O luna mai tarziu

  S-a facut o luna de cand am venit cu Mara aici si nici nu stiu cand a trecut. Ne simtim ca acasa, de fapt suntem acasa, nici un dubiu despre asta. Ne place foarte mult totul in jur, suntem extrem de incantate de tot ce ne inconjoara.

  Azi am pornit la plimbare. Pentru ca e un weekend prelungit din cauza de bank holiday m-am gandit ca nu e o idee buna sa mergem la malul marii ca precis va fi plin. Asa ca am decis sa cercetam dealul. Avem un deal in apropiere, la care ne tot uitam cu jind de cand am venit. E aproape de noi, se vede perfect de pe straduta noastra si mereu ne-am intrebat cum o fi acolo sus, daca se poate ajunge si pe unde. Si daca nu cumva de sus se vede marea. 

  Azi am pornit-o agale nu inainte sa iau de acasa o punga in caz ca gasim mure. Da, aici murele cresc peste tot. Si nimeni nu le culege. Ele cresc si la magazin pe bani destul de insemnati. De acolo se pare ca le culege lumea. Cu astea salbatice nu discuta nimeni iar ele mor de coapte pe marginea drumurilor, prin parcuri si pe peste tot. Saptamana trecuta am cules multe mere de pe jos din parcul nostru. Cazusera dupa ploaie si era pacat sa le lasam acolo :) 

  Am pornit si evident a inceput sa si picure. Aici cand ploua incetinel asa nimeni nu deschide umbrela, nimeni nu alearga si in general lumea se poarta ca si cand nu s-a intamplat nimic. Mara e teribil de incantata de chestia asta. Ca umblam asa prin ploaie fara sa ne agitam. Am utilat-o si cu cizme de ploaie da' ce te faci ca pleci pe soare si in cinci minute picura... n-o sa umbli in ele mereu. 

  Am ajuns sus pe deal si nu ne venea sa credem. Pentru ca am gasit acolo si spitalul din apropiere, bine pitit in padure, cu o curte enorma si frumoasa. Si am gasit practic o padure mare cu pajisti enorme, cu niste case superbe si niste poteci pline de mure, macese, mere, soc si alte chestiuni utile omului. Cu poteci multe si garduri ca de pasune. Si cu fructe salbatice. Deci ce chiuituri a tras fi-mea la fiecare mura in parte... cre' ca n-au auzit crestinii aia in viata lor asa ceva. "Maaahaaaamiii, o MURAAAAAAA, o mura, o mura, o mura"...erau niste sute de mii de mure si le-a strigat pe fiecare in parte. Iar eu le-am cules. 

  A cam fost cu porcaiala pentru ca atunci cand incerci sa bagi in bot o mura foarte coapta o vei tencui pe tricou. Eh, si asa imi trebuia inca unul pentru stat in casa, acu' am. Cu picatzele! Ce sa mai zic... a fost de vis. Ne-am plimbat pe acolo pana ne-a murat ploicica si ne-am intors acasa victorioase, ude ciuciulete dar vesele nevoie mare. Cam asa:

Da, de sus se vede marea. Si turnul.