Portsmouth

  Azi am reusit sa mergem sa vedem si noi orasul un pic. Marius are liber miercurea si joia, asa ca weekendul nostru a fost ieri si azi. Ieri am rupt Ikea in doua si ne-am montat mobile prin casa (adica Marius cu Mara au montat si jur ca Mara a prestat treaba serioasa la faza asta, e neam de mester micutza!) Nici acum nu-mi explic prea clar cum am reusit sa indesam in masina si apoi sa urcam pe scari o tona de mobile. Am o amintire vaga de aseara cu Marius care dadea de-a dura o canapea pe scara si cu mine care ma gandeam ca daca o scapa oleaca o sa vina peste el si o sa il faca ca in desene animate... de forma treptelor. Stiti cum se ridica Tom si Jerry de pe trepte cand ii calca cineva....

  Am invins, avem cea mai draguta sufragerie din lume. Ikea inca nu a adus stinghiile de la patul Marei asa ca tot pe jos doarme. Doarme lemn, aici e liniste, casa asta te trage la somn incredibil. Se pare ca tipii care se ocupa cu stocurile de la Ikea Southampton sunt un pic ocupati cu bautura sau ceva... ca vad ca nu prea le iese faza asta cu "sa avem in magazin ce ne trebuie" :)))) 

  Azi de dimineata am mers la banca si mi-am deschis cont. Am ras pret de douazeci de minute cu domnul Andy Moss, un nene ultra simpatic de la Conturi Personale. Omul era atat de vesel si de deschis ca m-a lasat masca. Ca na, te duci acolo si te gandesti ca aoleu, astia urasc romanii. Si te astepti la oameni acri sau la chestii nasoale. Cand colo... Am plecat de acolo dupa 20 de minute in care s-a rezolvat tot. Internet banking, treburi, socoteli, mama, tata mare. Am mers la patiseria traditionala de vizavi si-am luat placinte cu carne englezesti. Homemade. Extraordinar de bun a fost micul nostru dejun de azi. 

  Apoi am plecat sa vedem orasul si sa stam un pic pe plaja. Orasul este de o frumusete incredibila, casute mici, toate la fel, toate cu bay-window (fereastra pe rotund la sufragerie) toate impecabile, colorate si frumoase. Pomi, parcuri uriase. Si plaja. La Portsmouth pe plaja cu pietris si vant puternic mi-am adus aminte de 2 Mai. De 2 Mai-ul nu cel de acum care nu prea mai miroase a mare. De cel de acum 30 de ani. Nu, nu-mi spuneti ca vad eu totul roz si doar frumos. Marea Neagra s-a desalinizat cu aproape 20 la suta fata de acum 30 de ani (informatie de la geologul de la Slanic) si asta se simte si in calitatea apei si in calitatea aerului. Si e normal.

  Aici miroase a mare. A sare. Apa era chiar calda dar afara foarte vant. As fi facut o baie dar ma gandeam cu groaza la iesirea pe mal. :)))) Am stat cu picioarele in apa aia, am vazut-o cat de curata si frumoasa e, am gustat-o si-am mirosit-o. Am decis ca e perfecta. I-am cules pietrele pe care le-am adus acasa in rucsac. Am stat cu capul in vantul ala de mare si mi s-au limpezit toate colturile sufletului. M-am simtit mai acasa decat oriunde in ultimii multi ani. 

  Am mers prin soarele ala si vantul teribil care facea apa sa clipoceasca si ma gandeam... la nimic. Am reusit sa ma gandesc la nimic. Sa respir.  Si apoi s-a intamplat ceva exceptional: am reusit, pentru prima data in foarte multa vreme, sa ma gandesc la viitor. Dincolo de ziua de maine. Pentru ca am trecut pe langa Universitatea din Portsmouth la intoarcere si m-am gandit ca in 10 ani s-ar putea ca Mara sa fie acolo studenta. Aia mi-a trecut prin cap. Si m-am bucurat. Pentru ca aici exista viitor. Se vede. Nu e doar o luminita inexistenta la capatul unui tunel negru. Aici e o lumina generala pe care o simti palpabil. Chiar si atunci cand e innorat.

Imaginea zilei