoreasa asa ca o sa iasa un sarafan foarte frumos. Cred ca vreo trei de fapt pentru ca eu nu ma pricep la d-astea asa ca am cumparat material cat pentru un cort de armata ceva mai maricel. Oh, well...ne-am pregatit si de scoala. Mara asteapta cu nerabdare. Eu ma bucur pentru ea pentru ca tin minte ca niciodata, dar niciodata nu mi-am dorit sa merg la scoala...poate doar prin liceu cand era cu pupaturi si altfel de emotii si asteptari :)