Se invarte viata noastra, n-avem timp sa ne dam jos deloc. Lucrurile pe frontul englezesc s-au asezat bine spre foarte bine. Domnul Albu si-a demonstrat inca o data capacitatile uluitoare de descurcaciune. Lucrurile sunt bune si-l aud dupa glas ca e bine, ca i se implineste ceva ce-si doreste de foarte multi ani, chestie care ma face sa ma bucur dincolo de cuvinte.
Fac planuri, visez cu ochii deschisi mare parte din zi. Zilele aici trec la fel in rutina scolara. Chemam urechelnite si alte animale domestice. Saptamanile trec greu sau usor, depinde de clipa in care le privesc. Asteptarea asta e grea. Doar in sarcina am mai simtit-o cu atata intensitate. Asteptam sa se termine iadul si sa-mi vad puiul. Acum astept sa se termine scoala si sa se aranjeze lucrurile la el. Pandesc bilete de avion. Doar dus.
Am asteptat multi ani asta, acum mai e putin si asteptarea e mai grea. Pentru ca acum chiar se intampla. Cu mana pe inima sunt foarte fericita. Dupa un an de clasa intai in invatamantul romanesc... sunt foarte, foarte fericita ca o sa pot sa o scot din abisul asta. Ce se intampla aici e noaptea mintii.
Stau si visez cu ochii deschisi. Caut casute la Southampton si imprejurimi, ma trage atza cat mai aproape de mare. O sa vina ea si casuta noastra, Mara vrea neaparat cu gradina, asa ca o sa ne dam peste cap sa luam casuta cu gradina :) Nu-i vorba ca toata Anglia aia e o mare gradina, si unde sta Marius acum tot o gradina e... Casele sunt mici, asa ca niste cutii de chibrituri. Dar eu sunt foarte invatata cu casele mici, mai mica ca a mea cea de la Bucuresti nu au nici macar englezii, asa ca... o sa fiu fericita daca copila va avea gradina in care sa alerge.
Vine si se uita cu mine la case. Cand vede bloculet (la astia mai mult de 3 etaje nu au blocurile) tipa toata "si io unde joc foooooooootballllllll cu taaaaaaatiiiiiiiiiiiiii?" :) Mda... Vorbeste singura mereu despre Anglia si isi face lista cu ce isi va lua acolo. Ma intreaba tot timpul daca luam aia sau aia sau aialalta. Isi face curaj singura. Intr-o zi i-am zis ca eu am mari emotii pentru mutarea asta. Si cumva s-a bucurat ca nu e singura in caruselul care se invarte.
Asteptam.
Stau si visez cu ochii deschisi. Caut casute la Southampton si imprejurimi, ma trage atza cat mai aproape de mare. O sa vina ea si casuta noastra, Mara vrea neaparat cu gradina, asa ca o sa ne dam peste cap sa luam casuta cu gradina :) Nu-i vorba ca toata Anglia aia e o mare gradina, si unde sta Marius acum tot o gradina e... Casele sunt mici, asa ca niste cutii de chibrituri. Dar eu sunt foarte invatata cu casele mici, mai mica ca a mea cea de la Bucuresti nu au nici macar englezii, asa ca... o sa fiu fericita daca copila va avea gradina in care sa alerge.
Vine si se uita cu mine la case. Cand vede bloculet (la astia mai mult de 3 etaje nu au blocurile) tipa toata "si io unde joc foooooooootballllllll cu taaaaaaatiiiiiiiiiiiiii?" :) Mda... Vorbeste singura mereu despre Anglia si isi face lista cu ce isi va lua acolo. Ma intreaba tot timpul daca luam aia sau aia sau aialalta. Isi face curaj singura. Intr-o zi i-am zis ca eu am mari emotii pentru mutarea asta. Si cumva s-a bucurat ca nu e singura in caruselul care se invarte.
Asteptam.
Sigur au si f. multe parcuri, iar fotbal va juca in parc cu alti copii ca e mai distractiv mai multi. Noi avem acum o curte si au jucat ai mei fotbal, dar au cam zburat mingile la vecini. Le-am primit inapoi si nu au zis nimic (vecinii) dar nu am vrut sa-i deranjam, asa ca mai bine ii duc in parc.
RăspundețiȘtergereIn alta ordine de idei, ma bucur ca se aranjeaza lucrurile si intra totul pe fagasul normal. Problema mea e ca eu de ce o sa mai rad/plang dupa ce nu mai chemati urechelnite, nu mai bea nimeni vin in manuale etc?
Carmen
Sunt destul de convinsa ca au si englezii urechelnitele lor ca sa zic asa. Nu mi s-a intamplat pana acum sa nu am de ce rade, trust me! :)
ȘtergereNoi am avut bafta, lucrurile s-au intamplat asa din scurt ca intr-o luna a trebuit sa fim cu bagajele facute, n-am trecut prin toata asteptarea aia care te inebuneste...
RăspundețiȘtergereCe draguta e Mara, imi aduce aminte cand ne-am mutat noi de la casuta veche la cea noua si Robbie era disperat ca el nu vrea sa se mute, ca sa-i indulcesc schimbarea am inceput sa ne jucam de-a "ce ducem cu noi la casa noua", printre care cel mai stresat a fost ca de ce nu ducem WC-urile... :D
Bafta mare si spor sa aveti, sa va gasiti locul repede!!!
:)))) A avut si Mara cand era mai mica chestia asta cu "da' acolo o sa avem veceu?" despre diverse hoteluri la care mergeam :))))
Ștergeremay all your dreams come true! :)
RăspundețiȘtergeready
nu radeti de vece-uri, noi ne-am intors dintr-un concediu de 2 sapt. in ro si cum a intrat copilul pe usa acasa, fix la buda s-a dus :D ma temeam sa nu pateasca ceva, lui daca nu-i place buda se abtine si o zi intreaga (are 4 ani si 8 luni), a trebuit munca de convingere de fiecare data 'vreau sa fac pipi', 'hai la baie', 'nu mai vreaaau', si tot asa...
RăspundețiȘtergerein cealalta ordine de idei, da, am prins stirile astea, ce sa mai zic decat ca aseara, cand am aterizat aici, imi venea sa pup pamantul. ce bine e acasa