Royal Mail. O vizita la oficiul poștal.

  Eu una mai bine muream decat sa ma trimiti sa fac ceva la Posta Romana. "Ce vrei sa-mi trimiti? Da? Prin curier, da? Nuuuu, eu la Posta nu ma duc nici moarta" era o insiruire de fraze folosita des la viata mea. Adica mai bine imi infigi niste aschii de lemn in ochi in timp ce ma arzi cu bricheta de la masina decat sa ma pui in situatia de a sta doua ore la coada ca sa aflu ca "nu e la noi, au gresit oficiul, n-avem timbre, n-avem plicuri si in general suntem niste dobitoci". Sau cam asa ceva. 

  Ei bine azi am mers la Posta. Sa pun o scrisoare. Toata Anglia nu face nimic decat pe baza de scrisori din hartie si postasi care umbla cu niste cotigi de plastic rosii care au roti silentioase. Cand se intalnesc pe strada cu Doamna X se opresc sa o intebe de sanatate si sa se asigure ca doamna e bine. Si sa se minuneze impreuna de cat de frumoasa e vremea azi. Si apoi pleaca mai departe zambind. Si cand ti-e lumea mai draga si te foiesti prin holul casei tale...zaaaaaaang baga nenea niste lucruri pe taietura din usa special conceputa pentru asta. Clang, trosc fierul din usa, zvarrrrr tone de scrisori peste tine. Dupa ce iti iei conform bancului "pantalonii mei maro" si de dezgalbenesti oleaca la fatza, te apuci si vezi ce scrisori ai primit. Orice institutie, orice furnizor de orice, orice om viu care respira in tara asta iti vorbeste prin "mail". Royal Mail ca e a lu' doamna regina. 

  Ai facut un contract cu unii sa-ti dea ceva? Pai intai te anunta ca-ti dau. Apoi iti mai trimit o scrisoare cum ca "bine ati venit" si eventual inca una de control, sa fie siguri ca te-au nimerit. Fi-mea de cand a ajuns aici verifica posta zilnic, este absolut uluita de chestia asta, i se pare cea mai tare chestie ever. Din lume. Sa primesti scrisori. Si pliante. Si oferte. Si hartiiii, multe hartiiii. Domle, eu nu stiu cum de au astia atata padure. Ca fiecare institutie foloseste minim un hectar de copaci pe luna. Glumesc, tipii stiu sa recicleze in mod real. 

  Booon cum ziceam. Ma dusei la posta. Mai multe ghiseuri, doar la doua din ele erau doamne la galantar... intram noi ca doua oi capii, eu uitandu-ma pe toti peretii pentru ca aici scrie explicit peste tot ce tre' sa faci ca sa faci ceva. Cum ma holbam eu acolo pe toate aparatele si pe toti peretii tinand plicul in mana de parca urma sa mi-l fure careva... Pac imediat vine la mine o doamna postarita care nu stiu de unde a aparut, pentru o secunda am crezut ca s-a materializat ca Duhul Lampii dintr-un aparat din ala, ca a rasarit langa umarul meu de nici n-am zarit-o. 

  Mi-a dat buna-ziua si m-a intrebat daca doresc sa trimit o scrisoare azi. Sigur ca vreau. "Atunci eu pot sa te ajut cu asta" mi-a zis si m-a indrumat catre un aparat. M-a intrebat daca vreau "first mail", nu stiam ce e aia, i-am zis ca vreau sa trimit o scrisoare obisnuita. Da, aia era :))))) Saizecisitrei de pence. Ca sa ii bagam in aparatul ala. I-am dat, i-a bagat, aparatul a scuipat un timbru, l-am pus pe scrisoare si mi-a indicat cutia in care s-o azvarl. Totul a durat circa 1 minut jumate cu tot cu cautatul meu de saisecisi-dracu-sa-ii-ia-ca-eu-inca-nu-stiu-banii. Si pe bani nu e cu numar, e doar cu capul doamnei regine si cu un scris miiiic-mic-mic care-ti indica cu litere denominatia monedei. Si io aveam un pumn de d-aia pe care pana la urma i-am dat cucoanei sa-si ia ea singura ce-i trebuia ca sa nu ma holbez eu la fiecare moneda ca la extraterestrii. 

  Si cam asa. Posta e in capatul stradutei. Mi-a placut. Ma mai duc!