Instantanee

  In Anglia toata lumea zambeste. Pe strada, in magazine, in parc, langa parc, pe trotuar, la volanul masinii atunci cand iti fac semn politicos cum ca poti sa traversezi strada. Toti zambesc larg, deschis, inclusiv cu ochii. Zambesc la Mara si zambesc si la mama ei. Cu drag, asa... 

  In Anglia toata lumea ajuta pe toata lumea. Sa orice. Cu toate astea nimeni nu pune mana pe copilul tau ca sa-l "ajute" sa faca chestii. E drept ca in Anglia autobuzul cand se opreste isi desumfla niste roti (glumesc ofcors) si ajunge cu treapta pana la nivelul bordurii. Masurat la milimetru. Dupa ce lumea coboara, se urca inapoi pe rotile lui si pleaca unde are treaba. 

  In Anglia sunt multi, multi copii mici. Sau poate ca or fi toti la noi in cartier cale de trei strazi si-un parc pe care le-am vizitat noi pana acum. Multi copii. Cu toate astea in Anglia nu se urla, nu se vorbeste tare, nu se striga isteric si nu se da nimeni cu fundul de pamant. Pentru ca si aici citez mamele auzite in jur "that's not nice, love". Jucariile din parc sunt intacte si stralucesc de curatenie. Nimeni, absolut nimeni nu se urca pe tobogan invers. 

  In Anglia in parc nu scrie "nu calcati pe iarba" insa la locul de joaca scrie mare ca nu e voie cu caini si ca primesti 500 de lire amenda. 500 de lire e jumatate din salariul minim pe economie. Lumea nu intra cu caini acolo. Lumea strange rahatii de caini, am vazut cu ochii mei azi minunea. Si evident in Anglia toti cainii cu stapan sunt in lesa si mai mult, sunt dresati. Daca omul intra intr-un magazin el lasa cainele la intrare iar cainele nu se misca din locul ala. La intrare unele magazine mici au castroane cu apa in acest scop. Cainele nu fuge dupa copii pe strada "pentru ca se joaca, duamna!", cainele si daca vrea sa se duca spre Mara, stapanul il spanzura instantaneu cu lesa. Un bichon era sa moara cu limba scoasa ieri din acest motiv :)))) Stapanul lui stie ca e inacceptabil ca animalul lui sa se urce pe copilul meu. Iar copilului meu pentru prima data in viata incepe sa nu-i mai sara inima de cate ori vede un caine. 

  In Anglia trotuarul e impecabil. Si strazile la fel. Masinile toate par spalate azi. In casa n-am sters praful de miercuri si nu pentru ca mi-ar fi lene ci pentru ca n-am ce. Desi straduta pe care e casa e populata cu masini, aici miroase a plante. Pentru ca e plin de verdeata, de pomi si de iarba si un pic mai in spate e un deal. Trenurile care-mi trec practic pe sub geam nu se aud. Sunt colorate ca niste bomboane si presupun ca au roti de guma de mestecat pentru ca nu fac zgomot deloc. Singura care se aude e alarma dinainte de lasarea barierei, alarma care suna ca un clopotel vesel dar nu diliu. Nu suna cat sa te deranjeze din casa, ci cat sa nu te arunci in fata trenului cand acesta vine. Crestinii care conduc masinile de pe strada se opresc fara stop sau semafor inainte de ultima intersectie atunci cand vad semnalul luminos al barierei. Pentru ca intersectia nu trebuie blocata. Si ei se opresc cuminti acolo si asteapta pana cand se ridica bariera fara sa se infunde unul in curu' altuia. Uimitor! Si nimeni nu claxoneaza. Ever. 

  In Anglia e soare vara. Atat de mult incat daca te comporti ca mine si anume ca un turist tampit, s-ar putea sa te arzi in timp ce joci fotbal pe pajistea din parc cu copilul. Si s-ar putea sa te doara si capul dupa aia dar nu recunosc nimic! 

  In Anglia mai sunt multe de vazut... si totul e de-o frumusete incredibila. Va urma. 

Lunea e zi de targ in cartier :)