Din nou prima saptamana. Teroarea.

  M-am grabit sa o laud pe doamna cea noua. Am cazut in capcana omului care-si doreste mult ceva. Si cum doamna de anul trecut mi-a aratat ca se poate sa lucrezi cu 35 de copii mici si sa nu-i terorizezi... am crezut ca se poate. Si cum doamna asta era doar lapte si miere cu noi adultii... am crezut-o! Big mistake!

  Marti cand am luat-o pe Mara de la scoala am intrebat-o asa in treacat cum a fost. Nu o intreb de obicei "ce-ai facut la scoala" pentru ca intrebarea e tampita in sinea ei. Copilul va raspunde inevitabil "nimic" pentru simplul fapt ca-si aduce aminte doar ultimele cinci minute, haosul si inghesuiala de la iesire, caldura (Marei ii e extrem de cald in scoala) si debandada generala din marea de parinti. O las sa-mi spuna ea singura ce au facut si ea imi spune apoi singura cam tot ce s-a intamplat peste zi pe masura ce isi aduce aminte. 4 ore pentru un copil de 7 ani reprezinta o eternitate, uneori isi aduce aminte de unele chestii de abia seara tarziu. 

  Primul lucru pe care l-a zis "mami, doamna tzipa la copii". Chestia asta o auzisem si eu chiar atunci cand asteptam sa iasa. M-am dus la geamul clasei sa trag cu urechea si sa aud ce le zice. Urla. Zbiera ca o descreierata. Nu, nu era o chestie de "ridic tonul ca sa ii acopar", sa ne intelegem. Urla-certat. "Lasa scaunul ala copile!, stai frumos!". Asta in situatia in care toti erau in picioare si asteptau cu ghiozdanele enorme in spate sa li se dea drumul din clasa. Ceea ce iar nu pricep de ce... adica de ce i-ai pune sa astepte daca toti sunt gata? Intr-adevar nu se sunase dar atunci lasa-i sa iasa cand se suna... Sa ii pui sa astepte in picioare cu niste ghiozdane de doua ori cat ei si ei sa stea calmi si linistiti mi se pare o naivitate, sincer. Asadar...doamna urla. Si avea acelasi ton ca invatatoarea mea de acu' 30 de ani... Am vazut negru in fata ochilor. 

  Stiu, sunt o ipocrita. Eu ridic tonul la copilul meu. Tip la ea, uneori cu tot glasul de care dispun. La fel si ea la mine, am inceput sa mergem cu pasi repezi spre pre-adolescenta. Stiu ca nu-i frumos, da' na... se mai intampla. Si ne cerem scuze dupa. Eu nu o jignesc. Se pare ca doamna asta considera ca "nesimtitule" e un cuvant acceptabil, dar sa ajungem acolo cu povestea. Mara mi-a zis ca doamna a tipat la copiii care nu erau cuminti si a avut grija sa-mi zica ca "sa stii mami, ca la mine nu a tipat, mi-a spus ca e uimita de cat de cuminte sunt". M-am bucurat dar cu amar. E amar. Eu stiu ca Mara e extrem de cuminte si de constiincioasa si de indragostita de scoala. Am lucrat mult in cei sapte ani de-acasa. Iar doamna de anul trecut i-a insuflat dragoste de scoala. La fel si noi  in familie. Tot ce am dorit a fost ca ea sa se duca cu drag la scoala, sa nu fie o corvoada ci o placere, macar acum la inceput. 

  Si imi zice ca au tema pentru acasa de invatat o poezie. Ea asteapta de anul trecut "teme pentru acasa" si era foarte ofensata ca anul trecut n-au avut asa ceva. Ea de abia astepta. Insa acum era cu glasul frant. Mi-a zis ca are de invatat o poezie pana a doua zi. Am asigurat-o ca o sa o invatam. Era cumva indoita, mi-a zis ca nu stie daca o sa poata. Eu, nestiind ce poezie e am asigurat-o ca o sa poata. De unde sa-mi imaginez ca inteligenta le-a dat 4 strofe de poezie plina de cuvinte abstracte si inversiuni? De azi pana maine. Ok, probabil nu ma pricep eu ce e ok pentru un om de clasa 1. Am repetat cu ea toata dupa amiaza poezia. Nu reusea sa o retina cam deloc. Si o apuca plansul si ne intreba ce o sa pateasca daca nu o invata. Nu intelegeam ce a apucat-o, ea e foarte ambitioasa din fire si nu accepta sa nu reuseasca ceva. Pana mi-a zis "dar n-o sa ma certe doamna?"... am asigurat-o ca nu o sa o certe nimeni si ca totul e ok. 

  De unde era sa stiu eu ca doamna le-a zis "daca nu o invatati JAR MANCATI, va fi VAI DE VOI, va pun I in catalog" (adica insuficient). Asta urma sa aflu de abia joi de la niste mamici din fata scolii. Ea a invatat cat a putut si s-a culcat cu spaima ca va pati ceva pentru ca nu stia poezia. A doua zi, miercuri, mi-a zis ca a stiut ceva din ea (pe naiba, o stia bine pentru ca ne-a spus-o noua insa acolo i-a fost frica si a uitat-o!) dar ca doamna a spus ca e bine. Si mi-a zis ca "acum m-am linistit ca am vazut ca nu mi-a facut doamna nimic pentru ca n-am stiut poezia"....In momentul ala mi s-au aprins becurile cum ca ceva e in neregula. Urma sa aflu joi ce le-a zis...

  Joi la iesire am aflat ce li s-a spus iar cand Mara a iesit primul lucru pe care mi l-a spus, la fel ca si marti si miercuri a fost "mami, azi doamna a tipat la copii!". Apoi a facut o pauza si mi-a zis "mami, il mai tii minte pe Mario?". Da, il tin minte, e unul din colegii neastamparati. Apoi mi-a spus ca doamna l-a pus la colt in fata clasei, cu fata la perete. M-am oprit in mijlocul strazii si mi s-a oprit respiratia. Mi-am adus aminte de cate ori am fost trasa de par in fata clasei si pusa cu spatele la clasa in picioare cate o ora pentru ca vorbeam in clasa. Imaginea tablei vazuta de aproape mi-a rasarit in minte. I-am spus repede ca nu e ok ca doamna sa faca asta. Ca nu are voie. Am intrebat-o daca l-a si batut, a zis ca nu. Am intrebat-o daca i-a jignit pe copii, daca a folosit cuvinte urate. A stat un pic si a zis in soapta "cred ca am auzit-o spunand un cuvant de oameni mari despre Mario". Ce cuvant? Nu vroia sa-mi zica, i-am zis ca-i dau voie sa spuna cuvantul ala si mi-a zis ca a auzit-o spunand "nesimtitule". 

  Joi a venit medicul scolii impreuna cu asistenta pentru controlul de inceput de an. Si copiii s-au agitat. Drept pentru care doamna le-a spus dupa plecarea medicului ca daca nu-s cuminti o sa vina cu niste injectii MARI si o sa le faca... Mara care nu are teama de asa ceva mi-a zis ca ei ii e frica. Nu rumegasem bine faza cu coltul si cu nesimtitul si cand mi-a trantit-o pe asta era sa lesin. Si da-i si explica-i copilului ca nu, nu vine nici un medic, ca medicul e acela la care apelam daca suntem grav bolnavi si care ne ajuta. Si ca daca va trebui sa facem vreodata "injectii" va fi pentru ca avem nevoie de ele. Si ca injectiile nu-s nici mari nici mici, sunt medicamente care te pot salva. Si ca doamna greseste cand ii ameninta in felul asta. Si ca-s minciuni. 

  Chiar joi era sedinta. Ajunsa acasa am cautat fragmentul din lege care spune cum ca nu e voie ca personalul didactic sa faca asemenea chestii, l-am copiat pe o hartie si am asteptat sa vina ora. Mara era uimita. Mi-a spus ca "mami esti o mama foarte tare, si desteapta" atunci cand i-am citit si ei articolul din lege. I l-am citit si i l-am explicat si am asigurat-o ca nimeni, absolut nimeni nu are voie sa se atinga de ea nici cu mana nici cu vreo injectie daca eu nu-s de fata. Si ca nimeni nu are voie sa le vorbeasca urat si pana la urma nici sa tipe la ei. Si ca mergem la scoala ca sa invatam lucruri noi si asta e tot ce conteaza. 

  Si m-am dus. Ce a urmat a fost demn de filmele cu Stan si Bran. Decizia mea a fost sa musc eu prima ca sa nu mai muste ea din copii. Sa astept sa vad cat mai urla si ce le mai zice nu e o optiune pentru mine. Mi-am vazut copilul stresat saptamana asta si nu mi se pare normal sa fie asa. Drept pentru care cum a inceput sa vorbeasca si sa ne zica ca nu-s cuminti... exact ca acu' 30 de ani ne-a chemat acolo ca sa-i critice in masa... io am ridicat doua degete regulamentar si zambind i-am zis...I-am zis ca i-a amenintat cu doctorul. La care raspunsul a fost "cineeee eeeeeeeeeeeeeeeeeuuuuuuuuuu???". Deci minteam. I-am zis ca i-a amenintat cu note proaste si jar mancat. "eeeeeeeeuuuuuuuuu? vai, doamna cum, nu e adevarat!"...I-am zis ca l-a pus pe Mario la colt. 

  La care prima care a sarit in apararea doamnei a fost mama lu' Mario. Atunci mi s-au explicat multe despre bietul Mario, da' nah...In principiu in afara de vreo 2-3 care ma aprobau doar din ochi restul au sarit sa-mi zica ca ce, pe noi nu ne batea? Pai ce, nu asa se "face educatie"? Pai ce, cum sa NU TIPE la ei? Ca ei nu stau potoliti. Normal, parintii au creat sistemul asta, ei vor asta. Le-am spus ca-s liberi sa isi educe ei copiii acasa nu sa-i lase terorizati de un strain. Dar ei nu-s capabili si de aici dilema. Le-am aratat citatul din lege si zambind i-am tot raspuns doamnei obsesiv "nu e ok sa faceti asta si nu aveti VOIE sa faceti asta". Dar ce sa fac cand ei toti vorbesc, cum sa nu tip? I-am raspuns scurt "SA TACETI!". Sa faceti intai dumneavoastra liniste ca sa faca si ei. In secunda aia am crezut ca o sa ii explodeze capul ca in filme!!! A ramas muta o secunda si apoi a zis ca ea asa ceva n-a "patit" in 38 de ani... Am asigurat-o ca acum nu a patit nimic pentru ca eu am fost binevoitoare si nu am trimis pe sotul meu la aceasta sedinta :)))))) Apoi i-am spus "am incredere mare in dumneavoastra ca va veti revizui atitudinea! asa sunt eu un om extrem de optimist!". 

  Cum toate subiectele sedintei se terminau am ridicat iar mana. S-a ingalbenit si mi-a dat cuvantul. Nu va suparati, ati pus religia la a doua ora, copiii care nu participa ce fac? Pai cum sa nu participe, ca e OBLIGATORIU. Si da-i si contrazi-te cu vita cum ca legea nu ma obliga la catehism ortodox. Nu si nu ca ea stie ca nu i se incheie media copilului. I-am zis sa caute legea, sa vorbeasca cu directiunea si sa ma anunte cand schimba orarul sau ce va face cu Mara in ora aia. Mi-a zis ca ce are, sa stea in clasa, ca i se "da voie" sa nu isi faca cruce. Am inceput sa rad. Tocmai ce completasem acolo pe un tabel cetatenie si religie. La religie am pus budist. Incerca sa-mi zica ca tre' sa ii aduc o adeverinta si am intrebat-o la ce templu budist ma indruma... Parea sa nu observe ca fac misto de ea, semn de mare lipsa de inteligenta daca ma intrebati pe mine. Deci femeia clar habar nu avea ce prevede legea in legatura cu religia. Dar a zis ca si ea e deacord ca nu are ce cauta in scoala. Ei taci...hai ca incepi sa te repari....

  Vineri am avut emotii de teama vreunei razbunari. N-a fost cazul. Primul lucru pe care mi l-a spus Mara? "Mami, sa stii ca azi doamna nu a mai tipat decat o data. Stii ce a facut, mamiiiii? Cand Mario n-a fost cuminte l-a luat in fata clasei si l-a tinut in brate langa ea acolo si mami... eu cred ca pentru ca i-ai zis tu!". Acum sa vedem cat o sa o tina. Daca am speriat-o suficient sau nu. Daca nu o sa insist. Pentru ca nu, in anul 2014 copilul meu nu va merge la scoala cu teama de teroare. Refuz! Am dreptul sa refuz. Ea e angajata mea si legea e clara! Cand ma duceam spre sedinta mi-am dat seama ca mi-e frica de doamna. Am 35 de ani si mi-e frica de cadrele didactice ale unei tari care nu mai are invatamant. 

  Mi-e frica de cei care m-au terorizat in copilarie. Mi-am dat seama de asta, mi-am adus aminte ca am 35 de ani si ca acum pot sa ii fac eu sa le fie frica. Si ca exact ca acum 30 de ani dreptatea e de partea mea. Si ca acum am mijloacele sa o pun in aplicare. Si brusc nu mi-a mai fost frica. Cand trebuie sa-ti aperi copilul uiti de frica. Da, doamna a zis ca ce, ca ea nu mi-a certat MIE copilul. Da, dar copilul meu a zis "mami, mi-a fost o mila de Mario de mi-a venit sa plang!". Teroarea nu e doar bataia mea sau tipatul la mine. Teroarea e si teroarea celui de langa mine. Si umilinta lui. Teroarea aplicata de un strain care trebuie sa iti fie prieten, care ar trebui sa te castige de partea lui pentru a te invata carte. N-ai metoda? Nu stii cum sa faci sa tii in frau 35 de copii? Mergi acasa! Nu te-am pus eu sa fii invatator...Da, viata e grea, salariul mic, copiii multi. Esti liber sa mergi acasa daca nu poti.