Niste duminica

    Epistola pe scurt: am fost la Mall-ul cel mare de langa Ploiesti. Fi-mea a tzopait patru ore jumate. Eu am baut vin si am citit. Amandoua am mancat cale de doua mese la un restaurant langa locul de joaca. I-am gasit adidasi de toamna la oferte cu 27 de lei. Mi-au dat lacrimile cand mi-am adus aminte din nou cum Adina ne-a dat bani cand eram in cel mai greu moment la final de 2 ani de chin...ne-a dat bani un om de peste ocean, un om strain, ne-a dat bani sa ii luam Marei incaltari pentru ca a citit ea aici ceva despre incaltari si lipse de bani. Deci bocanci de iarna avem pentru anul asta luati de Adina, acum avem si adidasi de toamna si ploi. Si ii vom multumi Adinei cam toata viata noastra pentru gestul acela special. Toata ziua azi m-am gandit la ea. 

  In timp ce ma gandeam cat de buni sunt unii oameni si cum chiar mi-au intins mainile (nu numai ea) atunci cand chiar eram la capatul tuturor puterilor si intr-un negru cum numai un om care are un copil si n-are bani de mancare stie ce e...in timp ce ma gandeam la toate astea...Mara s-a distraaaaaaaaaaaahahaaaat! Cam asa:

iubita mea

aici poza

eu n-am vazut pana acum o moaca mai frumoasa, jur! :D

"mergem la locul de joaca dupa ce mancaaaam" - da' a vrut INTAI mancare

bucuria mea

dupa 4 ore de tzopait...a se observa culoarea

frate, am cam obosit...acu' vreau IAR MANCARE!

da' intai sa ii povestesc lu' tati cum a fooost

dupa care "felul doi" dupa primul care fusese friptura cu salata, acu' niste salata cu ton! a mers ca uns!

  Cam asa ne-am distrat azi. A fost o zi urata, plina de ploaie si de nori. Afara. Inauntru a fost o zi superba pe care nu vreau sa o uit niciodata. Momente speciale la 6 ani jumate. 

Sedinta cu parintii. Eu nu dau bani!

  Doua ore de sedinta ieri. Doua ore in care am aflat si eu, intr-un final, la fabuloasa varsta de 34 de ani de ce sistemul romanesc de invatamant nu merge. Adica de ce merge pe baza de "fonduri" si de alte cereri de foloase necuvenite. Pai pentru ca parintii sunt tampiti. Ei asa doresc. Ei nu numai ca doresc, ei o doresc cu atata ardoare incat conducerea scolii nu are cum sa ii refuze, mai oameni buni. Clientul nostru, stapanul nostru. 

  Cand ii auzi in fata sau spatele scolii discutand ii poti imparti in doua categorii. Aia care zic "ia mai taceti si scoateti banii", adica tampitii aia pana la os, aia care nu numai ca au bani dar vor sa stie lumea ca ei au si ca pentru ei nu e o problema. Aia sunt putini, cred ca mai putini de 10 la suta din cate am tras eu cu urechea. Apoi sunt cei care zic "vai ce magarie ne fac astia, ne cer bani si noi nu vrem sa dam"...adica tampitii fricosi. Ei dau bani fara sa cracneasca in sedinta, barfesc ulterior. Oameni care nu au bani, o duc greu, unii au chiar doi sau trei copii in scoala...oamenii care sunt coplesiti de suma de milioane care se aduna pana in final de an scolar. Astia sunt majoritatea. 

  Apoi sunt aia ca mine, care pana acum n-am gasit inca unu' ca mine, deci pot spune ca sunt tampita singulara. Eu sunt tampita care nu crede in spagi si care considera ca toate sistemele din Romania sunt putrezite din cauza de oameni care dau. Care dau asa fara sa gandeasca, care dau inainte sa respire. Incepand cu pacienti care dau fara sa li se ceara si terminand cu parinti care striga sus si tare "sa mai dam niste bani la scoala!". Din legendele urbane am inteles ca ar mai fi cativa in toata tara dar cred ca sunt asa ca Big Foot, s-a auzit de ei, li s-a vazut urma dar nu suntem convinsi ca exista de fapt. 

  Anul trecut la gradinita doamna educatoare si directoarea ne-au spus clar ca la ei in gradinita NU se strage fond al scolii sau al clasei, ca acest lucru este ilegal. Am apreciat asta. Apoi imediat dupa ni s-a bagat pe gat revista Luminita venita de la Inspectorat. Si dupa aia au fost chemati niste domni sa faca pe Mosul si trei poze la serbare....pentru ca de tehnicile comuniste nu stim sa scapam. Nu puteam sa punem un bunic sau un tatic intr-un costum, trebuia sa ii dam niste milioane unui pusti mai destept ca tampitii de parinti, da? Pentru cacaturile astea am dat bani, ca nu puteam sa zic nu si sa nu aibe copilu' meu cd-ul cu serbarea pentru ca cred ca lesina ta-su daca ii ziceam asta (el e categorie aparte, tampitul rusinos care daca ajunge intr-o sedinta se inroseste la fata si da orice numa' sa fie lasat in pace). Dar nu pot sa va spun iarna trecuta cati bani insemnau pentru noi acei 45 de lei care s-au adunat pentru acea serbare. 

  Ieri. Intai a venit doamna directoare sa ne spuna ca face afterschool in scoala. Bravo, am zis. O initiativa buna, uite cineva face ceva. Chiar eram impresionata. Dupa aia ne-a povestit doamna ce si cum cu tricourile, ca n-am fost numa' eu nemultumita, da' ii plangea de mila tocma' lu pitzi aia de anu' trecut ca tocmai ea se intamplase sa le procure. Si ca a cam scuipat-o lumea, si hai ma, ca nu e frumos, ca doamna "s-a agitat sa ne faca rost"...Ne insusim critica si trecem mai departe. Ne arata "auxiliarele" pe care am dat 91 de lei. Ne da orarul, ne gandim cum facem cu ora de sport...Bla, bla...cand sa adorm mai abitir....BANII.

  Avem gardian. Trebuie sa il platim. Zic pai de ce sa il platim noi? Nu e angajatul ministerului? Mi se spune ca e mai complicat si mi se cer 15 lei pentru nea' Gicu. Eh, ma gandesc eu...15 lei pe luna nu e mult, sa manance si gura lu' nea Gicu o paine. In pauze copiii sunt pe terenul de sport, nu va imaginati haosul de acolo, nea Gicu sta cu fluierul pe ei, e un nene foarte dragut si atent cu copiii, sta cu ochii pe ei sa nu se raneasca, chestie care mi se pare utila date fiind circumstantele. Zic hai, 15 lei lu' nea Gicu, deci 75 de lei pe an. Next!

  Pai next doamna ne zice ca ea fondul clasei nu strange si nu e deacord (cred sincer ca doamna asta e una foarte desteapta care vrea sa nu isi petreaca pensia la parnaie) daaaaar....fondul scolii e 40 de lei pe semestru deci 80 de lei pe an. Aoleu! Pai cum maica, ca parca era ilegal...asta n-am zis cu glas tare pentru ca toti ceilalti parinti zambeau tamp. Erau multumiti, aveau asa o stare de fuzzy and worm inside, gen "uite ce bine, ni se cer bani!". Doar Georgiana, mama colegei de etnie Andreea, de care am mai povestit mai demult, se foia pe scaun langa mine cu Andreea ei in brate. Ei au un venit total de 500 de lei pe luna. Am pus mana pe mana ei si i-am zis sa stea linistita ca o sa o ajut si eu. Next!

  Pai concursul "Piticot", 12 lei bucata. Intreb ce e aia. Imi explica doamna ce e aia ii zic nu, multumesc. Tipa, care e chiar inteligenta, zambeste cu subinteles si zice "va rog sa ma credeti ca mie puncte nu imi trebuie, am tot ce imi trebuie". Odata ajunsa acasa, caut concursul si aflu despre ce vorbea: invatatorii primesc puncte in functie de "rezultatele" copiilor la panaramele astea de probe, puncte care din cate am inteles se transforma in bani la salariu!!! Acum mi-a fost clar de ce invatatorii dau raspunsurile elevilor cand fac aceste "concursuri". 

  Eu nu sunt deacord cu "concursuri" si alte forme de competitivitate. Si daca ar fi pe bune concursurile, si daca totul ar fi corect eu nu as lasa-o sa participe la asa ceva la varste din astea. Este o aberatie, sunt studii care arata ca nu e ok pentru copiii mici sa fie implicati in activitati competitive. Mie mi se pare de bun simt si inteleg de ce insa sunt foarte multi parinti care nu pricep ca a te "intrece" cu cineva nu are nici o valoare. Copiii sunt suficient de competitivi prin natura lor, nu e cazul sa ii incurajam. Si in nici un caz in mod FALS. Adica le dam la toti diplome, le dam la toti raspunsul la intrebari...ce vor intelege ei? Cum il cresti cu asemenea idei? Vrei sa afle ca raspunsurile vin de la altul? Ca furam la o intrecere? Ii invatam sa nu fie fair play de mici? Copilul va concura atunci cand va avea CU CE, cand va avea o baza de cunostinte reale, dobandite prin munca si studiu...cand va fi cu tot creierul in cap si va intelege ca nu furam, nu ne da nimeni raspunsurile si ca nu toata lumea primeste un premiu doar pentru participare...ori aia trebuie sa se intample cand copilul e mare si intelege anumite mecanisme sociale.

  Comitetul de parinti. Evident ca doamna s-a uitat la mine, nu inteleg de ce doamna s-a uitat la mine ca si doamna de anul trecut. Ma rog, sa zicem ca inteleg :))) Io si inca doua doamne am fost bagate in comitet. Deci sunt fata de comitet, da? Tot casiera, se pare ca foamea de bani mi se citeste in ochi!

  Si, ca sa fim siguri ca parintii sunt tampiti, primul exemplu a aparut aseara. Ne trebuie o yala pentru un dulap. Sa il incuiem cum ar veni. A zis o doamna ca poate veni sotul ei. Urmatoarea doamna a sarit ca arsa de pe scaun "eu zic sa DAM TOTI CATE CINCI LEI ACUM ca sa luam yala". M-am uitat la ea stupefiata si i-am zis ca ar fi mai bine sa luam intai  yala si apoi sa vedem cat ne costa pe fiecare, ca 5 lei x 37 fac cat pentru multe yale. Neaaaaaaa, nimic! Au sarit TOTI, m-au inconjurat, caci sunt casiera, ce pana mea...M-am trezit cu ei toti ciopor pe mine cu cate 5 lei in mana. Care nu erau la mine erau calare pe doamna sa ii dea repede toti banii de Gicu si fondul scolii si Piticotzi....ba chiar si pentru spectacolele la care doamna vrea sa ii duca, desi nu stie nimeni cand si cat costa!!!

  Am plecat de la sedinta cu 50 de lei in buzunar si cu o lista de prosti care i-au dat si care nu stiu ca o yala costa maxim 20 de lei. 5 lei ori 37 de copii inseamna 185 de lei. Cre' ca o sa luam una da haur! Am plecat spre casa cu sotul meu la telefon, ca la brat n-aveam cum el fiind in alta tara...si cum mergeam asa si ii povesteam sedinta m-a lovit iar matematica. Pacat ca nu ma pricep la ea, asa ca a trebuit sa ajung langa calculator ca sa produc niste matematica. Si mi-a iesit asa:

  15 lei x 37 de copii= 555 lei pe luna pentru Gicu hai sa zicem ca in celelalte clase nu-s 37 dar o medie corecta eu zic ca ajunge la 30 per clasa, asadar 450 de lei pe luna. In scoala e o clasa pregatitoare si cate una din fiecare pana la clasa a 8a. S-ar putea sa fie mai mult de una din fiecare dar eu nu cred din ce am auzit la "careu". Hai sa zicem 9 clase de cate 30.
  9 x 450 = 4050 lei. pe luna pentru Gicu. Daca banii merg la Gicu, calculatorul de salarii pe care tocmai l-am folosit m-a informat ca Gicu are un salariu net de 2841 lei pe luna!!!!!

  Sa ridice mana cine vrea sa vina sa se faca gardian la o scoala din Ploiesti! Io cre' ca ii dau o matraguna in cafea lu' Gicu si ii iau locul ca stiu io niste corporatisti prin Bucuresti care au 30 de milioane si va spun sigur ca nu fluiera de trei ori pe zi. La fel de sigura sunt ca nenea Gicu nu are un salariu de 28 de milioane. Cred ca are maxim 8. Deci? Dam bani pentru "gardian"? Ne comportam ca niste oi in turma vaitandu-ne ca ne sunt luati bani dar nu stim nici de ce nici pentru ce?

  Sa va fac si calculul cu "fondul scolii" sau va ia capu'? Sa va calculez cati bani ajung la Ministerul Invatamantului de la "Concursurile" care se tin in toata tara la milioane de copii? 12 lei, 14 lei...lasa ca nu e mult...12 lei de aici, 15 lei de dincolo...bani care ajung la firmele unora care printeaza 3 materiale. Puncte care ajung la invatatori care va invata copiii sa FURE de mici. Sunteti in sistem? Ati intrat in Matrix? Nu, nu va obliga nimeni. Daca spuneti asta sunteti tampiti. As vrea sa vad toti parintii ca zic NU! As vrea sa vad cum mi-o lasa cineva repetenta la clasa pregatitoare sau la clasa 1,2,3...etc pentru ca nu am dat eu bani in sistem. Eu am dat bani in sistem. Am platit impozitele pe anul asta. Domnii care va cer bani, sa ii caute la Primarie acolo unde i-ati lasat din ianuarie incoace. Si la salariul pe care platiti lunar de va iese pe nas!

  Eu nu o sa dau bani pentru fondul scolii. Cu Gicu o sa studiez foarte atent problema, o sa il intreb pe el cat salariu are. E simplu. Lucrurile de fapt sunt foarte simple. Suntem furati si stam ca tampitii!


  

  

Intarzierea cronica

  Eu n-am intarziat niciodata. N-am reusit. Nu stiu cum se face asta, probabil daca ai un accident sau o criza de viata semnificativa. Si cum eu m-am pazit de accidente, nu stiu cum e aia sa intarzii. Nicaieri. 16 ani de scoala, 9 ani de cursuri de teatru, niste ani de job, anul de gradinita al Marei. Eu nu intarzii. 

  Una din cele mai nasoale chestii pe care mi-o poti face mie personal e sa iti dai intalnire cu mine, sau sa spui ca vii la ora x si sa intarzii. Cand l-am cunoscut pe Marius l-am informat ca ii tai capul daca intarzie la intalniri. Pe vremea aia, la 18 ani, ii era frica. Nu prea a intarziat. Dar el e genul care intarzie. Cronic. Cand trebuie sa iesim pe usa si avem toate paltoanele pe noi el se duce pana la baie. Sau mai are de cautat ceva. Sau e in chiloti si nu isi gaseste un ciorap. Nu manageriaza timpul de nici un fel. Desi conduce de atatia ani el poate spune "ajung in cinci minute" cu o naturalete demna de Tom si Jerry...cand eu stiu sigur ca acel traseu cu masina se rezolva in 15 minute sau mai mult. Pur si simplu nu are perceptia timpului. 

  Urmarindu-l atatia ani mi-am dat seama ca el n-are perceptia timpului exact asa cum eu n-o am pe a spatiului si ma ratacesc. El daca nu are ceas nu stie asa, instinctiv, cam cand trec 5 minute. Nu simte timpul. De aia i-am luat ceas. Pe care il uita acasa. Sau in masina. Uneori il are la mana dar cred ca uita ca il are. Insa nu intarzie daca are o ora fixa legata de oameni straini nu prea intarzie insa e mereu in panica omului care iese pe usa in ultima secunda posibila, mie imi e clar ca e un stres sa ajunga la timp unde are de ajuns pentru ca nu stie cand exact sa plece. Ma rog, pentru asta s-au inventat sotiile, asa ca eu am grija sa ii dau branci pana se enerveaza si pleaca singur :))))

  Dar cum e sa iti duci copilul la scoala si sa intarzii zilnic? WTF!!! Este o doamna din clasa noastra cu care eu ma intalnesc in fiecare dimineata cand plec de la scoala. Sta tot aici in cartier, majoritatea sunt din cartier, asa ca nu putem presupune ca vine cu maxi-taxi de la Breaza si nu ii ajunge timpul. Cursurile incep la 8. In fiecare dimineata la ora 8 ea se afla undeva la vreo 5 minute de scoala. Isi impinge fetita, fetita are o mutra pe care se citeste o furie incomensurabila. In fiecare dimineata ma-sa o cearta si o imbranceste pe drumul spre scoala, desi copilul merge cat de repede poate. Faptura porcina (ma scuzati dar doamna asa arata si asa se si comporta) ma arata PE MINE cu degetul cand ajung in dreptul lor, in fiecare dimineata, si ii spune copilului: "vezi, doamna a lasat-o pe colega ta la scoala!".

  In prima dimineata am zis ca na, e o eroare, s-a intamplat ceva si a intarziat. Nu pot spune "au" intarziat pentru ca nu copilul de 6 ani e de vina. Apoi, in fiecare dimineata le-am intalnit in acelasi punct. Eu plec din scoala la 8 pentru ca am calculat in asa fel incat sa ajung acolo la 8 fara 5, o schimb pe Mara si plec. In fiecare dimineata tanti e la mama naibii pe strada si isi imbranceste copila de la spate sa mearga mai repede. Dupa care ma arata pe mine cu degetul. Cred ca maine o opresc si ii zic "da, doamana a dus copilul deja pentru ca doamna a plecat in pana mea la timp de acasa"................

  Plec in asa fel incat sa nu o alerg pe Mara. N-am suportat niciodata sa imi grabesc copilul pe strada. De aia copiii mici nu vor sa mearga pe jos, daca ii duci alergand pe strada e normal sa nu mai vrea sa mearga pe jos. Devine un chin. Avem o colega care are doar 5 ani. E mica, miiiica. In dimineata asta ma-sa venea cu ea de mana, mama mergea in pas alert iar copilul alerga pe langa ea. La propriu. Si nu doar cativa pasi. Alerga asa probabil de cand plecase de acasa. Eu merg in pasul Marei. Ea stie acum sa mearga in forta, poate sa mearga si mai repede dar nu vad de ce sa alergam pe strazi cand putem sa mergem asa linistit, in pas normal, sa povestim lucruri, sa radem si sa fim vesele. Si sa ajungem la timp!

  Mi se pare ireal sa iti inveti copilul sa intarzie. Sa il inveti ca e ok sa intarzie, ca nu se intampla nimic daca ajungi dupa ora 8 la scoala. Si dupa aia cand o avea 15 ani si o lua absente sa ii spargi capu' si sa ii zici ca e o loaza care nu vrea sa faca treaba. E chestie de seriozitate sa nu intarzii. Ca sa nu mai zic ca daca pleci cu trenul s-ar putea sa ai surpriza ca ala nu te asteapta pe tine sa iti misti fundul la ora corecta. 

  Daca nu te poti scula dimineata sau copilul nu se poate scula...e simplu: culca-te mai devreme. It's not rocket science! E normal ca daca n-ai parte de suficent somn n-o sa te poti scula. Pentru copii somnul e esential, asa ca culca-l. Se scoala el singur dupa aia...si poate te educa si pe tine sa nu mai intarziiiiiiii!

R

  Pana la 6 ani nu l-a zis deloc. Punea i in locul lui. Pe la 5 ani deja eram speriata rau ca o sa aibe o problema de vorbire. Am cautat exercitii de logopedie si m-am apucat de treaba. M-am apuca io de treaba ca ea oricat s-ar fi straduit nu-l gasea pe nenorocitul ala de R nicaieri. 

  Vazand ca nicidecum nu poci sa i-l trag cu clestele din gura am decis sa ma relaxez. M-am gandit ca o sa fie raraita si desi ideea asta ma ingrozea initial...m-am apucat sa caut informatii de la oameni care traiesc cu raraiala. Spun ca ma ingrozea nu pentru ca s-ar auzi urat un om rarait (mie imi sunt chiar simpatici), ci pentru ca oamenii, in speta copiii au tendinta sa rada de cei care sunt "un pic altfel". Iar Mara e un copil chiar mai sensibil decat media, asa ca perspectiva rrrraraiasca ma cam facea sa capat fiori reci. 

  Vara trecuta, o doamna, invatatoare de o viata intreaga mi-a spus foarte linistita ca in mod sigur nu va fi copilul meu primul copil care nu-l zice deloc pe R :))) Mi-a spus ca ii vin la clasa si la 7 ani fara sa il poata spune si cumva pe parcurs lucrurile se regleaza. Ah, m-am gandit atunci, asta cam asa e...n-am vazut niciunul de 20 de ani care sa nu-l zica pe R...ia sa ne relax oleaca ca avand in vedere ca nu il putem tricota pe R...nu prea avem ce face. 

  Undeva spre luna aprilie cand urma sa faca 6 ani a inceput sa il nimereasca pe R ala din gat. Ala graseiatu' de care imi era mie frica. Pfff, zic lasa maica, zi-l cum vrei si cum iti iese, numa' ZI-L! A fost greu sa treaca dupa 5 ani de vorbit cu i la vorbitul cu R pentru ca era obisnuita sa puna alta litera acolo iar asta a fost cea mai mare provocare, sa isi aduca aminte ca a gasit litera corecta si sa o si foloseasca. M-am pus cu gura pe ea doar ca sa ii aduc aminte la fiecare cuvant sa il repete si cu nou-gasitul RRRR. 

  Vazand ca ii iese a fost foarte incantata. Umbla prin casa si o zicea pe aia cu Rrrrrica cu un naduf asa ca si cand l-ar fi injurat pe nemernicul ala de Rica care are un nume stupid si oricum nici el nu stia sa il zica pe r deci la ce i-ar folosi ei o poezie despre el daca tot e tampit? Ha? Adica nici rau, nici ratzusca nici ramurica, apoi ce mama ma-tii stii mah sa zici? Imi aduceam aminte mereu de var-miu ala mic care, exasperat de "zi ma Rica nu stia sa zica..." a zis intr-o zi repede "Rica nu stia sa bobeasca!" Adica pana mea, daca nu stie nici aia nici aialalta....nu stie sa vorbeasca, ce sa zic...

  Dupa ce l-a gasit pe R-ul de frantzuzoaica m-am gandit ca trebuie sa il putem repara. Pentru ca, contrar opiniei generale, oamenii nu se nasc raraiti. Adica nu e ca si cand ai avea o gena sau un defect care te impiedica in mod iremediabil sa il zici corect. Ca daca ar fi asa ar exista raraiti si printre vorbitorii de limba engleza de exemplu, ori eu n-am prea auzit. Poate pentru ca la ei se corecteaza problemele care apar. E si cand cautam eu mai abitir exercitii si informatii...ete ca a inceput fi-mea sa puna limba mai incoa, sa o  mai scoata din gat si sa o aduca mai spre locul unde se "ruleaza" R. 

  Aaaaaleluiaaaaa, aaaaaaaaleluiaaaa cantam prin gradina pe la 2 Mai doar in momentele de singuratate, ca sa nu se prinda copilul ca r-ul alalaltu' n-ar fi totusi la fel de bun ca asta. Ca tocmai ce era mandrrrrra ca ii iese, deci nu prea puteam sa stramb din nas ca era cam de...raraiala. Dupa ce am chiuit de vreo doua ori la auzirea unui r mai aproape de cel "corect"...s-a prins ea singura cam cum trebuie sa faca, asa ca de la 6 ani si 3 luni...iacata-l pe R! Am scapat de Rica cu tot neamu' lui!

Copiii si ricotta

  Dis de dimineata cum s-au vazut au inceput sa discute. Ea si prietena ei Roberta.

Roberta: ce ai mancat de dimineata?

Mara: clatite cu ricotta

Roberta: ce e aia?

Mara: ca o urda din Italia

Roberta: ce e aia urda?

Mara: o branza din zer, ma!

Roberta: din zer?

Mara (usor iritata): nici zer nu stii ce e??

Roberta (ridicand din umeri):.....

Mara: nu te-a invatat mami a ta?!?!!

  Am ras, ce era sa fac. Apoi n-am mai ras pentru ca trebuia sa plec. Pe drum spre casa ma gandeam la modul serios ca nu numai ca nu e de ras da' e cam de plans, maica. E cam trist ca un copil de peste 6 ani si jumatate (e mai mare un pic decat Mara) nu stie nu ce e ricotta, ca aia e irelevant, ca nu stie ce e URDA frateeeee. Urda! Nici despre zer nu era prea sigura, sau poate a fost doar uimita ca se face ceva comestibil din zer care de obicei se arunca.

  Reversul medaliei e ca fi-mea nu stie ce-s alea diverse lucruri. Asta vara m-a lovit asa o pofta intr-o zi si zic "hai sa luam o gogoasa". La care ea m-a intrebat serioasa "hai, da' mami, ce e aia o gogoasa?". Gustase cu niste ani in urma din cele facute de soacra-mea, dar in rest nema. Si nu, n-a avut o copilarie nefericita pan' la ora asta in totala lipsa a gogosilor din viata ei. :))))) Am ras atunci, am ras cu pofta...Atunci nu mi-a stat rasul in gat cum mi-a stat azi cand am auzit un copil spunand ca nu stie ce e aia urda. 

  E trist, oameni buni. E foarte trist. 

P.S. Informatii utile: urda este una din cele mai sanatoase specialitati lactate. Contine proteine de calitate, saruri minerale importante, foarte putina grasime (cam 10%) si cam deloc glucide. Are in schimb aminoacizi importanti pentru sanatatea ficatului si a rinichilor. E un aliment de o densitate mare, ofera satietate dar este foarte usor digerabila. 

  

Miros de copilarie

  Azi am zis ca decat sa o duc in parc in Ploiesti unde sa respire toate gazele planetei mai bine sa o duc in parc la Sinaia. 44 de lei diferenta, pretul trenului pana acolo. Cand i-am zis a inceput sa chiuie printre behaielile de la tuse si mucii hatzuri care o insotesc. 

  Fuga la tren, repede la Sinaia. Racoare bine de tot la Sinaia azi. Aici erau destule grade cat sa te ceri in tricou, acolo ne-am pus ploverele si gecile pe noi si am purces pe trepte catre parcul de la Hotel Caraiman. Hotelul asta, pe langa ca e o cladire de o frumusete ireala...este hotelul unde stateam cu mama in fiecare excursie de iarna la Sinaia cand eram copil. Stateam mult acolo, nu mai stiu daca o saptamana sau 10 zile, stiu doar ca nu mai intrasem acolo din anul 1989 cand acolo ne-a prins Revolutia. 

  Azi, pentru ca eram in parc si s-a facut ora mesei, zic hai la Caraiman sa vedem daca ma apuca plansul sau nu. Intai si intai ca inauntru e la fel. Dealtfel nu avea ce sa se schimbe pentru ca interioarele sunt din marmura iar tamplaria e din aceea regala...fara moarte. Ce s-a schimbat eram eu. Inainte cand intram pe usile alea inalte de 3 metri ma simteam foarte mica, asa cum si eram dealtfel. Holul ala mi se parea URIAS. Azi am ramas incremenita cu Mara de mana. Holul e mic. Nu e deloc mare. Nici Receptia aia pe care mi-o aminteam enorma. Totul e mic! Sau eu sunt mare...

  N-am cerut sa vad o camera, am intrebat doar de pret,de curiozitate, preturi mari, mult prea mari pentru un hotel de 2 si 3 stele. Ne-am dus in restaurant sa mancam ceva. La ora 1 jumate, restaurantul gol. Pustiu. Arata cum mi-l aminteam, nimic schimbat. Nici macar tanticile care erau toate trecute bine de 50 de ani. Se uitau la TVR1 la emisiunea Marioarei Murarescu. Am pasit inauntru in vocea Murareascai, am vazut fetele albe de masa apretate, niste tanti imbracate in negru...si jur ca am simtit ca sunt in vreun film d-ala de se intoarce personajul in timp si nu mai nimereste sa iasa dracului inapoi de unde a venit. Imi venea sa ma asigur ca usa nu se incuie in spatele meu si nu ma trezesc prizoniera intr-o realitate paralela. In universul comunist al anilor 80. 

  Nu ma intelegeti gresit, mi s-a parut fabulos. Adica na, unde in tara asta ai posibilitatea sa retraiesti atat de intens momente din copilaria ta? Pe bune! Lumina era semi-difuza asa...perdele la geamuri, nimeni la mese. Mara a zis in prima secunda "eu nu vreau aici, nu imi place". M-a busit rasul, zic de ce nu iti place? Nu stia sa imi spuna. Pur si simplu nu stia sa imi spuna "e un restaurant comunist" pentru ca nu are notiunile. Cum sa intri intr-un restaurant si sa fie gol la ora pranzului, o liniste de mormant in care vorbeste Marioara si apoi canta muzica populara...pentru ea era asa...ceva absolut bizar. 

  Am asigurat-o ca e mai bine ca e gol ca o sa fim servite mai repede. Cine a incercat vreun restaurant in Sinaia la ora pranzului duminica stie despre ce vorbesc. Aici nu era nimeni. Zic hai ca chiar vreau sa vad ce preturi au astia in meniu si ce mancare o sa fie capabili sa ne dea. Testul suprem pentru Romania: ceafa la gratar, cu cartofi prajiti si mujdei si niste cascaval pane de curiozitate. Preturile mai mult decat decente. In Sinaia la restaurant e nesimtire mare de tot la preturi. Aici era chiar ok. Zic ia sa vedem cum stiu ei sa faca o ceafa cu cartofi.

  Poate parea hilar. Insa in Romania nu sunt restaurante. Nu mai zic din cele fancy...in Romania nu avem "carciumi", "birturi"...locuri unde sa mananci mancare facuta CORECT la un pret normal. Dar pun accent pe CORECT. Deci: daca imi dai o ceafa uscata, prea subtire taiata, ARSA, carbonizata pana a luat-o dracu'...Atunci nu e corect. Daca imi dai cartofi congelati iar nu e bine. Daca ai cartofi dar nu nimeresti simplul act al prajirii lor (arsi si cruzi inauntru, arsi cu totul, cruzi cu totul, reci de alaltaieri, imbibati de ulei pentru ca nu stii ca trebuie pusi in ulei incins, etc, etc) atunci esti tampit. Meriti sa mori de foame cu unu' care iti flutura cartofi prajiti CORECT dinaintea nasului! Despre mujdei nu mai zic, ca daca mi-l dai verde de alaltaieri inseamna ca nu esti numa' prost esti si lenes. De aceea o ceafa cu cartofi si mujdei este testul suprem. 

  Cu ceva luni in urma am fost la Kuib, celebrul restaurant al complexului Piatra Soimului. Acest test a fost picat cu brio de cei de acolo cand mi-au servit dupa o ora si jumatate o ceafa uscata-iasca, mai uscata ca Andreea Raicu, rece (ceafa, nu Andreea Raicu)...alaturi de cartofi slinosi si mujdei de acu' o saptamana. Azi, in plin miros de comunism la Hotel Caraiman, in linistea aia sparta de vocea Marioarei si de cate o doina...am primit o mancare corecta. O ceafa buna, taiata bine si suculenta, facuta exact cat trebuie, cartofi adevarati fara pic de ulei atarnat si mujdei facut atunci. Si...surpriza: cascaval pane facut DE EI, nu din cel Hohland la cutie pe care il gasim acum la orice restaurant la preturi total aberante. Facut de ei si facut bine! Asta e un alt test, de cand a aparut cel pre-fabricat la cutie eu cer peste tot cascaval pane...Asa poti afla imediat daca in acea carciuma cineva gateste sau cineva e plin de o lene ancestrala :)))) Daca ii e lene, probabil ii e lene sa se spele si pe maini cand se duce la buda!

   Pentru ca tanticile erau foarte simpatice m-am lasat convinsa si la un desert, am luat clatite cu branza dulce si stafide. Pentru un mancator de dulciuri nu cred ca erau potrivite insa noua ne-au placut pentru ca nu erau dulci aproape deloc, aveau si smantana deasupra si erau cumva prajite in tigaie impachetate cu branza aia in ele. Foarte bun. 

  In recapitulare: o ceafa (12 lei) plus cartofi cu branza deasupra (5,5 lei), cascaval pane (8 lei), mujdei (2,5 lei), clatite cu branza si stafide (6,5 lei), o bere Ursus (6 lei) = 40,5 lei. Portiile erau normale, ne-am saturat numa' bine impartind portia de cartofi in doua, n-a ramas nimic, ceea ce mie imi place. Doamnele erau dragute, linistea era buna. M-as duce si sa stau o noapte acolo in amintirea vremurilor trecute, da' cum costa cat 3 nopti in alte parti o sa imi infranez dorintele de retraire a copilariei. Dar la masa acolo vom mai merge, sa vedem daca se pastreaza calitatea. Ca pana la urma despre asta e vorba. Da' tre' sa mergem repede ca doamne-fere moare Murareasca maine-poimaine si la ce ne mai uitam in timpul cefei???

Dupa o saptamana

  S-a incheiat apoteotic prima saptamana de "clasa pregatitoare", adica azi nu mergem pentru ca ieri a murit tatal doamnei invatatoare. Femeia a plecat val-vartej in mijlocul programului si au fost lasati intai cu asistenta scolii apoi a venit de undeva din neant o alta doamna. Cred ca a venit de undeva din ghena pentru ca atunci cand am ajuns acolo am auzit tipete din spatele usii inchise. Ea tipa. Si le vorbea urat. Foarte urat. Si ghinionul ei a fost ca a continuat sa le vorbeasca urat si dupa ce a deschis usa. 

  "Misca-te odata, ia ghiozdanu' si iesi afara!" Sa spui asta unui copil de 5 ani jumate- 6 care nu poate iesi pentru ca spatiul dintre perete si scaunul care scaun e mai inalt ca el...e cat o palma...

  "Ia ala de acolo, sunteti niste dezordonati"! "GROAZNICI SUNTETI"! 

 In secunda aia am vazut negru. Pentru ca eram in prag am strigat la ea pe cel mai simpatic ton de care sunt capabila, ala de fiara...."Eu zic sa va opriti ca sa nu plecati BATUTA acasa!" S-a facut o linisteeeeeee...Cei circa 40 de parinti din hol au zambit laaaaarg, copiii au iesit unul cate unul in liniste, doamna inlocuitoare a iesit sa ne informeze ca azi nu venim. I-am spus ca n-o sa venim nici luni daca doamna noastra nu vine, pentru ca ar fi pacat sa ii arat niste "educatie"...

  Asa...am inceput cu ce a fost mai nasol, pentru ca normal, am fost socata, ca orice om normal la cap, sa aud o invatatoare sau ce mama ma-sii o fi aia vorbind asa cu copiii astia care sunt atat de mici. Si care oricum sunt suficient de speriati de ce li se intampla si prinsi intr-un sistem care nu e gradinita, desi asa s-ar fi vrut a fi, nu e nici scoala, e un soi de strutzocamila stupida din care ei trebuie sa iasa zdraveni la cap. 

  Luni - deschiderea. I-a strigat "in careu"...evident ca s-au dus acolo doar vreo 10 din 37 pentru ca trebuie sa fii usor stupid sa iti imaginezi ca niste copii atat de mici o sa aibe curajul sa traverseze o mare de adulti ca sa ajunga nu stiu unde...Doamna i-a luat sa le arate scoala, i-a dus pe o usa si i-a adus in partea cealalta la clasa noastra. Mara bineinteles n-a vrut, ne-am dus direct la clasa, unde nu a vrut sa intre. Erau nu mai putin de 80 de persoane de la noi si inca 80 de la clasa1 care e pe acelasi hol de circa...2,5m latime si sa zicem asa vreo 10m lungime. Calculati voi cate suflete pe metru patrat erau acolo. 

  M-am simtit EU inconfortabil frecandu-ma de o suma de persoane egala cu totalitatea oamenilor pe care ii cunosc pe lumea asta. Dar Mara? Mara care nu vrea nici sa vada adulti straini, ea cum s-o fi simtit? La un moment dat ma tinea strans de picior si avea niste lacrimi cat mazarea. Am tinut-o in brate, am lasat hoarda de tatari sa intre in clasa sub forma de gramada si noi am stat pe hol. N-as fi intrat acolo nici daca eram singura, chiar nu inteleg de ce trebuie sa ne inghesuim cand terenul de sport era chiar acolo...

  Doamna le-a dat cate un mar cu un stegulet al Romaniei infipt in el. M-am bucurat de mar, anul trecut au fost asteptati cu dulciuri procesate si cu covrigi, deci doamna asta e o doamna un pic mai desteapta. N-am inteles prea tare faza cu steagul. As fi inteles un stegulet al scolii (insa romanii n-au auzit de asa ceva, de a crea o emblema a unei scoli si a o folosi ulterior cu mandrie). Ok, scoala e in Romania da'....nu stiu...ce legatura avea cu marul? Sau cu inceperea scolii? Mara s-a bucurat de stegulet desi ea a primit marul tocmai miercuri.

  Am stat o vreme pe hol apoi vazand ca nu iese lumea am plecat spre casa cu ea, am asigurat-o ca sunt mandra de ea si ca stiu de ce nu a vrut sa intre acolo, ca in zilele urmatoare nu vor mai fi toti oamenii gramada acolo si ca o sa fie bine.

  Marti nu am dus-o din motive obiective. A trebuit sa merg la Bucuresti si apoi la Nuci la Mosia Bunicilor. M-am tot gandit daca sa o duc si apoi sa plec si sa o ia soacra-mea insa stiam sigur ca in prima zi va plange si nu voi putea pleca, o sa pierd trenul pentru ca nu o pot lasa plangand acolo...n-o pot trimite nici cu soacra-mea ca moare aia de inima cand o vedea-o cum plange...N-am dus-o, am parcat-o la soacra-mea. 

  Asadar miercuri a fost prima zi de fapt. M-a asigurat ca va intra in clasa fix pana cand s-a vazut acolo. Si pentru ca din nou era omor la usa n-a vrut sa intre. Unii parinti sunt tampiti. Imi pare rau dar sa nu intelegi cam CATI oameni trebuie sa se miste pe acel hol la ora 8...si tu sa stai in usa dupa ce copilul ti-a intrat in clasa doar ca sa te mai holbezi putin la el iar altii sa stea in curu' tau si sa nu aibe acces pe usa mi se pare ireal. M-au vazut cu copilul, erau vreo 6 in dreptul usii...si faceau "da' intrati". Zic as intra dar nu am PE UNDE. Cum sa nu, uitati, pe aici, si s-au dat la o parte fix cat sa ramana un lat de penis (cum ar zice sotul meu) prin care sa ma strecor io ditamai omu'...Zic nu mersi, si in gand... asteptam sa va duceti dracu' acasa si sa nu mai stati ca la coada la lapte pe vremea lu' Ceasca cand va inghesuiati ca disperatii ca se termina laptele. Aci nu se termina clasa, puteti sa stai linistiti. 

  Am stat cu ea cam o ora plangand pe culoar. Imi venea si mie sa plang de neputinta si de stres. Doamna a fost foarte draguta, ne-a lasat usa deschisa si si-a facut acolo cantecelele cu copiii...Noroc ca aici au pauze si cand s-a sunat dupa prima ora au iesit copilasii afara si prietenele ei de la gradinita au convins-o sa intram si noi in clasa. N-a vrut sa imi dea drumul si a zis sa stau cu ea, doamna imi tot repeta "mai stati, va rog, nu plecati". Era foarte speriata ca o sa plec si o las cu urlatoarea in clasa :)))) Mi-a zis la un moment dat ca mai sunt si altii care de abea asteapta sa urle careva ca o sa inceapa toti sa planga dupa mami. Am stat acolo cu ea, in picioare in spatele scaunelului ei. Si-a luat repede cartea de colorat si penarul si s-a apucat de colorat. 

  Cam intr-o jumatate de ora s-a linistit. Doamna le-a dat de desenat un pom si niste chestii, a facut si ea acolo frumos de tot. Eu incepeam sa pot sa respir si ma semesuiam cu ta-su. Cand am vazut ca ma intreaba unde ma duc in oras mi-a fost clar ca s-a linistit. Doamna m-a ascultat si nu a bagat-o in seama, nu a tras de ea, a lasat-o sa i se adreseze Mara cand doreste. Ceea ce s-a si intamplat ulterior dupa ce am plecat. Mara a raspuns la toate intrebarile puse de doamna, doamna i-a zis ca e desteapta si ca stie multe lucruri, asa ca Mara a gratulat-o si ea si i-a spus ca are vocea asemanatoare cu "a doamnei noastre de anul trecut"...Doamna aceea care nu m-a lasat sa intru in clasa cu Mara in prima zi pentru ca nu dorea muschiul domniei sale. 

  Cand m-am dus sa o iau mi-a spus ca i-a placut foarte mult la scoala. Vazand-o in prag atat de mica cu un ghiozdan de doua ori cat ea dar pe care tine mortis sa il duca ea...mi-au dat lacrimile. Ora aia si jumatate de plans de dimineata m-a terminat psihic. 

                                                                              piticania

  Joi eram atat de stresata ca o sa fie iar cu circ...ca ma durea stomacul cand am ajuns acolo. Desi ea imi spusese ca o sa intre in clasa, ca gata acum s-a invatat. N-o crezusem. Dar asa a fost. Tot erau adultii ciopor la usa, asa ca mi-a soptit "mami, ii lasam pe ASTIA sa plece cu balamucu' si dupa aia intram, da?". Da, mamica, ca oricum n-am pe unde sa ma strecor printre cracii lu' domnu' ala care e acolo in fiecare zi si linge tocu' usii de parca ar vrea sa danseze la bara pe el. Mama gemenilor (colegii nostri de la gradi care acum sunt in clasa cu Mara) a zis la un moment dat ca "io lu' asta ii dau una in cap daca nu lasa copiii sa iasa"...deci nu eram eu singura care n-avea loc :)))

  Ieri a fost si ziua in care au venit doctorul si asistenta sa ii caute de paduchi si alte afectiuni. Evident Mara nu i-a lasat, spunandu-mi ca "eu stiu ca sunt bine, nu am nevoie de doctor, nu sunt bolnava!" Mna. Am asigurat-o ca nu va veni in fiecare zi. Apoi a venit doamna de engleza. Apoi doamna lor a plecat si a venit nu stiu cine sa stea cu ei, apoi a venit tanti aia care le-a vorbit urat. Dar ea a zis ca bine ca luni vine doamna lor inapoi. Si de oboseala a adormit aseara la 8 si 20 lemn. Iar eu la 9 si 10. 

Uniformele aliniate, unghiile taiate! Sau invers?

  Gata. Pana aci mi-a fost. Maine mergem la scoala. Copilul meu de 6 ani si 5 luni merge la, atentie, concentrati-va...."clasa ZERO"...da? Noua ne mai zicea profa de fizica printr-a 12-a ca suntem niste "NULITATI" si niciodata n-am inteles ce mama dracului vrea sa zica. Clasa zero, bre! Ii consideram nuli de mici. 

  Sa mai zic ca am fost mintita? Ca daca eram cu contract le futeam muma in cur acu' doua zile? Ca in primavara mi s-a aratat o clasa frumoasa, care arata ca o clasa de gradinita si avea si jucarii si treburi, mi s-a spus ca AIA e clasa....si acum mi s-a aratat o ALTA clasa, din alta aripa, o clasa clinica...fara nimic in ea in afara de scaunele si niste masute stivuite una-n capu' alteia...In primavara mi s-a spus ca probabil vor fi "sparti" in doua clase ca sunt prea multi, acum mi s-a spus ca-s 37 in "clasa zero". Acu o saptamana mi s-a spus ca trebuie sa iau "caiete speciale in valoare de 91 de lei" (la gradinita aceleasi au fost 47 fir'ar ele ale necuratului sa fie!) si "un tricou-uniforma" de 40 de lei bucata. Cand m-am dus au incercat sa imi dea doua. 

  Am stat si m-am gandit ca de 80 de lei ma duc la magazin si iau vreo 8 d-alea "scumpe". La second iau vreo 18...da' hai sa zicem ca ma prefac ca nu stiu si cumpar haine de calitate extrem de indoielnica de la magazinele ploiestene de "haine noi". De draci m-am dus a doua zi sa vad cat costa un tricou rosu nou prin Ploiesti. Mda, 10-12 lei. Las' ca am dat 40 pe ala "de la scoala". Da' am fost asigurata ca "ne-a venit cu factura, doamna!"...zic dada, ca factura era problema, de ce nu mi-oti fi zis mie ca o puneam pe soacra-mea sa faca cu 2 lei unu, va bagam o factura pe firma si va luam 40 imediat! Ca si cand factura era problema, auzi la ea.

  Asadar, presimt circ si panarama, ca paine sigur n-au! Tanti asta, are circa 60 de ani, mai are putin si lesina de cat e de "plinuta", si o sa aibe 37 de oameni miscatori de 5-6 ani imbracati in ROSU in fata olchilor circa 4 ore pe zi. Eu ii doresc succes, va spun sincer. Ma bucur ca statia de Ambulanta e aproape de unde e scolicica noastra! Am vaga impresie ca o sa fie necesara pentru doamna! 

  Ah, si avem "un cuier" unde trebuie sa ne descaltam copiii ca la gradinita, sa ii punem in alti papuci si sa le lasam hainele acolo. La gradinita erau dulapuri speciale, bancute pe care sa stea sa se schimbe. Aici sunt doar cuiere batute intr-un perete pe un zid "dupe coltz". 18 cuiere ca am pus-o pe fi-mea sa le numere! Cu cate doua tzepe fiecare. Asadar 36 de cuie. Copii 37. Fiecare cu ghiozdan si geaca! Holul ala e cam cat e cel al meu de acasa, un metru pe vreo 2 metri. Vor fi acolo cel putin 74 de persoane zilnic la aceeasi ora! Ca ma indoiesc va vine vreunu' d-asta de 6 ani singur la scoala. Cuiele sunt agatate la 1,80 m inaltime, deci nu prea au cum sa isi puna singuri acareturile :D

  Maine ca maine ca e "deschiderea" si nu cred ca facem si "ore" ...da' de poimaine incolo eu imi iau aparatu' foto la mine pentru ca jur ca mi se pare extrem de hilar ce urmeaza! Si absolut imposibil fizic si stiintific, pe numaratoare. Asa ca mi-am propus sa fotografiez felul in care 74 de oameni o sa incapa pe holul ala cu 37 de bagaje puse in 18 cuiere! Invatatoarea are gura mare da' sigur nu stie sa numere. Ea a stat 3 minute sa calculeze cu o tanti ce rest are sa ii dea de la 200 de lei daca aia are de luat rechizite de 91 de lei si tricouri de 80. Invatatoarea m-a intrebat pe mine care am inceput sa rad isteric si am asteptat sa vad cat le ia sa afle! Sunt aroganta, eu am fost vanzatoare in primavara, bre! Am invatat sa dau restul! (am urat matematica toata viata mea dar totusi calcule de doua chestii a cate doua cifre nimeresc, in pana meaaaaa!!!)  Tantica e invatatoare de o viata...n-are de unde sa stie :))))) 

  Eu ma intreb sincer si cu maaaare, maaaare obsesie: oare copilul meu va fi in siguranta cu aceasta doamna in acest loc in acele 3,5 ore pe zi? Adica totusi, ea e cam batrana si ei sunt cam multi! Norocul meu e ca Mara stie ce e periculos ( m-am socat auzind mame care au impresia ca isi "fac" copiii "pampalai" daca sunt cu ochii pe ei tot timpul, deci a mea e pampaloaica planetei dar stiu sigur ca se va pazi singura in acea scoala, pentru ca sincer eu cred ca nu va avea supraveghere adulta din partea unui om care are 37 de copii mici in grija).  Si daca o intrebi, sigur afla mai repede cat face 9 plus 8. Am intrebat-o pe drum de la scoala alaltaieri dupa ce ne-am luat tricoul. A trebuit sa imi dea drumul la mana ca sa "calculeze" deoarece degetele sunt importante in viata :D...Dar a stiut! 

  Maine mergem la scoala. Ar trebui sa fiu emotionata, lacrimanda sau mai stiu eu cum. Eu sunt doar plina de sila pentru ca sunt obligata sa imi duc copilul in scolile Romaniei lui 2013. Aia e, mami, poate o sa ma ierti tu pe mine ca n-am reusit altfel si te-am supus la asa ceva. Si daca nu m-oi ierta, iti jur ca te inteleg! :) 

 Sumar: am cheltuit pana acum 100 de lei pe "lista rechizite", 91 de lei "caiete speciale", 40 de lei "tricoul scolii". Si nu, bucurestenilor, sa nu va aud ca acolo costa mai mult sau alte aberatii. Invatamantul primar este, conform legii "obligatoriu si gratuit". Ca daca puteam o homeschoolizam imediat! Multumesc! 

O zi minunata. 34.

  Fuse si se duse ziua mea. O zi frumoasa de 13 septembrie asa cum au fost toate pana acum. Mama mea m-a invatat de mica ca ziua de nastere e o zi speciala orice s-ar intampla. De cand traiam noi trei (eu mama si bunica) in doua camere la un total de vreo trei cutii de chibrituri. Si cand ea imi facea ziua de nastere asa de frumos si "fastuos" pentru vremurile alea de lipsuri incat ziua mea era chiar cea mai importanta din an. Mai importanta decat Craciunul pentru ca de Craciun nu veneau copii in vizita! Si nu erau nici baloane!

  Pe cand mama inghesuia 11 adulti intr-o bucatarie de 2,5 metri patrati. Da, nu glumesc! Acolo stateau adultii. In bucataria aia. Se luau in brate, se inghesuiau si radeau pana lesinau. Iar noi copiii zbieram prin cele doua camere disponibile. Intr-un an, din chiuveta din bucatarie a inceput sa iasa APA NEAGRA. Asteptam musafirii si mama nu terminase tot ce avea de facut. Si chiuveta s-a umplut cu apa de canal. Care a inceput sa curga pe jos. Tin minte cum mama aduna apa si strangea din dinti...atunci am vazut-o prima data furioasa dincolo de limite. Odata apa stransa...musafirii au venit si petrecerea a fost minunata ca de obicei. 

  Asa ca azi cand primul gand mi-a fost ca nu e Marius pe aici...mi-am adus aminte de chiuveta din care iesea apa neagra. Si mi-am dat seama ca de fapt sunt fericita. Ne-am dus la magazin, am cumparat multe chestii  de imbracat rosii pentru Mara...ne-am intors si am inceput sa facem de mancare. Maine avem musafiri. Pe seara a venit prima dintre prietene...si ne-am tot ras pana cand era sa lesinam. De 34 de ani eu rad.

  Rad si cand imi vine sa plang. Azi mi-a venit sa plang cand un prieten de-al nostru...nici nu stiu cum sa ii zic ochelaristului, ca e un om mai vechi in viata lui Marius dar mai nou in viata mea...mna, ca un fel de om cum ar veni el...care m-a sunat sa imi zica la multi ani si sa ma intrebe asa intr-o doara cam pe unde locuim noi, apoi,  10 minute mai tarziu a aparut la usa cu un buchet mare de flori. Un om pe care l-am vazut de cateva ori in viata mea. Ma uitam dupa "camera ascunsa", pe bune...dupa ce a plecat am lacrimat ca proasta. Un gest de milioane. Probabil cea mai tare surpriza pe care mi-a facut-o vreun om viu pana acum. 

  Si maine, adica azi, ca a trecut de 12, o sa mai vina niste oameni misto rau, o sa mancam si o sa fie frumos. Cel mai mare dar pe anul asta imi e viata care incepe sa fie normala. Si copilul care luni merge la scoala. Si prietenii foarte buni pe care ii iubesc si carora le multumesc din suflet pentru tot ce au facut intotdeauna pentru mine. Deosebit ii multumesc Ioanei, care acum doi ani cand eu eram in negrul cel mai negru si cand nimeni nu intelegea nimic, in toamna cea mai groaznica a vietii mele...mi-a fost acolo. In greul cel mai greu. In apa mea neagra din canal. Ea, care anul trecut si-a luat bebelusul si a venit la 2 Mai ca sa fie langa mine de ziua mea.  Si ii multumesc lu' Mo ca ma iubeste si ca ma lasa sa o iubesc inapoi. Si ii multumesc Gabrielei ca maine vine incoace tocmai pentru mine, si tocmai pentru ca stie ca fetele noastre o sa fie asa de fericite impreuna...Ah, ce oameni am langa mine!

  Si voua, cei ce intrati pe aici, ma cititi si va bucurati de mine asta care sunt eu, va multumesc mult, va astept sa ne cunoastem si pe viu, ca prin scris nu e niciodata suficient. Am intrat in al 35-lea an din viata. Sunt inteleapta! Not!

  

AMR 2 zile

  Pentru ca peste doua zile e ziua mea si pentru ca acum ceva vreme telefonul pe care il am de 5 ani a inceput sa isi cam dea obstescul sfarsit...am zis ca merit si eu un cadou. :) Yey! Nu-s o persoana gagetistica. Chiar deloc. 

  Pentru mine obiectul asta numit telefon exact aia trebuie sa faca. Sa sune, sa raspund si sa vorbesc cu lumea. Deja la asta de il am mi s-a lungit o ureche de cat am ciulit-o sa aud ce zice omu' cand ma suna. Pentru ca nu se mai aude in nenorocitul ala de difuzor. L-a curatat Marius ca a zis ca din cauza ca e murdar. Adica vezi doamne mi-a sarit mie ceara din urechi si a astupat difuzorul. Dupa ce in prima faza am crezut ca paaaarca se aude mai bine...acu' iar ciulesc mai ceva ca dobermanu' in cautare de iepuri pe camp...

  Ca nu mai vede cardul de poze n-ar fi nimic, am salvat pozele. Da' ca i s-a umflat bateria in el mai ceva ca burta lu' prietenu' Georgel (hai bah nu te mai da mare ca ai si tu mai multe kile decat clase!)...si ca nu se mai inchide in spate trapa care sa tina burta, pardon, bateria inauntrul matzelor sale...mna....mai are oleaca si plezneste. As fi luat alta baterie da' cand am inceput sa caut mai avea putin Goagalu' si imi zicea "baterii de dinozauri n-avem"...asa ca am zis hai sa imi caut si eu un telefon nou. 

  Zis si facut. Nokia. Nu acccept altceva, daca dispare Nokia de pe planeta ma intorc la telefonul fix, asta mi-e clar. Am luat la un moment dat un Samsung, o varza atat de cretina de n-am stiut cum sa scap de el mai repede. Deci nu. Deci Nokia. Dupa care a urmat procesul gandirii....

 -  Sa fie scump? (ha! eu n-as lua nici masina noua pentru ca e un boism si ii scade valoarea in secunda cand pleaca pe usa fabricii si nici bani-gramada pe o porcarie de telefon n-as da!) 

 - Sa fie "smart"? (sunt io destul :D si nu simt nevoia sa fie ala asa de dashtept incat sa nu nimeresc sa raspund dracului la telefon cand suna!) 

 - Sa fie cu "touch screen"? (nu, mersi, zoaie de seu de degete pe un ecran nu ma intereseaza) 

 - Sa fie cu internet? (ca poate nu stau suficiente ore pe net intr-o zi...wtf?!). 

  Dupa ce am raspuns dintr-o suflare nu la toate cele de mai sus...da-i si cauta. De cand n-am mai cautat eu telefoane pe net....telefoanele arata dubios. Ca nisteee...caramizi. Oleaca mai mari. 

  Caut eu unul slide cum am avut pana acum...zice Marse ca n-are net. Ii zic ca n-am nevoie de net, ca o sa ajungem sa mergem la carciuma si sa ne uitam fiecare in telefon si sa discutam prin messu' de la Feisbuci....ca acasa oricum discutam prin messu de la Yahuu si cand suntem in aceeasi camera....pana mea...Omu' zice e pai cum vrei tu....daaaaa' pe mine ma manca...ca ma criticase...ia sa caut io altu'! Mai caut ce mai caut si ma opresc fix la ceva gen caramida-televizor de cred ca nu o sa imi ajunga o mana sa il iau in brate....siiiii ALBASTRU nene....ca mai aveau galben si unu' negru care era cu 20 de lei mai scump deci nu din principiu. Ai dracu'... acelasi model imi iei banii doar pentru ca arata a telefon nu a inghetata? E pai atunci imi iau...inghetata albastra! Cam asa:

  Asa ca acum astept sa vina micutzul albastru. De la resigilate, ca era cu 30 de lei mai ieftin si asa ma simt eu chitroasa mai ales ca e cado' jumate de la Marse jumate de la Mo...ete ca facui si o poiezie (multumesc, iubitii mei!)...Bai, vine ziua meaaaaa si vine lume in vizita, si am meniu pregatit si o sa fac chestii bune si o sa ne vedem si o sa radem si o sa mancam si o sa bem. Iar copiii o sa alerge prin casa si o sa se joace. Sunt fericita! 

Amestecate

  Intoarse acasa dupa o vara plina. Televizorul ma amuza, e bine cand ai cateva luni in care nu-l vezi deloc, la intoarcere te amuza mai tare. Nu cred ca proiectul Rosia Montana se va opri asa cum nu cred ca cineva maine va aduna cainii de pe strazi. Sau ca va implementa o lege care sa ii pedepseasca pe cei care arunca primavara puii pe strazi. Si la sate si la orase. Prin implementa inteleg aplica. Degeaba avem legi, le votam acu' repejor si le dam cu praf in ochi la fraierii care se freaca incantat pe cusma ancestrala si au impresia ca in tara asta iesitul in strada sau semnarea de petitii online ajuta la ceva. 

  As vrea sa stiu si eu o singura petitie d-asta cand a dus la impiedicarea conducatorilor sa nu mai faca ei lucruri. Ca eu am tot semnat la panarame d-astea online de m-am plictisit. Am semnat si pentru eutanasiere ba chiar de mai multe ori...nu s-a eutanasiat nimic. Poate doar rabdarea mea. Nu cred ca e o crima sa omori caini cum nu cred ca e o crima sa omori vaci. La copilul meu au sarit caini. Eu stiu cum e aia sa iti stea inima cand esti la 10 de metri de copil si vezi un caine cum sare aratandu-si coltii, latrand cu spume la gura....Stiu cum e aia sa tremuri sase ore dupa aia si sa nu mai poti sa dormi o saptamana gandindu-te ce s-ar fi putut intampla si retraind imaginilea alea. 

  In primavara asta am mers intr-o zi trei strazi cu o haita de caini care imi ajungeau mie pana spre brau....latrandu-ne...pana la gradinita. Eu intai cu copilul in brate, apoi cand am realizat ca picioarele ii atarna prea jos, cu ea in carca. Am 1,64. Carca mea e prea jos! Eu stiu cum e sa mergi 15 minute asa si sa te gandesti ca daca ala sare acum te va da jos probabil. Si mai stiu cum e sa iti faci planul sa DAI. Sa il calci pe beregata. Sa te gandesti daca ai putea oare sa apuci sa il sugrumi inainte sa ajuga la copilul pe care il porti in carca. Cine zice "sa nu omoram cainii" si are copil, in mod sigur NU a trecut prin nici un incident cu caini+copil personal pe strada. Pe mine m-a muscat o haita de caini in Bucuresti cand eram tanara. Ideea ca m-ar musca pe mine imi este la ora asta la fel de hilara ca ideea ca as putea raci. Ideea ca nu as putea sa imi apar copilul suficient de repede si de bine si ca trebuie sa merg mereu cu ochii in patrujdoi pe strazi...not so funny. 

  Nu e amuzant nici un lac cu cianura intr-un loc in care ar trebui sa fie plin de pensiuni turistice, turisti straini cu bani, mancare buna si oameni fericiti. Cu toate astea stiu ca asta e un proiect inceput acu' aproape douaj' de ani care nu se va opri. Si mai stiu cate paduri s-au dat jos in tara asta. Si cate alte multe chestii anti-natura s-au intamplat. Cine stie, poate peste alti 20 de ani o sa ne aducem aminte si de alea. E bine ca a iesit lumea in strada, dar nu se va schimba nimic. De ce? Pai pentru ca uite, acum scriu textul asta si peste cinci minute vor intra aici, habar nu am de unde, circa 20 de oameni care imi vor spune ca sunt o nenorocita si ca ei, in nesfarsita lor dragoste de viata, imi doresc sa mor asa cum mor cainii aia eutanasiati. De aia. 

  Dar niciunul din ei nu vor da bani sa construiasca acele adaposturi in care sa locuiasca acesti caini pe care ei ii "iubesc". Nici macar un adapost n-am vazut construit de "iubitori". N-as avea nimic impotriva, sa cumpere pamant, sa faca adaposturi sa duca acolo animalele. Dar sa imi spuna mie ca "nu e cainele de vina" si ca"de vina e copilul" daca sare un caine la el...sau si mai misto "parintele a fost de vina"...Ma apuca rasul pentru ca eu am fost acolo cand a sarit cainele ala la Mara....dar puteam fi intr-un parc mai mare, putea sa nu fie in raza ochilor mei, ea acum era mica, ce faci cu unul de 10 ani intr-un parc mai mare? Dar in drum spre scoala? A, pardon, am uitat, copiii din ziua de azi nu mai pot merge singuri la scoala cum mergeam noi. Pai ce, eu as lasa-o singura astea 3 minute cat dureaza acum drumul pana la scoala ei? Pai ce-s tampita? Mi-o mananca haita de langa bloc! Si daca n-o prind astia, aia de vizavi sigur o rezolva. Da, parintii si bunicii si bonele trebuie sa fie cu ochii pe copii permanent. Dar ce te faci cand esti cu ochii si vezi cum sare un d-asta la copil? 

  Ce faceam daca o inhata ala din parc? Va spun sigur: il omoram! Nu stiu daca chiar reuseam dar as fi incercat. Si nu, n-am discriminari...si daca ar ataca-o un om as avea aceeasi reactie.  

O zi la Mangalia

  Mai precis o jumatate de zi. Ne-am trezit cam de dimineata si am constatat ca e cam vant pentru o zi de plaja. Si cum niste prieteni se duceau spre Mangalia m-am trezit si io sa propun copilului sa mergem si noi, sa mai vedem si noi, adica io...cum mai arata Mangalia. 

  Ca de obicei Mara a zis intai NU. Evident. Cam orice i-as zice ea zice initial NU. Daca ar fi sa fiu din curentul ala misto si nou de parinti care fac doar ce le spun copiii, copilul meu n-ar fi facut cam nimic in ultimii 6 ani si 5 luni. Gen nimic. Zero. Zilch. Nada. Niente. Noroc ca io m-am nascut in alte vremuri, unele in care am fost invatata ca parintele isi duce copilul si nu invers. Asa ca i-am zis "mamica, io am treaba la Mangalia, vii sau faci pe imbufnata?"

  "Culmea" dar raspunsul a fost ca vine. Si ziua a fost....ca as pune-o intr-un borcanel mic-mic cu capac...sa o mai miros circa 50 de ani de acu' inainte, nu de alta da' nu mi-am propus sa traiesc dincolo de 84. Iar ea...eaaaaaaaa....ea are la ora la care scriu niste dureri de picioare. Si niste replici care suna cam asa: "mami asa o zi de frumoasa eu n-am POMENIT"...."mami, am fost asa fericitaaaaa aaaazi"...etc.

  Asadar, ne-am pornit cu microbuzul 2 Mai-Mangalia. Un puhoi de bani, jnapanii planetei. Ne-am dat jos la Posta. Nu mai e Posta acolo, cum nu mai e nici in 2 Mai si noi zicem ca "iau paine de la Posta" pentru ca unde era Posta e magazin de paine si chilotzi. Iar o iau pe mirisiti. Ne-am dat jos in centrul Mangaliei si am constatat ca vantul bate. Cum era in cartea lui Jerome K. Jerome cand le-a zis capitanul de ce nu pleaca ei de la mal "vantu' o sufla viu da' noi n-o sa mai suflam morti"...deci cam asa sufla azi. Si noi plecasem ca niste floricele. Una in rochie alta in pantaloni scurti si tricou. Moama, un frigulete de erau mangaliotii cu geci pe ei. In prima instanta am cautat un magazin de toale, am fost si in bazar, zic sa iau o bluza copilului. Cand am aflat ca era juma' din salariu mediu pe economie m-am relaxat....

  Zic maica, ia-te in brate singura, ca Nurofenu' il dau io daca oi raci. De banii aia luam circa 5 sticle! Mnu, nu incurajez jnapanii oricati bani as avea, mai bine facem frigul! Nu e vorba ca dupa una bucata tur de Mangalia cap coada ne incalzisem. Apoi ne-am dus in port. Nene, Mangalia are port!

  Mangalia de azi are strazi frumoase, spatii verzi, locuri de joaca, port turistic, restaurante, hoteluri, si o plaja care acum in aceasta zi de septembrie m-a dat pe spate. Pentru ca era goala si frumoasa. Nu stiu ce haos o fi in sezon si nu prea ma preocupa ideea asta, eu daca as fi turist as veni la mare numai in luna septembrie sau in iunie. Si cam atat. Azi plaja Mangaliei, multa ea, pana in Saturn...era asa ceva de vis. Am mers pe faleza aia renovata, frumoasa si curata...si imi doream sa nu se mai termine. Eu am fost acolo si in copilarie...nu arata asa...

  Ne-am oprit, am mancat, am mers mai departe...Ne-am intors prin oras, pe Rozelor, pana la Sens de unde am luat microbuzul de 2 Mai. Rupte. Dar mai fericite decat se poate descrie in cuvinte. Minunea a fost ca Mara a dormit o ora dupa ce am ajuns acasa, atat de rupta a fost dupa circa 4 ore de mers pe jos in continuu. Daaar, seara a vrut in sat "la plimbare" asa ca nu stiu cum mi-a venit si am gasit restaurantul La Babusca, unde mai fusesem cu niste ani in urma...Pentru cei care vor in 2 Mai: mancare buna, preturi bune, acum au si terasa-curte-interioara cu muzica foarte, foarte buna. Am dansat. Da, noi doua, nu prea mai era lume acolo...am dansat pe Beatles, Elvis si multe alte muzici bune. 

  Deci azi am mai tricotat ceva...a mai fost o zi absolut  memorabila, in vant si soare de toamna, ne-am copt amandoua in obraji...Fericire pura. Mangalia e un oras frumos. Frumos tare. Din Mangalia este prietena mea Mara Cealalta (ca asa ii zicem intru diferentiere), femeia dupa care eu mi-am numit copilul. Un om bland si intelept, nascuta in aceeasi saptamana din aceeasi luna a anului...Ea si fra-su, pe care l-am iubit eu ghebos (iubirea, nu fra-su!) mi-au aratat mie Mangalia acum multi ani, cand aveam eu vreo 16...Azi pe strada Rozelor mi-am adus aminte de ei si de noi in vara lui 1996...si de mana cu Mara mea am zambit nostalgic in soarele si vantul de toamna...Amintiri de o viata si pentru o viata...si pentru mine si pentru fetita mea....

Acum 9 ani

  Pe la ora 11 aveam programare la Casa Casatoriilor. Ne-am dus frumos de manutza, cu o sticla de sampanie in brate. Toate neamurile au decis ca e o zi numa' buna de intarziat. Pe la 11 fara cinci eram singuri amandoi, in cur pe treptele stabilimentului. Radeam ca de obicei. 

  A iesit o tanti mai in varsta asa, cu o moaca de profesoara d-aia posesoare de nuia...pe noi ne-a busit rasul si mai tare pentru ca am realizat ca astia chiar nu venisera si tipa iesise sa ne cheme la casatoreala. S-a uitat in stanga, s-a uitat in dreapta, s-a uitat la noi si apoi a intrebat peste ochelari: "ce-i cu voi, ati fugit de acasa de sunteti singuri?". Am mai ras vreo doua minute, au venit neamurile si am intrat.

  Am fost numiti cetateni, am fost intrebati daca vrem, am zis ca vrem, am semnat ca dorim si gata. Am uitat sa ne pupam la locul faptei, ne-am pupat oleaca mai incolo. Ne-au pupat toate neamurile mai mult decat ne-am pupat noi intre noi, deh, asa e traditia....Am consumat o sampanie si ne-am dus acasa. Unde ne-am certat nu mai stiu de ce...

  Doua zile mai tarziu am repetat manevra doar ca pe aia cu biserici, rochie, restaurant si balamuc. Mi-a displacut profund a doua parte, n-a fost despre noi si ce ne place noua, sau ce am fi vrut noi. A fost despre altii. Deh, asa e traditia...Daca ar fi sa repet n-as mai face asa ceva ever. Am facut-o pentru altii care culmea nici n-au apreciat cam deloc si au tinut sa comenteze si sa critice ceva ce noi oricum nu ne doream sa facem. Deci culmea stupizeniei. Am zis ca la anul, cand o sa fie 10 ani de cand ne-am casatorit o sa facem o varianta potrivita noua. Cu prieteni apropiati, relaxare si rasete multe. 

  Nu stiu cand au trecut 9 ani, pare ca a trecut o viata. Nu stiu cand au trecut nici cei 16 ani de cand ne cunoastem. Stiu ca ne e bine impreuna, ca ne iubim parca din ce in ce mai mult si mai profund...ca de 6 ani jumate in 3 viata e si mai frumoasa. Si ca am facut o treaba buna. Ne-am gasit unul pe altul si ne-am si pastrat unul pe altul. Uneori nu gasitul e problema...ci ce vine dupa. La multi ani, iubitule!