"Fă, nu te faci și tu doamnă? Că mie imi place de tine, să mor io!" m-a intrebat tanarul tzigan de etnie rroma care statea in fata mea azi dimineata. "Multa lume asteapta asta!" i-am raspuns razand atat de tare incat am simtit cum, brusc, scaunul mi s-a terminat de sub cur si sunt foarte aproape sa devin cu cracii in sus pe podea. Am ras cu lacrimi. Vroia sa ma intrebe daca nu ma fac si eu profesoara acolo la scoala lui, ca el ma vrea pe mine!
Ma uit la e cum isi frange mainile a imposibilitate, in fata mea. Langa el, varul lui de aceeasi varsta, ii da cu cotul sa nu mai zica "prostii la duamna". El il asigura ca "auzi mo bengailo, asta ie buna, duamna asta, asta ie buna cu mine, mo!" dupa care a inceput sa-i turuie in tiganeste total de am prins doar cuvantul "ochelari".
Baiatul are 11 ani si nu a fost niciodata la scoala. Au venit aici dupa ce au stat in Romania, Germania si Spania si nimeni nu s-a prins ca astia au un copil care nu merge la scoala. In UK nu merge asa, astia te baga repede in sperieti si cumva ei au inteles asta, drept pentru care a trebuit sa mearga la scoala. L-au proptit in anul 6, an de final de ciclu, an cu examen de final, an in care copiii de aici stiu multe, multe lucruri. Nu stie sa scrie, nici sa citeasca. Nu stie nici o litera, tot ce stie e sa-si scrie numele mic, cu litere tremurate, de tipar.
Azi am mers la el pentru ca iar a intrat in belele de comportament, asa ca m-am dus sa vad ce-a facut. Nu merg saptamanal pentru ca suportul in romana nu prea ii foloseste lui care nu stie romana. Acasa vorbesc tiganeste. Au familie mare de tot aici, s-au mutat cu shatra cu tot. Multi veri, cunoscuti, familii. Habar nu aveam cati tigani romani sunt in Portsmouth pana nu i-am cunoscut pe astia doi :))) Tiganii sunt, in marea lor majoritate, foarte destepti nativ. Sunt adaptabili si reusesc de multe ori sa mearga cu mare viteza mai departe, sa invete o noua limba imediat (ei sunt din start bilingvi si cred ca creierul lor e invatat sa faca trecerea intre limbi foarte repede, chestie care ii ajuta).
Si el e destept. Chiar foarte destept pentru un om care 11 ani nu a vazut o litera, o carte, n-a folosit un creion. "Fa litere, acasa", i-am zis. "N-am creion", mi-a zis. Am scos din geanta penarul meu, i-am dat creionul si pixul din el, am cautat in clasa niste hartie si i le-am pus in ghiozdan. "Mo, duamna, tu esti buna", imi zice de multe ori. Are tupeu, e relaxat, se uita in ochii mei cand zice orice, nu se uita in jos decat cand stie ca a facut ceva gresit. Azi am intrat in clasa si s-a schimbat la fata. Stia de ce am venit. I-am zis ca o sa il urmaresc mereu cand face tampenii, si o sa vin. Profesoara vorbea, asa ca nu am dat nici buna ziua, ca sa nu intrerup. Am stat cuminte langa usa, m-am uitat la el, am ridicat un deget si l-am miscat usor inainte si inapoi in acel gest aprostrofator. Din buze i-am mimat "te bat!" iar el intai a ras si apoi si-a pus mainile in cap si a lasat capul in jos.
Am plecat spre assembly (dimineata sau la final de zi, scolile primare fac assembly, o intrunire cu toata scoala in care se discuta chestii, se dau premii, se lauda copiii) si, pe culoar, i-am zis "Ce faci bre, ce-am vorbit noi doi? Iar m-au chemat astia! Iar ai intrat in belea?" Ei nu ma chemasera dar eu aflasem niste chestii de la sefa mea si cum am libertatea de a alege unde ma duc si cand, m-am dus dupa inculpat azi. S-a oprit si s-a tinut de un perete cu o mana pe moaca. Sa nu-l vad. Ii e rusine. Azi am aflat ca familiile lor sunt tigani pocaiti, nu stiam ca exista asa ceva si acum imi explic de ce are traume d-astea cu "aoleu sa nu te supar". Eu l-am luat din prima cu vorbe d-ale lui, si d-alea romanesti puternice... alea pe care le intelege, a fost foarte incantat sa ma auda ca nu-s o intzepata sinistra si de aia a fost extrem de fericit sa ma intalneasca. Pentru ca romana lui nu e acolo, sa nu va inchipuiti ca un tigan care a trait intr-o pestera fara pic de scoala, stie romana, trebuie sa-i accesezi limba lui iar eu tziganeste nu stiu, nu ma puteam folosi decat de vocabularul comun, ca sa zic asa :)
Am vorbit cu ma-sa vitrega acum cateva zile la telefon. Puteam la fel de bine sa vorbesc cu niste trepte de beton, in afara de "da" n-a stiut sa zica altceva. Nu stiu ta-su cum o fi, dar, daca am noroc, o sa aflu luni. Luni, o sa merg cu ei la scoala secundara unde vor merge ei din toamna. Var-su e jmecher, ala a trait in Spania si l-au dus si la scoala, deci omul stie ce are de facut. I-a tras azi niste coate lu' asta, de nu s-a vazut. Dar i le tragea razand cu lacrimi cand ma auzea ca ii zic astuia cu vorbe d-alea de non-pocaiti, gen de oameni normali la cap, pacatosi d-astia ordinari ca mine :)))). Ia sa vezi acu' crestinii cum sar pe mine :)))
Imi spune cu ca isi doreste sa invete sa citeasca. Isi doreste cu ardoare, chiar vrea asta. Vrea mult de tot. Stiti de ce vrea un baiat de 11 ani sa invete sa citeasca? Pentru ca vrea permis auto :)))) Si stie ca aici nu-l poate lua decat daca stie sa citeasca. "Mo, in Romania, le dedeai, mo, treij' da meleoane si ti-l dedeau iei!". "In Anglia n-ai cui sa dai! Auzi, ma, da' tu crezi ca aici merge asa?" "Nu mo, cre' ca nu merge, da' stiu ca ie niste baieti care face"... "Nu bre, aia sunt la Pitesti din cate inteleg, nu in Anglia!" :)))))
Azi ii zicea lu' var-su "Mo, asta, duamna asta, ie buna cu mine, mo! Stii ce a facut? A facut-o p-aia sa ma creada ca nu io am facut prostie". Pentru ca el intra in belele fara sa vrea, copiii isi cam bat joc de el din cauza ca ei stiu sigur-sigur ca el nu poate spune adultilor din jur ce-a patit asa ca el pica de prost de fiecare data. Ca nah, aia il injura, sau ii arata dejtu' iar el lipaaaaa, le arde cate una, ca el asa stie sa se apere :)))) Asa ca prostu' meu intra in belea mai mare decat ala care a inceput problema si care ar trebui de fapt pedepsit. Asa ca azi, timp de trei ore, am luptat pentru el. Am scurmat toti adultii din scoala aia care au somat toti copiii implicati, am starnit o mama anchetei de nu va imaginati. La final au constatat ca da, el nu mintea. Pentru ca al meu nu minte si chiar se straduieste sa traiasca o viata care nu e a lui si o face cu cata constiinciozitate poate. El nu intelege nimic de acolo, dar se straduieste, lupta cu ignoranta lui si e super frustrat de faptul ca el este o jivina care nu stie sa traiasca printre oameni.
Pentru ca al meu e Mowgli. A avut doar o casa deasupra capului. In rest, a crescut printre lupi. Lupi ignoranti, ca aia din padure sunt mai buni. Mi-e drag de el, suntem prieteni. Mi-am pus un singur obiectiv in cap: sa invete sa scrie si sa citeasca in engleza. Atat. La toamnava merge in secundara unde astia fac experimente stiintifice, literatura gen Shakespeare... multe, multe lucruri vor face ei in anul 7. El va invata, sper, sa scrie. E inalt cat mine. Poate o sa invete si sa scrie.
"Vin dupa tine, bre! Ti-am zis ca vin, m-am tinut de cuvant!"
"Mi-ai zis, mo, tu iesti buna, auzi, da' tu ce mai faci, iesti bine? Barbac-tu tot la tir-uri ie? Ie bine?"
"Da. Suntem bine"
"E, pai atunci ie bine, mo! Ie bine!"