Birocratia, dragostea mea

  Dupa "doar" o saptamana de alergatura am reusit sa iau actele Marei de la Scoala Nicolae Titulescu Ploiesti. Scoala de stat care era sa ne omoare copilul prin tortura psihica. Ca sa iau aceste acte, doua la numar, am mers la scoala de...atentie....SAPTE ori. As in seven. Sapte. De trei ori intr-o zi, cautand Directoarea Javrette Pruna (asa o cheama, nu va radeti). Se pare ca a fi director de scoala in Romania e o functie foarte misto. Practic muncesti doua ore pe zi. In plus, esti, nu-i asa...sef. Peste toti si toate. Mobila si elevi, toti laolalta, sunt proprietatea ta. De trei ori intr-o zi. N-am primit transferul semnat. 

  De alte doua ori in alte doua zile. Si de inca doua ori azi, ca odata am luat transferul si inca odata am luat si fisa medicala a copilului. Ca deh... e complicat nene sai iei doua foi. Am mers de sapte ori la scoala pentru doua foi. Evident, timpul meu nu are valoare. Al lor are, sunt tare ocupati... in special cand nu-s la scoala. 

  Asa ca am alergat o saptamana ca un cal de curse. Pe langa cele 4 drumuri pe zi a cate 25 de minute pe jos catre si de la scoala, m-am mai plimbat si la scoala cealalta intr-o veselie. Azi am invins. Am plecat de acolo injurand printre dinti si dorindu-mi sa nu mai aud de ei vreodata. Dupa care am venit acasa si-am facut jdemii de copii dupa diverse acte intru inscrierea in partea cealalta. Si pentru ca sa ne dea astia abonamentele gratis pe transportul in comun ploiestean pe care n-am apucat sa ni le luam de cand au implementat sistemul gratis. 

  Absurdul planetei, sa faci ceva gratis pentru un oras intreg si sa le ceri la toti sa vina pe la tine cu niste acte, ca buletinul de identitate de Ploiesti nu era suficient ca sa te controleze in autobuz....'zda mamii lor de inteligenti. Ma rog, o sa ne luam si d-alea ca o sa vina niste iarna si mai scurtam parte din drumuri cu troleul la un moment dat. Deci maine mai fac un drum si pana la aia sa le duc actele si sa vad de cate ori o sa ma mai cheme ca sa-mi dea rahaturile de abonamente. Probabil de minim cincizeci de ori, fiind ceva gratis...

  Si cam asa alerg eu. Dar ea e fericita, se scoala in fiecare dimineata cu zambetul pe buze, vrea la scoala, s-a suparat ca a venit weekend-ul, intra acolo fericita si iese si mai fericita, imi povesteste pe tot drumul catre casa ce chestii "tari" au mai facut ei acolo. Doamna e foarte draguta, amabila si responsabila, se poarta frumos si lucreaza cu ei mult si bine, se joaca cu ei, ii invata multe chestii prin joaca, teatru, masti, marionete, jocuri de rol si multe alte chestii frumoase. La sport au profesor separat si dupa prima ora Mara a zis "mami, domnul de la sport e asa...e...ca un turc". Da, e ca un turc din cauza ca e chiar turc :))))))).

  Dupa o saptamana de engleza zilnic zice chestii in engleza, ma intreaba lucruri, e clar ca ii foloseste. Si in ora de informatica au invatat cate ceva si e tare incantata de asta. Cu putin noroc o sa vina doamna doctor de familie diseara pe la noi, ea e vecina noastra si ne iubeste, si o sa ne dea si celelalte doua acte pentru inscriere, asa ca maine s-ar putea sa termin cu tot balamucul birocratic romanesc. Si sa fie inscrisa legal la scoala noua. Si-o sa duc si cardul cu bani sa-l deversez acolo. Va fi cea mai frumoasa si mai utila cheltuiala pe care am facut-o pana acum in viata mea.