Festivalul Thailandez

  Nu mai tin minte ce naiba cautam de dimineata pe net si de unde mi-a rasarit undeva pe ecran ceva despre "Festivalul Thailandez din Portsmouth" bla, bla, ieri si azi. Mancare, artizanat, aoleu si io cum ma duc? Marius la munca iar eu neam de om nascut ratacit de felul meu, mi-e groaza sa merg in locuri necunoscute mie pentru ca mereu o iau aiurea. Simpla idee de de a pleca cu autobuzul intr-un oras strain ma face sa imi creasca pulsul. Dar am zis sa ma aventurez pentru ca oricum trebuie sa ne invatam sa umblam si singure prin oras. 

  M-am gandit, m-am foit, am scos harta cu autobuzele si traseele din oras si dupa pranz mi-am facut saptejdoo' de cruci ca-i dracu' batran... am luat copilul si-am plecat spre Southsea, partea din Portsmouth cu malul marii si-n acest caz cu festivalul cu pricina. In fata casei avem statii de autobuz, ne-am dus ca doua capre decapitate si-am inceput sa buchisim pe tabelele alea cu numere si orare. Domle, totul clar. Practic cele mai multe acolo mergeau asa ca atunci cand a venit unul ne-am si aburcat. 

  Autobuzele au o singura usa, la sofer. Dupa ce se lasa ele jos de pe suspensii ca sa poti tu sa te urci, te duci la dom' sofer si ii zici "io vreau sa ma duc la x". El iti zice cat costa, ii dai banii, iti da beletu' si gata. In cel cu care ne-am dus era si afisaj cu statiile si o doamna care spunea din gura unde esti. Soferii nu fac statiile daca nu e nimeni in statie si nu se ridica nimeni in picioare sa se indrepte spre usa. Ca sa fie eficienti. In autobuz cam asa:

  Autobuzul a taiat practic tot orasul in doua, prin centru si alte cartiere cu stradutele late cat... pai cat autobuzul. Frate, nu stiu cum de nu l-a rashcait de niste pereti de case, tot ce stiu e ca toate celelalte masini se opreau ca sa treaca el, autobuzul, asa ca am ajuns destul de repede la destinatie. Desi au fost cateva zeci de statii, fara gluma, asta opreste asa cam din doua in doua case. Statiile mici si dese, cheia marilor succese. 

  Am ajuns la malul marii si evident, absolut evident, am luat-o in directia fix opusa fata de locul unde se desfasura numitul Festival. Evident. Dar am gasit un parc enorm unde lumea se distra ca duminica. Care pe paturi, care pe hidrobiciclete, care pe sezlonguri. Care facea cate un gratar din ala mic de unica folosinta. Astia am impresia ca in august le poarta cu ei in geanta impreuna cu 2-3 carnati, cum ii apuca cum se aseaza intre doi boscheti si fac un gratar. Nu stiu ce naiba de carbuni au alea ca fum nu prea ne-a invaluit da' ceva miros de fripturica a mai strabatut din loc in loc. 

Lebede vii si hidrobiciclete-lebada. Sa se asorteze!

o tufa de lavanda care miroseaaaaa

Deci da? Biblioteca orasului are camion pentru duminica

  Ne-am intors pe faleza si-am pornit-o in partea corecta de data asta. Dupa vreun kilometru am ajuns la festival, o pajiste enorma plina cu tarabe, scena, distractii pentru copii si oameni pe paturi. Pe o parte tarabe de artizanat, pe cealalta tarabe de haleala thailandeza. Corturi, toalete, ambulante, tot ce trebuie. Oameni linistiti care mancau pe paturi, toata lumea super vesela, nimeni nu trecea in fata altuia la coada la mancatorii sau la altceva. Un puhoi enorm de oameni... linistiti. 

i-au placut enorm scaunele astea

mami, giraaafe

o Mama Omida autorizata!

puhoiul de sus de pe cetatuie

  Ne-am dus si noi unde era coada mai mica si ne-am luat de mancare. "Cate una din fiecare" ca nu stiam ce anume sa cer. Toate au fost bune, un mix de mancarici thailandeze foarte, foarte misto. Ne-am asezat in cur pardon posterior pe iarba si-am rontzait la ele cu Mara oftand "trebuia sa fie si tati aici, si lui i-ar fi placut". :) 

bunnn

happy capra "io ma urc acolo!"

Southsea Rock Park, adicatelea niste gradini fantastice pe faleza

vino ca stiu eu pe unde

  Ne-am intors acasa cu alt autobuz care a luat-o juma' de traseu prin alta parte pe unde fusesem cu Marius. Mi-am dat seama ca pe aici nu sunt asa ratacita din cauza ca nu-s blocuri gri inalte. Sunt multe case, magazine si firme. Si placute cu nume de strazi. Ori eu la cuvinte ma pricep, retinusem azi cam toate statiile si strazile pe langa care am trecut. M-a bucurat sa aflu ca se poate si asa nu doar ca o gaina fara cap.

  In autobuz oamenii se poftesc unii pe altii la scaune dar absolut nimeni nu ridica o mama de pe scaun. Au stat in jurul meu mai multe doamne in mare etate, am dat sa ma ridic pentru prima care mi-a aparut in raza vizuala insa a zis ca nici nu se pune problema. In mod dubios la un moment dat autobuzul s-a oprit fix unde era. Adica n-a tras dreapta, nu nimic. Cineva apasase butonul de panica de pe bara (au si cele din Ro dar nu le baga nimeni in seama) iar soferul a oprit. Pentru ca era lume multa a rugat pe cineva sa intrebe daca exista cineva care doreste ca autobuzul sa se opreasca din vreun motiv sau e doar un accident. Era doar un accident, am plecat mai departe. Nu, soferul n-a injurat pe nimeni pentru accident :))))

  Cand am vazut ca ma apropii de casa m-am ridicat. Mare greseala, nu era statia noastra si nu era nici nimeni in statie dar omul a dat sa opreasca. Vazandu-ma nehotarata m-a intrebat daca doresc acilea sau nu. Nu doream, a mers mai departe. "Here, love?" mi-a zis la urmatoarea statie. "Here, mate" hai sa traiesti, multumesc, pa te pup! Si uite asa am venit acasa amandoua ultra incantate de ziua de azi. Frumos tare a fost. Mai vrem. Acum am prins curaj, o sa rupem autobuzele in doua. Mara deja mi-a zis ca vrea si maine acolo, ce daca nu mai e Festival. "Mami, mai avem de explorat!". Asa e mami. Mai avem. 

Noi mirosind lavanda pe faleza. N-o sa uitam ziua de azi!