Mai e o saptamana

   De azi intr-o saptamana o sa fim in Anglia. Si daca Ikea o sa primeasca pe stoc si scandurelele care trebuie sa stea sub salteaua Marei de la patul ei identic cu cel pe care ni l-a dat Ada cand a plecat ea... atunci copilul va dormi in pat. Daca nu, va dormi pe jos. Patul de la Ada ramane aici. Asa cum raman de fapt cam toate lucrurile noastre. Poate de aia sunt asa zen. Casa de aici ramane aici cu toate-n ea cum sunt. Asta iti da cumva o stare diferita de a oamenilor care trebuie sa dea si sa vanda totul atunci cand pleaca.

  Deci de azi intr-o saptamana dormim acasa. Dude, this shit is real! Am inceput sa ma relaxez dupa 3 luni de stres total. Aseara am reusit sa dorm cam jumate din cat ar trebui sa dorm ca sa fiu om. Dar cum in ultima luna n-am dormit cam DELOC, deja sunt bine. 

  Am facut cam tot ce trebuia sa mai fac ba chiar azi am reusit sa ajung si la o tura de analize de sange sa vedem cam cat de repede o sa mor :)))) Am dus copilul iar la dentist, am facut toate cutiile pentru prieteni si am chemat curierul. Care n-a venit. Dar mai astept. Am discutat la telefon cu oameni care trebuie sa vina la 2 Mai, am raspuns la zeci de mailuri care cer cazare la 2 Mai pentru "acest weekend", am mers sa iau actele traduse de la cea mai buna si mai frumoasa femeie din Ploiesti care ne-a ajutat (Monalisa, te iubim!)....Ammm...

  Am mai luat chestii, am mai spalat chestii, am facut ordine in casa. Si m-am mai linistit. Mara e supra-excitata, numara zilele pana cand o sa il vada pe tati. Cand o vad cum isi traieste dorul imi aduc aminte de mine. Sta imbracata in casa de o luna doar in tricoul lui Marius. Unul jerpelit dar nu conteaza. Miroase a tati. Isi infunda nasul in el si rade cu gura pana la urechi. Si da, mi-e clar acum de ce e bine sa ai DOI parinti. 

  Tot dorul meu de mama trait in copilarie la 2 Mai cand eram lasata cu niste rude acolo... pe tot mi l-am retrait aici cu ea in astea aproape 4 luni. Pentru ca acum el n-a mai venit acasa. Dar am vazut ce inseamna sa-ti fie dor de UN parinte insa sa il ai pe AL DOILEA langa tine. E incomparabil! Si asa a fost si cand a fost ea cu Marius la 2 Mai timp de 2 luni si ii era dor de mine. Daca e unul dintre noi cu ea e mult mai usor. Eu nu stiam asta. Pentru ca am avut doar un parinte. Care oricat s-ar fi dat peste cap nu avea cum sa fie doi :) 

  Varianta ideala e cand nu trebuie sa fii departe de copil decat atunci cand vrea el asta. Varianta mai putin ideala e cand faci dari peste cap din astea... Cum facem noi acum. Ne-am dat peste cap. Doi ani a durat sa ajungem unde trebuie. Din pacate Mara a aflat si de ce facem asta, adica a fost supusa la sistemul de invatamant de stat din Romania. Chestie pe care o regret imens. Cred ca nimic nu regret mai mult pe lumea asta. A fost o trauma si un chin pentru ea. 

  Nu stiu cum o sa fie acolo. Habar nu am. Mai am o saptamana si o sa aflu. Oamenii astia din categoria noastra care stau pe acolo (adica cu mai multe clase decat trenul) sunt toti incantati. Oamenii care nu inteleg nimic si nu stiu cum sa afle informatii sau mananca doar bors si leustean, mamaliga si manele si acolo nu le au... ei nu-s la fel de incantati. Chestie de gust, in mod sigur.

   N-am nici o idee cum o sa imi fie mie. Dar daca ei o sa ii fie bine eu zic ca am invins. Pentru ca aici nu i-a fost bine de la gradinita incepand si terminand cu anul la scoala privata. Nu i-a fost bine. Decat la 2 Mai...acolo i-a fost foarte bine intotdeauna :)))

   Azi am gasit si pescaria din Portsmouth, cu pesti si fructe de mare proaspete la preturi mai bune ca aici, am gasit si macelaria aia cu carne d-aia de la vaci crescute cu iarba... Am gasit multe acolo langa casa noastra. Multe care iti fac viata mai frumoasa si mai sanatoasa. Si toate chestiile astea simple si normale si bune pe mine una ma bucura enorm. Cred ca niciodata n-am fost atat de incantata de ceva in viata mea. 

  Mai e o saptamana. Acum trece timpul cel mai greu. 

  

O geanta sa mai indesam si-n Anglia sa ne relocam (2)

  Dupa ce omul meu a plecat cam asa... acum urmam noi. Noi mergem light, adica eu, copil, geanta si rucsaci amandoua. Doar ca mai exista doua genti de umplut pe care prietena Lumi ni le duce pana in Belgia. Asadar 3 genti mari de umplut. De umplut cu 3 camere eventual. 

  Nu, glumesc. Cele trei camere raman aici asa cum le las. Am populat cu obiecte pana acum 3 case incepand de la furculita si terminand cu galeria de la perdele. Acum suntem la a 4a. Viata e o aventura asa ca nu plecam cu prea multe de aici, o sa utilam inca o casa si gata. Eu una m-am invatat. Si evident, Ikea e prietena mea cea mai buna si e la doi pasi de noi si la Portsmouth. Deci totul e bine. 

  Azi am indesat o geanta si-am cumparat medicamentele pentru toate scenariile. Nu vreau sa ma duc acolo si sa rup usa medicului la prima panica. Si cum avem panici cunoscute anterior am zis ca macar pentru alea sa ma asigur asa cam pentru un an. Stiu, sunt nebuna. Insa eu mi-am tratat cu succes familia de ceva vreme de una singura asa ca n-as vrea sa abuzez de sistemul de sanatate din Anglia macar un an. E de bun simt sa nu ceri cand inca n-ai cotizat suficient. Noi o sa cotizam pentru ca avem acolo firma si vom fi cotizanti seriosi. Si nu as vrea sa cer nimic de la sistem macar o perioada.

  Pentru ca am cerut cu "te rog frumos" sa fiu primita acolo, vorba prietenei mele Ada, si oricat ar rade aici lumea ca plec cu o sacosa de pastile dupa mine... mie mi se pare de bun simt sa fac asta. Mai bine sa n-am nevoie de ele si sa le dau la gunoi decat sa ajung acolo si sa dau din colt in colt dupa medicul de familie si farmacist. Eu si pana la 2 Mai plec cu sacosa dupa mine :))))

  Pentru ca da, sunt "patita", cum zicea maica-mea azi. Cred ca a avut asa un flash cu toate problemele pe care le-am avut noi de-a lungul vremurilor, vancantelor si deplasarilor. Nimic tragic doar ca...atunci cand iti e lumea mai buna te apuca diverse. Si al dracu' Murphy ala daca te lasa vreo secunda sa respiri. Daca ai la tine, nu patzesti. Daca n-ai...precis ti se arata niste chestii...... 

  Asa ca o sacosa de medicamente avem, una de carti avem, una de chilotzi avem... glumesc cu ultima ca o sa ne luam de acolo, plecam doar cu chilotzii de pe noi. Avem haine si la 2 Mai, avem si la Ploiesti si o sa avem si in Anglia. Si gata. Ca sa nu mai permutam bagaje in vizite. Viata noastra va fi tot o vizita de colo-colo. De abia astept! Chiloti multi avem. Ceea ce va doresc si voua!