Cand ai un copil te amesteci cu el. Nu mai stii unde incepe el si te termini tu, unde incepi tu si se sfarseste el, care-s ale mele, care-s ale tale... vorba bancului ala cu "ale cuie tandalele astea, tati?" Are cuie scoala romaneasca de stat la care mergem. Cuie mari, piroane de Iisus rastignit. Piroane in sufletul meu. Pentru ca eu ma termin acolo unde incepe ea. Si invers.
De doua zile ma intreb de ce ma afecteaza atat de tare? De ce vreau eu sa ma lupt cu ce stiu sigur ca e o moara de vant? De unde treaba asta? Si mai ales ma intreb mereu care-s traumele mele personale, ca sa nu le incurc cu ale ei, ca tare usor e sa treci linia. Si mereu mi-am impus sa nu trec linia, sa nu proiectez asupra ei ramasitele din raurile comuniste pe care le-am trait noi si care inca exista in noi. Raul absolut cu "pupi copilul doar in somn"... raul sinistru cu "te las 4 luni departe de mine pentru ca n-am ce sa fac cu tine, asta e societatea in care traiesc", raul enorm cu "oricine altcineva are dreptate pentru ca tu sigur ai facut ceva"..
Oare de ce eu nu i-am zis mamei ca m-a batut femeia aia cu rigla la palma? Oare i-am zis? Sincer nu cred ca i-am zis niciodata de niciunul din momentele astea. Cand stateam in fata clasei "la coltz", in picioare, cu moaca in tabla o ora. Cand ne tragea de par pana ne pravaleam din scaunul bancii pe jos. Cand il ridica pe cate unul de ureche din banca pana nu-i mai ajungeau picioarele pe podea. Cand mi-a ars o palma peste fatza atat de rau incat m-a zgariat cu unghiile ei rosii in ochi. Nu pe ochi ci in ochi. Cand m-a tarat pana in fata clasei de par si m-a pocnit cu capul de tabla pentru ca indraznisem sa incerc sa "copiez" o virgula la "autodictare". Pentru ca nu tineam minte unde-s semnele de punctuatie oricat m-as fi straduit. Creierul meu cu lipsa-harti-geografie putea memora poezia imediat insa nu putea memora niciodata semnele de punctuatie. Care insemnau puncte scazute din lucrare. Eram clasa a patra cand m-am revoltat si-am incercat sa copiez. M-a prins, m-a tarat in fata clasei de par, m-a dat cu capul de tabla si apoi m-a pus sa aduc lucrarea semnata de mama. Eu i-am zis mamei doar ca am copiat. Si aia mi-a fost greu sa-i zic.
Oare de ce? Pentru ca atunci indoctrinarea era "ce e la scoala E BINE!, acolo e locul tau si SA TACI!". Si normal ca acum ma intreb zilnic daca nu-s eu defecta, nebuna, marcata de propriile mele amintiri. Pana ieri cand am ascultat 3 ore de inregistrare audio de la scoala. Pentru ca da, fac rost de probe ca sa stiu unde e adevarul. Ieri am stat cu urechea ciulita si-am ascultat. Cum a fost? Pai nu pot sa zic decat ca la final, dupa 5 ore (ca deh, ca sa asculti si sa notezi minute din 3 ore de feed iti ia vreo 5 daca mai ai si alte treburi prin casa)... eram cu dintzii inclestati. Mi s-au blocat falcile in mod automat. Am fost atat de impresionata si de stresata incat azi noapte n-am dormit deloc. Si stiti ceva? Mi-a fost dor de tanti de mai sus care ne batea!!!
Mi se pare mult mai simplu sa te bata cineva decat sa urle la tine 4 ore pe zi... Aia macar ne troznea si gata, se termina tortura. La astia e tortura permanenta. Si dincolo de tortura e o femeie agramata care vorbeste cu "aciia" si cu "rade, tu, Rares, rade tu!".... o femeie care nu face de fapt nimic cu ei in a patra saptamana de scoala, nu face nimic altceva decat sa urle si sa-i ameninte. Si sa le spuna ca-s rai. Si ca-s nesimtiti.
Ce am auzit ieri e demn de alta viata. E de acu' 30 de ani. Si e penibil. Imi era MIE rusine. Mara a stat langa mine toate cele 5 ore si a vrut sa imi explice, sa aud, sa ma vada ce zic si ce cred. Era atat de incantata ca acum are "dovada" desi eu i-am spus mereu ca eu o cred tot ce imi spune. Imi era mie rusine ca un adult care e pus acolo sa-i invete lucruri, sa-i "educe", sa fie un model... se comporta asa. Imi era MIE RUSINE!
Mi-e rusine. Ca traiesc in Romania si-am supus-o la asa ceva. Toate gandurile mele sunt amestecate. Probabil vom merge la scoala particulara. Deocamdata strangem probe. Pentru ca daca plec eu din scoala de care apartin, pentru care platesc taxe si impozite si la care am dreptul sa merg... apoi atunci o sa plece si tovarasa asta, cu televiziune si alai... Am zis!
Draga Alex
RăspundețiȘtergerece sa zic... ca te inteleg perfect? si ca sunt de acord cu tine (mai putin la faza cu Romania sucks, Romania nu e ok, etc, dar nu detaliez aici de ce) iti impartasec din experienta mea cu invatatorul de acu 30'j de ani, p elanga care domnul Vucea era mic copil: pe langa faptul ca venea beat la ore (la 7,30 dimineata - fie isi luase micul dejun cu paharelul fie inca nu se dezmeticise din betia de seara), p emine ma altoia zilnic. Avea in dulapul in care tinea rechizitele noastre un manunchi de "vergele si vergeluse"; cu mine clar avea ceva personal (cu ce i-o fi gresit un copil de 7 ani, habar n-am) si stiu sigur ca o ura pe mama mea (colega profesoara, de altfel). Ei bine, eu o incasam zilnic, la palma; tin minte ca iarna nu imi mai incapeau mainile in manusi de umflate. Si nici eu nu am povestit niciodata alor mei ce mi se me intampla - in mintea mea era clar ca daca spun ceva, mama mea va avea de suferit: sotia acestui invatator era directoarea scolii, iar in comunism era un fel de Dumnezeu in satul ala din Baragan in care locuiam. partea funny e ca mama mea a aflat recent despre "educatia" pe care am primit-o de la o fosta colega de clasa, ajunsa la randul ei profesoara in sat. dar o sa iti povestesc o faza si mai si : acu' 2 sapt sunt anuntata ca personajul cu pricina a decedat si ca se afla depus in bucuresti la capela cutare. in noaptea aceea nu am mai dormit, mi-am amintit tot, am retrait tot: au iesit la iveala sentimente, dintre care cel mai puternic a fost frica : 8 ani de zile am trait cu frica (am avut-o diriginta pe sotia maestrului, care nu m alovea, dar avea un talent aparte in a-mi arunca toate caietele pe jos) si cred eu ca, pe langa alti factori, intalnirea nefericita cu aceste personaje a sadit in mine teama ca nu sunt buna, ca nu sunt capabila, ca sunt urata/naspa, ca ceva e in neregula cu mine (asta desi in clasa a VI-a am fost olimpica la limba si lit romana). Mda, cateva suflete frustrate, capabile de rautati gratuite m-au fracturat sufleteste, avand nevoie de alti ani, de intalniri cu oameni ok, ca sa ma repar. Asa ca lupta-te! Macar sa-i pui madamei asteia in fata o oglinda, sa se vada cum este in realitate. O oglinda in care trebuie sa se vada si ceilalti din scoala aia : directoare, colegi cadre didactice, carora in mod clar nu le pasa de copii. sa plece si sa lase locurile libere, ca nu au ce cauta acolo. Te pup cu drag si spune-i Marei ca Ioana se gandeste la ea, la coiegha ei de la mare
Va pup si eu, draga mea! Si Romania sucks pentru ca in alta parte cine ar face ca tanti asta ar merge acasa in secunda doi si n-ar mai avea voie sa predea niciodata. Iar ea preda de 38 de ani in felul asta si cand i-am zis sa nu tipe la ei a fost foarte ofensata. So...
ȘtergereMi se pare corect sa strangi dovezi. Pentru ca altfel ti se va spune ca bati campii, ca ai un copil care nu se adapteaza, ca el e de vina. Sper sa gasiti un loc decent asa cum ar trebui sa fie toate scolile, nu doar cele particulare. Si sa va gasiti linistea ...Si cel mai important, Mara sa mearga la scoala de placere.
RăspundețiȘtergerePai cand i-am zis la prima sedinta ca tipa la ei si ii ameninta a zis ca NU E ADEVARAT. Ca na... eu minteam sau Mara mintea. Si da, asta ma doare cel mai mult ca anul trecut Mara cerea la scoala si cand era bolnava iar acum isi doreste sa se imbolnaveasca ca sa nu mai mearga. Cum suna asta?
ȘtergereClar nu poti lasa lucrurile sa mearga asa in continuare ...e pacat, mare pacat sa nu mearga la scoala de placere
ȘtergereBravo!!! Te sustin!
RăspundețiȘtergereMultumesc!
ȘtergereIntai si mai intai bun gasit. :) Te urmaresc de mult timp, insa pana astazi n-am comentat.
RăspundețiȘtergereCe m-a determinat sa ies din anonimat si "amorteala" e scarba nemarginita fata de mizeria care se numeste "scoala" in tara asta.
Am avut norocul sa am parte de dascali buni, de invatatoare blande, intr-un cuvant de oameni care isi faceau meseria cu drag si pricepere... cu o singura exceptie care ma revolta profund pana in ziua de astazi: profesoara de romana din liceu. Eram o clasa de copii de intelectuali, habar n-am daca se nimerise asa sau fusese un aranjament. O buna parte din mame, printre care si a mea, erau profesoare, trei dintre ele cu romana secundar. Eram copii buni, potoliti, cam toti invatam bine. Cu toate astea, femeia aia ne ura visceral, ne umilea permanent, ne lua peste picior si ne jignea continuu. Parca pentru asta traia, pentru asta intra la clasa. Ne dispretuia probabil pentru ca nu eram proletari, asta desi era fosta sotie de mare grangur, cu pile cat incape, la urma urmei ea insasi om cu (ceva) scoala - avea institutul de trei ani, nu facultate, ce-i drept. Ajunsesera mamele sa ne scrie comentariile, lucru pe care ea il intuia si pentru care ne jignea si mai mult: "Ia sa vedem, X-ulescu, ce nota ia mama-ta azi pentru tema?"
Au incercat parintii nostri in fel si chip s-o schimbe, nu s-a putut, avea pile mari, era si titulara. In clasa a XII-a ne-am dus la Inspectorat, degeaba, dadeau din colt in colt ca n-au cum sa ne ajute. Am renuntat, nu mai avea rost sa luptam. In ziua in care am avut ultima ora cu ea mi-am jurat ca n-o s-o mai salut niciodata si m-am tinut de cuvant. Am vazut-o acum cativa ani pe strada, s-a uitat la mine si m-am uitat si eu la ea, sfidator, in sila. Nu ca i-ar pasa...
Nici nu stiu ce am vrut sa zic... Sa lupti cat poti, dar sa te pregatesti si pentru o eventuala infrangere. N-o sa ai sustinere de nicaieri, o sa pari nebuna, exagerata, o sa te saboteze exact cei de la care poate astepti sprijin, parintii adica. Parintii care, la randul lor, urla la copii, ii pedepsesc aiurea si au impresia ca educatia se face cu bata si respectul se castiga cu forta.
Chiar si povestea cu mersul la toaleta arata clar ca femeia aia habar nu are sa lucreze cu copiii. Eu sunt de acord ca nu poti permite un du-te-vino continuu la clasa, exista insa solutii sa-i dezobisnuiesti incet si de asta.
Mi-e sila. Rau.
Vera
Ce ai vrut sa spui de fapt este ca te-a traumatizat vaca aia. Pentru ca de fapt asta se intampla, ramanem pe viata cu niste momente oribile in minte. Si da, femeia nu stie sa lucreze cu ei nici macar literele si alfabetul, face prost ce face, face in sila si cu scarba. Eu nu ma astept la nici o sustinere de la nimeni pentru ca in momentul in care o sa atac o sa o fac cu copilul meu inscris la scoala particulara... nu are sens nimic altceva pentru ca stiu sigur ca n-am cu cine. Insa daca plec eu de acolo plec cu bombe si trambite. Macar atat... Si nu, nu cred ca o va schimba cineva din functie pentru ca nu-i loveste, doar ii injura :)))) Iar pentru Romania se pare ca e ceva total acceptabil asta in anul 2014 :)
Ștergeredaca esti hotarata sa faci asta, consulta un avocat, neaparat. oricum, dupa surle si trambite sa fii sigura ca nu mai are ce cauta in scoala aceea, clar trebuie sa o muti. la scoala particulara, sa fii atenta, ai fi surprinsa sa constati uneori ca particularele isi bat joc de copii pe bani multi... baiatul meu e mic, are 4 ani, a fost numai la cresa si gradi particulare in bucuresti. cresa de nota 100, insa gradinitele... dumnezeule, am albit intr-un an aproape complet, si am 36 de ani (ni s-a intamplat asta, si scuze ca pun link, dar ma lungesc daca povestesc in comentariu http://mamaocupata.wordpress.com/2013/03/07/cosmarul-s-a-sfarsit-linistea-s-a-intors/) am o prietena cu baiat in clasa I in bucuresti, deci imi povesteste niste chestii de filme absurde, mi se face rau, insa am observat ca daca parintii sunt in consens si daca se ia atitudine, cu avocat si cu legea in mana, incep sa se schimbe lucrurile
RăspundețiȘtergerePai nu DUPA surle, Anca. Eu intai scot copilul de acolo si de abea DUPA aia ma lupt cu sistemul. Acum tac si inregistrez. In Ploiesti la gradinite particulare eu n-am auzit decat de bine, iar despre singura scoala particulara din Ploiesti la fel. Bucurestiul e o alta piata, una mai mare, unde sunt si multi tzepari. Ce e bine la particular e ca ai legea si CONTRACTUL in mana. Si ca ii ia mama dracu' daca nu respecta...
ȘtergereOricum trebuie sa consulti un avocat. Inregistrarile tale nu sunt omologate si sunt chiar ilegale conform legii (asta e legea). Si nu sunt gica contra...doar ca e bine sa te interesezi putin si e important sa te consulti cu un avocat.
ȘtergereCum adica "omologate"?? Ma faci sa rad! Crezi ca inregistrarile cu Madam Blandu' au fost omologate? E simplu, e vocea EI, e clar! Le dau la televiziuni. Scoala e spatiu PUBLIC, am voie sa o inregistrez daca mi se pare ca face magarii. Si FACE. Deci...
ȘtergereExact. Uiti ca doamna Blandu nu a patit nimic:)
ȘtergerePur si simplu nu sunt considerate probe in instanta.
Blandu discuta cu niste parinti despre niste cadouri. La vremea aia legea nu stipula amenzi pentru umilirea copiilor (s-a stipulat in 2013 mai tarziu). Aici e vorba despre umilirea copiilor cum apare ea in legea 247 :) Nu e caz de instanta. E de amenda de 2500 de lei si eventual demitere. Nu-mi fac prea multe sperante dar macar o fac de rusine in tot orasul asta!!! O umilesc si eu cum ii umileste ea pe ei...
Ștergeresincer, cu legea si dreptatea in mana astepti ani de zile pana se rezolva ceva. mai degraba functioneaza sa o faci de ras in tot orasul. esti femeie inteligenta si o sa gasesti felul in care sa faci asta (ai grija totusi cu inregistrarile, intreaba un avocat, sa nu ti-o iei tu. daca le dai anonime, n-ai problema asta, totusi sa fii sigura ca stii care e legea si ca nu te poate intimida apoi). eu ii povesteam si prietenei mele care are probleme similare, m-as cobori la nivelul ei si mi-as pune barbatul sa o faca de tot rahatul intr-o sedinta, de fata cu toti parintii, etc, fix dupa modelul tratamentului pe care il aplica ea copiilor. niste vaci care iti distrug copilul. am avut si eu cand eram eleva, nu in scoala generala din fericire, dar in liceu mi se face rau cu cata groaza ma duceam la unele ore, si in facultate la fel. n-as fi spus despre mine ca-s traumatizata pana saptamana trecuta cand am avut musafiri si n-am avut timp sa-mi fac tema la olandeza si mi-a fost rau fizic cu cateva ore inainte de curs... pana am tras aer in piept si am vorbit cu mine... partea buna e ca suntem niste invingatori, am reusit in ciuda specimenelor astora, insa cand e vorba de copii iti vine sa-i strangi de gat
ȘtergerePai ce avocat nene? Eu nu o dau in judecata. Adica daca ma duc la Inspectoratul Judetean o sa "mi-o iau"? Pe bune? Pentru ce? Ok, nu i-am cerut voie dar nu e inregistrare video, e doar audio!
Ștergeredegeaba te superi, intreaba intai un prieten/cunostinta jurist/avocat, etc. nu stiu cat e scoala asimilata spatiului public si cum e cu audio, dar stiu ca spatiul public unde ai voie sa pui reportofonul inseamna restaurant, parc, strada. undeva in legea invatamantului si scrie asta, sau ceva cu statutul personalului didactic, nu ma pricep, de asta zic sa vb cu un specialist. la inspectorat o sa ai surpriza sa nu se intample mai nimic, o sa-i trimita cel mult un control si o sa constate pix. daca vrei s-o doara cu adevarat, dupa ce reclami la inspectorat, trimite un email listei de parinti, cu cc la directoare si la adresa ei de email, incarca pe youtube sau o chestie din asta, sa stie ca lumea stie ca e o vita. eu am facut o 'marsavie' de genul la gradinita particulara, unde au ascuns un caz de scarlatina si nici dupa ce i-am confruntat cu confirmarea parintilor copilului bolnav n-au vrut sa anunte parintii. asa ca am facut rost de adresele de email ale tuturor parintilor si i-am anuntat eu- n-ai vrea sa stii ce scandal a iesit, s-au retras masiv copii, etc, si cum si-au bagat coada intre picioare si ulterior anuntau si fiecare stranut...
Ștergerenu stiu daca mai e in vigoare asta si cum se intrepreteaza de fapt, dar uite http://legeaz.net/legea-educatiei-nationale-1-2011/art-272
ȘtergereNu ma supar, ma, doamne-fere... Macar ca o fac de rusine si tot o fac...
ȘtergereEu zic sa o muti cat mai curand. EA, "doamna" SIGUR nu se va schimba, eventual pt 1 sapt, dar va reveni la comportamentul ei. Singurul lucru pe care-l "obtii" e ca Mara va avea si mai multe amintiri neplacute pe care ti le va povesti cand te astepti ma putin. Si-ti va parea rau ca nu ai facut miscarea asta mai repede. Zilele trec. Zici mai azi, mai maine si tot asa. Ce crezi ca se va schimba?
RăspundețiȘtergereIti tin pumnii.
Carmen
O mut, o mut, Carmen. O mut la particulara, voi merge luni sa discut. Mara imi povesteste absolut tot si tocmai pentru ca am crezut-o fac acest demers cu inregistrarile si vreau sa iau masuri impotriva acestor oameni. E inacceptabil!
ȘtergereVai si-amar :( imi pare tare rau ca trebuie sa treaca fetita ta prin asa ceva! Realizez inca odata ce noroc incredibil am avut eu, si in trecut, ca eleva, si in prezent, ca mama cu copil la scoala, ca nu am dat peste asemenea situatii!
RăspundețiȘtergereTe sfatuiesc sa nu o mai lasi deloc la invatatoarea respectiva, nici macar o zi, iti dai seama cat de groaznic trebuie sa fie sa te duci undeva cu stres si cu stomacul strans, sa fii terorizat 4 ore pe zi? cu siguranta exista alte scoli, alte invatatoare. Fa reclamatie la inspectorat si peste tot pe unde se poate face, dar nu mai lasa copilul intr-un asemenea mediu!
Maria
O sa o mut imediat ce pot face asta. Nu merge cu stomacul strans, e spionul 007, e foarte incantata ca poate face si ea ceva impotriva acestei femei. Pentru ca anul trecut a avut o super-invatatoare si stie cum trebuie sa fie. Alte scoli tot de stat sincer n-as incerca pentru ca... sunt convinsa ca in mai mare sau mai mica masura va fi la fel. O sa merg la inspectorat si apoi la minister cu inregistrarile...
ȘtergereȚin minte când doamna mea m-a bătut prima data...eram clasa 4 si eram a doua din clasa din cei buni.Aveam teza la mate si dna se plimba printre bănci si tipa si ii articula pe cei care greșeau in lucrare...deși învățam ft bine mi a indus o teama in mine blocat... Părinții mei nu m au bătut niciodată si mi era frica ca o sa mi o iau de la dna.Tin minte parca a fost ieri...S a apropiat de mine si mi a tras o palma si m a tras de par si toți nervii adunati de la ceilalți si i a revărsat pe mine...n am spus acasă nimic, de Rușinea ei probabil...dar întâmplarea a fost ca ne am întâlnit a 2a zi in oraș eu cu mama si dna iar dna si a cerut scuze ca m a lovit....mama care nu Știa nimic...era socata si țin minte ca așa de rau a certat o pe doamna si mi a luat apărarea si i a zis ca puteam sa fiu ultima din clasa nu are dreptul sa ne bată altfel o bate ea pe dansa:))) așa ca traumele sau amintirile urate ramân...de ce sa treacă si copilul meu prin așa ceva? Când am fost si eu dezamagita de înv. De stat românesc cu băiatul meu o noapte am plâns si n am dormit..
RăspundețiȘtergerePai aia e, ca durerea pentru copilul meu e mai mare decat durerea pentru ce pateam noi acum 30 de ani. Ca na... te omori mai mult pentru puiul tau. Si eu la fel, de o luna nu ma pot odihni, sunt ca intr-un vis urat tot timpul. Cand mi-e lumea mai draga copilul izbucneste cu "maaaami, si stii ce ne-a mai zis???" si mi se face rau :)))))
Ștergere