Suedia. Aterizarea.

  Drumul Bucuresti-Malmo nu e lung. 2 ore si jumatate. Pare un pic mai lung cand ai rau de altitudine cum am eu. Diferenta de presiune imi provoaca niste stari vecine cu lesinul de cate ori zbor. Dar cum acum stiu ce e si cum sa ma descurc cu asta... aia e. 

  Am aterizat aseara la ora 20 ora locala, ora 21 ora Romaniei deci cam tarzior. Copilul a fost mega incantat de zborul cu avionul, nu mai tinea minte de cand era mica si a mai zburat... a fost incantata teribil de tot ce inseamna avion. Mai putin la aterizare cand au durut-o rau urechile pentru ca nu i-am mai dat guma de mestecat. Azi noapte la 3 s-a trezit cu o ureche dureroasa asa ca ne-a speriat destul de tare. I-a trecut cu Nurofen. A avut in vara otita si din cauza asta acum a avut probleme. 

  Zborul cu Wizz a fost la fel de inghesuit cum il stiam. Singura diferenta a fost ca m-au bagat in toate panicile planetei cu site-ul modificat in mod prost. Nu am reusit sa facem check-in online pentru zborul de intoarcere decat cand am instalat pe telefon aplicatia lor. Daca nu-l faceam ne costa rau. Asa ca am stat cu inima in gat pana ieri cand a reusit Marius sa rezolve. La fel la aeroport unde nu poti sti daca bagajele de mana sunt ok sau te pomenesti cu taxa de 65 sau 40 de euro. 

  Spre Malmo zburau cam 5 turisti, cativa oameni care era clar ca fac o naveta la joburi diverse, cateva doamne cu copii mici-mici probabil maritate pe aici. In rest cetateni de culoare. Nu, nu africani. Tot felul de dubiosi de-ti venea chiar sa-ti fie rusine cam rau. Din aia cu papornitze de rafie mari si multe pe care incercau sa le dea drept "bagaj mic de mana" si sa le urce la bordul aeronavei. Probabil pana atunci nu mai mersesera la Malmo decat cu carutza. 

  La aterizare am mers direct la biroul de unde trebuia sa preluam masina rezervata si platita anterior online. Totul in regula. Doar ca in loc de una mica-mica ne-au dat una mai mare, mai frumoasa si mai devreme acasa. Nou-nouta. Cu care am plecat de la aeroport pe niste strazi care pareau nou-noute. Unele chiar erau pentru ca la ora aia, pe o ploaie rapaita, baietii suedezi puneau asfalt de zor. Fara sa incurce in vreun fel traficul. Am avut de mers 40 de kilometri pana la cazare. In mod absolut dubios tot drumul era cu asfalt nou. Mai mult, era plin de indicatoare care iti spuneau si cu ce viteza trebuie sa mergi si in ce localitate ai putea ajunge! Fabulos! In bezna am deslusit multa padure si la un moment dat un soi de castel. 

  Am ajuns la ferma. Ferma de flori. Si de mobila de rachita. Sau ceva. Proprietarul a iesit imediat sa ne intampine si ne-a dus in "camera". Camera e o casuta separata cu bucatarioara si baie. Micul dejun l-au adus ei de dimineata si l-au pus in frigider. Ne-au dat mancare multa si buna, cafea idem. Casuta e restaurata, grinzile vechi de lemn sunt lasate la vedere iar mobila lu' tata mare de la 1600 e pusa langa Ikea. Si cumva totul e frumos si se potriveste. Revin cu poze. Acum plecam spre Copenhaga. Acvariu si Zoo azi.