Cotidiene

  De undeva din zare se aude The Doors "Riders on the storm". Probabil e vecinul de alaturi, a mai dat el intr-o zi muzica la maxim si era tot muzica buna. Am dansat cu Mara prin casa.

  N-am auzit muzica proasta la radio pana acum. Chiar si cea contemporana e buna. In Romania eu nu ascultam radio niciodata. Pentru ca inevitabil existau melodii gen manea. Sau "Eu vara nu dorm", chestie care pe Mara o enerveaza crunt. Pentru ca n-a lasat-o sa doarma la 2 Mai o vara intreaga. Uraste melodia aia. 

  Acum a auzit Doors si a inceput sa chiuie "maaaaami, auzi dooorz? maaaaaami, e melodia aia care-mi place mieeee!" :)))) Si eu care ma gandeam ca am lasat la Ploiesti cd-urile si casetofonul. Dar nu e nevoie. Daca dai drumul la radio BBC2 e toata muzica buna. Nu, n-am auzit stiri romanesti de 10 zile si ma simt bine asa. Ascult stirile de aici ca sa pot sa incep sa inteleg locul asta si realitatile vietii de aici. In curand o sa avem si televizor si abia astept sa vad cum se vede atunci viata prin ochii stirilor locale. 

  Azi Mara a zis ca vrea mamaliga. Iar eu ca o mama denaturata ce sunt am uitat sa cumpar malai si sa-l aduc cu mine din Romania :))))) M-am straduit sa-mi aduc aminte, jur, dar cumva creierul meu a refuzat ideea si am uitat total de malai. Nu-i problema, i-am oferit in schimb cartofi copti cu smantana si usturoi si a zis ca sa las scrisul aici si sa ma duc mai repede sa-i fac :) E bine, stati calmi, nu sariti cu "magazinul romanesc" sau "magazinul polonez" ca nu aia era ideea :))))

  Mancarea aici este foarte buna. Adica ingredientele de baza din care poti face mancare. Am gasit rosii gustoase ca cele din copilaria mea, ouale sunt foarte bune, branza cheddar m-a terminat psihic, o sa pun lacat la frigider ca sa nu mananc un calup pe zi. Carnea este exceptionala si inca nu am luat free range, am luat chestiile simple de la magazin. Pui si vita am testat eu, mi-au placut enorm ambele. Vita este intr-un foarte mare fel. Ce e naspa e laptele care nu numai ca nu are gust da' am impresia ca are gust de plastic. Cica e pe langa "pasteurizat" si "filtrat". Il omoara biaetii temeinic din cauza fricii de bacterii.

  Capsunile, afinele si zmeura sunt atat de parfumate incat se umple casa de miros cand deschizi caserola. Am mancat si mango foarte bun, merele sunt excelente cum e si normal, Anglia are peste 2000 de soiuri de mere pe aici. Salata e foarte buna si ieftina. Cei mai scumpi posibil sunt ardeii, ma gandeam azi ca la cat costa ar trebui sa gasesti un inel de aur in fiecare, maica :) 

  Inca n-am inceput sa explorez bine de tot imprejurimile, de abia acum incep sa disting stanga de dreapta, incep sa imi revin dupa toata aventura cu invatatoarea vietii si drumul incoace. A fost destul de greu. Dar aici am dormit foarte bine, e racoare noaptea si foarte liniste. Patul e foarte confortabil, dormim toti trei ca ursii in fiecare noapte. 

  Lumea zambeste peste tot. Am mai zis asta. O sa o repet spre disperarea unora care au senzatia ca daca ei traiesc aici de niste ani asta inseamna ca eu trebuie sa le adopt nemultumirea fata de locul asta. Ii poftesc la avionul de Bucuresti si le doresc o viata frumoasa in Romania. In Anglia e prea naspa. Si mai si ploua!

aseara i-am luat trotineta, e in al noualea cer

ca un liliac

ce sunt astea?

micuta e foarte fericita!

Portsmouth

  Azi am reusit sa mergem sa vedem si noi orasul un pic. Marius are liber miercurea si joia, asa ca weekendul nostru a fost ieri si azi. Ieri am rupt Ikea in doua si ne-am montat mobile prin casa (adica Marius cu Mara au montat si jur ca Mara a prestat treaba serioasa la faza asta, e neam de mester micutza!) Nici acum nu-mi explic prea clar cum am reusit sa indesam in masina si apoi sa urcam pe scari o tona de mobile. Am o amintire vaga de aseara cu Marius care dadea de-a dura o canapea pe scara si cu mine care ma gandeam ca daca o scapa oleaca o sa vina peste el si o sa il faca ca in desene animate... de forma treptelor. Stiti cum se ridica Tom si Jerry de pe trepte cand ii calca cineva....

  Am invins, avem cea mai draguta sufragerie din lume. Ikea inca nu a adus stinghiile de la patul Marei asa ca tot pe jos doarme. Doarme lemn, aici e liniste, casa asta te trage la somn incredibil. Se pare ca tipii care se ocupa cu stocurile de la Ikea Southampton sunt un pic ocupati cu bautura sau ceva... ca vad ca nu prea le iese faza asta cu "sa avem in magazin ce ne trebuie" :)))) 

  Azi de dimineata am mers la banca si mi-am deschis cont. Am ras pret de douazeci de minute cu domnul Andy Moss, un nene ultra simpatic de la Conturi Personale. Omul era atat de vesel si de deschis ca m-a lasat masca. Ca na, te duci acolo si te gandesti ca aoleu, astia urasc romanii. Si te astepti la oameni acri sau la chestii nasoale. Cand colo... Am plecat de acolo dupa 20 de minute in care s-a rezolvat tot. Internet banking, treburi, socoteli, mama, tata mare. Am mers la patiseria traditionala de vizavi si-am luat placinte cu carne englezesti. Homemade. Extraordinar de bun a fost micul nostru dejun de azi. 

  Apoi am plecat sa vedem orasul si sa stam un pic pe plaja. Orasul este de o frumusete incredibila, casute mici, toate la fel, toate cu bay-window (fereastra pe rotund la sufragerie) toate impecabile, colorate si frumoase. Pomi, parcuri uriase. Si plaja. La Portsmouth pe plaja cu pietris si vant puternic mi-am adus aminte de 2 Mai. De 2 Mai-ul nu cel de acum care nu prea mai miroase a mare. De cel de acum 30 de ani. Nu, nu-mi spuneti ca vad eu totul roz si doar frumos. Marea Neagra s-a desalinizat cu aproape 20 la suta fata de acum 30 de ani (informatie de la geologul de la Slanic) si asta se simte si in calitatea apei si in calitatea aerului. Si e normal.

  Aici miroase a mare. A sare. Apa era chiar calda dar afara foarte vant. As fi facut o baie dar ma gandeam cu groaza la iesirea pe mal. :)))) Am stat cu picioarele in apa aia, am vazut-o cat de curata si frumoasa e, am gustat-o si-am mirosit-o. Am decis ca e perfecta. I-am cules pietrele pe care le-am adus acasa in rucsac. Am stat cu capul in vantul ala de mare si mi s-au limpezit toate colturile sufletului. M-am simtit mai acasa decat oriunde in ultimii multi ani. 

  Am mers prin soarele ala si vantul teribil care facea apa sa clipoceasca si ma gandeam... la nimic. Am reusit sa ma gandesc la nimic. Sa respir.  Si apoi s-a intamplat ceva exceptional: am reusit, pentru prima data in foarte multa vreme, sa ma gandesc la viitor. Dincolo de ziua de maine. Pentru ca am trecut pe langa Universitatea din Portsmouth la intoarcere si m-am gandit ca in 10 ani s-ar putea ca Mara sa fie acolo studenta. Aia mi-a trecut prin cap. Si m-am bucurat. Pentru ca aici exista viitor. Se vede. Nu e doar o luminita inexistenta la capatul unui tunel negru. Aici e o lumina generala pe care o simti palpabil. Chiar si atunci cand e innorat.

Imaginea zilei 

Royal Mail. O vizita la oficiul poștal.

  Eu una mai bine muream decat sa ma trimiti sa fac ceva la Posta Romana. "Ce vrei sa-mi trimiti? Da? Prin curier, da? Nuuuu, eu la Posta nu ma duc nici moarta" era o insiruire de fraze folosita des la viata mea. Adica mai bine imi infigi niste aschii de lemn in ochi in timp ce ma arzi cu bricheta de la masina decat sa ma pui in situatia de a sta doua ore la coada ca sa aflu ca "nu e la noi, au gresit oficiul, n-avem timbre, n-avem plicuri si in general suntem niste dobitoci". Sau cam asa ceva. 

  Ei bine azi am mers la Posta. Sa pun o scrisoare. Toata Anglia nu face nimic decat pe baza de scrisori din hartie si postasi care umbla cu niste cotigi de plastic rosii care au roti silentioase. Cand se intalnesc pe strada cu Doamna X se opresc sa o intebe de sanatate si sa se asigure ca doamna e bine. Si sa se minuneze impreuna de cat de frumoasa e vremea azi. Si apoi pleaca mai departe zambind. Si cand ti-e lumea mai draga si te foiesti prin holul casei tale...zaaaaaaang baga nenea niste lucruri pe taietura din usa special conceputa pentru asta. Clang, trosc fierul din usa, zvarrrrr tone de scrisori peste tine. Dupa ce iti iei conform bancului "pantalonii mei maro" si de dezgalbenesti oleaca la fatza, te apuci si vezi ce scrisori ai primit. Orice institutie, orice furnizor de orice, orice om viu care respira in tara asta iti vorbeste prin "mail". Royal Mail ca e a lu' doamna regina. 

  Ai facut un contract cu unii sa-ti dea ceva? Pai intai te anunta ca-ti dau. Apoi iti mai trimit o scrisoare cum ca "bine ati venit" si eventual inca una de control, sa fie siguri ca te-au nimerit. Fi-mea de cand a ajuns aici verifica posta zilnic, este absolut uluita de chestia asta, i se pare cea mai tare chestie ever. Din lume. Sa primesti scrisori. Si pliante. Si oferte. Si hartiiii, multe hartiiii. Domle, eu nu stiu cum de au astia atata padure. Ca fiecare institutie foloseste minim un hectar de copaci pe luna. Glumesc, tipii stiu sa recicleze in mod real. 

  Booon cum ziceam. Ma dusei la posta. Mai multe ghiseuri, doar la doua din ele erau doamne la galantar... intram noi ca doua oi capii, eu uitandu-ma pe toti peretii pentru ca aici scrie explicit peste tot ce tre' sa faci ca sa faci ceva. Cum ma holbam eu acolo pe toate aparatele si pe toti peretii tinand plicul in mana de parca urma sa mi-l fure careva... Pac imediat vine la mine o doamna postarita care nu stiu de unde a aparut, pentru o secunda am crezut ca s-a materializat ca Duhul Lampii dintr-un aparat din ala, ca a rasarit langa umarul meu de nici n-am zarit-o. 

  Mi-a dat buna-ziua si m-a intrebat daca doresc sa trimit o scrisoare azi. Sigur ca vreau. "Atunci eu pot sa te ajut cu asta" mi-a zis si m-a indrumat catre un aparat. M-a intrebat daca vreau "first mail", nu stiam ce e aia, i-am zis ca vreau sa trimit o scrisoare obisnuita. Da, aia era :))))) Saizecisitrei de pence. Ca sa ii bagam in aparatul ala. I-am dat, i-a bagat, aparatul a scuipat un timbru, l-am pus pe scrisoare si mi-a indicat cutia in care s-o azvarl. Totul a durat circa 1 minut jumate cu tot cu cautatul meu de saisecisi-dracu-sa-ii-ia-ca-eu-inca-nu-stiu-banii. Si pe bani nu e cu numar, e doar cu capul doamnei regine si cu un scris miiiic-mic-mic care-ti indica cu litere denominatia monedei. Si io aveam un pumn de d-aia pe care pana la urma i-am dat cucoanei sa-si ia ea singura ce-i trebuia ca sa nu ma holbez eu la fiecare moneda ca la extraterestrii. 

  Si cam asa. Posta e in capatul stradutei. Mi-a placut. Ma mai duc!

  

Instantanee

  In Anglia toata lumea zambeste. Pe strada, in magazine, in parc, langa parc, pe trotuar, la volanul masinii atunci cand iti fac semn politicos cum ca poti sa traversezi strada. Toti zambesc larg, deschis, inclusiv cu ochii. Zambesc la Mara si zambesc si la mama ei. Cu drag, asa... 

  In Anglia toata lumea ajuta pe toata lumea. Sa orice. Cu toate astea nimeni nu pune mana pe copilul tau ca sa-l "ajute" sa faca chestii. E drept ca in Anglia autobuzul cand se opreste isi desumfla niste roti (glumesc ofcors) si ajunge cu treapta pana la nivelul bordurii. Masurat la milimetru. Dupa ce lumea coboara, se urca inapoi pe rotile lui si pleaca unde are treaba. 

  In Anglia sunt multi, multi copii mici. Sau poate ca or fi toti la noi in cartier cale de trei strazi si-un parc pe care le-am vizitat noi pana acum. Multi copii. Cu toate astea in Anglia nu se urla, nu se vorbeste tare, nu se striga isteric si nu se da nimeni cu fundul de pamant. Pentru ca si aici citez mamele auzite in jur "that's not nice, love". Jucariile din parc sunt intacte si stralucesc de curatenie. Nimeni, absolut nimeni nu se urca pe tobogan invers. 

  In Anglia in parc nu scrie "nu calcati pe iarba" insa la locul de joaca scrie mare ca nu e voie cu caini si ca primesti 500 de lire amenda. 500 de lire e jumatate din salariul minim pe economie. Lumea nu intra cu caini acolo. Lumea strange rahatii de caini, am vazut cu ochii mei azi minunea. Si evident in Anglia toti cainii cu stapan sunt in lesa si mai mult, sunt dresati. Daca omul intra intr-un magazin el lasa cainele la intrare iar cainele nu se misca din locul ala. La intrare unele magazine mici au castroane cu apa in acest scop. Cainele nu fuge dupa copii pe strada "pentru ca se joaca, duamna!", cainele si daca vrea sa se duca spre Mara, stapanul il spanzura instantaneu cu lesa. Un bichon era sa moara cu limba scoasa ieri din acest motiv :)))) Stapanul lui stie ca e inacceptabil ca animalul lui sa se urce pe copilul meu. Iar copilului meu pentru prima data in viata incepe sa nu-i mai sara inima de cate ori vede un caine. 

  In Anglia trotuarul e impecabil. Si strazile la fel. Masinile toate par spalate azi. In casa n-am sters praful de miercuri si nu pentru ca mi-ar fi lene ci pentru ca n-am ce. Desi straduta pe care e casa e populata cu masini, aici miroase a plante. Pentru ca e plin de verdeata, de pomi si de iarba si un pic mai in spate e un deal. Trenurile care-mi trec practic pe sub geam nu se aud. Sunt colorate ca niste bomboane si presupun ca au roti de guma de mestecat pentru ca nu fac zgomot deloc. Singura care se aude e alarma dinainte de lasarea barierei, alarma care suna ca un clopotel vesel dar nu diliu. Nu suna cat sa te deranjeze din casa, ci cat sa nu te arunci in fata trenului cand acesta vine. Crestinii care conduc masinile de pe strada se opresc fara stop sau semafor inainte de ultima intersectie atunci cand vad semnalul luminos al barierei. Pentru ca intersectia nu trebuie blocata. Si ei se opresc cuminti acolo si asteapta pana cand se ridica bariera fara sa se infunde unul in curu' altuia. Uimitor! Si nimeni nu claxoneaza. Ever. 

  In Anglia e soare vara. Atat de mult incat daca te comporti ca mine si anume ca un turist tampit, s-ar putea sa te arzi in timp ce joci fotbal pe pajistea din parc cu copilul. Si s-ar putea sa te doara si capul dupa aia dar nu recunosc nimic! 

  In Anglia mai sunt multe de vazut... si totul e de-o frumusete incredibila. Va urma. 

Lunea e zi de targ in cartier :)

Anglia la aterizare

  Inca nu am cuvinte destule. Nu le am la mine. Se poate sa fie si oboseala, se poate sa fie si fericirea absoluta pe care o simt de mai bine de o zi. Se poate sa fie si amuzamentul ideii ca toate casele pe care le-am ales eu foarte, foarte brusc in viata mea, constransa de imprejurari de fiecare data... au avut multe trepte. Poate mi se trage de la una dintre melodiile vietii mele...Eu sunt un om pe niste scari.

  Mansarda mea din Bucuresti cu cele cinci etaje de scara sadic de mica in spirala. Apartamentul nostru inchiriat in Ploiesti de la ultimul etaj, cu cele 4 etaje fara lift si trepte inalte. Si acum mansarda noastra (observati va rog modelul!) din Portsmouth cu cele 30 de trepte interioare. Mansarda cu etaj avem. Doua etaje de fapt... si inca trei trepte. Le-a numarat Mara azi pe toate de 342 de ori.

  La ora 9 a picat lata. E atat de frumos aici totul incat inca nu pot sa povestesc pentru ca nu-mi gasesc cuvintele.

fereastra catre fericire

straduta de dupa colt

un om pe niste scari :)))) doar acolo s-a jucat azi! 

Final de capitol

  Later edit: dupa munca celor de la Antena 1 au gasit inca o mama care a spus ca mine. Ba chiar a spus mai rau, copiii erau "altoiti" si terorizati. Cineva s-a mai ridicat in picioare alaturi de noi. Bravo!

  Ultimele doua zile sunt incheierea perfecta a acestui capitol din viata mea. Perfecta. Nici un final nu putea fi mai plin de sens si intelesuri cum au fost ultimele doua zile. De cand i-am dat Mariei inregistrarea cu invatatoarea am putut sa urmaresc un spectacol genial. 

  Spectacolul Romaniei. Mentalitatile ei. Mass-media si felul in care pot sau nu sa schimbe lucruri. Oamenii care incearca sa mentina sistemul asa cum e, corupt si murdar. Oamenii care inoata ca somonii contra apei ca sa schimbe ceva. Nu, nu se poate schimba nimic, le-am spus eu zambind tuturor. Mi-au zis ca trebuia sa ii fac eu ceva doamnei. Sau sa o dau in judecata. Bai, ma scuzati, eu am fost un pic ocupata cu mutatul de copil, traitul si alte asemenea chestii minore. Si banii i-am carat pe toti la scoala privata, nu mi-au mai ramas si pentru avocati. Dar e simplu cu "eu as fi..." :)

  Aseara a aparut primul reportaj despre noi. Despre ei de fapt, ca e tara lor. Dimineata cand m-am trezit aveam zeci de apeluri nepreluate. Au urmat alte zeci. Unora le-am raspuns, altora nu. Unora le-am mai dat interviuri pentru ca erau profesionisti. Altora nu. Tot ce stiam despre presa din Romania mi s-a confirmat. Cine e profesionist si cine nu. Ii auzi de la primul "alo". Ii vezi, ii simti. Vezi care fuge dupa o stire doar pentru ca aia trebuie sa faca (si te suna de cinci ori si dupa ce i-ai zis ca nu) si cine e eficient si stie sa faca meseria asta. 

  M-am imprietenit cu Ela, reporterita de la Antena 1 Ploiesti. Femeia a fost spirt, in trei ore totul era gata. La ce ne-a folosit? Pai la mai nimic. I-am simtit durerea in glas, amarul... Eu n-am amar. Nu mai am. Eu mi-am inghitit lingura cu fiere in octombrie. S-a dus cu greu pe gat dar aia e... 

  Azi au vorbit si cu una din mamele din clasa. Cu care vorbisem si eu de zeci de ori cand eram acolo. Evident ca in fata lor a tacut. A zis ca totul e bine. Mi se pare normal, in septembrie fiica ei trebuie sa mearga la scoala aia. Nu-si permite sa mai zica nimic. Oricum a regretat ca a facut petitia aia pentru doua clase vara trecuta. Asa ca acum tace. Si raman eu si inregistrarea mea. De care sunt mandra.

  Mama m-a invatat sa fiu asa. Sa ma revolt cand vad o nedreptate. Si acum si Mara a invatat asta. Si asta e bine. Trebuie sa stii sa te ridici in picioare si sa zici "nu" atunci cand se intampla ceva de genul asta. Poate nu se mai ridica nimeni. Sau poate se mai ridica. Langa mine s-au ridicat cei de la Antena 1, Antena 3, TVR, ProTV. I-am auzit cum mi-au vorbit si ce mi-au spus. S-au ridicat alaturi de mine. Dar e degeaba.

  Acum o jumatate de ora am primit un mail de la Scoala Titulescu. Sunt CONVOCATA la ANCHETA in urma reclamatiei pe care am lasat-o ieri la Inspectorat pe site. Am ras. Am ras tare de tot. Eu acolo le-am dat si inregistrarea, deci ce-ar mai fi de zis? De fapt eu stiu ce. Pentru ca am cunoscut-o pe doamna directoare Pruna. Si pe altii din scoala aia. Si din sistem. Sunt chemata sa fiu trasa de urechi de catre "comisia" nu stiu care. Ca altfel ce le-as mai putea eu zice in afara de acel fisier audio? Ce-ar mai fi de zis? Doamna zice ca nu e ea. Eu zic ca e. Ca vorba aia, nu mi-am dus copilul in alta parte. Se aude ea vorbind. Se aud numele elevilor din clasa... E usor de verificat la o adica. 

  Ei m-au convocat. Da' cu regret nu poci sa ma prezint in data de 30 deoarece m-a convocat sotul maine in Anglia. Sfarsit. 

Înregistrarea cu învățătoarea abuzivă de la Școala Nicolae Titulescu Ploiești

  De abia acum am reusit sa fac editarea si sa urc pe youtube o parte din evolutia duamnei. Pentru cei care n-au citit povestea scrisa in septembrie si octombrie anul trecut, pe scurt, invatatoarea Marei de la scoala de cartier de care apartinem s-a dovedit a fi o persoana care considera ca e o idee buna sa agresezi psihic copiii de clasa intai. Dupa mai putin de o luna de scoala am mutat la alta scoala copilul vizibil traumatizat.

 Povestea incepe aici, se continua aici. Mai e si episodul asta in care doamna invatatoare Angelica Puie si-a demonstrat si inteligenta profunda de care dispune. Le-a spus copiilor ca ariciul e un animal domestic. Pentru ca el "traieste pe langa casa omului". Faptul ca doamna era foarte proasta nu m-ar fi incurcat atat de tare ca faptul ca ea era foarte rea si agresiva cu copiii. Si ca urla. Si ca acest mediu mi-a terorizat copilul pana cand a ajuns sa planga noaptea si sa faca pipi din 5 in 5 minute ziua. De spaima. Aici aveti inregistrarea cu doamna:

https://www.youtube.com/watch?v=cYIILbm3O8s

Mai e o saptamana

   De azi intr-o saptamana o sa fim in Anglia. Si daca Ikea o sa primeasca pe stoc si scandurelele care trebuie sa stea sub salteaua Marei de la patul ei identic cu cel pe care ni l-a dat Ada cand a plecat ea... atunci copilul va dormi in pat. Daca nu, va dormi pe jos. Patul de la Ada ramane aici. Asa cum raman de fapt cam toate lucrurile noastre. Poate de aia sunt asa zen. Casa de aici ramane aici cu toate-n ea cum sunt. Asta iti da cumva o stare diferita de a oamenilor care trebuie sa dea si sa vanda totul atunci cand pleaca.

  Deci de azi intr-o saptamana dormim acasa. Dude, this shit is real! Am inceput sa ma relaxez dupa 3 luni de stres total. Aseara am reusit sa dorm cam jumate din cat ar trebui sa dorm ca sa fiu om. Dar cum in ultima luna n-am dormit cam DELOC, deja sunt bine. 

  Am facut cam tot ce trebuia sa mai fac ba chiar azi am reusit sa ajung si la o tura de analize de sange sa vedem cam cat de repede o sa mor :)))) Am dus copilul iar la dentist, am facut toate cutiile pentru prieteni si am chemat curierul. Care n-a venit. Dar mai astept. Am discutat la telefon cu oameni care trebuie sa vina la 2 Mai, am raspuns la zeci de mailuri care cer cazare la 2 Mai pentru "acest weekend", am mers sa iau actele traduse de la cea mai buna si mai frumoasa femeie din Ploiesti care ne-a ajutat (Monalisa, te iubim!)....Ammm...

  Am mai luat chestii, am mai spalat chestii, am facut ordine in casa. Si m-am mai linistit. Mara e supra-excitata, numara zilele pana cand o sa il vada pe tati. Cand o vad cum isi traieste dorul imi aduc aminte de mine. Sta imbracata in casa de o luna doar in tricoul lui Marius. Unul jerpelit dar nu conteaza. Miroase a tati. Isi infunda nasul in el si rade cu gura pana la urechi. Si da, mi-e clar acum de ce e bine sa ai DOI parinti. 

  Tot dorul meu de mama trait in copilarie la 2 Mai cand eram lasata cu niste rude acolo... pe tot mi l-am retrait aici cu ea in astea aproape 4 luni. Pentru ca acum el n-a mai venit acasa. Dar am vazut ce inseamna sa-ti fie dor de UN parinte insa sa il ai pe AL DOILEA langa tine. E incomparabil! Si asa a fost si cand a fost ea cu Marius la 2 Mai timp de 2 luni si ii era dor de mine. Daca e unul dintre noi cu ea e mult mai usor. Eu nu stiam asta. Pentru ca am avut doar un parinte. Care oricat s-ar fi dat peste cap nu avea cum sa fie doi :) 

  Varianta ideala e cand nu trebuie sa fii departe de copil decat atunci cand vrea el asta. Varianta mai putin ideala e cand faci dari peste cap din astea... Cum facem noi acum. Ne-am dat peste cap. Doi ani a durat sa ajungem unde trebuie. Din pacate Mara a aflat si de ce facem asta, adica a fost supusa la sistemul de invatamant de stat din Romania. Chestie pe care o regret imens. Cred ca nimic nu regret mai mult pe lumea asta. A fost o trauma si un chin pentru ea. 

  Nu stiu cum o sa fie acolo. Habar nu am. Mai am o saptamana si o sa aflu. Oamenii astia din categoria noastra care stau pe acolo (adica cu mai multe clase decat trenul) sunt toti incantati. Oamenii care nu inteleg nimic si nu stiu cum sa afle informatii sau mananca doar bors si leustean, mamaliga si manele si acolo nu le au... ei nu-s la fel de incantati. Chestie de gust, in mod sigur.

   N-am nici o idee cum o sa imi fie mie. Dar daca ei o sa ii fie bine eu zic ca am invins. Pentru ca aici nu i-a fost bine de la gradinita incepand si terminand cu anul la scoala privata. Nu i-a fost bine. Decat la 2 Mai...acolo i-a fost foarte bine intotdeauna :)))

   Azi am gasit si pescaria din Portsmouth, cu pesti si fructe de mare proaspete la preturi mai bune ca aici, am gasit si macelaria aia cu carne d-aia de la vaci crescute cu iarba... Am gasit multe acolo langa casa noastra. Multe care iti fac viata mai frumoasa si mai sanatoasa. Si toate chestiile astea simple si normale si bune pe mine una ma bucura enorm. Cred ca niciodata n-am fost atat de incantata de ceva in viata mea. 

  Mai e o saptamana. Acum trece timpul cel mai greu. 

  

O geanta sa mai indesam si-n Anglia sa ne relocam (2)

  Dupa ce omul meu a plecat cam asa... acum urmam noi. Noi mergem light, adica eu, copil, geanta si rucsaci amandoua. Doar ca mai exista doua genti de umplut pe care prietena Lumi ni le duce pana in Belgia. Asadar 3 genti mari de umplut. De umplut cu 3 camere eventual. 

  Nu, glumesc. Cele trei camere raman aici asa cum le las. Am populat cu obiecte pana acum 3 case incepand de la furculita si terminand cu galeria de la perdele. Acum suntem la a 4a. Viata e o aventura asa ca nu plecam cu prea multe de aici, o sa utilam inca o casa si gata. Eu una m-am invatat. Si evident, Ikea e prietena mea cea mai buna si e la doi pasi de noi si la Portsmouth. Deci totul e bine. 

  Azi am indesat o geanta si-am cumparat medicamentele pentru toate scenariile. Nu vreau sa ma duc acolo si sa rup usa medicului la prima panica. Si cum avem panici cunoscute anterior am zis ca macar pentru alea sa ma asigur asa cam pentru un an. Stiu, sunt nebuna. Insa eu mi-am tratat cu succes familia de ceva vreme de una singura asa ca n-as vrea sa abuzez de sistemul de sanatate din Anglia macar un an. E de bun simt sa nu ceri cand inca n-ai cotizat suficient. Noi o sa cotizam pentru ca avem acolo firma si vom fi cotizanti seriosi. Si nu as vrea sa cer nimic de la sistem macar o perioada.

  Pentru ca am cerut cu "te rog frumos" sa fiu primita acolo, vorba prietenei mele Ada, si oricat ar rade aici lumea ca plec cu o sacosa de pastile dupa mine... mie mi se pare de bun simt sa fac asta. Mai bine sa n-am nevoie de ele si sa le dau la gunoi decat sa ajung acolo si sa dau din colt in colt dupa medicul de familie si farmacist. Eu si pana la 2 Mai plec cu sacosa dupa mine :))))

  Pentru ca da, sunt "patita", cum zicea maica-mea azi. Cred ca a avut asa un flash cu toate problemele pe care le-am avut noi de-a lungul vremurilor, vancantelor si deplasarilor. Nimic tragic doar ca...atunci cand iti e lumea mai buna te apuca diverse. Si al dracu' Murphy ala daca te lasa vreo secunda sa respiri. Daca ai la tine, nu patzesti. Daca n-ai...precis ti se arata niste chestii...... 

  Asa ca o sacosa de medicamente avem, una de carti avem, una de chilotzi avem... glumesc cu ultima ca o sa ne luam de acolo, plecam doar cu chilotzii de pe noi. Avem haine si la 2 Mai, avem si la Ploiesti si o sa avem si in Anglia. Si gata. Ca sa nu mai permutam bagaje in vizite. Viata noastra va fi tot o vizita de colo-colo. De abia astept! Chiloti multi avem. Ceea ce va doresc si voua!

Bilete. Doar dus.

  Am deschis ochii azi si pentru o secunda uitasem. Cand mi-am adus aminte m-a cuprins o stare de bine teribila. Aseara am luat bilete de avion pentru mine si Mara. Doar dus. Avem casuta noastra la Portsmouth, langa o scoala tare blanda cu copiii ei. Vis-a-vis de casuta noastra e un parc enorm, din acela ca o padure.  

  Peste nici 3 saptamani plecam la mare. De tot. :)

Aici!

                                      

Diverse amuzante

  Pe usa baii mai mici din casa noastra scrie "Administrativ Resurse Umane". O tablita din aceea de pus pe birouri. Pe alta usa scrie "Femei" si e un cap de doamna. Nu, cea din urma nu e la baie, cealalta e la una din bai... Mi s-a parut teribil de amuzant sa fac asta cu multi ani in urma cand ne incepeam viata de familie in casa asta, casa mamei mele. Si mama s-a amuzat ca doar d-aia ea m-a facut pe mine si m-a invatat intr-ale umorului.

  As fi vrut sa strang tablite din astea cu tot felul de functii sau destinatii dar n-am mai avut de unde. Mi s-a parut foarte funny ideea, am vazut-o la prietenii nostri. Si acum de cate ori trec prin hol si vad cele doua usi imi amintesc de ideea aia amuzanta.

  Asa cum de cate ori vin acasa ma uit sa vad daca mai avem pres la usa si cablu tv pe scara blocului. Serios, am un reflex. Nu e la fel de funny dar poate ca e. Pentru ca eram foarte tanara cand am fost socata de decizia unora de a ne fura chestiile astea. Si azi prietena mea cea mult prea buna si naiva mi-a adus aminte de stilul in care se poate fura in Romania. Lor li s-a furat o bicicleta de pe scara blocului. Noua ni s-au furat 2 metri de cablu tv de la usa pana la receiver, cinci presuri de intrare si o siguranta electrica din panoul de pe scara.

  Da, da! O siguranta. Din aceea care iti propovaduieste curentul ieleftric la matale in casa cum ar veni! Aham! Aia! De stateam ca prostii si ne rugam la frigider ca la moastele Paraschievei sa invie si el nimic! Noroc cu domnu' Albulete care s-a dus la etajul superior sa vaza ce anume s-a intamplat, daca nu cumva siguranta era arsa. Si ea saraca de arsa ce era lipsea cu desavarsire! Totalmente.

  Pai daca a avut nevoie vreun crestin din bloc de ea, ce sa faci? Mnah...se mai intampla. Altu' a avut nevoie de una bucata oglinda de la masina, ca doua erau prea multe, altii au nevoie de o bicicleta sau mai stiu eu ce acaret gasesc pe scara blocului sau pe strada.

  Pentru ca in tara asta si la tine in casa e ca pe strada. Sau ca la toaleta publica pe care scrie "Femei". Daca nu ai alarma pornita cand pleci de acasa, poti sa stai linistit, e ca si cand n-ai avea usa. Usa, cheia, lacatul, lantzul tau cel jmecher de la bicla...astea sunt, cum zice bunica-mea, pentru oameni cinstiti! Ala cinstit daca vine si e lacat, pleaca. Alalaltu' o sa se descurce, mama! Da, am fost crescuta in dulcea paranoie romaneasca da' ui' ce bine mi-a prins ca nici macar vreun portofel vreodata in viata mea nu mi-a fost saltat desi am prins cel putin 3 maini straine la mine-n buzunare de-a lungul vremilor.

  Nu zic ca suntem o tara de hoti. Departe de mine asta. Zic doar ca "frica pazeste pepenaria"... alta vorba. Mi-a zis-o mie strabunicul meu care el facea pepeni in gradina de la 2 Mai. Si cand aveam io 5 ani si am alergat prin gradina cu var-miu ala mic-mic dupa mine, am fost poftiti la dansul (strabunicul) in camera si de unde pana atunci nu ne adresase ever vreo vorba...in momentul ala pe cel mai calm ton cu putinta ne-a informat ca "daca mai calcati in pepenii mei, io va rup picioarele!". Si ne-a poftit afara. Bai, n-am mai calcat, jur! Pepenele a fost prima planta pe care am invatat-o la viata mea! :))))

  Adica e bine si cu viziunea asta calma, pozitiva si oarecum naiva asupra lumii dar e bine si sa-ti pazesti pepenii de infractori. Fie ei si de cinci ani :) Infractorii, nu pepenii :)

Suspendată

  Si, ce faceti, ma intreaba toata lumea... S-au speriat si oamenii de pe aici ca nu mai zic nimic... N-am mai avut nici chef nici timp sa mai scriu ca n-am ce sa zic decat ca alerg in gand. Alerg in cerc. Caut informatii, am alergat virtual zile in sir sa caut case si scoala pentru Mara. Si desi e o provocare sa o iei de la capat cumva, sa intelegi alt sistem si sa tii cont de alte reglementari... parca mi-a facut placere. 

  E ceva nou, e excitant si obositor in acelasi timp... stau mereu cu spaima ca gresesc, ca ceva o sa iasa aiurea, ca ceva s-ar putea sa nu fie bine. Dar de fapt sistemul englezesc e simplu si de bun simt. Si daca afli care-i regula poti sa joci jocul. Si jocul m-a facut sa caut intai o scoala care sa mai aiba locuri din toamna (ca acolo nu e ca la noi sa ii inghesuie in clase, acolo daca nu e loc, pa!) ca apoi sa cautam case in zona de care apartinem. 

  Ceea ce am si facut iar acum asteptam raspuns de la cei care se ocupa cu referintele agentiei imobiliare. Ca in Anglia nu iti inchiriaza nimeni casa doar pe bani. Adica trebuie si bani dar trebuie sa si demonstrezi ca esti om corect, nu faci mizerie, n-ai datorii, nu strici chestii, etc. Ce ma bucura cel mai mult este ca in acea lista de scoli care mai aveau locuri am gasit una care pare a avea o abordare apropiata de sistemul Montessori. 

  Copiii sunt in clase mixte, nu pe ani ci pe capacitati. Se lucreaza cu ei nu in functie de cati ani au ci in functie de ce pot si cum pot. Chestie care mie mi se pare fenomenala. Este exact ce i-ar placea Marei si dupa ce am studiat scoala cu pricina bine de tot am zis ca aia e, asa ni s-a aliniat, mai ales ca e fix langa serviciul lui Marius. La Portsmouth, deci la malul marii. 

  Daca actele de la agentie o sa fie ok, imediat ce batem palma pentru casa imi iau bilet de avion si gata. Am casa plina de cutii care trebuie sa plece catre prietene dragi carora le dam haine, carti si alte acareturi. Nu pot pleca cu toata casa si n-are sens sa le las aici degeaba. Cel mai impresionant lucru care mi s-a intamplat saptamana trecuta este faptul ca o doamna s-a oferit sa-mi duca niste genti pana in Belgia unde ei se muta in august. 

  E un om strain, ne-am zarit mai demult la o adunatura de oameni... dar uite ca mai exista si oameni din astia care fac gesturi de felul asta. O alta doamna care mi s-a lipit de suflet ca timbrul de scrisoare s-a oferit sa-mi traduca toate actele. Sunt gesturi coplesitoare, mai rar asa oameni in ziua de azi. Multumesc, doamnelor! 

  Cam asta facem. Stam si asteptam. E foarte greu sa fii suspendat intre doua lumi, teribil de greu. Dar mai e putin. Marei ii e tare dor de Marius, mai e o saptamana si se fac 3 luni de cand nu l-a vazut si acum are exact ca drogatii aia, fantezii despre cum o sa il ia in brate si "mami, o sa il strang tare-tare-tare si-o sa-l puuuuuuuuuuup" :))))

  

Stimate domn Ioan Rus

  Am aflat ieri cu oarecare ingrijorare de la dvs. ca de doi ani de zile sunt o curva care creste o golanca. Curva cu intermitente deoarece sotul meu a venit o data la 2 luni acasa. Deci cand eram curva, cand nu eram, tot o zapaceala pe capul meu. 

  Initial m-am speriat, va spun sincer, domnule Rus. M-am uitat in jur, nici un client la mine, nici un mascul pe langa... m-am gandit ca uite, nu-s si eu un pic mai eficienta in postura mea de curva ca daca eram avea cine sa-mi care si mie sacosele alea grele. Apoi m-am speriat ca daca afla maica-mea ca-s curva? Pai ea s-a straduit sa ma creasca femeie serioasa, domnule Rus... se poate sa ma dati in fapt asa? Dupa aia iar m-am speriat, va spun sincer. M-am gandit serios pentru o clipa ca ati avut un atac cerebral in timpul emisiunii. Un acces de Tourette sau ceva... Pentru o clipa, doar una, mi-a fost mila de dumneavoastra, domnule Rus. 

  Tot ascultandu-va declaratia repetata de sute de ori ieri la stiri... m-am gandit ca e amuzant. Dincolo de nenumaratele porcarii pe care le-ati zis pe post de "scuze", dincolo de fracturile logice din discursul dumneavoastra, dincolo de tot, eu am fost amuzata. Pentru ca dumneavoastra, stimate domn Rus, sunteti la putere de 20 de ani. Sunteti un baron local urcat in ierarhie. Sunteti un corupt si un hot. Un interlop. Ma, scuzati, domnule Rus, n-am vrut sa va jignesc, a fost doar o metafora. 

  Eu va inteleg, serios. Cu mana pe inima inteleg cum din masina domneavoastra de lux nu se vede prea bine satul romanesc cu saracia lui. Nu se vad nici orasele pustiile de lipsa industriei care alta data producea enorm. Nu se vede nici mizeria, nici copiii care mor de foame. Da, domnule Rus, golanii aia! Golanii aia nenorociti care daca nu aveau niste tati puternici care sa poata sa aduca bani de peste mari si tari... mureau de foame, domnule Rus. Nu stiti dumneavoastra cum e prin spitale de stat din provincia aia mica si proasta. 

  Da, oamenii au plecat. Unii si-au abandonat si copiii. E greu cand n-ai ce manca. Eu cred ca nu le-o fi usor. Dar mai cred ca nu se vor intoarce pentru ca le aruncati dumneavoastra 700 de euro in loc de 1500. Pentru ca au copii, au familii mai mari si au nevoie de bani. Cred ca dumneavoastra nu stiti cat costa cartile pentru scoala in tara asta. Va inteleg, nu e ca si cand ar fi vina dumneavoastra. Oh, stai...BA DA! Pardon, am uitat...sunteti acolo sus de 20 de ani. Taiati si spanzurati ca si cand tara asta si toti oamenii din ea va apartin. Mama dumneavoastra precis nu e curva. Si dumneavoastra sigur nu sunteti golan. Si nici fiul dumneavoastra nu e un cocalar caruia i-a luat tati cu bani furati de la noi de toate si inca un kil in plus. Un kil de tzatze la domnisoara care precis nu este o curva si o pitzipoanca ci o domnisoara de pension.

  Noi astialaltii...ce sa facem? Uite, eu m-am facut curva de doi ani de zile, domnule Rus. Si nu mi-a fost usor. Nici copilului meu, va spun sincer... Nici nu am prea apucat sa ma vait in astia doi ani, domnule Rus. Am fost ocupata sa cresc o golanca, ce sa fac... Glumesc, domnule Rus. Eu nu-s o curva si nici macar o adultera. Si in mod sigur majoritatea femeilor care au soti care muncesc in alte tari sunt la fel ca mine. Pline de dor, de griji, de treaba si de probleme. Pline de mila pentru copilul care spune mai des decat ne-am dori "mi-e dor de tati". Pline de ciuda cand vad ce lepre decid viitorul. Or mai fi si femei care s-au simtit prea singure si si-au gasit alinare pe la altii, nu zic. Da' si ele tot oameni sunt, domnule Rus. 

  Oameni e conceptul ala pe care dumneavoastra nu-l cunoasteti, stimate domn. Oamenii sunt aia pe care-i mituiti sa va voteze si al caror scop se termina in a doua zi dupa alegeri. Oamenii sunt aia care nu vor sari la oferta dumneavoastra fabuloasa de 700 de euro ca sa construiasca niste autostrazi despre care noi astia de jos stim ca nu se vor construi nici in 50 de ani de azi inainte. Oamenii sunt aia naspa, care n-au Mercedes. 

  Eu sunt o curva, domnule Rus. Dar dumneavoastra sunteti un hot arogant. La fel ca si fiul pe care l-ati crescut. Ma scuzati, n-am vrut sa jignesc pe nimeni, e doar o metafora... o licenta poetica. 

Trainer miofunctional ortodontic

  O sa fac un post informativ, pe intelesul tuturor, poate intereseaza pe cineva. Buuuun, sa incepem cu inceputul: dintii se schimba in copilarie si cand incep sa erupa cei permanenti ei pot aparea strambi. Poate sa fie si o cauza genetica, adica mugurii dintilor sa fie in locuri nepotrivite, dar in general se pare ca este vorba de o lipsa de spatiu unde ei sa iasa. Pentru ca cei noi sunt mult mai mari decat cei de lapte insa capul copilului e inca mititel. 

  Daca dintii ies si incep sa se incalece, se pozitioneaza prost si devin strambi atunci toate locurile alea unde sunt "incalecati" vor fi puncte care se vor caria (nu mai discut estetica pentru ca aia e ultima mea grija stomatologica). Asa ca nu e bine. Daca vrei sa ii indrepti la varste mai mari sau cu aparate dentare, toate punctele unde este aparatul pe dinte...din nou...pericol de carii. Multe. Mai ales ca aparatul retine resturi alimentare in toate punctele alea. 

  Deci cum o dai nu e bine. Daaar, se pare ca ultimele studii au dus la aparitia subiectului acestei postari: trainerul miofunctional pentru infanti si copii. Ce este el? Este o bucata de plastic ca o proteza dentara. La ce foloseste? Indeparteaza buzele de dinti si mentine limba intr-un loc corect in felul asta corectand viciile de respiratie si inghitire ale copiilor, vicii care duc la dez-alinieri. In plus, partile astea moi fiind date la o parte de pe maxilar, se formeaza loc mai mult si dintii fie se aliniaza la locul corect (daca deja sunt strambi) fie erup in locul corect daca nu exista inca. De asemenea se corecteaza si malocluziile. Care e explicatia? Toate fortele musculare ale partilor moi afecteaza cresterea si pozitionarea oaselor. De aici viciile. Deci "antrenarea" musculaturii inconjuratoare pentru a nu mai aplica anumite forte asupra maxilarului, ajuta. 

  Cum se foloseste? Se tine pe timpul somnului in gura iar ziua doar o ora pe zi. Exista doua etape, prima este un aparat dintr-un silicon mai moale, mai usor adaptabil, aceasta se cheama T4K Phase 1 si se foloseste 6-8 luni. Dupa acest timp se trece la etapa a doua, T4K Phase 2, care este dintr-un plastic mai tare si care trebuie folosita urmatoarele 12 luni. Pentru dentitia permanenta de la adolescenta se trece la T4A, la fel, cu doua faze. Exista varianta si pentru dintii de lapte, Infant Trainer, cu variantele Soft si Hard. Este un inlocuitor minunat pentru suzeta si ajuta la antrenarea buna a muschilor cu pricina si la evitarea thrustingului (impingerea limbii in dinti la varste la care suptul inca mai e in memorie).

  Ce zic medicii? Pai eu am aflat de asta de la stomatoloaga noastra, evident. Ea a vazut ca unul din dintii Marei a iesit pe pozitie gresita si ne-a recomandat acest trainer. Ajunsa acasa, am cautat si eu informatii ca sa inteleg mai bine ce e trainerul asta si cum functioneaza el. Va las aici un articol destul de relevant zic eu. Nu am gasit sa existe vreo contraindicatie sau problema pe care trainerul sa o dea. 

  Si acum, intrebarea de baraj: cat costa? Pai depinde de unde-l iei. El este o bucata de plastic care a fost realizata de firma australiana Myofunctional Research Co. Insa evident, el fiind un mic plastic, e produs in China si India. Pentru firma respectiva. Nu ma intrebati de unde stiu asta, mi-a luat o saptamana de cercetari ca sa aflu exact ce si cum. In Romania sunt vreo doua firme care-l aduc si il vand cabinetelor ortodontice. De la importator pleaca cu 220 de lei bucata (deci iti trebuie doua, si faza 1 si faza 2). In cabinetele ortodontice iti este oferita informatia si micul plastic pe mai multe sute de lei. 

  La producatorul din China, micul plastic costa 10 euro. Transportul e gratis in toata lumea. Nu vreau sa intru in polemica "vai dar e din China deci e fals" pentru ca acolo se produce pentru Myoresearch. Fac ei si no-name-uri dar cele gasite de mine sunt ale firmei respective. Le gasiti pe aliexpress.com cu preturi diferite, atentie la numarul de bucati, unele sunt la cutii cu cateva zeci de bucati dar se vand si la bucata. Se gasesc si pe ebay.com si pe ebay din Italia, Germania si Marea Britanie. Pe astea le-am cautat eu. 

  Cam asta ar fi informatia. Happy dinti va doresc! 

foto de pe myoresearch.com

  

Ziua Ioanei

  Azi e ziua ei. Ioana. Eu o stiu ca Ioana. SUA stie ca ea e Carmen. Pentru ca are doua nume. Ioana mea, prima Ioana din viata mea. Ioana de la Sinaia. Ioana Marilenei si a lu' tanti Lenuta, buna noastra bunica de la Sinaia. 

  Ioana care a fost la nunta mea dintr-o intamplare, dupa multi ani in care nu ne vazusem, atunci am vazut-o ultima data. Acum 11 ani aproape. Ioana care atunci cand urmau sa se mute in SUA prin 1996 si au venit la Ploiesti sa-si ia la revedere, mi-a scris pe un biletel ca "eu te iubesc, scumpa Alexandra"... Ioana care are acum doua fetite minunate. 

  Hei, Ioana, te iubesc, fata! Si hei, Teodora, idem! Teo e sora Ioanei pe care o iubesc la fel de tare... Mai mare ca noi, se ducea la discoteca cand noi inca nu nimeream sa stim cine suntem :) Ioana si Teodora. Si Marilena, mama lor. Niste femei misto, maica!

  Ioana, mai stii cand ne-a alergat prin vie tanti Cutza la 2 Mai ca luam caise din pomul ei? La multi ani! 

Oțetarul

  E un soi de arbore care creste in sistem balarie. El este pacostea Dobrogei. Toata lumea in starpeste cu mare avant ca si cand ar fi moartea. Si e moartea in sensul ca unde creste el nu prea mai cresc alte plante. Asta ne-a zis un horticultor acum ceva vreme si am vazut si noi ca asa e, la 2 Mai unde vrem sa avem umbra avem, unde vrem sa avem si flori...well, nu prea mai avem. 

  E ca o buruiana sub forma de arbore. Mananaca toate resursele, toata apa...si apoi moare cand iti e lumea mai draga. Otetarul asta e arborele vietii mele. Adica nu stiam altul in copilarie. La 2 Mai nu crestea altceva. Era un gutui batran rau, mai era un corcodus...erau migdalii din spatele casei pe care niste inteligenti i-au taiat cand s-au facut proprietari in zona aia. Erau doi migali mari! Migdali! Are cineva migdali in ziua de azi undeva? E o raritate...

  Otetarii insa sunt din plin. Daca le dai apa. Dar nu prea multa ca atunci mor. De la ei pornisem ca sa spun ca la mine aici la Ploiesti, sub geamul de la bucatarie am un otzetar. Maaare. E mare acum dar era mic acum 15 ani cand l-am plantat noi. Nu cu intentie. Am carat o samanta de otetar cu sutele de genti pe care le-am dus pe aici prin spate pe la intrarea din dos a blocului. 

  Eu si mama mea care am carat tone de genti catre si de la 2 Mai. Intr-una din ele a fost o samanta care s-a scuturat fix aici. Mi-e imposibil sa cred ca e o coincidenta. Nicaieri pe o raza de multi kilometri eu n-am vazut vreun otetar. Noi l-am adus aici. Si cum a picat fix langa canalizare, s-a facut maaaare mare in ultimii circa 10 ani de cand era cat o nuia. Acum e pana la etajul 3 cam asa. 

  E otzetarul nostru. Miroase acum ca a inflorit...miroase a 2 Mai. A zis si Mara azi cand am trecut pe sub el ca miroase asa cum stie ea ca miroase "doimaiumami"... Si ma gandeam ca anul asta nu o sa ajungem la 2 Mai dar ca ne-a inflorit otzetarul nostru ca sa ne miroasa a 2 Mai. Iaca...

al nostru

Vara vietii noastre

Veselia mea

Cea mai frumoasa

Soricica

Blândețea si bunătatea

  M-am uimit foarte tare astazi cand intr-un loc a scris cineva o poveste despre "niste tigani". Ma rog, faceau ei rele. O poveste auzita la mana a saptea si debitata online. Ei bine si in locul asta, sfantul loc al atacimentului si al cresterii copiilor cu mare, mare blandete, bunatate, intelegere, EMPATIE si toate celelalte balarii pe care le aud zilnic de la specia asta noua de mame.... Ei bine, in acest loc... au sarit blandele si bunele sa discute despre tigani.

  Long story short s-a ajuns extrem de repede la exterminare si la Antonescu. Serios! In sfant an 2015, doamne cu bani, educatie, elevatie sociala, apa calda si tot restul... au sarit la exterminarea tiganilor. Ba mai mult, propozitiile intai explicau despre cum sunt ele oameni buni si blanzi dar cum dealtfel n-ar clipi la exterminarea tuturor tiganilor. Care toti sunt rai si ne omoara. 

  Dude, really? Serios? Apoi e bine ca ai auzit de Antonescu... ce sa zic... esti tare. Da' precis ca daca erai in locul alora care au decedat subit cand alti oameni de alta culoare sau etnie i-au omorit... precis te ofensai oleaca. Numa' un pic... In rest, ce sa zic... e bine cu blandetea, cu bunatatea, cu empatia....doar sa fie asupra propriei odrasle. Care probabil o sa auda prin casa de mic copil ce bine ar fi sa exterminam tiganii. Cand va fi mai mare, statistica ne spune ca va afla ce e aia exterminare. Cine a fost Antonescu nu va afla prea clar pentru ca scoala romaneasca nu mai e ce-a fost... Orele de istorie nu mai exista in batalia ecuatiilor cu 3 necunoscute incepute la clasa 1.

  Dincolo de istorie, dincolo de faptul ca ai aflat sau nu in circa 30 de ani de viata ce orori au putut face niste oameni asupra altor oameni care nu erau ca ei doar pentru ca nu erau ca ei... Dincolo de sclavia care si ea a fost mentionata azi in discutie si anume ca tiganii ar trebui sa fie pusi sa munceasca in lagare sau ceva... ca deh, pe aia din Vaslui nu-i mai vrea nimeni in lagar... Dincolo de toate tampeniile astea ramane omul din tine.

  Adica empatia. Poti sa te pui in locul aluia? Nu, serios! Adica in locul lui. Sa mergi si sa locuiesti o saptamana cu copilul tau ala crescut cu "blandete" unde locuieste el, ala negru si rau, ala care crezi tu ca face toate relele planetei. Poti? 

  Statistic vorbind in Romania nu tiganii fac cele mai multe fapte penale. Nu tiganii iau cele mai multe ajutoare sociale (pentru ca da, s-au sculat si cei care aveau de bagat politica in treaba asta). Nu, pentru ca nu-s majoritari ci foarte minoritari ca sa ma exprim amuzant. Eu am fost agresata mai mult de romani decat de tigani in tara asta. Si am traiti intre tigani 4 ani la Bucuresti unde mi-am luat o casa care la parter continea tigani de satra. Da, da, din aia! Tigancile alea spalau rufe mai mult ca mine. Aveau copii multi si locuiau toti intr-o camera.

  Prietenii care veneau pe la mine n-au fost niciodata agresati de ei, eu n-am avut niciodata vreo problema, ba mai mult, am luat-o pe una din ele sa spele scara blocului, mi-a intrat si in casa si nu s-a intamplat nimic. N-am murit. Aici unde traiesc cu maica-mea de aproape 20 de ani avem in spatele bulevardului o strada de tigani. Tot d-aia! D-aia de se sperie duamnele astea cum ca le-ar lua gatul pe strada. Nu, nu am avut nici un conflict cu nimeni niciodata. Da, i-am ajutat de cate ori am putut, le-am dat lucruri pentru reciclat, le-am dat haine iar Mara a avut cea mai buna prietena de la scoala de stat o tiganca. Tiganca. Cum suna asta...

  Suna urat dar o cheama Andreea de fapt. Si e o micuta mai mica ca Mara, uscata de foame si nevoi. Si cu care Mara s-a imprietenit din prima zi de la gradinita. Educatoarea mi-a atras atentia ca "sa stiti ca sta mult cu Andreea, sa nu ia paduchi". Andreea nu avea si nu are paduchi. Asa cum educatoarea aia nu avea creier. La scoala in clasa 0 doamna Naie cea cu har a vazut cat de frumos se jucau ele si cu Iasmina, o alta tiganca din cartier. Andreea si Iasmina se cunosteau de mici. Doamna Naie mi-a zis intr-o zi ca e uimita de felul in care Mara interactioneaza cu ele. Eu in prima clipa  n-am inteles de ce... Ea a inceput sa rada si apoi mi-am dat seama. Ceilalti parinti le spun copiilor sa nu se joace cu tigani. Mara era singura care se juca cu ele... cu "tigancile". 

  Tiganii astia mergeau la scoala curati. Parintii lor aduna prin gunoaie sub geamul sufrageriei mele. Or face si rele sau n-or face. Mult mai multe rele in clasa faceau niste copilasi foarte albi de bani gata care detineau niste parinti foarte obraznici. Doi s-au luat la bataie in holul scolii. Nu erau tigani! :))))))))) Nu, nu toti tiganii sunt rai. Nu toti romanii sunt buni! 

  Da' imi place ca romanasii nostri cei verzi au pretentia cand trec granitele sa fie tratati cu respect si sa nu mai zica domle lumea de ei ca-s romani si sunt naspa. Pai atunci ce-ar fi sa nu mai fiti xenofobi ma gandesc... Ce-ar fi sa vorbiti frumos cu orice tigan? Ati putea fi foarte, foarte uimiti sa constatati ca atunci cand oferiti omenie si respect nu veti primi bate in cap. Imi place ca mamicutzele astea blande se supara cand sunt discriminate pentru ca sunt mame si nu-si mai primesc locurile de munca inapoi dupa nastere sau alte asemenea. Mna, discriminarea e naspa!

  Cum sa zici ca esti un om bland si sa vrei sa omori oameni? Cum iti cresti tu copiii aia? Cum iti gandesti tu viata? Cum nu te gandesti tu ca a naibii karma e o curva si s-ar putea ca data viitoare cand se mai ridica vreunul cu idei d-astea... sa aleaga fix galeata in care te scalzi tu fericit? Si sa zica ca tu esti naspa pentru ca esti alb, blond, roman, melc sau femeie si sa te omoare pentru asta... Cum ar fi sa-ti imaginezi pentru o secunda ce-ar insemna un lagar in care ai fost dus pentru ca esti evreu. O SECUNDA sa poti sa-ti imaginezi la modul real o zi in lagar. Doar o zi. Cu barbatul care ti-e omorit in fata ochilor, cu copilul pe care trebuie sa ti-l omori singura ca sa nu mai planga... O zi. Doar o zi in care nu vei putea debita tampenii in fata unui calculator din casa ta de lux cu apa calda, mancare buna, job stabil si cercei. Doar o zi. 

La Slanic

  Am evadat. Am spart poarta si-am fugit la aer curat si la salina. Pentru ca azi era o excursie scolara de mare angajament iar eu dupa ce am vazut organizarile anterioare ma luam cu mainile de cap insa fi-mea care e foarte desteapta a zis "io nu ma mai duc cu ei nicaieri, mami". Mdeh, daca nu i-a placut aia e...

  Asa ca azi erau liberi cei care nu doreau iar maine m-am cerut afara ca sa pot veni cu ea de azi la Slanic. Am facut aventura planetei, la Slanic cu trenul (privat ca CFR nu mai are trenuri pe aici de mult) ca sa i se vindece porcaria care o chinuie de aproape 3 saptamani. Buuun. Tren la ora 8 si la ora 11.30. Dar cum trenul face o ora si jumatate pana aici de la Ploiesti (sunt 40 de kilometri, calculati voi cu cat merge la ora!) iar programul la Mina Unirea se termina la 14.30... nu mergea decat cu cel de ora 8.

  Am plecat si ne-am foarte plictisit pe drum. Insa drumul e spectaculos. Subliniez: spectaculos! Drumul cu trenul, ca pe cel cu masina il stiam. Trenul merge... bai cam merge prin gradinile unora atunci cand nu merge prin paduri si pe vai de parauri. Ne-am cazat la Hotel Roberto, cei la care mancam de obicei de ani de zile cand veneam la salina. Si nu m-au dezamagit nici la cazare asa cum mancarea e super buna de cand vin la ei. 

  Am lasat catrafusele si-am fugit in salina, am stat vreo doua ceasuri si am scos de acolo alt copil practic. Nas desfundat, nu ii mai curge... O mai bag si maine si sper ca ne reparam. Salina...frumoasa ca de obicei. Iar cei care o "manageriaza"...magari ai statului, ai Salrom mai precis... ne mai miram de ce Slanicul nu e o bijuterie cum trebuia sa fie pana acum? Nu ne mai miram pentru ca traim in Romania si asta ne ocupa toti creierii. Salina e inchisa luni si marti. Asta cand nu e inchisa si miercuri. In rest merge de la 8 la 2. Asta in conditiile in care drumul pana jos in salina dureaza 20 minute iar microbuzele pleaca cand vrea penisu' lu' dom' sofer. Se merge cu microbuzul pentru ca liftul a murit. Cu niste angajati care scuipa pe platitorii de 20 de lei de adult si 10 de copil... enorm daca ma intrebati pe mine. Noroc ca nu ma intrebati.

  Momentan stam trantite in pat ca sa ne odihnim un pic apoi plecam spre Muzeul Sarii sa vedem acolo ce-o fi. Slanicul e foarte verde, foarte linistit (in ciuda hoardelor de copii de gradinita adusi azi cu 6 autocare la salina) si cumva parca timpul a stat in loc aici. La propriu. Baietii n-au reusit sa defriseze tot, bucurestenii n-au nimerit sa vina toti. E inca frumos, calm, foarte, foarte verde... e frumos tare. 

  Poze cand ajung acasa deoarece am uitat sa iau si cablul de la aparat :)))) 

De ce scuipi, boule?

  De ce scuipi tu pe strada, boule? Da, stiu, jignesc boii la faza asta, ei nu scuipa pe jos. Ei sunt niste animale foarte de bun simt. Spre deosebire de animalele astea bipede care isi scuipa flegmele pe trotuarele patriei. 

  De ce ai face asta? Adica ok, am inteles, cand natura a decis ca tu te vei naste posesor de marul lui Adam... te-a handicapat oleaca. Ai tu niste flegme speciale, mai jmechere. Si simti nevoia sa te mandresti cu ele foarte tare, presupun. Ca altfel de ce ti-ai etala mucii pe jos in public? 

  Ma intreb la tine acasa tot asa scuipi? Pe jos? Cum iti vine o flegma, un muc... cum il arunci din fundul gatului pe parchet? Sau pe mocheta. Asa faci? Si da, uneori am vazut ca tu, masculule roman, uiti batista acasa. Am observat cu duiosie cum iti sufli chiar si nasul pe strada direct. Cu manutza ta ca doar d-aia ai evoluat la degetul opozabil. Dupa care te stergi pe curu' nadragilor ca si cand nu te-ar vedea nimeni. Well, sa stii ca toata lumea te vede... nu ca ti-ar pasa tie de asta. 

  Si uite asa, Romania e un mare traseu de slalom. Caci deh, multi cacati de caine s-ar simti singuri pe strada daca n-ar mai fi si flegme pe langa ei. De toate formele, culorile si consistentele. A ajuns fi-mea sa se ingalbeneasca la moaca de cate ori e foarte aproape sa calce in cate una bine plasata in mijlocul trotuarului... Ii e scarba de tine, idiotule! Si o inteleg. Si mie mi-e! Ca na, asa sunt oamenii, nu-s foarte dispusi sa fie indiferenti la flegmele si mucii altora. 

  Ma intreb cati dintre ei sunt tati de fete. Si cum s-ar simti daca si-ar vedea copila cu unu' de mana si in clipa urmatoare tanarul pretendent ar trage o mare flegma pe jos. Cum s-ar simti? Ce ar zice? "Sa nu mai umbli, ma tata cu asta... e nesimtit". Sau l-ar bate pe spate tovaraseste spunandu-i "asa, bai flacau! bravo!" Ca nu de alta da' io vad si masculi destul de curatei asa.... prestand in felul asta pe strada. Adica nu e ca si cand ar face-o doar aia de a tzara care acu' au vazut orasul prima data... ba cate unu' mai e si la costum... cu cravata si diplomat. 

  De ce scuipi pe strada, boule? De ce trebuie sa-mi vina mie sa vomit zilnic din cauza ta, nesimtitule? De ce nu te-o fi invatat ma-ta cum sa te comporti pe strada? De ceeeeeee????

Copil si carte

 Disclaimer d-ala: nu, nu imping copilul catre violenta, nici catre distrugere de bunuri. In special din cele cu foi. 

 Trebuie sa incep prin a marturisi ca eu niciodata nu am rupt o carte. Si ca mama mea m-a invatat de mica ca "nu scriem pe carti" si "nu rupem carti" si multe alte lucruri frumoase despre carti. Si ca eu am crescut-o pe Mara in aceeasi idee. Nici la 1 an nu i-am dat voie sa rupa carti sau sa deseneze pe ele. Stiu, sunt un om rau care i-a interzis copilului ceva vital. Mnah, ce sa facem...

  Am mai povestit despre frumoasele "culegeri" tip manual dupa care "lucram" inca din octombrie. Cele facute de spagari ordinari, infractori de joasa speta in sensul ca nici macar in stapanirea limbii romane corecte nu se afla ei si ele care "scriu" aceste carti bagate pe gat sistemului de invatamant romanesc. Cu Avizul Ministerului. Cu A mare. Mboon, numita carte de matematica ne-a scos peri albi. Si cand zic "ne-a" nu sunt ca doamnele care zic "azi am facut cacutza moale de trei ori" referindu-se la copilul din preajma. Nuuu, mi-a scos si mie, si lu' mama si lu' Marse... Ne-a ucis "matematica" de clasa 1 vazuta si interpretata de niste retardati.

  Daaaar azi...azi.... in sfanta zi de inaltare dumnezeiasca... s-a terminaaaaaaaat! A scrijelit ultima pagina din magaria sinistra! S-a terminat porcaria vietii, sursa de nervi si voma din ultimele 8 luni. Gata. s-a terminat. Chestie pe care mi-a si comunicat-o micuta mea de 8 ani pe cand ne intorceam vesele de la scoala. Si pentru ca eram curioasa cam care e gradul de ura pe care i l-au infierat domnii de la minister... am intrebat-o... si ea a raspuns. 

Eu: ce zici, dupa ce o termini vrei sa ii dam foc?
Ea (instantaneu dar incantata): DAAAAAAAAAAAAAAAAAAA apoi repede "mami, tu glumesti, am putea provoca un incendiu!?"
Eu: atunci o rupem bucati.
Ea: DAAAAAAAAAAAAAAAA, aaaahhhh o rrrrrrrupeeeeem
Eu: asa facem, o rupem si apoi o ardem! (nu stiu ce-a fost cu mine ca nu-s piromana da' imi era cam cald prin soare!)
Ea: DAAAHAHAAA apoi repede "mami, tu glumesti, nu?" (stiind ca niciodata noi nu rupem sau distrugem carti pentru ca ele sunt importante si ne invata lucruri si ce bla-bla i-a mai zis ma-sa 8 ani)
Eu: nu glumesc deloc, dupa ce o termini o rupem
Ea: DAAAA, o rrrrrrupeeeem foaie cu foaie, si o sa o mazgalesc si o sa ii dau cu apa pe ea! Si mami, dupa aia o lipesc la loc SI O RUP IAR!
Eu: asa facem, mami
Ea: .....mami da' glumesti? ridica ochii cu speranta la mine...
Eu: nu glumesc, o facem bucati!
Ea: DAAAAAAAAAAAA, o rrrrrupem. o sa rup cate o foaie in fiecare zi in bucatele miiiici si apoi o sa le mototolesc! Mami, da' nu glumesti nu?
Eu: nu glumesc, iubita, am zis, o facem praf si pulbere!
Ea: ahhhhhhhhh ce bine o sa o rrrrrrrrrrruuuup! Si o sa o dau cu apa! Si.... auzi mami, da' intai sa vada doamna tema de azi, da?

Eu atat am avut de zis. Asta de la copilul care in septembrie iubea cifrele si matematica. Over and out! 

Plombe in pericol

  Oare daca eram fumator as fi fost nesimtit cum sunt cei care-mi ies mie in cale? Ma intreb asa, retoric... se supara dupa aia lumea ca iar zic ca-s fumatorii nesimtiti si nu zic ca doar "unii" sunt nesimtiti. Bai, eu cred ca depinde de noroc. Io de d-aia simtiti n-am mai avut parte de ceva vreme. Dar legea? As fi incalcat-o? Adica legea aia despre fumat... m-as fi cacat pe ea cu fiecare ocazie? Nu stiu, ma intreb. Poate cine stie, nicotina aia le modifica cumva codul genetic ma gandesc...

  Dar sa incetez sa mai tremur de nervi (din pacate nu cred ca o sa reusesc azi pentru ca m-am enervat prea tare) si sa zic cu vorbe. In autobuz. Da, ca toate episoadele aberante din viata mea... in autobuz. M-am aburcat voios ca sa plec pe caldura vietii sa iau copilu' de la mama dracu' unde pusera astia scoala. Caldura mare, lume din fericire putina. La volan o duamna soferita. Si pentru ca stateam in fata langa ea o urmaream cu atentie cum conduce. In ultimele luni s-a intamplat ceva si au aparut foarte multe soferite pe autobuze si trolee in Ploiesti. Si nu toate-s cele mai pricepute unelte din cutie cand vine vorba de covrigu' ala mare. 

  Conducea extrem de prost. Pentru noi cei din autobuz era bine pentru ca mergea atat de incet incat nu era chip sa ne ranim. Pentru cei din trafic ea accelera fix cand nu era cazul ca sa se opreasca idem. A alergat fo' doo babe pe trecerea de pietoni de ziceai ca se joaca pe calculator si sunt babe de minim 500 de puncte una! Cred ca s-au jurat alea ca nu le mai trebuie ceapa aia verde din piata. Da' ma rog, cum ma amuzam eu asa si ma gandeam ca mai bine nu conduci deloc decat sa o faci ca lemnu'... Stand la un semafor... imi vine un miros de fum de tigara. Imediat creierul i-a dat ignore pe sistemul "ce naiba mi se nazare, am ajuns sa mi se para". Mai trec 4 secunde si ma invaluie asa teribil. 

  Cand ma uit.... vaca fuma. Nu, autobuzul nu avea o cutiuta speciala in care sa stea vaca, cu perete sau usa. E deschis cum ar veni. Si vaca, tacticoasa, si-a aprins o tigara in timp ce conducea autobuzu' numarul 35B. Aproape ca am scuturat din cap ca sa nu mi se para! Totalmente in negare m-am gandit ca totusi nu se poate asa ceva. Mi se pare. E o iluzie! O curba mai tarziu am ajuns in statie, am lasat oamenii sa coboare, m-am apropiat de ea cu telefonul si i-am facut o poza. I-am zis ca sper ca sefii ei se vor simti incantati ca ea e fericita la munca. 

  M-am dat jos si-am lasat-o cu gura cascata. M-am dus in fata masinii si am pozat si numarul. Si am plecat. Ea era sa nu mai plece din statie, am vazut-o cum se scalda in dilema de a veni dupa mine sau nu. Era uimita. Siderata de nesimtirea si tupeul meu. Scarba totala se citea pe fata ei. Probabil si pe a mea. Bluza imi mirosea a tutun. 

  Am scrasnit din dinti pana la scoala tremurand de nervi. Pacat de plombele mele ca uite, eu le tot pun si nesimtitii astia mi le tot scot! 

36. El.

  Pentru ca a plecat ca sa ne fie mai bine. Pentru ca nu s-a lasat pana nu m-a convins sa emigram. Pentru ca o sa fim foarte fericiti intr-o tara civilizata. Pentru ca ma iubeste. Pentru ca e mandru de fi-sa. Pentru ca se descurca atat de bine si rezolva orice situatie. 

  Pentru ca e cel mai bun prieten al meu si nu mi-as putea imagina vreodata viata mea fara el in ea. Pentru ca ma face sa rad cu lacrimi de cel putin cinci ori pe zi. Pentru ca radem impreuna tot timpul. Pentru ca zice ca-s ca o baba cand ma ratacesc ca proasta. Pentru ca intotdeauna m-a ajutat cu casa si copilul. Pentru ca si acum, 18 ani mai tarziu, cand ii aud vocea ma bucur. Pentru ca merge cracanat ca un ratzoi.

  Pentru ca a invatat sa gateasca. Pentru ca noi suntem totul pentru el. Pentru ca i-a facut mamei mele tot ce a vrut ea. Pentru ca ajuta orice om ii cere ajutorul. Pentru ca ii sare mustarul ca unui copil de doi ani ca cinci minute mai tarziu sa nu aiba habar ce s-a intamplat. Pentru ca nu stie niciodata ce medicament sa ia daca e racit. Pentru toate astea si multe altele...

  La multi ani, iubitule! 

Eu, moda si copiii

  Ok, eu nu inteleg moda "tutu". Nu inteleg de ce o perdea de plastic e considerata "frumoasa" si e pusa pe fetite mici sau pe femei mai mari ca si cand ar fi ceva care le infrumuseteaza si le face "printese". Nu inteleg. E oribil. Mi-am dorit si eu perdea d-asta cand aveam vreo trei ani. Dar am trecut rapid de varsta aia cu ajutorul mamei mele! Da, ajutorul... si cum mama mi-a aratat mereu-mereu diferenta intre perdea de plastic si "bumbac" am ajus sa ador bumbacul si hainele de oameni.  Nu de "printese".

  Nu inteleg deloc nici moda cu sa vina niste "animatori" ca sa ne "amuze" copiii la o petrecere pentru copii. E o radiografie a societatii romanesti din ziua de azi. O sa ma scuzati daca ofensez pe cineva dar eu cred sincer cu mana pe inima cam asa: fratilor, voi ati renuntat sa va lasati copiii sa se joace singuri??!!?? Adica intre ei. Fara un adult pe post de maimutzoi sau ceva. 

  Adica eu va intreb... Cand ati decis voi ca e de porc ca o suma de copii sa se joace INTRE EI fara nici un adult prin preajma? Cum sa ii debilitati in felul asta? Si de ce sa faceti asta? Aaaa, ca sa "scapati" de ei niste ore.... Da' nu era mai bine ca ei sa stie sa se joace INTRE EI, baieti cu fete, jocuri organizate DE EI? Pentru EI? Asa cum vor EI? Ca parca asta insemna "socializarea" pe care dealtfel toti v-o doriti cu ardoare pentru copilasi. Nu niste animatori costumati si platiti...

  Azi am stat si am urmarit activitatile unor "animatori" veniti la o petrecere pentru copii. Ce au facut prima data? Au dat SONORUL mai TARE la boxele care oricum cantau destul de tare. Se bazeaza pe disturbarea inamicului ca sa zic asa. Erau doua...ammmm, personaje. Una n-avea 18 ani, alta n-avea 100 de kilograme iar costumul de Elsa Frozen nu i se incheia la spate! Era cat mine, jur! Si sireturile nu se incheiau, se vedea sutienul cale de doo pogoane...Eu n-am nimic cu persoanele mai pline insa cand incerci sa te dai printesa si-ti pocneste rochia pe tine e cel putin hilar.

  Jeeeeezus fuching craist! Zic asa fonetic ca sa ma racoresc! Stiti ce au facut? Jocuri tampite pe muzica foarte tare cu copii intre 1 an si 11 ani (ca si cand s-ar lega situatia!)...  si...le-a iesit? Pai le-a iesit fix 20 de minute pentru ca deh.... pana si picii de 5 ani se prind ca nah... nu intra jocuri luate fix dar FIX din programa scolara comunista! Pe bune! Le stiam pana si eu! Iar fi-mea, cu inca doua "deosebite" alaturi facea "hahahhaaaaa ieteeeee, astia fac ce facem noi la ora de sport!" Si, din cand in cand, copiilor li se spunea sa tipe. Tare. Mama, ce distractie...

  Oameni buni, cand au ajuns jocurile de echipa sa nu mai existe intre copii? Nici un copil nu stie sa se ORGANIZEZE in ziua de azi, sa faca echipe si sa joace jocuri cu mingea sau fara... dar jocuri de echipa! Si mai ales de cand e discriminarea asta "fusta tutu-par-lung" contra "fotbal"? Oh, well, presupun ca din totdeauna. Doar ca pe vremuri oamenii mici se jucau la gramada. Acum sunt cu TUTU in parc si deh, sunt discriminati cum ca "tu esti cu tutu si nu joci fotbal" sau invers. Bai, nu mai puneti obiecte pe copiii mici! Obiecte adica costume oribile din perdele! Nu le mai puneti nici costume cu SABII la baieti ca s-ar putea sa vrea sa taie orice le iese in cale. Lasati-i sa fie oameni. Nu personaje. Si sa invete sa interactioneze frumos unii cu altii chiar daca-s de sex opus. Sa stie sa se joace, sa invete ce e aia fair play si cum se face asta. 

  Lasati fetele sa nu fie "zane". Lasati-le. Poate sunt fotbalisti. Sau tenismence (ha, nu exista in romana, da?). Sau altceva! Nu le mai puneti pe ele frustrarile din copilaria "eu n-am avut tutu-perdea" pentru ca nu le foloseste la nimic ba din contra. Azi...din 60 de copii (mda, a fost o petrecere deosebita).... au fost multe pitzi cu tocuri si perdele la 3-4-5-6-8 ani... Si au mai fost ale noastre si anume 3 la numar. Alea "invers" Alea care radeau, se simteau bine in blugi si se duceau departe de balamuc. Si noi astea mamele lor am fost.......atat de mandre de ele si de felul in care s-au jucat intre ele! 

  Femeile nu se fac din perdele. Se nasc. Si apoi se cresc in ideea de "ia blugii, mama, sunt utili" Si ia rochia atunci cand momentul o cere.  Femeile nu au neaparat parul lung. Il pot avea scurt. Pentru ca daca-s crescute de mame misto o sa stie cum sa dea din gene sa obtina orice. Un zambet face totul. Perdeaua nu face nimic!

  

Niste distractie

  Pentru ca vroiam sa ma distrez intr-ale gatitului am facut-o si pe asta pe care mi-o doream de mult si anume un grup pe Face Book. Se cheama "Iubesc sa gatesc" si e foarte misto deoarece noi ne foarte distram acolo. Cu retete, cu mancare sanatoasa sau mai putin sanatoasa. Cu ce ne place si ce nu... Fiecare cu ce are. 

  Deci cine doreste sa se distreze impreuna cu noi nebunele gatitoare, e asteptat cu drag. Am zis!

O saptamana oarecare

  O sa scriu aici ca sa nu uit. Ca sa citim peste niste ani si sa ne aducem aminte. Razand sau nu. Mai 2015, o saptamana oarecare. Saptamana asta, in Romania, s-a intamplat cam asa:

  Oamenii au fost in imposibilitatea de a primi retete compensate de la medici pe motiv ca nu aveau sau nu le mergeau cardurile de sanatate. Ce sunt ele? Nimic. Ele, cardurile nu-s ceva. Sunt o prostie. Menita sa inlature milioanele de retete frauduloase prin care se furau sute de milioane de euro. O sa le inlature? Eu cred ca nu. O sa mearga cardurile alea curand? Cred ca nu, pentru ca programul e facut de niste baieti destepti pe baza de spagi si coruptie. Deci nu mege. Asa ca probabil multi pacienti cu boli cronice vor muri. Pentru ca-s saraci si nu pot plati medicamentele. La fel si unii dintre cei care au cancer. Oh, well...ghinion. 

  Administratia Financiara din Prahova a inceput sa trimita niste decizii de impunere dubioase la populatie. Pe ceva datorii "retroactive". Ca cica dadura o lege sa se impoziteze nu stiu ce dobanzi sau chirii si cica sa dea lumea banii pe nu stiu cati ani in urma. Nici nu stiu daca e pe bune sau e o gluma dar se pare ca am prieteni care au primit asa ceva... probabil inca un abuz pe sistemul "aoleu, am gresit, manca-ti-as, pardon, da' acu' daca tot v-am luat banii las' ca raman la noi acilea". Sau ceva. 

  Bon pe bacsis. Ca sa inlaturam "spaga" de la restaurant si taxi. Si de la frizer! Ca sa se impoziteze bacsisul. S-a facut "registru de bani personali", vine angajatu' dimineata, declara "am 23 de lei la mine sa moara mama", semneaza. Trece ziua, ia bacsisu', bate bon pe fiecare leu si merge fericit acasa. Sau nefericit. Daca vine ANAFul in control, inspectorul are dreptul sa "ii ceara verbal" sa arate banii din chilotzi. Evident nu are nimeni dreptul sa-l caute in buzunare, in sutien sau in pantoful stang unde ar putea depozita numitul bacsis nedeclarat. Deci ne-am linistit, coruptia s-a rezolvat!

  Primarul din Iasi a folosit in mod util Politia Locala. Da, serios. I-a pus pe baieti sa o urmareasca pe panarama de amanta pe care o avea infipta in Primarie sub forma de directoare de nush ce. El 60, ea 30, dragoste mare... Ea "directoare" de ceva vreme la o varsta frageda. Presupun ca pe baza de competente speciale nicidecum pentru ca i-a tras-o lu' dom' primar. Precis! Omu', gelos nevoie mare, trimitea politistii sa o urmareasca si sa investigheze urmatorii amanti care au venit dupa domnia sa la carma fofoloancei cu pricina. Priceless. Dom' primar chitzaie ca el era indragostit si d-aia... ca ce, nu-l inteleg oamenii legii? De ce sa-l aresteze daca iel doar o iubea pe duamna? 

  O alta doamna panarama numita Udrea a mers acasa la ea saptamana asta. Gata cu arestul. Au trimis-o sa se mai aresteze si la ea acasa in vila de lux pe care i-o cumpararam noi fraierii. Nu de alta da' era pacat de ea sa stea nefolosita si doar vorba aia, doamna Udrea chiar nu are cum sa influenteze "cursul justitiei" in cazul dumneaei. N-are cum ca nu stie si nici n-a mai facut. 

  Un zvon spune ca noul ministru al invatamantului vrea sa schimbe legea invatamantului. Nimic nou. Asta nu e o stire. Daca venea un ministru nou in Romania si NU schimba legea pe care o 'guverneaza' atunci aia era o stire! Aia era o noutate. Legea s-a schimbat ahahahaaaa, tocmai anu' trecut! Da' ce conteaza? Nu trebuie orice handicapat care ajunge ministru sa isi arate si el un pic putza? Sa vada lumea ca el e mai destept decat fraieru' de dinainte... Ce ii asteapta pe elevii Romaniei? Nici nu vreau sa ma gandesc, sincer... 

  Si poate cea mai tare chestie: la Galati hotii au furat tevile de cupru care alimenteaza cu oxigen salile de operatii ale spitalul de urgenta pentru copii. 200 de copii internati au ramas fara oxigen. 35 in stare deosebita cu nevoie de oxigen. Teava trecea prin canalizare, au furat 120 de metri in prima noapte iar in a doua noapte s-au intors si au furat restul de 10 metri. Ca na... n-avea sens sa ramana acolo asa degeaba. Eu stiu ca sunt hoti peste tot in lume dar eu cred ca hotii astia sunt un soi special. Probabil ar trebui impuscati. Probabil. 

  Stirile s-au terminat. Over and out! 

Carusel

  Se invarte viata noastra, n-avem timp sa ne dam jos deloc. Lucrurile pe frontul englezesc s-au asezat bine spre foarte bine. Domnul Albu si-a demonstrat inca o data capacitatile uluitoare de descurcaciune. Lucrurile sunt bune si-l aud dupa glas ca e bine,  ca i se implineste ceva ce-si doreste de foarte multi ani, chestie care ma face sa ma bucur dincolo de cuvinte. 

  Fac planuri, visez cu ochii deschisi mare parte din zi. Zilele aici trec la fel in rutina scolara. Chemam urechelnite si alte animale domestice. Saptamanile trec greu sau usor, depinde de clipa in care le privesc. Asteptarea asta e grea. Doar in sarcina am mai simtit-o cu atata intensitate. Asteptam sa se termine iadul si sa-mi vad puiul. Acum astept sa se termine scoala si sa se aranjeze lucrurile la el. Pandesc bilete de avion. Doar dus. 

  Am asteptat multi ani asta, acum mai e putin si asteptarea e mai grea. Pentru ca acum chiar se intampla. Cu mana pe inima sunt foarte fericita. Dupa un an de clasa intai in invatamantul romanesc... sunt foarte, foarte fericita ca o sa pot sa o scot din abisul asta. Ce se intampla aici e noaptea mintii.

  Stau si visez cu ochii deschisi. Caut casute la Southampton si imprejurimi, ma trage atza cat mai aproape de mare. O sa vina ea si casuta noastra, Mara vrea neaparat cu gradina, asa ca o sa ne dam peste cap sa luam casuta cu gradina :) Nu-i vorba ca toata Anglia aia e o mare gradina, si unde sta Marius acum tot o gradina e... Casele sunt mici, asa ca niste cutii de chibrituri. Dar eu sunt foarte invatata cu casele mici, mai mica ca a mea cea de la Bucuresti nu au nici macar englezii, asa ca... o sa fiu fericita daca copila va avea gradina in care sa alerge.

  Vine si se uita cu mine la case. Cand vede bloculet (la astia mai mult de 3 etaje nu au blocurile) tipa toata "si io unde joc foooooooootballllllll cu taaaaaaatiiiiiiiiiiiiii?" :) Mda... Vorbeste singura mereu despre Anglia si isi face lista cu ce isi va lua acolo. Ma intreaba tot timpul daca luam aia sau aia sau aialalta. Isi face curaj singura. Intr-o zi i-am zis ca eu am mari emotii pentru mutarea asta. Si cumva s-a bucurat ca nu e singura in caruselul care se invarte.

  Asteptam.