miercuri, 29 octombrie 2014

Ea citeste

  Nu stiam de ce fusese asa de agitata in weekendul trecut. Am zis ca-i raceala care ii dadea tarcoale, ca-s cele trei zile in care a stat in casa, ce sa fie, ce sa fie. Creierul i se alinia sa invete ceva major, ceva nou. Si anume sa citeasca aproape cursiv. Dupa doua saptamani si jumatate la scoala cea noua a invatat sa citeasca. 

  Aseara si l-a luat pe Pixi, s-a suit in pat si a incercat din nou. Mai incercase de sute de ori. Aseara i-a iesit si pentru prima data in viata chiar a inteles ceea ce citea, a urmarit si firul narativ nu doar literele. Literele le bunghea demult insa nu reusea sa citeasca atat de cursiv incat sa si priceapa alinierea cuvintelor, zborul lor in pagini si ideile. 7 ani si aproape 7 luni. O seara rece de octombrie si noi doua bagate in pat. 

  O ascultam cu atentie ca sa o ajut unde nu nimereste cand s-a oprit brusc si-a zis "nu vreau sa ma culc, vreau sa o citesc pe toata ACUM!" si mi l-a aruncat pe acum ala de parca frigea. Am mai lasat-o o vreme si cand s-a facut prea tarziu i-am zis ca gata, ca poate citi si maine. N-a vrut asa ca m-am dus la ea si i-am zis ca punem carticica sub perna ca sa il viseze pe Pixi pana dimineata. A fost atat de incantata incat s-a culcat dar s-a mai foit o jumatate de ora mormaind litere pe sub plapuma.

  Dimineata la 6 jumate (ceasul suna la 7) a sarit ca un arc din pat, a fugit la baie, s-a intors si a inceput sa caute frenetic carticica, a luat-o si, pe jumatate adormita, ciufulita si balbaita a inceput sa citeasca de unde ramasese aseara. Printre doua cuvinte a ordonat niste mancare, ca toate ca toate da' sa nu cumva sa uitam de mancare...i-am adus-o in pat si-am lesinat de ras uitandu-ma la ea cum rontzaie si citeste molfait in acelasi timp. A terminat cartea repede si a inceput sa chiuie ca ea e cea mai tare si ca a citit "o carte intreagaaaa" in doua zileeee! :)))) Pentru cine nu stie ce e un Pixi, acesta e un cartzuliu de 10 cm cu vreo sase paginutze pline de poze cu putine cuvinte printre ele. Dar da, e "o carte"...

  Eu nu prea i-am citit ei decat putin si cand a fost mai mare. Cat a fost mica nu vroia de nici un fel sa stea sa asculte povesti. Nu-i trebuia. Pentru ea, orice lucru pe care nu-l poate face EA personal nu prezinta interes si o enerveaza teribil ca ea nu poate sau nu stie ceva. Aha, bine, vorbesti tu ceva acolo... nu ma intereseaza. Asa ca am lasat-o in pace si n-am insistat sa-i bag pe gat ceva ce eu stiam ca va dori ea singura sa faca la un moment dat. Incet incet s-a apropiat de carti dar tot o enerva sa stea sa ma asculte pe mine citind. Se straduieste de cand avea 6 ani sa citeasca "ea singura" si acum a reusit. Lumea cartilor i s-a deschis. Acum a inteles povestea lui Pixi si a tinut-o minte. I le citisem si eu de multe ori dar nu le percutase. In drum spre scoala a vorbit numai despre Pixi si cum o sa vina acasa sa le citeasca si pe celelalte. 

  Din 13 octombrie de cand am mers prima data la Scoala Spectrum se scoala inaintea ceasului singura, pleaca la scoala cu nerabdare, merge pe jos mult (cam 4 kilometri dus intors daca mergem doar pe jos!) fara sa se vaite si se intoarce bucuroasa, fericita, plina de informatii si povesti noi. De atunci pana acum in acea scoala nu s-a intamplat nimic urat, rau, umilitor, nepotrivit, periculos(!), stupid, greu, obositor, plictisitor. Absolut nimic. Toata lumea zambeste catre toata lumea, toata lumea te saluta si toti copiii intra pe poarta razand. Chiar si cei mai mari. Ma uit la ei cum vin la scoala relaxati, zambitori. Si se lucreaza mult cu ei, fac multe lucruri, fac engleza cum trebuie (deja imi zice chestii in engleza desi ea nu stia cam nimic cand am dus-o acolo) au tot felul de proiecte la clasa. Au teme cat sa repete literele si ce fac in clasa dar nu multe, inutile sau obositoare. 

    Dimineata:

uuuu

  Cam asa. Citeste. Si vine vacanta. Si ea nu vrea. 



  

16 comentarii :

  1. Hihi, ce frumos! Abia am asteptat articolul tau despre cum e la scoala noua.

    Daniela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daniela, e asa frumos incat astept cu groaza sa se intample ceva rau :)))))

      Ștergere
  2. Am bagat si eu capu` in clasa sa o vad, e asa de draguta!! Stiu cum e senzatia aia ca e prea bine si trebuie sa se intample ceva, si eu inca astept....dar cred ca asteptam degeaba :)
    Eu l-am intrebat ce ii place cel mai mult la scoala a zis ca pauza si ce i se pare cel mai urat si mi -a spus ca nu exista rau sau urat la el la scoala.
    By the way, ieri m-a sunat o prietena al carui baietel a fost batut la Scoala 29 de dna invatatoare pana i -a dat sangele pe nas....Deci orori inca se intampla la scoala de stat, din pacate....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da ma, e dragutzica mea! :D Bai deci aia cu batutul asa nu intra la puscarie??? La Politie direct cu plangere!

      Ștergere
  3. Ce ma bucur. Chiar dc nu va cunosc decat de pe blog, mi-au dat lacrimile.
    Carmen

    RăspundețiȘtergere
  4. Ii place sa invete si asta este foarte bine, ma bucur tare mult ca Mara este bine si fericita la scoala noua!
    Ai o fata foarte frumoasa Alexandra, o sa intoarca multe priviri! Simona

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Simona, si mie mi se pare foarte frumoasa da' s-ar putea intampla ca eu sa fiu subiectiva :)))))

      Ștergere
  5. Il stiiiim pe Pixi, de vreo 3-4 ani :) As putea sa recit oricare din carticele, daca ma scoala cineva noaptea din somn, si cred ca si ei la fel, dar tot le plac, mai ales celui mic :)
    Alor mei le citesc de cand se stiu, in fiecare seara. Luam, in medie, 3-4 carti, pe luna, de la biblioteca, pe langa re/citit ce avem pe acasa :)

    Cat ma bucur pentru Mara, si pentru aceasta noua aptitudine pe care si-a dezvoltat-o si pe care sunt sigura ca o va imbunatati foarte repede! Mi-as dori sa fie si dra mea ceva mai motivata in sensul acesta (literele le stie pe toate, mari si mici, fara probl), sau macar mai calma, sa nu-si mai piarda cumpatul asa de repede, atunci cand nu-i iese ceva :)

    Treaba cu soala ... ma unge pe suflet, si ma face sa plang amar deopotriva ... incerc sa ma orientez de o alta invatatoare pt sem II, sau cel tarziu clasa I. Nu-s chestii abominabile insa ... tipa e de o raceala si o rigiditate ... sunt si multi copii, si mici, si greu de tinut sub control, dar metodele ei nu prea ma incanta ...
    Chiar, de curiozitate, cati copii sunt la Mara in clasa?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andreea :(((( La Mara sunt 20, la ei asa e maximul claselor, nu exista cu mai mult de 20. Am prins ultimul loc cum ar veni :)

      Ștergere
  6. E prima carte dintr-o mie :)
    Draga de ea....

    RăspundețiȘtergere
  7. Fata, ai imbulinat-o! Trebuie sa-i faci abonament la biblioteca de-acuma! :)
    Vezi ce poate face o scoala buna dintr-un copil bun?
    Fi-miu a invatat sa citeasca singur, nici nu stiu cand, pe la 4 ani, cand juca Piticot si nu stia ce mutari trebuie sa faca, ma punea sa-i citesc eu din regulament. Intr-o zi i-am spus (in gluma, desigur) 'citeste-ti singur, ca esti mare". Si m-am trezit ca nu ma mai pune sa citesc, am crezut ca a invatat pe de rost regulile da nu, chiar le citea! Iar carticelele alea cu poze si scris mare sunt o minune pentru copii! Cred ca va trebui sa vorbesti cu Mos Craciun sa inceapa sa-i aduca enciclopedii pentru copii! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha, i-am zis intr-o zi ce e aia o biblioteca si cum se face abonament si a zis ca vrea si eaaaaaaaaa! Atlase si enciclopedii are muuulte de toate felurile unele mai de copii altele mai de oameni mari...i le-am luat cand avea doi ani :)

      Ștergere
  8. Ma bucur ca acum sunteti ok, am fost cu gandul alaturi de voi. Citesc tot, nu-s restanta, chiar daca sunt mai tacuta :P

    RăspundețiȘtergere