Probabil singurul cusur al noii scoli la care mergem e locatia. Adica acela ca e cam departe de noi. Asta n-ar fi fost o problema daca tocmai acum n-ar fi oprit astia niste trolee care merg acolo din cauza de lucrari. Pe langa ca e ceva talpa de ros pana acolo e... intre niste blocuri. Strazi. Stradute. E intr-un loc unde n-am mai calcat in viata mea pana acum. Conform sotului meu asta e un defect al meu, sau cel putin asa a tinut sa-mi zica la telefon, ca eu nu cunosc orasul si ca el mereu imi zice asta (desi cred ca ar fi fost suficient sa-mi zica odata ca tineam minte). Mi-am petrecut urmatoarea zi gandindu-ma plina de nervi daca cineva chiar e obligat sa mearga cu pasul in tot orasul in care rezideaza, sau ce-o fi vrut poietu' sa zica. Poietu' de fapt se oftica ca eu nu conduc si d-aia :))))
In prima zi am mers cu un taxi acolo ca sa aflu unde e ca habar nu aveam desi consultasem o harta in prealabil. Ma intreaba taximetristul daca sa o ia "pe la Posta sau pe la Podul Inalt". Fuck me, Posta pe care o stiu eu e in centru, precis nu la aia se refera. I-am zis razand sa o ia pe unde vrea ca nu stiu despre ce vorbeste. Cand a inceput sa se bage pe stradutele alea m-a luat cu transpiratii la ideea ca va trebui sa plec singura de acolo. Am mai povestit despre cat sunt eu de ratacita si despre faptul ca acum vreo doi ani domnii de la BBC s-au indurat de mine si mi-au aratat un documentar despre cum merge creierul si cum oamenii sunt diferiti, unora nu le merge partea aia care face si citeste harti (si da, e diferenta intre barbati si femei, la barbati acel centru e mult mai mare si mai activ din cauza ca vanau in padure). Deci nu e pentru ca esti prost sau blonda, nu e pentru ca nimic. E, vorba Marei "ca asa sunt io facuta" (asa raspunde ea daca o intrebi de ce face sau alege una sau alta).
Cand am ajuns prima data in Bucuresti singura eram in atac de panica permanent. Asta vara, cand ieseam din supermarket cu bunul prieten Georgel, i-am zis sa-mi zica unde e masina parcata la care el a zis ca-s rasfatata, ca ma prefac, vezi-doamne, cum adica sa nu stiu. Omu' e asa de feminist incat nu pricepe ca unele muieri chiar nu pot chestii. I-am zis ca chiar nu stiu unde e masina si ca aproape niciodata nu stiu unde e masina. Daca as conduce ar trebui sa ma intorc acasa pe jos de fiecare data, jur! Marius stie deja si ma ia de o aripa cand iesim din Kaufland, sau striga dupa mine "dreaptaaaaa!" sau dupa caz "dreapta aialalta!" cand eu purced voios spre stanga. Deci cam asa.
Iar acum a trebuit sa gasesc traseu de picior mai scurt catre frumoasa scoala. A fost excelent. Cine era ieri-alaltaieri prin cartierul Aurora din Ploiesti putea observa o duamna destul de scuturata asa cum merge pe strada vorbind singura si tot incearca sa purceada pe diverse alei care nu duceau nicaieri. De venit venisem bine, nimerisem... de intors am zis sa caut alta gaura cum ar veni. Pentru ca pe harta nu m-am lamurit deloc ce alei se infunda si care nu, pentru ca e un cartier cu pomi si alei si poteci despre care am impresia ca unele nu-s pe harta. Normal, harta e defecta! :))))) Ies din scoala si o iau aiurea, fix in alta directie. Mara care stie sigur (ea are capul cu harti al lu' taxu) striga la mine "nuuuuu mamiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii, nu pe acolooooooooo, de aici am venit". Mda, de acolo.
Ieri, cand eram singura, zic hai sa caut alta solutie mai repede. Si cand m-am dus sa o iau, zic sa ma duc pe alt traseu care mi se parea mie mai scurt. Doar ca am ajuns la curca-n craci la niste blocuri pe langa nu mai fusesem. Ma intorc bodoganind, deja nu ma mai tineau picioarele la cate drumuri am avut ieri de facut... vad un afis cu Iohannis ala pe un bloc. Zic, sa o iau pe acilea si sa-l tin minte pe prostu' asta ca e lipit aici, daca n-o fi bine sa ma intorc pe aici. Ma duc, dau de niste ghene de gunoi, de alei care se infunda de... sa le ia toti draciiiii. Cand sa dau sa ma intorc dau de mecla lu' Iohannisu' si ma duc setata. Stiti cuvantu' ala scurt din patru litere? E! ALA! Am ajuns in cu totul alta parte. Al dracu' Iohannisu' era lipit peste tot... fir-ai tu sa fii de prost, ce m-ai incalcit! Mbon, deci acu' am fost ca lipoveanu' de la 2 Mai care a aruncat talianele in mare de pe barca si si-a luat ca punct de reper autobuzul de Limanu' care era in mers. Ca a zis ca e o casa. Da' nu era. Asa si io... plin cartieru' de Iohannisi lipiti, fi-i-ar moaca de ras sa-i fie!
Il gasesc intr-un final pe Iohannisu' meu si transpirata, lesinata si terminata, ma uit la ceas. Mai erau cinci minute si se suna de iesire iar eu nu gaseam Iohannisu, pardon, scoala. M-am dus obidita pe unde stiam eu, am luat copilul si m-am bazat pe ea sa ma scoatza la liman ca ea dupa prima zi a aflat clar tot traseul initial pe care i l-am aratat. M-a dus fetita linistita printre toate blocurile, aleile si Iohannisii strigand dupa mine "hai maaaaami mai repedeeee!". Acum ma duc sa o iau iar si mai incerc odata, azi am mai numarat niste Iohannisi si vreau sa-i incerc si pe aia. Sa-mi tineti pumnii!
Cand am ajuns prima data in Bucuresti singura eram in atac de panica permanent. Asta vara, cand ieseam din supermarket cu bunul prieten Georgel, i-am zis sa-mi zica unde e masina parcata la care el a zis ca-s rasfatata, ca ma prefac, vezi-doamne, cum adica sa nu stiu. Omu' e asa de feminist incat nu pricepe ca unele muieri chiar nu pot chestii. I-am zis ca chiar nu stiu unde e masina si ca aproape niciodata nu stiu unde e masina. Daca as conduce ar trebui sa ma intorc acasa pe jos de fiecare data, jur! Marius stie deja si ma ia de o aripa cand iesim din Kaufland, sau striga dupa mine "dreaptaaaaa!" sau dupa caz "dreapta aialalta!" cand eu purced voios spre stanga. Deci cam asa.
Iar acum a trebuit sa gasesc traseu de picior mai scurt catre frumoasa scoala. A fost excelent. Cine era ieri-alaltaieri prin cartierul Aurora din Ploiesti putea observa o duamna destul de scuturata asa cum merge pe strada vorbind singura si tot incearca sa purceada pe diverse alei care nu duceau nicaieri. De venit venisem bine, nimerisem... de intors am zis sa caut alta gaura cum ar veni. Pentru ca pe harta nu m-am lamurit deloc ce alei se infunda si care nu, pentru ca e un cartier cu pomi si alei si poteci despre care am impresia ca unele nu-s pe harta. Normal, harta e defecta! :))))) Ies din scoala si o iau aiurea, fix in alta directie. Mara care stie sigur (ea are capul cu harti al lu' taxu) striga la mine "nuuuuu mamiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii, nu pe acolooooooooo, de aici am venit". Mda, de acolo.
Ieri, cand eram singura, zic hai sa caut alta solutie mai repede. Si cand m-am dus sa o iau, zic sa ma duc pe alt traseu care mi se parea mie mai scurt. Doar ca am ajuns la curca-n craci la niste blocuri pe langa nu mai fusesem. Ma intorc bodoganind, deja nu ma mai tineau picioarele la cate drumuri am avut ieri de facut... vad un afis cu Iohannis ala pe un bloc. Zic, sa o iau pe acilea si sa-l tin minte pe prostu' asta ca e lipit aici, daca n-o fi bine sa ma intorc pe aici. Ma duc, dau de niste ghene de gunoi, de alei care se infunda de... sa le ia toti draciiiii. Cand sa dau sa ma intorc dau de mecla lu' Iohannisu' si ma duc setata. Stiti cuvantu' ala scurt din patru litere? E! ALA! Am ajuns in cu totul alta parte. Al dracu' Iohannisu' era lipit peste tot... fir-ai tu sa fii de prost, ce m-ai incalcit! Mbon, deci acu' am fost ca lipoveanu' de la 2 Mai care a aruncat talianele in mare de pe barca si si-a luat ca punct de reper autobuzul de Limanu' care era in mers. Ca a zis ca e o casa. Da' nu era. Asa si io... plin cartieru' de Iohannisi lipiti, fi-i-ar moaca de ras sa-i fie!
Il gasesc intr-un final pe Iohannisu' meu si transpirata, lesinata si terminata, ma uit la ceas. Mai erau cinci minute si se suna de iesire iar eu nu gaseam Iohannisu, pardon, scoala. M-am dus obidita pe unde stiam eu, am luat copilul si m-am bazat pe ea sa ma scoatza la liman ca ea dupa prima zi a aflat clar tot traseul initial pe care i l-am aratat. M-a dus fetita linistita printre toate blocurile, aleile si Iohannisii strigand dupa mine "hai maaaaami mai repedeeee!". Acum ma duc sa o iau iar si mai incerc odata, azi am mai numarat niste Iohannisi si vreau sa-i incerc si pe aia. Sa-mi tineti pumnii!
:)))) am ras cu lacrimi!Nu este mai usor dimineata sa ajungeti cu troleul 202 care va lasa fix in statie la kauflaund???......traversati exact pe acea trecere de pietoni din dreptul statiei de autobus si de acolo mergeti drept inainte ...printre blocuri,pe o alee ingusta ,fix 5 min de mers pe jos pana la scoala.Mi se pare cel mai simplu traseu posibil.....daca vrei il facem intr-o zi impreuna sa vezi ce si cum:)))
RăspundețiȘtergereDa ma, stiu, dar 202 merge acum doar la dus, la intors nu mai vine la noi acasa. In plus am obs ca sunt fff putine masini. Am impresia ca o sa stau in statie o juma' de ora, chestie care nu-mi convine. Cred ca astia au dat gratis la RATP dar au scos din masini, sau ceva. Stiu de la Kaufland insa eu o luam de la biserica printre blocuri ca sa mai scurtez. M-am socializat cu maica-ta la iesire zilele astea :)
Ștergerela intoarcere 202 nu face stanga in intersectia cu Mos Craciun exact spre strada voastra???Eu parca asa imi amintesc.......si de la biserica e departe, asta zic sa mai mergeti o statie pana la Kaufland si de acolo este mult mai aproape scoala..5 min !La intoarcere statia este exact vis-a vis sunt paralelel statiile de dus si de intors!Dar sa vad cum va fac lipeala la intoarcere cu bibi:))))))sa vad ce zice!
ȘtergereNu e aia strada noastra :) Noi stam in intersectie. Ajungeam la Popa Farcas cu ala. Stiu unde-s statiile. Las-o pe Bibi in pace saraca ca si asa o alearga fi-tu ca pe hotzii de cai. Ala nu vrea sa plece din curtea scolii pana nu se joaca :))))))
Ștergere:))))))normal.......e si el dornic sa se joace cu alti copii!Iar fimiu dovedeste vreo 3 persoane intr-o zi....pe mine, pe bona si pe bibi:)))))de multe ori ma jntreb de unde are atata energie???
Ștergereasa au toti, da' mai ales el care a stat atata inchis in casa saracutul...
ȘtergereTine minte, cel mai scurt drum e cel pe care il stii.
RăspundețiȘtergereNu lua puncte de reper lesne mobile sau indepartabile, gen afise cu oricine sau culori de blocuri/porti. Mai stiu pe cineva care s-a ratacit doar pt ca poarta pe care o folosea ca reper si-a schimbat culoarea.
Simtul meu al directiei s-a imbunatatit foarte mult dupa ce m-am mutat in bucuresti si a trebuit sa ma descurc singurica. Din nefericire pot oferi informatii doar in functie de traseele ratb. De asemenea sa vezi cum e cand primesti indicatii in functie de vechile denumiri ale strazilor/zonelor/ magazinelor care nu mai exista.... si te uiti si intrebi si toti se uita crucis.
Bafta Marei.
Ady
Da, ma, iti dai seama ca stiu si eu asta. Doar ca blocurile-s toate la fel deci tre' sa iei alte repere :) Am stat 4 ani in Bucuresti, stiu sa merg doar pe unde mergeam atunci :)
ȘtergereCopiii mei spui "Asa m-am nascut io".
RăspundețiȘtergereCe de miscare faci zilnic... Eu zic sa vorbesti si cu ceilalti de la alte partide sa zici ca nu sunt afise cu candidatii lor. Dc ar fi, poate te-ai orienta mai bine ;))
Carmen
:)))) Da, nene, 4 drumuri de 20 de minute pe jos in pas alert..cre' ca o sa ma fac o diva! :))) Si clar in cartieru' ala e unu' hotarat cu Iohanis in brate. Mi-era dor de Ponta ieri! :)))))))
ȘtergereEu m-am nascut cu acelasi handicap (nu ma pot orienta de loc), Si in plus am crescut intr-un orasel minuscul, din ala cu sub 5000 de locuitori. In primul an de facultate, in Cluj, nu stium cum naiba am reusit sa-mi alcatuiesc cel mai lung, alambicat si ocolitor drum de la caminul unde locuiam pana la facultatea unde se tineau maj. cursurilor. Cand i-am explicat unui coleg pe unde circul, ala s-a crucit, eu practic faceam o spirala in loc de linie dreapta. Odata am iesit cu cainii la plimbare si m-am pierdut in padure, la 2 km de casa, a trebuit sa vina barbatu-meu dupa mine.... :D
RăspundețiȘtergereSa mai zic ca am fost intr-o excursie la venetia si am iesit intr-o dimineata sa iau cafea si cornuri de la o patiserie pe care o ochisem cu o seara inainte. Si nah, am gasit patiseria, am cumparat, am dat sa ma intorc si ma tot minunam de cate poduri identice exista in venetia. Dupa care am inceput sa ma ingrijorez ca oare de ce nu mai ajung la pensiunea unde suntem cazati. Dupa care am auzit un ras familiar deasupra mea, si m-am uitat in sus si l-am vazut pe barbatu-meu, care ma urmarise vreme de 15 minute cum ma invart in cerc in jurul pensiunii (era o piateta marginita de canale si cu poduri pe trei laturi, pensiunea era in respectiva piateta, numai ca eu nu am vazut-o, de ochi probabil, asa ca am tot mers in cercuri si am tot traversat podurile alea de vreo cateva ori). Sotul meu, in schimb, peste tot pe unde am fost, chiar orase mari unde nu mai fusesesm niciodata, s-a uitat acasa pe Google maps, si-a stabilit niste repere si efectiv nici macar nu mai avea nevoie de harta pentru zonele turistice, se ducea la fix.
Deci, nah, te inteleg, ce sa mai zic... :D
M.
:)))))))))))))))))))))))))))))))))))))) Exceleeeent! Nu stii ce bine ma simt cand mai aud ca-s si altii asa! Aia cu Venetia e teribila, am fost de 2 ori si evident ca ma ducea Marius de manutza. Acolo chiar si el a trebuit sa scoata harta la un moment dat cand am iesit de pe traseul turistic si ne-am dus in pleazna cu satelitu'! :))))))
Ștergerenu-mi aminti cum e sa te ratacesti in strainatate. inca ma ia cu lesin cand ma gandesc. acu' ceva ani, prima mea iesire in strainatate, singura, prin agentie in grecia. cum nu ma pasioneaza plaja, m-am inscris la toate excursiile pe care mi le-a permis bugetul, intr-o zi, excursie si mini-croaziera si oprire pe nus' ce insula. facem mai intai vreo 2 ore cu autocarul, apoi vreo ora cu vaporasul, insula, vizitat, apoi timp liber cu mentiunea la "ora x fix sa fiti la vaporas, ca daca nu, va lasam aici". la venire auzisem o poveste cu o ghida si o turista lasate pe insula. legenda urbana sau nu, habar n-am. ma lalai eu p-acolo, shopinguiesc diverse (ca scapata din padure) si cand se apropie vremea, ma duc spre port. si ajung in alta parte a portului si vaporasele (doua) nicaieri. sa mor si mai multe nu. alerg de nebuna de la un capat la altul al cheiului- nu era mult. intr-o parte, nu ma duc chiar pana in capat ca, dupa ce se vedea p-acolo, mi se parea mie ca se termina si nu mai e nimic. si mai erau 5 minute, va jur, nici sa plang nu eram in stare. inchipuiti-va, intr-o tara straina a carei limba nu o vorbiti, pe o insula, la un brat de mare si vreo 100 km de locul unde sunteti cazati. si ati cam cheltuit banii pe care ii aveati la voi. nu aveam telefonul ghidului, nici macar nu-mi aminteam cum se numeau vaporasele, netul pe telefon inca nu se inventase, sau cel putin nu ajunsese la noi. norocul meu ca ne dadusera niste carti postale-flyere-reclama cu vaporasele in cauza. asa ca, dupa ce m-am agitat zdravan incolo si incoace, scot cartolina si intreb, intr-o engleza aproximativa, pe primul pierde-vara care-mi pica sub ochi "unde-s vaporasele astea" (sau ceva aproximativ, nu mai stiu daca stiu/stiam/am folosit verbul "a ancora"). mi se raspunde "drept in fata si la dreapta". arunc un "thanks" peste umar si o iau la goana (as fi castigat la olimpiada). la capatul ala al cheiului unde mi se parea mie ca nu mai e nimic, cheiul cotea la dreapta. am ajuns fix cand se pregateau sa ridice pasarela.
Ștergerenu stiu exact cum e cu atacurile de panica, dar mi-a fost rau, inclusiv fizic, tot restul zilei. si nu c-as fi avut rau de mare.
cu hartile (alea pe hartie, zic) ma descurc, dar nu ca toata lumea. de regula, sucesc si rasusesc harta astfel incat ca traseul pe care il urmaresc sa coincida cu sensul in care merg eu. (in mod normal nordul e in susul hartii, sudul in jos si tot asa, in cazul meu, daca merg de exemplu spre vest, tin harta "cu vestul in sus" :) ). inca nu m-am ratacit cu o harta in mana folosind-o asa. :)
ady
Valeu, Ady, ce aventura! :)))))
ȘtergereCu "cealalta dreapta/stanga!" sunt si eu foarte buna prietena, o aud pomenita f des :D
RăspundețiȘtergereSi acum am dat pe google "cum inveti copilul care-i dreapta si care-i stanga?", ma apuc de studiat, si pt mine si pt ei. Am zis sa las mesaj aici intai, ca pe urma ma pierd in detalii si uit, poate sa dureze o vreme cercetarea, chiar sunt curioasa ce le-a dat oamenilor prin cap, si daca reusesc sa scot ceva rezultate :)
Bafta cu Iohanis, pardon, cu scoala! :)
PS: poate te gandesti sa va luati biciclete, pe mine ma salveaza din multe, de mai bine de 10 ani :) Carnet am dar nu m-as urca in masina pt treburile curente pe care le am, mi-as face mai multi nervi cu dobitocii din trafic si cu locurile de parcare :) Insa la bicicleta nu renunt nici moarta :)
PS2: a ... scrisesem despre progr nostru alambicat de ieri, dar s-a facut un pogon, si l-am mutat la mine :)
Bai, nu merge cu bicla, stam pe o artera mare si plina, nu am curaj sa fac asa ceva nici singura, dapoi cu copil. Nu. Romania nu e pentru bicicleta.
ȘtergereSi noua ne-a luat cam o saptamana sa invatam drumul...intr-o zi ajungem la Profi cel din spatele scolii si eram ```si acum pe unde??`` Noroc cu copilul ca a vazut scoala ca noi mai faceam o tura..
RăspundețiȘtergere:)))))))))))))))))))))) Excelent, deci nu sunt singura gaina decapitata de la Spectrum! :D
Ștergerecred ca iar am scris un comentariu disparut in neantul internetului, lasa, disparut sa fie, oricum mi-e lene sa mai scriu o data. voiam sa mai completez ca pe cat de ametita sunt eu, copilul meu de 4 ani e fix ca tac'su, o data daca-l duci pe un drum, va sti traseul, so eu ma las condusa de pici, ca el stie mai bine :D si nu ma deranjeaza deloc
RăspundețiȘtergerete-am descoperit recent si imi place asa de tare de tine... zau ca veneam la Ploiesti sa te invit la o cafea daca mai eram in tara! comentariu pierdut in neant era, pe scurt, despre faptul ca sunt demna fiica a mamei mele, care venita in bucuresti pt niste treburi si eu fiind retinuta la job, a reusit sa se descurce singura si sa ajunga la punctul de intalnire, Mc-ul din Romana, unde, la terasa, cu voce f tare mi-a explicat, mandra: pai cum, mama, m-am descurcat, mi-am luat repere, uite semnul ala pe care scrie 'forsale' (ce rasete infundate mi-a fost dat sa sesizez). nu mai comentez separat la ambulanta, dar nenea ala nu ar trebui sa-ti schimbe atitudinea, si noi opream mereu sau trageam pe dreapta, chiar poate fi undeva un om care moare. eu am chemat o sg data ambulanta pt barbatul propriu care si-a taiat o vena incercand sa schimbe un bec si a fost horror asteptarea, pt ca eu nu reuseam sa opresc hemoragia, au ajuns in 5 (cinci) minute in berceni de undeva de pe autostrada soarelui si ne-au povestit de mitocanii din trafic...
Ștergere:))) ce mi se pare mie fenomenal e ca am extrem de multi cititori plecati din Romania. ne pregatim si noi sa o cam tulim de aici si probabil pretentiile pentru civilizatie razbat printre randuri...
Ștergere