Oțetarul

  E un soi de arbore care creste in sistem balarie. El este pacostea Dobrogei. Toata lumea in starpeste cu mare avant ca si cand ar fi moartea. Si e moartea in sensul ca unde creste el nu prea mai cresc alte plante. Asta ne-a zis un horticultor acum ceva vreme si am vazut si noi ca asa e, la 2 Mai unde vrem sa avem umbra avem, unde vrem sa avem si flori...well, nu prea mai avem. 

  E ca o buruiana sub forma de arbore. Mananaca toate resursele, toata apa...si apoi moare cand iti e lumea mai draga. Otetarul asta e arborele vietii mele. Adica nu stiam altul in copilarie. La 2 Mai nu crestea altceva. Era un gutui batran rau, mai era un corcodus...erau migdalii din spatele casei pe care niste inteligenti i-au taiat cand s-au facut proprietari in zona aia. Erau doi migali mari! Migdali! Are cineva migdali in ziua de azi undeva? E o raritate...

  Otetarii insa sunt din plin. Daca le dai apa. Dar nu prea multa ca atunci mor. De la ei pornisem ca sa spun ca la mine aici la Ploiesti, sub geamul de la bucatarie am un otzetar. Maaare. E mare acum dar era mic acum 15 ani cand l-am plantat noi. Nu cu intentie. Am carat o samanta de otetar cu sutele de genti pe care le-am dus pe aici prin spate pe la intrarea din dos a blocului. 

  Eu si mama mea care am carat tone de genti catre si de la 2 Mai. Intr-una din ele a fost o samanta care s-a scuturat fix aici. Mi-e imposibil sa cred ca e o coincidenta. Nicaieri pe o raza de multi kilometri eu n-am vazut vreun otetar. Noi l-am adus aici. Si cum a picat fix langa canalizare, s-a facut maaaare mare in ultimii circa 10 ani de cand era cat o nuia. Acum e pana la etajul 3 cam asa. 

  E otzetarul nostru. Miroase acum ca a inflorit...miroase a 2 Mai. A zis si Mara azi cand am trecut pe sub el ca miroase asa cum stie ea ca miroase "doimaiumami"... Si ma gandeam ca anul asta nu o sa ajungem la 2 Mai dar ca ne-a inflorit otzetarul nostru ca sa ne miroasa a 2 Mai. Iaca...

al nostru