Plombe in pericol

  Oare daca eram fumator as fi fost nesimtit cum sunt cei care-mi ies mie in cale? Ma intreb asa, retoric... se supara dupa aia lumea ca iar zic ca-s fumatorii nesimtiti si nu zic ca doar "unii" sunt nesimtiti. Bai, eu cred ca depinde de noroc. Io de d-aia simtiti n-am mai avut parte de ceva vreme. Dar legea? As fi incalcat-o? Adica legea aia despre fumat... m-as fi cacat pe ea cu fiecare ocazie? Nu stiu, ma intreb. Poate cine stie, nicotina aia le modifica cumva codul genetic ma gandesc...

  Dar sa incetez sa mai tremur de nervi (din pacate nu cred ca o sa reusesc azi pentru ca m-am enervat prea tare) si sa zic cu vorbe. In autobuz. Da, ca toate episoadele aberante din viata mea... in autobuz. M-am aburcat voios ca sa plec pe caldura vietii sa iau copilu' de la mama dracu' unde pusera astia scoala. Caldura mare, lume din fericire putina. La volan o duamna soferita. Si pentru ca stateam in fata langa ea o urmaream cu atentie cum conduce. In ultimele luni s-a intamplat ceva si au aparut foarte multe soferite pe autobuze si trolee in Ploiesti. Si nu toate-s cele mai pricepute unelte din cutie cand vine vorba de covrigu' ala mare. 

  Conducea extrem de prost. Pentru noi cei din autobuz era bine pentru ca mergea atat de incet incat nu era chip sa ne ranim. Pentru cei din trafic ea accelera fix cand nu era cazul ca sa se opreasca idem. A alergat fo' doo babe pe trecerea de pietoni de ziceai ca se joaca pe calculator si sunt babe de minim 500 de puncte una! Cred ca s-au jurat alea ca nu le mai trebuie ceapa aia verde din piata. Da' ma rog, cum ma amuzam eu asa si ma gandeam ca mai bine nu conduci deloc decat sa o faci ca lemnu'... Stand la un semafor... imi vine un miros de fum de tigara. Imediat creierul i-a dat ignore pe sistemul "ce naiba mi se nazare, am ajuns sa mi se para". Mai trec 4 secunde si ma invaluie asa teribil. 

  Cand ma uit.... vaca fuma. Nu, autobuzul nu avea o cutiuta speciala in care sa stea vaca, cu perete sau usa. E deschis cum ar veni. Si vaca, tacticoasa, si-a aprins o tigara in timp ce conducea autobuzu' numarul 35B. Aproape ca am scuturat din cap ca sa nu mi se para! Totalmente in negare m-am gandit ca totusi nu se poate asa ceva. Mi se pare. E o iluzie! O curba mai tarziu am ajuns in statie, am lasat oamenii sa coboare, m-am apropiat de ea cu telefonul si i-am facut o poza. I-am zis ca sper ca sefii ei se vor simti incantati ca ea e fericita la munca. 

  M-am dat jos si-am lasat-o cu gura cascata. M-am dus in fata masinii si am pozat si numarul. Si am plecat. Ea era sa nu mai plece din statie, am vazut-o cum se scalda in dilema de a veni dupa mine sau nu. Era uimita. Siderata de nesimtirea si tupeul meu. Scarba totala se citea pe fata ei. Probabil si pe a mea. Bluza imi mirosea a tutun. 

  Am scrasnit din dinti pana la scoala tremurand de nervi. Pacat de plombele mele ca uite, eu le tot pun si nesimtitii astia mi le tot scot!