duminică, 30 decembrie 2018

Un an plin

  A fost frumos 2018. A fost un an bun pentru noi. Am muncit mult, uneori prea mult, insa cu folos. In tara asta iti vezi roadele muncii si asta face viata sa fie cu adevarat placuta. 

  Mara a avut un an greu, un examen important si un inceput de etapa majora, scoala secundara. A reusit sa ne dea pe toti pe spate cu rezultatele fenomenale pe care le-a obtinut, chestie care ne face mandri dincolo de cuvinte. A muncit foarte mult dar, din nou, cu folos. Toata munca ei a fost pe deplin rasplatita de sistem. Prin scorurile de la SATS si rapoartele scolare, prin vorbele fabuloase rostite de catre profesorii ei despre ea. Nu i-a fost usor. E inca departe de a fi un om cu adevarat bilingv, mai are mult pana acolo si lupta cea mai mare acum este cu limba romana care tinde sa fie acaparata de engleza, asa cum e si normal. Insa nu se lasa. Cauta mereu sa vorbeasca corect, stie sa scrie corect in romana si nu are accent englezesc mai deloc. 

  Din ce spun englezii nu are accent de nici un fel in engleza, chestie care ma bucura, mimetismul asta ii ajuta sa nu fie privita dubios iar pe termen lung e mai bine asa, in special cu tot brexitul care ne bate la usa si care va starni din nou valuri de prostie in creierele unora. Asa se intampla. Din fericire valul vine si trece, poporul englez este unul cu adevarat tolerant, cu mici exceptii. 

  Probabil cel mai notabil eveniment al anului ramane pisica. Suntem inca usor uimiti ca chiar avem un animal prin casa, e o intreaga aventura care in ultimele zile a devenit si mai aventura deoarece am castrat-o iar recuperarea dupa treaba asta ne-a facut pe toti sa fim mega alerti la ea, care ea a evadat din vesta de recuperare de nu stiu cate ori si a trebuit pazita cu politia sa nu isi desfaca gaura. Revin, ce le facem noi animalelor astora e absolut inuman. Ea insa pare fericita si ne iubeste tare de tot. In special cand vrea sa doarma si isi cauta, fix ca un bebelus, brate sau craci pe care sa adoarma satisfacuta in timp ce plescaie si suspina. Dap, ne-a lesinat total. 

  Bucuria mea personala a anului astuia a fost o noua prietena pe care am capatat-o prin interventia universului. Alaturi de ceilalti pe care i-am capatat anii trecuti si de care mi-e drag de mor. Am facut anul asta cele mai multe petreceri cu motiv sau fara, mese intinse cu rasete nesfarsite, din alea de te dai cu capul de masa si a doua zi ai febra musculara de cat ai hahait. Pentru ca viata despre asta e. Bucuria zilei. Nu imi trebuie motiv sa chem oamenii dragi pe la mine, sfanta zi de sambata e un motiv la fel de bun ca oricare altul :)))) 

  Craciunul asta am avut-o langa mine si pe cea mai veche prietena a mea, alaturi de asta nou-noutza, asa ca pot sa spun cu mana pe inima ca m-am bucurat zilele astea mai mult ca niciodata. E bine. E liniste, mai avem o saptamana de vacanta in care mi-am propus sa nu fac nimic altceva decat sa ma odihnesc cum trebuie, sa lenevesc ca la concurs si sa nu-mi pese de nimic. Ceea ce va dorim si voua. 

  Pupaturi! Ne vedem la anu'! Va dorim tot ce ne dorim si noua si un an mult mai bun decat asta care se termina acum.

 Albuletzii. 

Rutina de seara

Merry Hohoho, tampitilor care mi-ati pus mizeria asta pe mine! :D

joi, 6 decembrie 2018

Aventuri cu pisici

  Dap. Stiam ca o sa fie munca multa cu un animalutz prin casa dar parca nu-mi imaginam chiar toata seria de accidente pe care s-ar putea sa le produca. Adica impotriva propriei ei persoane. Bine ca i-am facut asigurare, pentru caaaa... A inotat voios prin veceu de vreo doua ori pana acum. S-a bagat in cada de unde nu mai nimerea sa iasa. E toata in bucatarie cand gatesc, cu limba pe cutitul cu care tai. S-a suit pe geamurile de sus de la etaj. Si multe altele.

  Era sa calcam pe ea de sute de ori pentru ca, doooh, ca sa ajungi la etaj, mergi pe scarile mochetate unde, atunci cand tu calci, ele treptele cam scartaie, deci n-o auzi cum tropaie pe sistemul calutz naravas fix dar fix pe sub calcaiele tale. Si la urcare si la coborare. Senzatii asa tari n-am avut in viata mea. Din doua una, ori o sa o facem timbru intr-una din zilele astea, ori o sa ne rupem careva gatul pe scari. Este o caraghioasa teribila. Se uita la tine cu moaca aia felina si o vezi cum iti zice chestii. Treci! Mangaie-ma! Vino incoa' sa te rontzai! Ai venit? Iar n-ai pui asupra ta? Scoate mancarea! Acum iti rod nasul! Ai ceva impotriva? Bag pula, tanti, io sunt bebelus, fac ce vreau io! Adica ca orice copil cum ar veni.

  Dimineata, cum ies din dormitor (sunt o denaturata si las pisica sa doarma unde vrea ea dar nu in dormitoarele noastre) da navala printre picioarele mele si se urca direct pe curu' lu' Marse care doarme adanc. Pe la 7 cand ma scol eu, el doarme de vreo trei ore, asa ca nu prea simte de fiecare data acel unkilsaptesute care ii tzopaie pe corpul fizic. Se duce gramada pe el, apoi se apropie de moaca lui, ii da cu coada pe la nas. Daca il vede ca e mort, cum era azi dimineata de n-a simtit nimic, se intoarce si se duce cu nasul fix pe nasul lui. De obicei asta il trezeste pentru ca nevasta-sa si fii-sa n-au nasul asa de ud. Sau daca sunt atat de racite incat sa-l aibe, evita sa si-l propteasca de nasul lui, asa ca udatura asta e ceva nou in viata lui. Azi dimineata era asa de adormit incat nici pe asta n-a simtit-o. Pisoaica s-a intors catre mine cu o moaca "auzi, fa, asta ie mort? ce-are? ie defect?"

  Si cand a fost el racit rau acu' vreo saptamana, la fel facea. De cate ori tusea sau stranuta sau sforaia el, se speria asta ca toanta si apoi se uita la mine. "Fa, ce-are? Asta latra? Tre' sa fugim?" Faptul ca se sperie asa a ajutat-o pe Mara sa-si controleze aprig pornirile adolescentine. Alea cu urlatul. Cand a vazut ce tare se sperie pisicaaaaaa............ Scopul meu a fost indeplinit! Macar pentru o perioada. 

  Dincolo de gluma, i-a facut tare bine pisicuta asta. Serios ca n-a mai tipat asa mult, nu s-a mai frustrat asa tare, n-a mai stat la fel de mult cu ochii prin laptop. A stat si a studiat pisica de pe 19 octombrie incoace. Se mai lupta ea cu mine care ii explic de ce trebuie sa faca anumite lucruri, gen sa nu o sperie, sa una, sa alta... Ea e responsabila de felul ei, a luat chiar si cacatul din litiera, a invatat cum sa o ingrijeasca, a cautat informatii despre multe lucruri legate de pisici. Dar nu intelege ea prea bine ca asta e o pisica mica. Gen bebelus. Ca are nevoie de somn si ca daca doarme nu tre' sa o tot scoli tu sa o zmotocesti. Nu e o papusa! :))))

  A vazut si cum face pisica cand se spanzura de jaluzea de un crac si nu mai poate sa plece, s-a speriat si ea de nu stiam pe care s-o mai resuscitez mai repede :)))) A vazut ce inseamna un animal. Pe care nu-l poti convinge cu vorba buna, oricat ai vorbi tu cu el. Pentru ca na, ala nu pricepe. Si tot ce vrea el face. E teribil de ofticata uneori pentru ca pisica trage la mine in brate cand vrea ea sa se linisteasca. Pentru ca pisica mica numita Mara inca nu intelege ca daca esti agitat si incerci sa pupi animala cand ea vrea sa doarma... pisica aia animal se duce la umanoidul care pare cel mai stabil, prezent si calm. Ala care face mancarea sa apara si are tot felul de puteri d-astea magice :)))

  Dupa ce am cercetat tot ce contine mancarea "pentru pisici", in special acele "boabe" absolut sinistre si am vazut ca in epoca asta omenirea a decis sa hraneasca pisica carnivora cu, atentie! cereale... i-am facut eu mancare din carne cu suplimente speciale. Si i-am gasit alternativ si mancare umeda pentru pisici facuta de niste oameni suedezi care au decis sa puna 90 la suta carne in mancarea aia. In loc de 4 la suta. Nu stiam aproape NIMIC despre pisici cand am luat pisica insa stiam un lucru sigur: astea-s carnivore, nene. Deci nu, nu cereale. Nu mazare. Nu soia. Nu "diverse zaharuri si uleiuri" asa cum scrie pe mai toate mancarurile pentru pisici. Am citit cateva lucruri inainte sa o iau si apoi am continuat. Nici cand am nascut n-am cautat atatea informatii pentru ca despre puii de om aveam oarece habar despre ce tre' sa le fac si sa le ofer :) 

  Mda, am fost destul de ocupata, rade lumea de mine pentru ca ma agit sa fac toate astea cand o planeta intreaga ofera "boabe la discretie" pisicilor. Ce sa fac, eu mereu am fost pe invers. Nici zahar n-am oferit copilului apoape deloc si nu o fac nici azi decat cu rare ocazii. Nici desene nu i-am dat pana la 5 ani. Nici electronice pana la 7. Pare sa fie ok. Asa si pisica. S-a dezvoltat foarte bine, e in grafice, adora mancarea facuta din pui, gelatine si suplimente speciale, speram sa fie cat mai sanatoasa si dupa ce o vom castra si ii vom pune chip va merge linistita si afara sa se plimbe prin gradina noastra si a vecinilor. Pentru ca in tara asta avem posibilitatea sa crestem pisici (oarecum) fericite. Si fericirea lor e afara. Ciuleste toate urechile cand aude pasari, a iesit de cateva ori in gradina si n-a stiut saraca pe unde sa se ascunda mai repede, venita doar din casa. Dar in acelasi timp i s-au ascutit toate simturile. De cate ori deschidem un geam e calare pe el, asculta tot, freamata, respira adanc si repede, face sunete de lupta la fiecare zgomot de pasare pe care o aude. E fascinant sa o urmaresti.

  Mi-e mila rau de animalele astea crescute in casa. Le castram, le de-sexualizam total, le inchidem in case, le hranim cu cereale si apoi ne uitam la ele siderati pentru ca ele inca sunt atasate de noi dupa toate astea :))))). Pentru ca le hranim si le adapostim. Profitam de ele si ne satisfacem noi nevoia de iubire. Pisicile ne accepta cu toate prostiile astea. Cu greu, dar ne accepta :)

Bucurie la patrat. Mara si Joy

Mhm, o sa dorm aici

I-am facut cuib intr-un raft, se pare ca si Marei




bine ca ai venit ca mi-era somn!

imi place de voi dar vreau sa evadez!