Draga Mara, asta era luna in care a fost cat p-aci sa iti pierzi strabunica. Ziceam eu ca o sa ma omoare mutatul da' ete ca mai sunt si altele mult mai grave. In cazul in care tu nu iti vei mai aminti acest episod cand vei fi mare, lucrurile au stat cam asa:
Ma-ta mare aia mare de tot s-a gandit sa se scoale intr-o noapte cu oarece dureri pe stanga, s-a dus la baie unde a colapsat cu succes pe podea. Cand s-a trezit s-a gandit sa se duca sa ne anunte, doar ca avea vreo 7 fracturi costale, drept pentru care taratul prin casa nu prea i-a reusit. Noroc ca ne-am gandit sa o cautam a doua zi de dimineata, am constatat ca era inchisa iremediabil in casa, am chemat ajutoare si am spart usa, am dus-o la spital si aia a fost.
Doua saptamani de vizite zilnice la Spitalul Judetean Ploiesti sectia Terapie Intensiva pot lecui pe oricine de orice ifose ar putea avea cum ca traieste intr-o tara "europeana" sau "civilizata" sau ca este in vreun fel de loc minunat din lumea asta larga. Lume care vine cu tot felul de probleme care mai de care mai grave si mai amenintatoare de viata, medici depasiti de criza de instrumente si medicamente si de lipsa acuta de personal. Cei mai puternici au plecat in alte tari, asa ca aici au ramas cam jumatate din ce avea spitalul acum 5 ani. Un medic de anestezie-terapie intensiva este SINGUR de garda pe o sectie cu circa 20 de pacienti in ingrijire. Toti sunt GRAV bolnavi, ca de aia sunt la ATI, adica nu joaca bambilici. Cate 2-3 stopuri respiratorii pe noapte sunt o obisnuinta, ca sa nu ii mai numaram pe cei care crapa direct. Ma intreb ce se intampla daca le vine la doi deodata dorinta de a nu mai respira...sau daca omu ala singur e in operatie si astialaltii se decid ca nu mai nimeresc sa traiasca...
Personalul mi s-a parut uluitor de dragut avand in vedere ce mediu de lucru au si cu ce trebuie sa se descurce. Am fost mandra ca exista macar o sectie din spitalul Judetean Ploiesti, in care lumea nu asteapta bani, isi fac treaba zambind si au si compasiune fata de pacienti. Evident am mai dat si bani cateodata, dar asta doar pentru dragul cu care se purtau fata de bunica mea de 87 de ani aflata intr-o situatie extrem de neplacuta. Din pacate restul spitalului nu e asa. In restul spitalului sunt cate 8 sau 10 in camera, iar personalul nu e deloc simpatic. Daca nu ai o pila care sa te tina la ATI doua saptamani...ghinion, ajungi pe saloanele sectiilor. Ai belit-o.
Una peste alta, azi suntem cu mama Nora acasa, unde speram sa mai fim niste ani buni de aici incolo. Tu, draga Mara, te invarti pe langa ea si vrei sa te joci cu ea si esti extrem de simpatica in incercarea ta inocenta de a o face sa se simta mai bine.
joi, 16 iunie 2011
joi, 24 februarie 2011
Foc, aoleu, foc!
Incep cu precizarea ca locuim intr-un cartier de fitze 2 din Ploiesti. Fitze 1 e in Centru, fitze 2 e mai hacana, unde oamenii si la ora asta cer muuulti bani pe un apartament cu 2 camere intr-un bloc comunist.
Pranz. Liniste. Mara se joaca la masa ei din fata geamului. La un moment dat ma striga "mami, se misca norul! Ma uit pe geam si am impresia ca e ceata. Ma mai uit odata si vad ca ceata e neagra. Stam la etajul 4. Ceata neagra? WTF?
Ma duc la geam sa vad daca vecinul de vizavi din casa aia mare face iar vreun gratar plin de pricepere. Nu e. Ma holbez ca proasta in negreala. Nu se vede nimic. Pun mana pe telefon si in timpul asta am trei intrebari care imi zornaie in cap: 1. sa chem pompierii? 2. sa iau copilu si sa fug cat mai am timp? 3. WTFFFFF???
Vantul isi schimba directia si ciuperca atomica se muta de pe geamul meu. Ma elucidez brusc. In curtea unei case (apropo, astea sunt case de fitza 2...) doi domni relaxati ard ceva. Ceva asa...ca la Hiroshima, ceva care nu e un cauciuc pentru ca e...patrat, si mult mai mare. E o ceva care genereaza o ciuperca atomica neagra si plina de perspective.
Pe straduta mea (dintre blocul meu si casele cu pricina) lumea (care culmea insa nu vede PESTE case, naspa e sa fii mic nene) incepe sa se inflameze progresiv si sa bata la toate portile disponibile. Din case ies posesorii, afumati pana la os si evident bulversati de situatie, care explica ca nu ei ard (sau ca spera ca nu ei ard).
Tot circul dureaza 15 minute, baietii harnici intorc obiectul pe toate partile pana cand, probabil, este patruns suficient. Ciuperca incepe sa se disipeze peste cartier si lumea incepe sa se calmeze, inclusiv eu, ramasa cu telefonul in mana si cu ochii beliti ca proasta.
Romania nu va fi niciodata o tara civilizata, din nici un punct de vedere si in nici un domeniu posibil. Insa va fi intotdeauna plina de grataragii priceputi, din toate punctele de vedere si in toate domeniile posibile.
Pranz. Liniste. Mara se joaca la masa ei din fata geamului. La un moment dat ma striga "mami, se misca norul! Ma uit pe geam si am impresia ca e ceata. Ma mai uit odata si vad ca ceata e neagra. Stam la etajul 4. Ceata neagra? WTF?
Ma duc la geam sa vad daca vecinul de vizavi din casa aia mare face iar vreun gratar plin de pricepere. Nu e. Ma holbez ca proasta in negreala. Nu se vede nimic. Pun mana pe telefon si in timpul asta am trei intrebari care imi zornaie in cap: 1. sa chem pompierii? 2. sa iau copilu si sa fug cat mai am timp? 3. WTFFFFF???
Vantul isi schimba directia si ciuperca atomica se muta de pe geamul meu. Ma elucidez brusc. In curtea unei case (apropo, astea sunt case de fitza 2...) doi domni relaxati ard ceva. Ceva asa...ca la Hiroshima, ceva care nu e un cauciuc pentru ca e...patrat, si mult mai mare. E o ceva care genereaza o ciuperca atomica neagra si plina de perspective.
Pe straduta mea (dintre blocul meu si casele cu pricina) lumea (care culmea insa nu vede PESTE case, naspa e sa fii mic nene) incepe sa se inflameze progresiv si sa bata la toate portile disponibile. Din case ies posesorii, afumati pana la os si evident bulversati de situatie, care explica ca nu ei ard (sau ca spera ca nu ei ard).
Tot circul dureaza 15 minute, baietii harnici intorc obiectul pe toate partile pana cand, probabil, este patruns suficient. Ciuperca incepe sa se disipeze peste cartier si lumea incepe sa se calmeze, inclusiv eu, ramasa cu telefonul in mana si cu ochii beliti ca proasta.
Romania nu va fi niciodata o tara civilizata, din nici un punct de vedere si in nici un domeniu posibil. Insa va fi intotdeauna plina de grataragii priceputi, din toate punctele de vedere si in toate domeniile posibile.
miercuri, 16 februarie 2011
Nu stiu cum sa exprim...dar...
Biserica unui sat din Ardeal a scos la licitatie scaunele din biserica. Una bucata baba a licitat pana la suma de 66 de milioane (lei vechi) pentru un loc de pus curu la slujba de duminica. Nora dansei presteaza munca la greu in Spania.
Celelalte babe din sat s-au declarat profund invidioase de norocul sus numitei babe cu scanunul nr 44 la biserica din Cintei (daca urechea nu ma inseala). Preotul s-a declarat extaziat, deoarece cand a avut initiativa cu pricina se gandea la cel mult 10 milioane (lei vechi) pentru toate scaunele din biserica. Nu de alta da' omu vrea sa repare acoperisu' stabilimentului...din cauza ca este oarecum gaurit.
Well...acu' are cu ce...iar baba cu nora in Spania...e fericita ca poate sta jos duminica.
Celelalte babe din sat s-au declarat profund invidioase de norocul sus numitei babe cu scanunul nr 44 la biserica din Cintei (daca urechea nu ma inseala). Preotul s-a declarat extaziat, deoarece cand a avut initiativa cu pricina se gandea la cel mult 10 milioane (lei vechi) pentru toate scaunele din biserica. Nu de alta da' omu vrea sa repare acoperisu' stabilimentului...din cauza ca este oarecum gaurit.
Well...acu' are cu ce...iar baba cu nora in Spania...e fericita ca poate sta jos duminica.
luni, 17 ianuarie 2011
2011
Ehhh...a trecut ceva vreme. 2010 ne-a ingenunchiat complet. Draga mea Mara, 2010 a fost anul in care mami si tati au descoperit ca rahatul cand se intampla...nu se mai opreste. Deloc. Vine...si vine...si vine...si noi radem de el si el...vine linistit in continuare.
Pentru 2011 nu am rezolutii. Fresh out of that....Asteptam sa vina lucruri bune. Vrem sa plecam din Romania. Apropo, daca te vei trezi traind in alta tara si in alta limba...o sa fie din cauza anului 2010. E anul in care mami si tati au decis ca nu au nervii sa se lupte cu sistemul romanesc. Nu exista atata alcool pe lumea asta.
In anul 2011 trebuie sa ne mutam. Iar. Ne pare rau ca trebuie sa te supunem la asa ceva insa asta e situatia. Sa speram ca de data asta o sa fie mai bine. Mami si tati s-au saturat de tzepe. Acum mai ramane ca mami si tati sa nu o ia razna in acest proces...mami deja e dusa cu capul de la primele doua mutari din viata ei. Acum va fi la a cincea mutare...deci nu mai garantam ca o sa mai iasa vie pe partea cealalta.
In anul 2011 vrem ca tu sa fii fericita. Insa pentru asta trebuie ca si noi sa fim fericiti. Din fericire inca ne mai aducem aminte cum sa radem. Mami si tati spera din tot sufletul sa reuseasca sa ajunga intregi la cap in 2012. Pentru ca in mod sigur, 2011 va fi un an asa de bun incat ne e teama nu cumva sa ne pierdem mintile de atata fericire...
Pentru 2011 nu am rezolutii. Fresh out of that....Asteptam sa vina lucruri bune. Vrem sa plecam din Romania. Apropo, daca te vei trezi traind in alta tara si in alta limba...o sa fie din cauza anului 2010. E anul in care mami si tati au decis ca nu au nervii sa se lupte cu sistemul romanesc. Nu exista atata alcool pe lumea asta.
In anul 2011 trebuie sa ne mutam. Iar. Ne pare rau ca trebuie sa te supunem la asa ceva insa asta e situatia. Sa speram ca de data asta o sa fie mai bine. Mami si tati s-au saturat de tzepe. Acum mai ramane ca mami si tati sa nu o ia razna in acest proces...mami deja e dusa cu capul de la primele doua mutari din viata ei. Acum va fi la a cincea mutare...deci nu mai garantam ca o sa mai iasa vie pe partea cealalta.
In anul 2011 vrem ca tu sa fii fericita. Insa pentru asta trebuie ca si noi sa fim fericiti. Din fericire inca ne mai aducem aminte cum sa radem. Mami si tati spera din tot sufletul sa reuseasca sa ajunga intregi la cap in 2012. Pentru ca in mod sigur, 2011 va fi un an asa de bun incat ne e teama nu cumva sa ne pierdem mintile de atata fericire...
sâmbătă, 26 iunie 2010
Ieri si maine
Privesc o fotografie veche cu o fetita intr-o gradina. Varza de langa ea e aproape cat ea de mare. Fetita rade, e bronzata si se uita cu mirare la aparat. Ridic ochii. In fata mea, o fetita care seamana cu cea din poza, fuge pe poteca trasata de picioarele strabunicilor mei. Se intoarce si striga "mami, ce bucurata sunt de gradina asta mareeee". Ochii mi se umplu de lacrimi. E sentimentul dulce-amar, balanta intre "imbatranesc" si "ce fericire e sa imi vad copilul alergand in gradina de la 2 Mai".
Cand iti vezi copilul jucandu-se in locul copilariei tale, totul din jur dispare. Nu mai conteaza nimic, nu iti mai aduci aminte de ce te-ai enervat de dimineata, sau ce te-a ingrijorat ieri. E o fericire pura, care e menita sa te ridice undeva deasupra norilor.
Cand iti vezi copilul jucandu-se in locul copilariei tale, totul din jur dispare. Nu mai conteaza nimic, nu iti mai aduci aminte de ce te-ai enervat de dimineata, sau ce te-a ingrijorat ieri. E o fericire pura, care e menita sa te ridice undeva deasupra norilor.
joi, 27 mai 2010
In ce se masoara prietenia?
Am 30 de ani si nu am aflat inca in ce se masoara prietenia. Ce inseamna un prieten? Pai in principiu, e un fel de om, care de bine sau de rau ar trebui sa te iubeasca. Acu' intervine problema. Iubirea asta poate fi una reala sau una ca cum ai iubi un caine si il mangai pe cap de sus, dupa care te duci la treaba ta si mai vii sa il mangai cand iti aduci aminte si n-ai pe cine mangaia.
Pot spune cu precizie ca am putini prieteni. Foarte putini. Cu unii din ei nu m-am vazut de 6-7 ani, insa datorita tehnicii am mai vorbit. Si ne-am avut unii pe altii in suflet. Pentru ca i-am obtinut dupa 20 de ani, adica tarziu, lucrurile nu prea s-au schimbat de atunci, asa ca si acum avem puncte comune, ne cunoastem, ne tinem minte trecutul si...mergem mai departe.
Pentru un job trebuie sa dai interviu. Pentru o prietenie nu. Prietenia se intampla, de multe ori, din greseala. Din circumstante care ne-au adus impreuna la un moment dat. Poate si circumstantele au fost gresite, dar asta devine irelevant.
Pentru unii oameni, orice misca se cheama "prieten" sau "amic". Eu le zic cunostinte sau tipi/tipe. Cuvantul prieten il folosesc legat de vreo cateva persoane, si alea putinele persoane care au stiut sa ma iubeasca asa cum sunt. Insa am observat ca pentru multi, mai ales acum de cand cu balamucul messenger-tweeter-facebook-draci pe varza...prietenia incepe sa se asemene cu o manea. Ne folosim de ea la betie, cand nu mai canta alt lautar si avem chef inca sa dansam pe mese...atunci e buna si aia.
Adica suntem "prieteni" insa nu stim cam nimic unii despre ceilalti. Nu stim cine e celalalt si nici ca ne pasa. Viata e prea complicata, si daca tot am 150 de persoane in lista de mess...cui dracu' ii mai pasa de cine sunt ei. Toti imi sunt "prieteni" si la o adica daca n-am ce face intr-o sambata, gasesc io unu din aia 150 care sa ma bage in seama o juma de ora la o bere.
Asta inseamna ca nu voi fi singur?
Pot spune cu precizie ca am putini prieteni. Foarte putini. Cu unii din ei nu m-am vazut de 6-7 ani, insa datorita tehnicii am mai vorbit. Si ne-am avut unii pe altii in suflet. Pentru ca i-am obtinut dupa 20 de ani, adica tarziu, lucrurile nu prea s-au schimbat de atunci, asa ca si acum avem puncte comune, ne cunoastem, ne tinem minte trecutul si...mergem mai departe.
Pentru un job trebuie sa dai interviu. Pentru o prietenie nu. Prietenia se intampla, de multe ori, din greseala. Din circumstante care ne-au adus impreuna la un moment dat. Poate si circumstantele au fost gresite, dar asta devine irelevant.
Pentru unii oameni, orice misca se cheama "prieten" sau "amic". Eu le zic cunostinte sau tipi/tipe. Cuvantul prieten il folosesc legat de vreo cateva persoane, si alea putinele persoane care au stiut sa ma iubeasca asa cum sunt. Insa am observat ca pentru multi, mai ales acum de cand cu balamucul messenger-tweeter-facebook-draci pe varza...prietenia incepe sa se asemene cu o manea. Ne folosim de ea la betie, cand nu mai canta alt lautar si avem chef inca sa dansam pe mese...atunci e buna si aia.
Adica suntem "prieteni" insa nu stim cam nimic unii despre ceilalti. Nu stim cine e celalalt si nici ca ne pasa. Viata e prea complicata, si daca tot am 150 de persoane in lista de mess...cui dracu' ii mai pasa de cine sunt ei. Toti imi sunt "prieteni" si la o adica daca n-am ce face intr-o sambata, gasesc io unu din aia 150 care sa ma bage in seama o juma de ora la o bere.
Asta inseamna ca nu voi fi singur?
joi, 8 aprilie 2010
Long live the Queen!
Avem un prieten. Da, stiu e uluitor, si noi ne mai miram inca ca il avem. Are vreo 33 de ani, mintea cam de 3 ani, e relaxat si fara griji ca orice baiat simpatic. Acum cateva luni si-a gasit printr-o conjunctura bizara o prietena... sa zicem. Adica ea era sora nu stiu cui, care ea traia in UK, care tara continea o masina pe care el si-o dorea, careee... ea s-a amorezat de el grav asa ca i-a dat bani sa ia masina. Prea multe amanunte complicate.
Una peste alta ne-am pomenit luni cu ei in vizita, deoarece domnisoara (romanca de-a noastra de la Valea Calugareasca mutata in UK acu' 9 ani) a venit in concediu pe meleagurile patriei, sa il vada pe amicul cu pricina. Acu' omu' ne zisese mai demult ca doamna "e doar frumoasa", dar nu am mai stat sa intru in amanunte despre de ce sta cu ea daca e proasta, ca nu am atatia ani la dispozitie pe lumea asta.
Well... au venit! Era ora 13. Ea era asa de frumoasa ca iti venea sa fugi. Rar o femeie mai urata la fata. Rar. Bluza cu sclipici mult nu reusea sa prea faca mare lucru, pentru ca geanta aurie o eclipsa. Daca aveai sange in instalatie ajungeai cu privirea la nivelul fetei si acolo incremeneai. Un fard verde te pocnea in freza... urmat de o bentita-banda-bandana-dracu sa o ia... tot verde, strategic amplasata la jumatea fruntii pe sistemul cataplasma cu varza. Unghiile evident roz aprins. Varsta: 31 de ani.
Sa zicem ca daca nu ii vedeai capul, la corp era bine, adica nu te facea sa ii dai branci din pat cu un picior in coaste. Daca ar fi tacut era si mai bine. Dar nu tacea si aici a intervenit amuzamentul unei dupa-amieze. Pe sistem autist cred, te striga mereu pe nume. Adica daca o intrebai ceva nu zicea da sau nu... iti zicea si numele, ca asa o fi invatat la bunele maniere englezesti. De cate ori imi zicea pe nume imi venea sa ma ridic in picioare sa raspund ca la scoala.
Din una in alta vorbeam despre vacante. A auzit ca am fost in Grecia, a zambit larg, a tras aer in piept si... a urmat o conversatie DIVINA:
Ea: megeti in Grecia? aaaaa...trebuie sa mergeti la Afina, am auzit ca e foarte frumos!
Eu:(scormonindu-mi creierul sa imi aduc aminte sutele de nume de insule sau localitati din Grecia) : unde?
Ea: la AFINA (cu accent pe I)
Eu: imi cer scuze, nu stiu ce e... unde este? e o insula?
Ea: Afina, e ca o capitala, cum e Bucurestiul la noi...
Eu: (dupa o secunda de procesare) adica vrei sa zici ATENA? Capitala Greciei?
Ea: (rosie la fata) da, Afina, Atina, nu stu cum ii zice (Nota...in engleza e Athens, dar grecii ii zic Athina, ea probabil la vreun grec a "prestat" si a auzit din zbor ceva)
Eu: (razand destul de rau): Atena mai, capitala Greciei, e un oras mare de tot... da' tu nu stii care e capitala Greciei? (n-am putut sa ma abtin desi am incercat, va jur)
Trecem mai departe, ies din camera sa rad in alta camera, incerc sa imi pun fata la loc si sa nu ma mai gandesc ca sa nu rad iar, merg in sufragerie.
Ea (tinand in mana un cactus de jucarie): vaiii, cand am fost in Grecia era plin pe marginea drumului de plante din alea care inteapa... (flutura cactusul)... nu stiu cum le zice.
Eu si Marius (in cor) : CACTUS?
Ea: da... si mai erau unele asa, da' rotunde, da' tot intzepau...
Marius: (cu cea mai caraghioasa fata din lume si calm) TOT CACTUS, TOT CACTUS LE ZICE!!!
Sa va mai povestesc cam cat am ras tot restul zilei? Neaaaa...Uimirea mea ramane: statul roman trimite agenti sub acoperire care sa distruga din interior marile puteri ale lumii? Si mai ales...cum dracu' bai nene sa zici ca aia e FRUMOASA?
joi, 25 martie 2010
Generatia "io n-am avut"
Noi suntem aia. Puisorii ceausisti care au avut ghinionul sa copilareasca in anii 80, cand nenea Nicu si-a bagat picioarele de tot in toata smecheria, asa ca nu se mai gasea nici praf prin galantare. Noi nu am avut. Punct. De la pantofi pe masura noastra, pana la jucarii sau lapte proaspat dimineata. De la oua pana la crema de ghete.
Asa ca acum, cand avem 30 de ani si am inceput sa ne impuiem cu ajutorul programului social "stai doi ani acasa si dupa aia mai vezi tu daca te mai primesc aia inapoi"...trebuie sa le dam copiilor. Sa le cumparam! Sa AIBE!!! De cele mai multe ori copiii nostri nu dau doi bani pe tampeniile pe care le luam, pentru ca noi, generatia "io n-am avut" luam jucarii "pentru ei" cand de fapt...hihi...sunt pentru noi. Si mai sunt cate unii care dupa ce ca sunt generatia "io n-am avut"...mai sunt si grabiti. Adica le iau mult prea devreme si prea nepotrivit varstei copilului.
Care copil statea si se uita mirat. Duminica in parc am vazut un tatic care ducea un copil intr-o masina din aia electrica. CU TELECOMANDA. Masina nu taticul. Copilul era evident prea mic sa inteleaga ce se petrece, statea legat inert in masina si se uita cu o privire complet tampa fix inainte. Cred ca era hranit cu fast food pentru ca nu avea nici un fel de dorinta de a se ridica de acolo si a se misca in general. Ta-su...un baietzas manelian in infatisare, era atat de (pardon ma scuzati) cretin, incat nu era in stare sa dea de telecomanda drept. Adica masina facea un soi de zig-zag marunt. Acu' daca ma gandesc cam asa mergea si el, asa ca se poate ca micii facuti loco sa fi fost asezonati in prealabil cu niste beri.
Masina mergea, copilul se batzaia ca un hopa-mitica...ta-su butona foarte fericit la telecomanda. Ce distractie. Iar masina respectiva fusese luata "pentru copil" domle, si era de mare mandrie in parc. Ca am mai vazut cativa foarte mandri cu copii in d-astea electrice, sa nu cumva sa alerge sau sa dea micutul din pedale, ca daca doamne fereste i se intoarce hamburgerul pe gat de atata osteneala.
I-am luat si noi Marei tot felul de chestii, si de fiecare data ma intreb...oare asta o iau pentru ea, sau pentru mine? Asa ca m-am invatat sa o intreb totusi pe ea daca isi doreste una sau alta. E bine sa ne aducem aminte mereu de copilarie, dar nu stiu daca e bine sa le bagam astora acu' pe gat toate tampeniile pe care ni le-am dorit noi in saracia comunista. Ca asta e fix ca mamele alea de pe vremuri care isi doareau fete, se nimerea baiat, asa ca il tineau in rochie si cu parul lung pana and i se vindeca saracu si locu' unde fusese...ma-ntelegeti.
Asa ca acum, cand avem 30 de ani si am inceput sa ne impuiem cu ajutorul programului social "stai doi ani acasa si dupa aia mai vezi tu daca te mai primesc aia inapoi"...trebuie sa le dam copiilor. Sa le cumparam! Sa AIBE!!! De cele mai multe ori copiii nostri nu dau doi bani pe tampeniile pe care le luam, pentru ca noi, generatia "io n-am avut" luam jucarii "pentru ei" cand de fapt...hihi...sunt pentru noi. Si mai sunt cate unii care dupa ce ca sunt generatia "io n-am avut"...mai sunt si grabiti. Adica le iau mult prea devreme si prea nepotrivit varstei copilului.
Care copil statea si se uita mirat. Duminica in parc am vazut un tatic care ducea un copil intr-o masina din aia electrica. CU TELECOMANDA. Masina nu taticul. Copilul era evident prea mic sa inteleaga ce se petrece, statea legat inert in masina si se uita cu o privire complet tampa fix inainte. Cred ca era hranit cu fast food pentru ca nu avea nici un fel de dorinta de a se ridica de acolo si a se misca in general. Ta-su...un baietzas manelian in infatisare, era atat de (pardon ma scuzati) cretin, incat nu era in stare sa dea de telecomanda drept. Adica masina facea un soi de zig-zag marunt. Acu' daca ma gandesc cam asa mergea si el, asa ca se poate ca micii facuti loco sa fi fost asezonati in prealabil cu niste beri.
Masina mergea, copilul se batzaia ca un hopa-mitica...ta-su butona foarte fericit la telecomanda. Ce distractie. Iar masina respectiva fusese luata "pentru copil" domle, si era de mare mandrie in parc. Ca am mai vazut cativa foarte mandri cu copii in d-astea electrice, sa nu cumva sa alerge sau sa dea micutul din pedale, ca daca doamne fereste i se intoarce hamburgerul pe gat de atata osteneala.
I-am luat si noi Marei tot felul de chestii, si de fiecare data ma intreb...oare asta o iau pentru ea, sau pentru mine? Asa ca m-am invatat sa o intreb totusi pe ea daca isi doreste una sau alta. E bine sa ne aducem aminte mereu de copilarie, dar nu stiu daca e bine sa le bagam astora acu' pe gat toate tampeniile pe care ni le-am dorit noi in saracia comunista. Ca asta e fix ca mamele alea de pe vremuri care isi doareau fete, se nimerea baiat, asa ca il tineau in rochie si cu parul lung pana and i se vindeca saracu si locu' unde fusese...ma-ntelegeti.
sâmbătă, 20 martie 2010
Am revenit
Am luat o pauza fara sa vreau. Adica dupa ce am mers in ianuarie din nou la Venetia, mi s-a cam oprit creierul in loc de atata frumusete. Dupa aia mi s-a ingropat in zapada si iar a dat rateuri. Acu'...sa zicem ca am inviat dupa o iarna mai lunga ca niciodata.
Zilele dispar una dupa alta, nu stiu unde anume si nici macar nu mai am timp sa ma mir. Peste doua saptamani Mara va avea trei ani. Trei. Nu stiu unde sunt. Au zburat cu viteza luminii. Suntem mai destepti? Speram ca da. Adica daca am reusit sa nu mai zicem cuvinte din patru litere ca sa nu le repete copilu'...deja suntem niste eroi.
Am intrebat-o pe Mara ce fel de tort vrea de ziua ei. Cum ea nu stie ce sunt alea dulciuri si prajituri, s-a gandit un pic si a anuntat ferm ca ea vrea un tort de masline cu branza si aluat. Asa ca se pare ca vom sufla in tort la inceputul mesei nu la final. Dar adevarul e ca la noi in familie cam toate sunt asa...altfel.
Zilele dispar una dupa alta, nu stiu unde anume si nici macar nu mai am timp sa ma mir. Peste doua saptamani Mara va avea trei ani. Trei. Nu stiu unde sunt. Au zburat cu viteza luminii. Suntem mai destepti? Speram ca da. Adica daca am reusit sa nu mai zicem cuvinte din patru litere ca sa nu le repete copilu'...deja suntem niste eroi.
Am intrebat-o pe Mara ce fel de tort vrea de ziua ei. Cum ea nu stie ce sunt alea dulciuri si prajituri, s-a gandit un pic si a anuntat ferm ca ea vrea un tort de masline cu branza si aluat. Asa ca se pare ca vom sufla in tort la inceputul mesei nu la final. Dar adevarul e ca la noi in familie cam toate sunt asa...altfel.
miercuri, 6 ianuarie 2010
Sfinti-te-as!
E Boboteaza...bine ati venit la sfintzire! Transmitem live de la cozile realizate in fata bisericilor si patriarhiilor. La ultima vizionare de moaste era o baba intrebata de reporter "ce faceti aici de atatea ore?" (aia statea acolo de dimineata sa pupe si ea o moasta, ceva, sa se dea cate unaaaaa sa ajunga la toti!). La care baba vadit isterica raspunde "asteptam ce dracu' sa facem!". Poftim?
Azi ma uitam la stiri. Boboteaza, mare shmenozeala, tre sa pui busuioc sub perna sa visezi cu cine o sa te...mariti. Astia toti la coada la luat sticle PET cu apa "sfintita" de barbosii care zvarle cu matura de busuioc. Omor. La gard, babele aliniate, sunt storcite de multimea care da navala. Una propteste curu' in spate si tipa "na du-te-n mizda ma-tii!" si da cu curu in spate. Ma scuzati da' asta am vazut la stirile de la ora 19.
Un mos, calare cred in carca unuia, ca parea cam inalt, baga sticla in geanta si urla satisfacut "ne-a adus acilea sa isi bata joc de noi". Pai cine te-a adus nene? Cine te-a obligat? Astia vin sa stea la coada, le place, dar cred ca osu lor de la partidu comunist le spune ca, cumva, cineva i-a obligat sa fie acolo.
Cea mai tare faza a fost aia de la Galati unde popa a aruncat crucea in Dunare sa sara flacaii dupa ea. Au sarit cativa dementi, unu a insfacat-o si s-a dus pe mal. Unde...surpriza, a fost alergat de lume, unu' l-a placat ca la rugby si i-a sparlit cruceaaaaa!!! In alt loc din Dunare au ajuns doi in apa la ea si s-au luat la pumni la fata locului, tragand de obiect, de mai aveu un pic sa se inece. Au sarit aia sa ii scoata, iar popa i-a impacat pe amandoi si a zis ca sunt la egalitate.
In rest, salvarea a scapat niste babe care au tinut ieri post negru, ca asa trebuie, altfel nu e sfintire nene, asa ca au ajuns la spital sa le bage aia niste sarmale intravenos.
Punctul culminant a fost popa care ne-a batut mai devreme in usa, la modul urlat cat il tineau bojocii, sunat cu o mana si busit cu pumnul cu cealalta. Copilul, care nu stie cum e cu sfintenia asta, s-a speriat ingrozitor, eu am tipat cu mainile in chiuveta "Hoooo ca nu iti deschid!". Mara a tras concluzia "era un nene care nu putea sa opreasca drujba din gura". Ei asa i-a sunat ce urla ala acolo. Ne-am umplut de sfintenie si anu' asta.
Azi ma uitam la stiri. Boboteaza, mare shmenozeala, tre sa pui busuioc sub perna sa visezi cu cine o sa te...mariti. Astia toti la coada la luat sticle PET cu apa "sfintita" de barbosii care zvarle cu matura de busuioc. Omor. La gard, babele aliniate, sunt storcite de multimea care da navala. Una propteste curu' in spate si tipa "na du-te-n mizda ma-tii!" si da cu curu in spate. Ma scuzati da' asta am vazut la stirile de la ora 19.
Un mos, calare cred in carca unuia, ca parea cam inalt, baga sticla in geanta si urla satisfacut "ne-a adus acilea sa isi bata joc de noi". Pai cine te-a adus nene? Cine te-a obligat? Astia vin sa stea la coada, le place, dar cred ca osu lor de la partidu comunist le spune ca, cumva, cineva i-a obligat sa fie acolo.
Cea mai tare faza a fost aia de la Galati unde popa a aruncat crucea in Dunare sa sara flacaii dupa ea. Au sarit cativa dementi, unu a insfacat-o si s-a dus pe mal. Unde...surpriza, a fost alergat de lume, unu' l-a placat ca la rugby si i-a sparlit cruceaaaaa!!! In alt loc din Dunare au ajuns doi in apa la ea si s-au luat la pumni la fata locului, tragand de obiect, de mai aveu un pic sa se inece. Au sarit aia sa ii scoata, iar popa i-a impacat pe amandoi si a zis ca sunt la egalitate.
In rest, salvarea a scapat niste babe care au tinut ieri post negru, ca asa trebuie, altfel nu e sfintire nene, asa ca au ajuns la spital sa le bage aia niste sarmale intravenos.
Punctul culminant a fost popa care ne-a batut mai devreme in usa, la modul urlat cat il tineau bojocii, sunat cu o mana si busit cu pumnul cu cealalta. Copilul, care nu stie cum e cu sfintenia asta, s-a speriat ingrozitor, eu am tipat cu mainile in chiuveta "Hoooo ca nu iti deschid!". Mara a tras concluzia "era un nene care nu putea sa opreasca drujba din gura". Ei asa i-a sunat ce urla ala acolo. Ne-am umplut de sfintenie si anu' asta.
vineri, 25 decembrie 2009
Toata lumea...reloaded...
Deci cam cum e sa scrii "nu cred ca toti fac la fel" si sa se gaseasca o frustrata care ca "anonim" sa imi explice inca odata ca...da, ati ghicit...TOATA LUMEA INSEALA...Hahahaaa...aoleu maiculita mea! Deci ca o femeie sa raspunda cu atata ura personala la niste opinii dintr-un blog oarecare, asta da frustrare nene.
Aia cu "draga mea" e cea mai tare. Condescendenta anonimei ma induioseaza pana la lacrimi. Iar Biblia adusa intr-un context legat de "cocoselul barbatului" ma face sa cred ca doamna e o persoana extrem de credincioasa. Haha. Urarile de Craciun sunt la fel de emotionante. Oare exista tampiti atat de mari pe lumea asta incat sa isi imagineze ca dupa ce ii zici unuia ca nu gandeste "profund", poti sa ii urezi ceva frumos pentru Craciun? Pe sistemul "ba dobitocule, La Multi Ani, du-te dracului!"
Ca sa fim bine intelesi, prezentul blog contine parerile mele absolut personale despre diverse. Poate ca, daca mai apuc sa traiesc pana cand Mara va fi mare, o sa pot sa ii arat ce gandeam eu la 30 de ani despre viata. Nu judec pe nimeni aici, tocmai de aia nu am dat numele celor care sunt subiecte (sau complemente, dupa caz) in scrierile mele. Cui nu ii place sa nu citeasca. Dar cine are o opinie, ar fi mai bine sa o dea cu curaj, ca un om adult: semnata. Numele meu este public tocmai pentru ca imi asum ceea ce gandesc.
Nu sunt o persoana prea sociabila, am foarte putini prieteni tocmai pentru ca sunt extrem de exigenta la alegerea oamenilor. Sigura pe mine nici atata nu sunt, pentru ca nu mi se pare ca am nici un motiv sa fiu. Sigura pe sotul meu...TREBUIE sa fiu, pentru ca daca eu ca om nu am incredere in tatal Marei, atunci nu vad cum as putea sa imi cresc copilul in mod armonios si decent.
Adica ce sa ii spun fiicei mele: "mamica, toti barbatii e prosti, toti inseala, tac-tu e un bagabond si aia e lumea...invata-te cu ideea". Nu voi face asta. Vreau sa am incredere in el si vreau sa am incredere in mine ca vom fi in stare sa fim in primul rand OAMENI unul cu celalalt, pentru ca impreuna sa putem fi cei mai buni parinti posibili pentru Mara.
Asa ca, o sa va rog pe toti cei ce se mai intampla sa cititi ce spun eu, sa raspundeti cu semnatura si mai ales, sa intelegeti, ca ceea ce cred EU nu va afecteaza pe voi cu absolut nimic. Asa cum nu ma afecteaza pe mine doamna anonima. Imi pare rau ca sunt femei pe lume care nu sunt fericite si care nu au incredere in cel cu care isi impart viata. Imi pare rau si ca exista barbati care cred ca toate femeile sunt curve. Nu cred ca exista Mos Craciun, si nici ca toti oamenii sunt buni si nobili. Ba chiar din contra.
Adevarul e sigur undeva la mijloc. Iar sexul, pe lumea asta, nu face doi bani daca nu ai un om adevarat cu care sa imparti viata. Pentru ca lumea, viata, si 99 la suta din lucruri se desfasoara in afara dormitorului. Si de la NOI, acest NOI pe care singuri l-am creat, am asteptari mari, am exigente uriase, si am indrazneala sa cred ca unii oameni nu sunt "toata lumea".
Aia cu "draga mea" e cea mai tare. Condescendenta anonimei ma induioseaza pana la lacrimi. Iar Biblia adusa intr-un context legat de "cocoselul barbatului" ma face sa cred ca doamna e o persoana extrem de credincioasa. Haha. Urarile de Craciun sunt la fel de emotionante. Oare exista tampiti atat de mari pe lumea asta incat sa isi imagineze ca dupa ce ii zici unuia ca nu gandeste "profund", poti sa ii urezi ceva frumos pentru Craciun? Pe sistemul "ba dobitocule, La Multi Ani, du-te dracului!"
Ca sa fim bine intelesi, prezentul blog contine parerile mele absolut personale despre diverse. Poate ca, daca mai apuc sa traiesc pana cand Mara va fi mare, o sa pot sa ii arat ce gandeam eu la 30 de ani despre viata. Nu judec pe nimeni aici, tocmai de aia nu am dat numele celor care sunt subiecte (sau complemente, dupa caz) in scrierile mele. Cui nu ii place sa nu citeasca. Dar cine are o opinie, ar fi mai bine sa o dea cu curaj, ca un om adult: semnata. Numele meu este public tocmai pentru ca imi asum ceea ce gandesc.
Nu sunt o persoana prea sociabila, am foarte putini prieteni tocmai pentru ca sunt extrem de exigenta la alegerea oamenilor. Sigura pe mine nici atata nu sunt, pentru ca nu mi se pare ca am nici un motiv sa fiu. Sigura pe sotul meu...TREBUIE sa fiu, pentru ca daca eu ca om nu am incredere in tatal Marei, atunci nu vad cum as putea sa imi cresc copilul in mod armonios si decent.
Adica ce sa ii spun fiicei mele: "mamica, toti barbatii e prosti, toti inseala, tac-tu e un bagabond si aia e lumea...invata-te cu ideea". Nu voi face asta. Vreau sa am incredere in el si vreau sa am incredere in mine ca vom fi in stare sa fim in primul rand OAMENI unul cu celalalt, pentru ca impreuna sa putem fi cei mai buni parinti posibili pentru Mara.
Asa ca, o sa va rog pe toti cei ce se mai intampla sa cititi ce spun eu, sa raspundeti cu semnatura si mai ales, sa intelegeti, ca ceea ce cred EU nu va afecteaza pe voi cu absolut nimic. Asa cum nu ma afecteaza pe mine doamna anonima. Imi pare rau ca sunt femei pe lume care nu sunt fericite si care nu au incredere in cel cu care isi impart viata. Imi pare rau si ca exista barbati care cred ca toate femeile sunt curve. Nu cred ca exista Mos Craciun, si nici ca toti oamenii sunt buni si nobili. Ba chiar din contra.
Adevarul e sigur undeva la mijloc. Iar sexul, pe lumea asta, nu face doi bani daca nu ai un om adevarat cu care sa imparti viata. Pentru ca lumea, viata, si 99 la suta din lucruri se desfasoara in afara dormitorului. Si de la NOI, acest NOI pe care singuri l-am creat, am asteptari mari, am exigente uriase, si am indrazneala sa cred ca unii oameni nu sunt "toata lumea".
joi, 24 decembrie 2009
Inteligenta americana rules!
Am ras asa de tare aseara uitandu-ma la o emisiune cu americani, incat nu am mai putut sa adorm dupa aia multa vreme gandindu-ma cam cat de inteligenti sunt fratii nostri de peste garla a' mare. Asadar, ma uitam la Oprah. Ea saraca de 25 de ani incearca sa ii destepte pe cretinoizi, dar se pare ca asta e un tel imposibil de atins. Acu' erau aliniate pe canapea 5 muieri, toate peste 50 de ani (unele rau peste 50) care aveau un discurs gen "auliu muicaaaa, sariiiti lumeeee ce ne-a facut asta nouaaaa". Erau descrise ca "femei de afaceri de succes" "persoane cu facultate" (producatorii credeau ca asta le-ar face mai destepte insa povestea a dovedit ca nu), care vai de mine ce patisera de la un baiat cu nume frantzuzesc.
Pai patisera ca ala era cam jumate varsta lor, toate se combinasera cu el...in acelasi timp, dupa care aflasera cu mare stupoare ca sexul fara prezervativ produce infectarea cu HIV. Ahahahaaaa...mi-am sters lacrimile de ras si am incercat sa urmaresc firul dramei. Ala baiat potent, cica avea fo 9 babe de odata, ca l-au prins astea dupa aia, da dracu' stie de fapt cate erau. Pe toate le "iubea" regulamentar, in mod organizat (banuiesc ca avea un organizer d-ala ca altfel nu imi explic), la toate le zicea "scumpo" ca dracu' mai stia el cum le cheama, si la toate le-a dat niste HIV si ca bonus herpes si alte alea.
Acu babele toate fusesera maritate, erau proaspat divortate asa ca niste maciuca proaspata le-a bucurat. Problema e ca toate erau UIMITE de faptul ca ala avea HIV si il impartea stiind ca il are, si nici una din ele nu intelegea cum de i s-a putut intampa ei asa ceva. Povesteau inlacrimate cum le zicea doctoru' ca au HIV iar ele aveau ca replica "vai dar nu se poate...CUM?" In locul doctorului le-as fi intrebat daca au lipsit de pe planeta in ultimii 30 de ani, poate au fost undeva plecate, pe planeta Idiot.
Toate stateau linistite ca gravide nu mai puteau ramane, asa ca na, doar nu era sa le dea prin cap, dupa ce le explica americanii si la MacDonald's ca nuuuu e bineeeee faraaaaaa fes, ca ar putea sa pateasca ceva. Nici una din ele nu fusese oarecum uimita ca un nene super bengos de 30 de ani le "iubea" in mod sincer, li se paruse chiar normal si nu avusesera nici un dubiu ca asta era datorita calitatilor lor inimaginabile.
Adica ajungi la 55-60 de ani, n-ai vazut decat un barbat in toata viata ta, si cand vine un baiat cu patratele pe abdomen si iti zice ca "haoleu ce te iubesc io pa tine", nu ai nici o tresarire cum ca s-ar putea sa fie ceva in neregula cu scenariul asta? Acu' ele saracele, au facut un comitet cum ar veni, au bagat osu' la treaba si au reusit sa il bage pe nenorocit in puscarie. I-au dat aia 50 de ani de parnaie pentru...atentie..."atac asupra persoanei cu o arma mortala"!!!
Pai patisera ca ala era cam jumate varsta lor, toate se combinasera cu el...in acelasi timp, dupa care aflasera cu mare stupoare ca sexul fara prezervativ produce infectarea cu HIV. Ahahahaaaa...mi-am sters lacrimile de ras si am incercat sa urmaresc firul dramei. Ala baiat potent, cica avea fo 9 babe de odata, ca l-au prins astea dupa aia, da dracu' stie de fapt cate erau. Pe toate le "iubea" regulamentar, in mod organizat (banuiesc ca avea un organizer d-ala ca altfel nu imi explic), la toate le zicea "scumpo" ca dracu' mai stia el cum le cheama, si la toate le-a dat niste HIV si ca bonus herpes si alte alea.
Acu babele toate fusesera maritate, erau proaspat divortate asa ca niste maciuca proaspata le-a bucurat. Problema e ca toate erau UIMITE de faptul ca ala avea HIV si il impartea stiind ca il are, si nici una din ele nu intelegea cum de i s-a putut intampa ei asa ceva. Povesteau inlacrimate cum le zicea doctoru' ca au HIV iar ele aveau ca replica "vai dar nu se poate...CUM?" In locul doctorului le-as fi intrebat daca au lipsit de pe planeta in ultimii 30 de ani, poate au fost undeva plecate, pe planeta Idiot.
Toate stateau linistite ca gravide nu mai puteau ramane, asa ca na, doar nu era sa le dea prin cap, dupa ce le explica americanii si la MacDonald's ca nuuuu e bineeeee faraaaaaa fes, ca ar putea sa pateasca ceva. Nici una din ele nu fusese oarecum uimita ca un nene super bengos de 30 de ani le "iubea" in mod sincer, li se paruse chiar normal si nu avusesera nici un dubiu ca asta era datorita calitatilor lor inimaginabile.
Adica ajungi la 55-60 de ani, n-ai vazut decat un barbat in toata viata ta, si cand vine un baiat cu patratele pe abdomen si iti zice ca "haoleu ce te iubesc io pa tine", nu ai nici o tresarire cum ca s-ar putea sa fie ceva in neregula cu scenariul asta? Acu' ele saracele, au facut un comitet cum ar veni, au bagat osu' la treaba si au reusit sa il bage pe nenorocit in puscarie. I-au dat aia 50 de ani de parnaie pentru...atentie..."atac asupra persoanei cu o arma mortala"!!!
marți, 22 decembrie 2009
Toata lumea...
De la o vreme aud tot felul de oameni care imi explica cum ca orice casnicie este sortita esecului. Aflu ca prietene bune raman fara soti la 30 de ani pentru ca ei au relatii extra, apoi mi se spune candid ca "toti barbatii inseala". Dupa care vin barbatii insurati si imi spun ca "si toate femeile inseala", ca sa nu ramana ei cumva mai prejos. Deci nene e clar...toata lumea inseala, sau in cel mai bun caz toata lumea vrea sa faca sex cu altcineva. Aoleu! Pai cum? Si io? Ce am? Aoelu! Sunt bolnava, nu am trendul la mine? Nu pot eu sa inteleg profunzimile vietii domle? Vaaaiii...am mai si dat bani sa ma duc la facultate sa ma fac desteapta. Na, vaz ca sunt bani aruncati bre, ca io tot n-am inteles nimic despre cum sunt "toti oamenii".
In general cand aud fraze care incep cu "toata lumea"...mi se sterpezesc asa urechile si dupa aia nu prea mai aud restul. Asta pentru ca de mica eu nu m-am incadrat la acest "toata lumea" care trebuia sa faca x,y,z...
Pentru mine e cat se poate de simplu: casatoria e un contract. Ca orice contract din lume. Daca iti bati joc de un contract facut cu o firma, te baga astia la parnaie sau platesti sau...ceva se intampla. Daca iti bati joc de contractul cu nevasta, nu se prea intampla nimic. Cel mult se prinde proasta ca a fost proasta si iti da toalele afar' din casa imediat. Sau vine el acasa mai devreme si da de cel mai bun prieten calare. Si nu pe cal.
Vad ca acum e un trend, o moda bengoasa, e plina tara de tineri care la 35 de ani sunt deja divortati. Au lasat in urma un copil sau nu...dar e clar: nevestele au fost de vina. Nu ei, care se ocupau cu mintitul, inselatul si altele, ci ele pentru ca ei saracii se simteau singuri, nefericiti si neintelesi. Si de aia a "trebuit" sa mearga sa se culce cu alte femei. Era imperativ. Nu mai suporta amanare. Iar ei, saracii, in nefericirea lor profunda, erau atat de suparati incat nici nu mai puteau sa gandeasca. Nicidecum nu puteau sa plece din casnicia nefericita, nuuuuu, pentru ca ei erau nobili. Mi-a zis mie unu' odata, care era de mana cu amanta, iar eu in prostia mea l-am intrebat de ce nu divorteaza daca e asa nefericit...si el mi-a zis cu toata seriozitatea ca el nu divorteaza pentru ca el "ARE PRINCIPII"...ahahahaaaahhaaaa. Primul gand a fost sa il intreb daca nu cumva se duce si la biserica in fiecare duminica. Vai ce ne-am mai distrat. S-a suparat saracu' ca am ras de el.
Tot felul de nepotriviti pe lume. Ultima duda care mi-a rupt urechile a fost un tip care ii spunea nevestei "draga daca tot facem 10 ani la anul, nu ne ducem si noi sa ne culcam cu altii?". Ce e amuzant e ca el incerca sa o convinga si il vedeai cum isi facea cruce cu limba-n gura "da doamne sa zica asta daaaa". La telenovela asta eu astept deznodamantul cu mare interes.
Ce e drept tot el imi zicea ca el nu are cum sa aibe incredere in EL ca nu isi va insela sotia, asa ca s-ar putea ca deznodamantul sa se intample mai devreme. Ca daca doamne-fereste ii iese vreuna in cale si nadragii lui se desfac singuri si iese "micutul" la bataie direct. Omu' nu are cum sa stie ce se poate intampla, ca doar nu are si creier la comanda. Doar nadragi.
Eu una refuz sa traiesc o viata cu ideea ca "precis ma va insela" in primul rand ca mi se pare sub demnitatea mea sa traiesc in felul asta langa un om pe care eu cu mana mea l-am ales. Bineinteles ca se poate intampla sa dai in viata si peste lepre, bineinteles ca unii inseala, mint, fura sau mai stiu eu ce fac. Dar asta nu inseamna ca toata lumea face asa si nici ca asa "trebuie" sau ca in general trebuie sa acceptam o asemenea stare de fapt ca fiind naturala.
Personal traiesc cu impresia ca cei care fac asta nu o fac nici de "singuratate" si nici pentru ca lesina fara sex, ci pentru ca e foarte incitant sa minti si sa crezi ca nu vei fi prins. Li se pare ca au o putere uriasa asupra partenerului care nu stie ce fac ei. Dar asta e o iluzie, pentru ca mai devreme sau mai tarziu, fraierul afla. Si atunci sa te tii singuratate.
Omul nu e monogam, si de aceea s-a inventat institutia casatoriei. Ca sa ii mai opreasca pe idioti sa isi ia gatu' unii altora pentru muieri. Frate, da' daca nu te simti in stare, mai bine stai in banca ta. Daca nu esti in primul rand prieten cu alalaltu'...nu poti sa fii nimic si nici sa faci sa mearga o "institutie" cladita impotriva naturii umane. Si sa mergi o viata pe ideea "toata lumea face" ca sa iti dai o motivatie pentru porcariile pe care le faci, mi se pare un cretinism. Si la fel de tampita e situatia in care zici "toata lumea face" ca sa dai o motivatie partenerului care te-a inselat, si sa iti continui viata pe post de prostu' clasei.
In general cand aud fraze care incep cu "toata lumea"...mi se sterpezesc asa urechile si dupa aia nu prea mai aud restul. Asta pentru ca de mica eu nu m-am incadrat la acest "toata lumea" care trebuia sa faca x,y,z...
Pentru mine e cat se poate de simplu: casatoria e un contract. Ca orice contract din lume. Daca iti bati joc de un contract facut cu o firma, te baga astia la parnaie sau platesti sau...ceva se intampla. Daca iti bati joc de contractul cu nevasta, nu se prea intampla nimic. Cel mult se prinde proasta ca a fost proasta si iti da toalele afar' din casa imediat. Sau vine el acasa mai devreme si da de cel mai bun prieten calare. Si nu pe cal.
Vad ca acum e un trend, o moda bengoasa, e plina tara de tineri care la 35 de ani sunt deja divortati. Au lasat in urma un copil sau nu...dar e clar: nevestele au fost de vina. Nu ei, care se ocupau cu mintitul, inselatul si altele, ci ele pentru ca ei saracii se simteau singuri, nefericiti si neintelesi. Si de aia a "trebuit" sa mearga sa se culce cu alte femei. Era imperativ. Nu mai suporta amanare. Iar ei, saracii, in nefericirea lor profunda, erau atat de suparati incat nici nu mai puteau sa gandeasca. Nicidecum nu puteau sa plece din casnicia nefericita, nuuuuu, pentru ca ei erau nobili. Mi-a zis mie unu' odata, care era de mana cu amanta, iar eu in prostia mea l-am intrebat de ce nu divorteaza daca e asa nefericit...si el mi-a zis cu toata seriozitatea ca el nu divorteaza pentru ca el "ARE PRINCIPII"...ahahahaaaahhaaaa. Primul gand a fost sa il intreb daca nu cumva se duce si la biserica in fiecare duminica. Vai ce ne-am mai distrat. S-a suparat saracu' ca am ras de el.
Tot felul de nepotriviti pe lume. Ultima duda care mi-a rupt urechile a fost un tip care ii spunea nevestei "draga daca tot facem 10 ani la anul, nu ne ducem si noi sa ne culcam cu altii?". Ce e amuzant e ca el incerca sa o convinga si il vedeai cum isi facea cruce cu limba-n gura "da doamne sa zica asta daaaa". La telenovela asta eu astept deznodamantul cu mare interes.
Ce e drept tot el imi zicea ca el nu are cum sa aibe incredere in EL ca nu isi va insela sotia, asa ca s-ar putea ca deznodamantul sa se intample mai devreme. Ca daca doamne-fereste ii iese vreuna in cale si nadragii lui se desfac singuri si iese "micutul" la bataie direct. Omu' nu are cum sa stie ce se poate intampla, ca doar nu are si creier la comanda. Doar nadragi.
Eu una refuz sa traiesc o viata cu ideea ca "precis ma va insela" in primul rand ca mi se pare sub demnitatea mea sa traiesc in felul asta langa un om pe care eu cu mana mea l-am ales. Bineinteles ca se poate intampla sa dai in viata si peste lepre, bineinteles ca unii inseala, mint, fura sau mai stiu eu ce fac. Dar asta nu inseamna ca toata lumea face asa si nici ca asa "trebuie" sau ca in general trebuie sa acceptam o asemenea stare de fapt ca fiind naturala.
Personal traiesc cu impresia ca cei care fac asta nu o fac nici de "singuratate" si nici pentru ca lesina fara sex, ci pentru ca e foarte incitant sa minti si sa crezi ca nu vei fi prins. Li se pare ca au o putere uriasa asupra partenerului care nu stie ce fac ei. Dar asta e o iluzie, pentru ca mai devreme sau mai tarziu, fraierul afla. Si atunci sa te tii singuratate.
Omul nu e monogam, si de aceea s-a inventat institutia casatoriei. Ca sa ii mai opreasca pe idioti sa isi ia gatu' unii altora pentru muieri. Frate, da' daca nu te simti in stare, mai bine stai in banca ta. Daca nu esti in primul rand prieten cu alalaltu'...nu poti sa fii nimic si nici sa faci sa mearga o "institutie" cladita impotriva naturii umane. Si sa mergi o viata pe ideea "toata lumea face" ca sa iti dai o motivatie pentru porcariile pe care le faci, mi se pare un cretinism. Si la fel de tampita e situatia in care zici "toata lumea face" ca sa dai o motivatie partenerului care te-a inselat, si sa iti continui viata pe post de prostu' clasei.
sâmbătă, 5 decembrie 2009
In lipsa educatiei...
In lipsa educatie...romanii au inventat gheata goala a lu' Mos Niculaie... si nuiaua lu' Mos Craciun. Adica de ce sa educam copiii tot anul, lasa ca ii speriem odata pe an cum ca nu primesc "foloase necuvenite" si poate se potolesc.
In lipsa edicatiei...romanii au convingerea cum ca o femeie nu are cum sa divorteze de sot, deoarece el e capabil de ORICE...si atunci...ce sa mai faca? Stau asa o viata intreaga si apoi sunt uimite ca au ajuns la pensie langa un om care nu le iubeste si nu le respecta. Si poate le-a si troznit odata sau de doua ori...da' ce sa ii faci, ca "asa e barbatii domle".
In lipsa educatiei romanii au impresia ca DULCIURILE sunt un TREBUIE pentru orice copil din lume. Si ca nu exista viata fara zahar dat unui copil. De curand am fost intrebata "aaa nu i-ai dat Marei INCA duciuri?" adica...INCAAAA...deci TREBUIE ca la un moment dat sa ii dau? Ok....o sa astept sa aibe 40 de ani...
In lipsa educatiei...romanii nu o sa evolueze niciodata. Eu nu sunt romanca. Eu sunt grecoaica. O sa imi iau si cetatenia pentru a dovedi asta!
In lipsa edicatiei...romanii au convingerea cum ca o femeie nu are cum sa divorteze de sot, deoarece el e capabil de ORICE...si atunci...ce sa mai faca? Stau asa o viata intreaga si apoi sunt uimite ca au ajuns la pensie langa un om care nu le iubeste si nu le respecta. Si poate le-a si troznit odata sau de doua ori...da' ce sa ii faci, ca "asa e barbatii domle".
In lipsa educatiei romanii au impresia ca DULCIURILE sunt un TREBUIE pentru orice copil din lume. Si ca nu exista viata fara zahar dat unui copil. De curand am fost intrebata "aaa nu i-ai dat Marei INCA duciuri?" adica...INCAAAA...deci TREBUIE ca la un moment dat sa ii dau? Ok....o sa astept sa aibe 40 de ani...
In lipsa educatiei...romanii nu o sa evolueze niciodata. Eu nu sunt romanca. Eu sunt grecoaica. O sa imi iau si cetatenia pentru a dovedi asta!
marți, 1 decembrie 2009
Ultima data...am zis!
Mda...deci asta va fi ultima data cand o sa mai ascult un barbat care zice "hai sa mergem la munte ca sa..." si aici urmeaza diverse motive si dorinte ale lor. De data asta a fost un "raliu" cica. "Organizat" cica...de niste barbati presupun. Probabil ei au fost un pic bolnavi cand au fost mici si de aia acum, la o oarecare maturitate se poarta tot ca la cinci ani.
Asa ca se aduna din cand in cand ca sa faca diverse chestii care le pericliteaza sanatatea. Asta nu ar fi nimic daca chestiile nu ar costa sume exorbitante, luate de niste alti barbati, mult mai destepti decat primii. Deci clar eu la anu' o sa organizez un raliu d-asta bre...ca am impresia ca astia care au "organizat" acu s-au dus acasa cu niste sute de milioane in buzunar (d-aia vechi da' orisicat). Si probabil si cu satisfactia ca au scapat trei zile de neveste, dar asta e alta discutie.
Sa rezumam: am plecat joi spre Poiana Sarata, un loc situat undeva intre Oituz si dracu' cu cartzi cum ar zice soacra-mea (care a crescut saraca un specimen care moare nene fara raliu, na). Ni s-a spus ca vom poposi la popasul Poiana Sarata, unde vom sta 3 nopti cu 2 mese pe zi. Insa, vorba bancului, nu era la popas ci la 20 de km mai departe, si mesele nu li s-au dat ci li s-au luat...si nu erau mese ci erau cate 2 centimetri de fruptura pe zi cu ceva spalatura de butoaie. In sensul ca banii pe masa s-au dus dracu' deoarece erau bonuri pe care nu am avut cum sa le folosim din moment ce stateam la 20 de kilometri de... masa cu pricina.
Dar asta e alta chestie, si anume aceea legata de primul loc in care au incercat sa ne cazeze. Pensiunea Margareta...o combinatie intre veceul public din Gara de Sud si haznaua comunala. Un loc mirific unde nimeni nu facuse niciodata curat. Adica NICIODATA de cand se construise cladirea. Dupa ce ne-am gandit putin, nenea care il convinsese pe Marius sa facem aceasta calatorie...i-a sunat pe cei cu "organizarea" care au venit si ne-au dus la Benz-Mar, motel-restaurant-benzinarie, langa satul Bretzcu, pe drumul national. Adica cum ar veni am stat 3 zile pe sosea la o benzinarie.
Noroc ca aici macar conditiile erau relativ civilizate, asa ca ne-a mai venit oleaca inima la loc. A doua zi, cei doi masculi feroce s-au dus sa se intreaca cu masina prin padure cu ceilalti testosteronisti asemeni lor. Iar noi, femelele...am stat si ne-am holbat la sosea trei zile, am ascultat cu mare placere dulcele grai bozgoresc al angajatilor motelului si am sperat ca masculii sa nu rupa masina care ne adusese acolo. Draga mea Mara...te rog sa o ierti pe mami pentru ca a fost tampita si te-a dus sa stai la benzinarie 3 zile cand aveai 2 ani si jumatate!
In rest, am ascultat povestile despre cum e sa mergi cu masina prin padure ca prostu', cu alti nepotriviti care au alte masini si toata lumea se intrece de zor ca sa ajunga nicaieri. Singurul moment amuzant a fost cand sotul meu nu si-a dezmintit faima si s-a (pardon)cacat in padure in mijlocul "cursei"...ca sa sfinteasca locu' cum trebuie, si sa induca in eroare ceilalti aspiranti la titlu.
Asadar, am cheltuit cat pe o saptamana intr-un loc frumos, ne-am facut nervi ca la balamuc, ne-am simtit furati pana in pod, am obosit fantastic, mama....da ce ne-am mai distraaaaaaaaaaaat.
Asa ca se aduna din cand in cand ca sa faca diverse chestii care le pericliteaza sanatatea. Asta nu ar fi nimic daca chestiile nu ar costa sume exorbitante, luate de niste alti barbati, mult mai destepti decat primii. Deci clar eu la anu' o sa organizez un raliu d-asta bre...ca am impresia ca astia care au "organizat" acu s-au dus acasa cu niste sute de milioane in buzunar (d-aia vechi da' orisicat). Si probabil si cu satisfactia ca au scapat trei zile de neveste, dar asta e alta discutie.
Sa rezumam: am plecat joi spre Poiana Sarata, un loc situat undeva intre Oituz si dracu' cu cartzi cum ar zice soacra-mea (care a crescut saraca un specimen care moare nene fara raliu, na). Ni s-a spus ca vom poposi la popasul Poiana Sarata, unde vom sta 3 nopti cu 2 mese pe zi. Insa, vorba bancului, nu era la popas ci la 20 de km mai departe, si mesele nu li s-au dat ci li s-au luat...si nu erau mese ci erau cate 2 centimetri de fruptura pe zi cu ceva spalatura de butoaie. In sensul ca banii pe masa s-au dus dracu' deoarece erau bonuri pe care nu am avut cum sa le folosim din moment ce stateam la 20 de kilometri de... masa cu pricina.
Dar asta e alta chestie, si anume aceea legata de primul loc in care au incercat sa ne cazeze. Pensiunea Margareta...o combinatie intre veceul public din Gara de Sud si haznaua comunala. Un loc mirific unde nimeni nu facuse niciodata curat. Adica NICIODATA de cand se construise cladirea. Dupa ce ne-am gandit putin, nenea care il convinsese pe Marius sa facem aceasta calatorie...i-a sunat pe cei cu "organizarea" care au venit si ne-au dus la Benz-Mar, motel-restaurant-benzinarie, langa satul Bretzcu, pe drumul national. Adica cum ar veni am stat 3 zile pe sosea la o benzinarie.
Noroc ca aici macar conditiile erau relativ civilizate, asa ca ne-a mai venit oleaca inima la loc. A doua zi, cei doi masculi feroce s-au dus sa se intreaca cu masina prin padure cu ceilalti testosteronisti asemeni lor. Iar noi, femelele...am stat si ne-am holbat la sosea trei zile, am ascultat cu mare placere dulcele grai bozgoresc al angajatilor motelului si am sperat ca masculii sa nu rupa masina care ne adusese acolo. Draga mea Mara...te rog sa o ierti pe mami pentru ca a fost tampita si te-a dus sa stai la benzinarie 3 zile cand aveai 2 ani si jumatate!
In rest, am ascultat povestile despre cum e sa mergi cu masina prin padure ca prostu', cu alti nepotriviti care au alte masini si toata lumea se intrece de zor ca sa ajunga nicaieri. Singurul moment amuzant a fost cand sotul meu nu si-a dezmintit faima si s-a (pardon)cacat in padure in mijlocul "cursei"...ca sa sfinteasca locu' cum trebuie, si sa induca in eroare ceilalti aspiranti la titlu.
Asadar, am cheltuit cat pe o saptamana intr-un loc frumos, ne-am facut nervi ca la balamuc, ne-am simtit furati pana in pod, am obosit fantastic, mama....da ce ne-am mai distraaaaaaaaaaaat.
vineri, 20 noiembrie 2009
Anti HoHoHo...
Ca vin asa zisele alegeri n-ar fi nimic. Dar iar vine Craciunul. De data asta am incurcat-o pentru ca Mara e mai mare. Asa ca toate tantiile care ii ies in cale au inceput deja sa o ameninte: "o sa vina MOS Craciun...sa iti aduca bla bla bla". Ea saraca are acum 2 ani si jumatate. O varsta proasta dealtfel. La doi ani nu intelegea nimic, era fericita. La trei probabil va pricepe mai mult.
Acum insa nu reuseste sa auda partea a doua a frazei (cum ca ii aduce ala nus ce cadouri) deoarece cand ii zici ca vine un nene, pe care ea nu il cunoaste...are reactia binecunoscuta: NUUUUUU. Acum s-a mai domolit insa acum o luna si jumatate plangea direct cand i se spunea asta.
In prima faza am incercat, cu jumatate de gura sa explic doamnelor (nu stiu de ce dar barbatii n-au chestia asta cu Mos Craciun) cum ca nu e prea bine sa ii spuna Marei ca vine un nene strain peste ea in casa. Ea oricum uraste strainii din principiu. Acum e un pic mai politicoasa si nu mai urla din toti bojocii de cate ori ii iese un strain in cale, insa nici prea fericita nu e.
Deci cum ar fi sa il imbrac io acu' pe unu' in costumul ala bengos si sa il aduc in casa, el strigand HoHoHoooo? Cred ca merge asta pe tavan ca la zidul mortii.
Craciunul e o idee minunata. Bazata pe o poveste-legenda. E ideea ca macar trei zile pe an ar trebui, teoretic, sa incercam sa fim darnici si sa facem surprize preferabil placute celor pe care ii iubim. Dar de la asta si pana la a-i spune unui copil tot anul "ia vezi Gigele ca daca nu esti cuminte nu mai vine Mosu..." sau a induce ideea ca Mosul e o chestie magica care poate aduce ORICE, cand de fapt noi nu putem da copilului ORICE...mi se pare o tampenie. Sta ala si asteapta cai verzi pe pereti cand ma-sa o sa ii ia tot sosete si chiloti ca aia ii trebuie lui si ea atata poate.
Sau ca Marius care pe cand era mic cauta in toata casa, gasea cadourile pitite de mama lui, se juca cu ele pana nu mai putea, si cand le primea sub brad facea "aaa pai m-am jucat cu astaaaaa...sa fiti voi sanatosi".
Cel mai tare a fost baiatul unei prietene a mamei, care era zgubilitic total cand era mic. Dadea suturi la oameni pe strada. Asa...degeaba...se ducea la cate unu' si ii frigea un sut la gioale de se cocosa ala juma' de ora. Ta-su i-a zis "vai, daca mai faci asa, sa stii ca nu mai vine Mosul deloc"...la care tipul de 4 ani a raspuns prompt :"ii dau io un sut in cur lu' Mos Craciuuuun..."
Acum insa nu reuseste sa auda partea a doua a frazei (cum ca ii aduce ala nus ce cadouri) deoarece cand ii zici ca vine un nene, pe care ea nu il cunoaste...are reactia binecunoscuta: NUUUUUU. Acum s-a mai domolit insa acum o luna si jumatate plangea direct cand i se spunea asta.
In prima faza am incercat, cu jumatate de gura sa explic doamnelor (nu stiu de ce dar barbatii n-au chestia asta cu Mos Craciun) cum ca nu e prea bine sa ii spuna Marei ca vine un nene strain peste ea in casa. Ea oricum uraste strainii din principiu. Acum e un pic mai politicoasa si nu mai urla din toti bojocii de cate ori ii iese un strain in cale, insa nici prea fericita nu e.
Deci cum ar fi sa il imbrac io acu' pe unu' in costumul ala bengos si sa il aduc in casa, el strigand HoHoHoooo? Cred ca merge asta pe tavan ca la zidul mortii.
Craciunul e o idee minunata. Bazata pe o poveste-legenda. E ideea ca macar trei zile pe an ar trebui, teoretic, sa incercam sa fim darnici si sa facem surprize preferabil placute celor pe care ii iubim. Dar de la asta si pana la a-i spune unui copil tot anul "ia vezi Gigele ca daca nu esti cuminte nu mai vine Mosu..." sau a induce ideea ca Mosul e o chestie magica care poate aduce ORICE, cand de fapt noi nu putem da copilului ORICE...mi se pare o tampenie. Sta ala si asteapta cai verzi pe pereti cand ma-sa o sa ii ia tot sosete si chiloti ca aia ii trebuie lui si ea atata poate.
Sau ca Marius care pe cand era mic cauta in toata casa, gasea cadourile pitite de mama lui, se juca cu ele pana nu mai putea, si cand le primea sub brad facea "aaa pai m-am jucat cu astaaaaa...sa fiti voi sanatosi".
Cel mai tare a fost baiatul unei prietene a mamei, care era zgubilitic total cand era mic. Dadea suturi la oameni pe strada. Asa...degeaba...se ducea la cate unu' si ii frigea un sut la gioale de se cocosa ala juma' de ora. Ta-su i-a zis "vai, daca mai faci asa, sa stii ca nu mai vine Mosul deloc"...la care tipul de 4 ani a raspuns prompt :"ii dau io un sut in cur lu' Mos Craciuuuun..."
marți, 10 noiembrie 2009
O lume bizara
De la o vreme parca traiesc intr-un desen animat. Dar nu unul destept cu Tom si Jerry, care pana la urma avea un oarecare sens, ci unul din asta modern si aberant.
Pai e isteria campaniei electorale. Nu ma intereseaza. Am ajuns la concluzia ca toti sunt la fel si fac aceleasi lucruri, in principal ne fura pe noi astialaltii. Deci ne-am linistit.
Apoi e isteria gripei ah1n1. Ieri mergand cu masina am vazut cu stupoare un nene intr-o intersectie, in masina proprie...cu o masca d-aia la bot. In masina nu mai era nimeni. Acu ori ii era scarba rau de masina, ori...nu stiu. Numai ca eu ma intreb cam ce isi imagineaza astia cu mastile la gura? Ca trag ei aer asa, vine aeru cu virusuuuu...aeru intra prin masca...iar virusu' se loveste de masca si isi sparge capu', nu? Si ramane mort acolo pe masca ca mustele pe parbriz. Sotul meu a avut o dilema brusca cum ca daca ii vine sa scuipe si uita ca are aia la bot?
Mai e acum o moda: isteria BIO. Asta e cea mai cumplita. Poate pentru ca e si cea mai ireala chestie posibila: criteriile inventate de niste neni care vor sa vanda niste produse de sapte ori mai scumpe decat altele, sunt imposibile. Eu sunt pentru mancarea sanatoasa insa nu sunt atat de nerealista incat sa imi inchipui ca mai exita prin Romania locuri unde nu au ajuns deloc pesticide si alte alea in ultimii nu stu cati ani...cand bietu Ceausescu arunca cu avioanele diverse peste tot. Si in ape...care merg si asa mai departe. Ploaia spala poluarea din aer si o baga fix in pamant. Da, sunt mai bune alimentele de la tara, mai sanatoase, dar sa nu devenim penibili si sa credem tot ce auzim.
Asa ca bio, nu prea exista. Acum din isteria asta sunt tot felul de produse pe care scrie ca sunt cu un ceva bio, ce daca acel ceva e amestecat cu alte trei chestii cancerigene facute in eprubeta. Isteria merge la mai multe nivele. Am vazut ca in general cei care o iau pe miristea bio complet incep sa aibe o idee cum ca nu tre sa isi mai vaccineze copiii cu nici un vaccin. Ca au zis alti neni ca e rau. Ce daca copiii nu mai fac poliomielita si dizenterie si ca nu mai mor de TBC. E rau sa ii vaccinezi dar eu una nu am inteles de ce. Pot sa inteleg teama de vaccinurile noi si netestate inca in timp. Dar astea care se fac de 50 de ani in tarile civilizate...cum sa nu vaccinezi copilul ca sa fii tu mai "natural" ca altii. S-ar putea sa mergi cu copilul la un spital si sa fii uimit ca are o boala groaznica pe care numai o familie "bio" o poate avea in mileniul 3.
Incepem sa uitam ca "natura" asta pe care o ridicam atata in slavi...ne e potrivnica. De aia habitam la bloc si avem medicamente si aparate care ne spun daca avem sau nu boli d-astea "naturale". Natura sa stea nene la ea acasa unde ii e locul, deoarece de cele mai multe ori e...murdara. Iar noi sa ne luam de la ea hrana mai sanatoasa daca se poate, sa o admiram de la distanta ca sa nu ne rupem gaturile ca boii, si sa ne vedem de treaba noastra de oraseni.
Eu am o teorie personala cum ca omul s-a cam adaptat la multe din porcariile pe care le mananca si respira, ca altfel dispaream pana acum. Bineinteles asta nu inseamna ca trebuie sa mancam margarina si conservanti. Nu de alta da' dupa aia te mai dezgroapa astia peste cine stie cat timp si te gasesc intact ca pe mumii. Si vorba lu' tataua Aurica "nu shade frumos" sa nu aibe astia unde sa mai puna niste blocuri peste 80 de ani ca nu vrei matale sa te descompui ca un om civilizat!
Pai e isteria campaniei electorale. Nu ma intereseaza. Am ajuns la concluzia ca toti sunt la fel si fac aceleasi lucruri, in principal ne fura pe noi astialaltii. Deci ne-am linistit.
Apoi e isteria gripei ah1n1. Ieri mergand cu masina am vazut cu stupoare un nene intr-o intersectie, in masina proprie...cu o masca d-aia la bot. In masina nu mai era nimeni. Acu ori ii era scarba rau de masina, ori...nu stiu. Numai ca eu ma intreb cam ce isi imagineaza astia cu mastile la gura? Ca trag ei aer asa, vine aeru cu virusuuuu...aeru intra prin masca...iar virusu' se loveste de masca si isi sparge capu', nu? Si ramane mort acolo pe masca ca mustele pe parbriz. Sotul meu a avut o dilema brusca cum ca daca ii vine sa scuipe si uita ca are aia la bot?
Mai e acum o moda: isteria BIO. Asta e cea mai cumplita. Poate pentru ca e si cea mai ireala chestie posibila: criteriile inventate de niste neni care vor sa vanda niste produse de sapte ori mai scumpe decat altele, sunt imposibile. Eu sunt pentru mancarea sanatoasa insa nu sunt atat de nerealista incat sa imi inchipui ca mai exita prin Romania locuri unde nu au ajuns deloc pesticide si alte alea in ultimii nu stu cati ani...cand bietu Ceausescu arunca cu avioanele diverse peste tot. Si in ape...care merg si asa mai departe. Ploaia spala poluarea din aer si o baga fix in pamant. Da, sunt mai bune alimentele de la tara, mai sanatoase, dar sa nu devenim penibili si sa credem tot ce auzim.
Asa ca bio, nu prea exista. Acum din isteria asta sunt tot felul de produse pe care scrie ca sunt cu un ceva bio, ce daca acel ceva e amestecat cu alte trei chestii cancerigene facute in eprubeta. Isteria merge la mai multe nivele. Am vazut ca in general cei care o iau pe miristea bio complet incep sa aibe o idee cum ca nu tre sa isi mai vaccineze copiii cu nici un vaccin. Ca au zis alti neni ca e rau. Ce daca copiii nu mai fac poliomielita si dizenterie si ca nu mai mor de TBC. E rau sa ii vaccinezi dar eu una nu am inteles de ce. Pot sa inteleg teama de vaccinurile noi si netestate inca in timp. Dar astea care se fac de 50 de ani in tarile civilizate...cum sa nu vaccinezi copilul ca sa fii tu mai "natural" ca altii. S-ar putea sa mergi cu copilul la un spital si sa fii uimit ca are o boala groaznica pe care numai o familie "bio" o poate avea in mileniul 3.
Incepem sa uitam ca "natura" asta pe care o ridicam atata in slavi...ne e potrivnica. De aia habitam la bloc si avem medicamente si aparate care ne spun daca avem sau nu boli d-astea "naturale". Natura sa stea nene la ea acasa unde ii e locul, deoarece de cele mai multe ori e...murdara. Iar noi sa ne luam de la ea hrana mai sanatoasa daca se poate, sa o admiram de la distanta ca sa nu ne rupem gaturile ca boii, si sa ne vedem de treaba noastra de oraseni.
Eu am o teorie personala cum ca omul s-a cam adaptat la multe din porcariile pe care le mananca si respira, ca altfel dispaream pana acum. Bineinteles asta nu inseamna ca trebuie sa mancam margarina si conservanti. Nu de alta da' dupa aia te mai dezgroapa astia peste cine stie cat timp si te gasesc intact ca pe mumii. Si vorba lu' tataua Aurica "nu shade frumos" sa nu aibe astia unde sa mai puna niste blocuri peste 80 de ani ca nu vrei matale sa te descompui ca un om civilizat!
luni, 12 octombrie 2009
Canal sau ardei copti?
Excursie brusca la Balcic. Zdrang o prietena din Germania, plus matusa din SUA, plus o seara cu niste vin...ne da o excursie ne-programata in Bulgaria. Caut hotel mai ieftin, gasesc ceva ce parea a fi ok. Tocmesc beleaua, plecam, ajungem. Aoleu! Ce-ai facut trai-ti-ar?!
Era o combinatie intre caminele de ne-familisti si Gara de Nord...Hai sa nu mai bagi de seama camera unde doua cururi mai mari nu incapeau, da' ce te faci cu mirosuuuu???
Bulgaroaica si sotzul ei miroseau cam la fel de aia erau extrem de intrigati cand i-am informat ca in camere PUTE la modul sinistru a tigari cu mucegai si cu canalizare hoitistica. Nu intelegeau...I-am informat ca o sa stam numai o noapte si am plecat sa cautam alt hotel in Balcic.
Am gasit ceva care arata bine, prietena nemtzeasca a negociat pretul si am asteptat cu nerabdare sa se faca a doua zi ca sa scapam din lagarul mirositor. In noaptea aia m-am trezit la un moment dat sufocata de mirosul de canal care venea din baie. A doua zi, pe trei carari de chiauni ce eram, am mers sa ne dea sconcsii cica mic dejun. Ne-au dat cate o cafea spalata din filtrul din vara asta, si cate o farfurie cu niste chestii pe ea. Marius zice ca salamul il tinusera pe vreun pervaz unde era mai racoare. Pisica lor l-a mancat asa ca poate nu era chiar otravit.
Cetateanul german si cel american, mai prudenti, si-au adus mancare de acasa pe care au pus-o la completarea micului dejun. Una peste alta nu mai stiam cum sa fugim mai repede de acolo.
Ajungem la hotelul cel nou, pe plaja. Arata bine, camere frumoase, personal placut. Cand deschid usa la baie ma trazneste un miros de ardei copti de mi-a mutat capul din loc. Eee, zic cine stie ce-o fi cu asta...trece. Mai nene...NU a trecut. Toata lumea stie ca astia halesc ardei ca la balamuc, bre da' sa ii coaca in centrul Balcicului in spatele hotelului...nu ma asteptam. Asta am aflat dupa ce am stat doua zile tampiti de miros, cu geamul inchis si aerul conditionat pornit...ca nu mai stiam de unde vine. Cand venea din baie, cand venea de pe balcon. Te usturau ochii de atatia ardei fripti.
Micul lor dejun, culmea nu continea ardei copti, si nici macar cine stie ce mancare nu continea. Un degetar de cafea. Daca mai cereai una, ti-o aducea, fara sa te informeze, pe bani. Trei tipuri de mic dejun din care iti alegeai, in prima zi chelnarita era asa de scarboasa incat nu ne-a spus ce putem alege, nu stia engleza, am prins cuvantul omleta din zbor si am dat fericita din cap ca la balamuc sa ne dea barem d-aia. A doua zi era o tanti mai civilizata care ne-a adus meniul si am putut lua ce tip vroiam. Toate erau jenante.
Insa langa hotelul cu pricina era cel mai misto restaurant din Balcic, si anume Mikado, care este ceva de vis si la mancare si la preturi. Tipii au un bucatar adevarat si am mancat acolo chestii uluitor de bune. Noroc cu Mikado care a salvat excursia. Si noroc cu Balcicul care este foarte linistit si frumos in octombrie. A fost foarte cald, pana si marea era destul de calda. Linistea si soarele de toamna au meritat pana la urma nervii facuti de canal si ardei copti. Ne-am intrebat tot timpul de ce bulgarii sunt in stare sa aibe totusi turism, restaurante, curatenie in orasele.
Cert e ca dupa doua zile de ardei copti mamei incepuse sa ii fie dor de canal. Si nici eu, sincer, nu ma puteam hotari care era mai moartea.La intoarcere am mers si la Cap Kaliakra, care este spctaculos si de unde puteam vedea 2 Mai-ul, care parea la fel de frumos ca si Balcicul de la distanta aia. Doar de la distanta aia...
Era o combinatie intre caminele de ne-familisti si Gara de Nord...Hai sa nu mai bagi de seama camera unde doua cururi mai mari nu incapeau, da' ce te faci cu mirosuuuu???
Bulgaroaica si sotzul ei miroseau cam la fel de aia erau extrem de intrigati cand i-am informat ca in camere PUTE la modul sinistru a tigari cu mucegai si cu canalizare hoitistica. Nu intelegeau...I-am informat ca o sa stam numai o noapte si am plecat sa cautam alt hotel in Balcic.
Am gasit ceva care arata bine, prietena nemtzeasca a negociat pretul si am asteptat cu nerabdare sa se faca a doua zi ca sa scapam din lagarul mirositor. In noaptea aia m-am trezit la un moment dat sufocata de mirosul de canal care venea din baie. A doua zi, pe trei carari de chiauni ce eram, am mers sa ne dea sconcsii cica mic dejun. Ne-au dat cate o cafea spalata din filtrul din vara asta, si cate o farfurie cu niste chestii pe ea. Marius zice ca salamul il tinusera pe vreun pervaz unde era mai racoare. Pisica lor l-a mancat asa ca poate nu era chiar otravit.
Cetateanul german si cel american, mai prudenti, si-au adus mancare de acasa pe care au pus-o la completarea micului dejun. Una peste alta nu mai stiam cum sa fugim mai repede de acolo.
Ajungem la hotelul cel nou, pe plaja. Arata bine, camere frumoase, personal placut. Cand deschid usa la baie ma trazneste un miros de ardei copti de mi-a mutat capul din loc. Eee, zic cine stie ce-o fi cu asta...trece. Mai nene...NU a trecut. Toata lumea stie ca astia halesc ardei ca la balamuc, bre da' sa ii coaca in centrul Balcicului in spatele hotelului...nu ma asteptam. Asta am aflat dupa ce am stat doua zile tampiti de miros, cu geamul inchis si aerul conditionat pornit...ca nu mai stiam de unde vine. Cand venea din baie, cand venea de pe balcon. Te usturau ochii de atatia ardei fripti.
Micul lor dejun, culmea nu continea ardei copti, si nici macar cine stie ce mancare nu continea. Un degetar de cafea. Daca mai cereai una, ti-o aducea, fara sa te informeze, pe bani. Trei tipuri de mic dejun din care iti alegeai, in prima zi chelnarita era asa de scarboasa incat nu ne-a spus ce putem alege, nu stia engleza, am prins cuvantul omleta din zbor si am dat fericita din cap ca la balamuc sa ne dea barem d-aia. A doua zi era o tanti mai civilizata care ne-a adus meniul si am putut lua ce tip vroiam. Toate erau jenante.
Insa langa hotelul cu pricina era cel mai misto restaurant din Balcic, si anume Mikado, care este ceva de vis si la mancare si la preturi. Tipii au un bucatar adevarat si am mancat acolo chestii uluitor de bune. Noroc cu Mikado care a salvat excursia. Si noroc cu Balcicul care este foarte linistit si frumos in octombrie. A fost foarte cald, pana si marea era destul de calda. Linistea si soarele de toamna au meritat pana la urma nervii facuti de canal si ardei copti. Ne-am intrebat tot timpul de ce bulgarii sunt in stare sa aibe totusi turism, restaurante, curatenie in orasele.
Cert e ca dupa doua zile de ardei copti mamei incepuse sa ii fie dor de canal. Si nici eu, sincer, nu ma puteam hotari care era mai moartea.La intoarcere am mers si la Cap Kaliakra, care este spctaculos si de unde puteam vedea 2 Mai-ul, care parea la fel de frumos ca si Balcicul de la distanta aia. Doar de la distanta aia...
miercuri, 16 septembrie 2009
Dilema puiului
Din cand in cand se mai intampla sa si aud ce macane televizorul care merge intr-una la noi in casa. In timp ce faceam d-ale casei de dimineata cu fi-mea coada dupa mine...aud in fundal ceva de genul "puiul familist. patru copane, unul pentru fiecare", ridic privirea brusc si vad un pui pe o masa a unei familii de handicapati mintali (asa aratau, imi cer scuze). Deci e UN pui...care are...PATRU copane, nene?
Mereu am zis ca Cernobalu' ala o sa isi faca simtita prezenta pana la urma. Iar aia de la masa cum sa arate altfel daca mananca un pui cu patru labe. Sau cum? O fi un pui in pachet si pun aia si "tacamuri" sa fie mai multe? Le-au ramas picioare? Le-a dat socoteala gresit si nu mai au ce face cu ele?
Ideea reclamei era una perfect cretina: nu va mai certati pe copane ca asta are patru, nehalitilor! Ca aia dupa ce ca erau retarzi se si bateau pe copane bre. Or fi facut astia vreun studiu din care a reiesit ca se bat romanii la masa pe copane si ca puiul ar trebui sa aibe fo' patru asa. Da de ce nu sase? Poate ai si musafiri...
Intrebare: daca aia se bat pe copane, ce fac cu restu' de carcasa? Nu le-a zis nimeni ca se gasesc acu NUMAI copane breeee....e multeee...e de toateeeee...
Nu-i bai ca dupa reclama asta a aparut Maia Morgernstern care era intinsa pe jos in curte la unii la o emisiune de ii duce pe niste artisti sa faca curat in grajd la unii la pensiuni. Aleia i se facuse rau de atata treaba si lesinase pe acolo. Vali Vijelie era chiar ingrijorat, mai nene...Mai era unu negru de il pleznea o pitzipoanca cu faina peste ochi. La cum faceau cred ca a urmat oarece imperechere ulterior da' nu ma bag. Cate unii au treaba multa nenica in tara asta.
Asa ca eu zic ca puiul cu patru picioare nici macar nu mai suna asa aberant pana la urma.
Mereu am zis ca Cernobalu' ala o sa isi faca simtita prezenta pana la urma. Iar aia de la masa cum sa arate altfel daca mananca un pui cu patru labe. Sau cum? O fi un pui in pachet si pun aia si "tacamuri" sa fie mai multe? Le-au ramas picioare? Le-a dat socoteala gresit si nu mai au ce face cu ele?
Ideea reclamei era una perfect cretina: nu va mai certati pe copane ca asta are patru, nehalitilor! Ca aia dupa ce ca erau retarzi se si bateau pe copane bre. Or fi facut astia vreun studiu din care a reiesit ca se bat romanii la masa pe copane si ca puiul ar trebui sa aibe fo' patru asa. Da de ce nu sase? Poate ai si musafiri...
Intrebare: daca aia se bat pe copane, ce fac cu restu' de carcasa? Nu le-a zis nimeni ca se gasesc acu NUMAI copane breeee....e multeee...e de toateeeee...
Nu-i bai ca dupa reclama asta a aparut Maia Morgernstern care era intinsa pe jos in curte la unii la o emisiune de ii duce pe niste artisti sa faca curat in grajd la unii la pensiuni. Aleia i se facuse rau de atata treaba si lesinase pe acolo. Vali Vijelie era chiar ingrijorat, mai nene...Mai era unu negru de il pleznea o pitzipoanca cu faina peste ochi. La cum faceau cred ca a urmat oarece imperechere ulterior da' nu ma bag. Cate unii au treaba multa nenica in tara asta.
Asa ca eu zic ca puiul cu patru picioare nici macar nu mai suna asa aberant pana la urma.
marți, 15 septembrie 2009
30...si de la capat
Acum cateva zile am ajuns, vorba lu' amicu' Carjan la "jumatea vietii frate", adica am facut 30 de ani gloriosi. Intamplator anul asta am avut noroc si am mers la Bran la un botez care se intampla tot atunci, asa ca se poate spune ca am sarbatorit cu adevarat evenimentul.
A fost extrem de placut. Toata viata am asteptat sa am 30 de ani pentru ca atunci cand eram mica astia de 30 mi se pareau "oameni mari". Nu stiam ca ma insel. Si am reusit sa stau linistita intr-o livada uriasa de meri plini cu mere, cu fetita mea si cu sotul meu si sa ma gandesc la profunzimile vietii.
Cand ma gandeam mai abitir m-am pomenit ca il boteaza pe inculpat asa ca m-am dus sa fac poze si io ca o matusa constiincioasa ce sunt. Mai rar am vazut un copil care sa se razbune atat de total pe cei care il supun la o asa porcarie cum e botezul ortodox. Nene...deci i-a omorat...a tipat doua zile de se intreba saraca ma-sa daca nu cumva a defectat copilul de tot cu experienta asta.
Gandurile despre viata mi-au revenit in preajma unor tzuici bine plasate si ale unor sunci cu ceapa si cu branza. Mi-am propus sa nu ma supar de ziua mea, asa ca sambata cand s-a gasit un unchi sa ma scoata din sarite de tot...am zis ca rezolutia mea pentru 30 de ani e sa nu ma mai enervez. Deloc. Sa vedem daca asta merge, ca pana acum m-am enervat si mi-am facut numai draci de nesimtirea altora, si nu am observat sa imi foloseasca la ceva.
Asa ca....de acu ZEN frate, ca nu mai merge smecheria. Asa ca s-a facut duminica, era ziua mea, am mancat micul dejun, m-au pupat neamurile si am plecat la castel. La jumatea drumului suna telefonul lui Marius...bunica-mea..."de ce nu raspunde draga la telefon , de ce?" Eh, respir adanc si iau La Multi Ani-ul in bot, ascult rabdatoare diverse alte probleme, apuc sa bagui ca telefonul e in camera ca nu am buzunare si sa il bag in dos nu merge, mai dau din cap de doua ori si gata.
Cu rezolutia usor sifonata ma intorc la vila unde multi oameni chinuiau saracul botezat. Simt cum rezolutia se urca catre tample si imi pulseaza prin creier, respir adanc, numar pana la 3...si strig catre vaca chinuitoare de bebelus "da-l frate lu ma-sa ca de aia urla". Aia nimic. Era ferm convinsa ca la ea nu are cum sa planga un copil. Timp de vreo 20 de minute micul Vladimir i-a demonstrat contrariul.
Seara a fost foarte frumos pentru ca au plecat toti invitatii bucuresteni (da, e peiorativ termenul) si am ramas doar noi si vara-mea cu micul botezat. Care cand s-a vazut fara cei pe care de fapt nu ii inghitea...a fost un simpatic. Mi-a mai revenit oleaca rezolutia la loc, asa ca m-am dus la culcare fericita.
Multumesc Marius si Mara pentru ca ma iubiti exact asa cum sunt! Multumesc Ana si George ca mi-ati aratat niste locuri superbe de ziua mea!
A fost extrem de placut. Toata viata am asteptat sa am 30 de ani pentru ca atunci cand eram mica astia de 30 mi se pareau "oameni mari". Nu stiam ca ma insel. Si am reusit sa stau linistita intr-o livada uriasa de meri plini cu mere, cu fetita mea si cu sotul meu si sa ma gandesc la profunzimile vietii.
Cand ma gandeam mai abitir m-am pomenit ca il boteaza pe inculpat asa ca m-am dus sa fac poze si io ca o matusa constiincioasa ce sunt. Mai rar am vazut un copil care sa se razbune atat de total pe cei care il supun la o asa porcarie cum e botezul ortodox. Nene...deci i-a omorat...a tipat doua zile de se intreba saraca ma-sa daca nu cumva a defectat copilul de tot cu experienta asta.
Gandurile despre viata mi-au revenit in preajma unor tzuici bine plasate si ale unor sunci cu ceapa si cu branza. Mi-am propus sa nu ma supar de ziua mea, asa ca sambata cand s-a gasit un unchi sa ma scoata din sarite de tot...am zis ca rezolutia mea pentru 30 de ani e sa nu ma mai enervez. Deloc. Sa vedem daca asta merge, ca pana acum m-am enervat si mi-am facut numai draci de nesimtirea altora, si nu am observat sa imi foloseasca la ceva.
Asa ca....de acu ZEN frate, ca nu mai merge smecheria. Asa ca s-a facut duminica, era ziua mea, am mancat micul dejun, m-au pupat neamurile si am plecat la castel. La jumatea drumului suna telefonul lui Marius...bunica-mea..."de ce nu raspunde draga la telefon , de ce?" Eh, respir adanc si iau La Multi Ani-ul in bot, ascult rabdatoare diverse alte probleme, apuc sa bagui ca telefonul e in camera ca nu am buzunare si sa il bag in dos nu merge, mai dau din cap de doua ori si gata.
Cu rezolutia usor sifonata ma intorc la vila unde multi oameni chinuiau saracul botezat. Simt cum rezolutia se urca catre tample si imi pulseaza prin creier, respir adanc, numar pana la 3...si strig catre vaca chinuitoare de bebelus "da-l frate lu ma-sa ca de aia urla". Aia nimic. Era ferm convinsa ca la ea nu are cum sa planga un copil. Timp de vreo 20 de minute micul Vladimir i-a demonstrat contrariul.
Seara a fost foarte frumos pentru ca au plecat toti invitatii bucuresteni (da, e peiorativ termenul) si am ramas doar noi si vara-mea cu micul botezat. Care cand s-a vazut fara cei pe care de fapt nu ii inghitea...a fost un simpatic. Mi-a mai revenit oleaca rezolutia la loc, asa ca m-am dus la culcare fericita.
Multumesc Marius si Mara pentru ca ma iubiti exact asa cum sunt! Multumesc Ana si George ca mi-ati aratat niste locuri superbe de ziua mea!
Abonați-vă la:
Postări
(
Atom
)