Draga Airbnb, prima experienta cu tine, care te-ai nascut in 2007 exact ca Mara noastra, ne-a adus o vacanta frumoasa. Desigur, ne-ai fost recomandat acum 3-4 ani, am vrut sa te incercam insa nu te-ai dat dus deloc. Cand vroiam eu n-aveai tu, cand vroiai tu nu doream eu. Vechea platforma era una gresita pentru mine ca om. Adica eu nu pot cu "sa-i scriem un mail proprietarului, sa ne cerem la el si sa vedem daca, cand si cum ne raspunde".
Eu sunt om care-si produce singur vacante. Vreau sa stiu ACUM in secunda asta cat ma costa si cand pot veni la tine. Asa ca anul asta cand am intrat pe el din nou cu mari sperante... am vazut micul fulger galben. Iconul pentru "rezervare imediata". Da, domle! Asa trebuie sa fie! Da, eu vreau sa merg si sa experimentez case de oameni mai degraba decat hoteluri urate. Dar vreau sa o fac instant! Acum, la 3 noaptea sau cand mi se arata mie sa caut o cazare undeva in lume. Vreau sa stiu AZI ca pot face asta peste trei luni. Ca poate nu ma duce gura sa stau sa discut cu tine eventual in chineza, daca ai tu liber sau nu.
Suntem la a 3a gazda Airbnb in ultimele 10 zile. Am cautat case separate, apartamente cu bucatarie proprie si spatiu. Tocmai pentru ca nu vroiam sa fie ca la hotel si pentru ca daca petreci 15 zile in alta tara si mananci la restaurant s-ar putea sa dai banii cat pe doua vacante. Ori eu sunt mereu de parere ca mai bine fac eu o omleta si pastram banii pentru alta aventura :)) Prefer sa imi pot prelungi vacanta intr-o tara, sau sa o pot repeta in loc sa-mi dea unii sa mananc ce vor ei si cand vor ei. Evident, asta e chestie de gust, exista si persoane care pur si simplu nu pot suporta ideea de a gati in vacanta, in concediu. Vor sa li se puna masa dinainte. Perfect de inteles. Noi insa cu doua mese pe zi si diverse fructe-alune intre, ne descurcam perfect.
La Airbnb presupun ca n-o sa gasesti "resort cu olinclusiv". O sa gasesti case de oameni, unii ofera si mic dejun. Nu, casele nu vor fi curate ca la hotel de lux pentru ca astia-s oameni. Iar in Franta, par un egzamplu, casele pe care le-am vrut eu, culmea toate-s istorice :)))) Asa ca tencuiala nu e cea mai perfecta. Baia nu e cea mai aranjata. Dar pentru ce nevoi avem noi care chiar suntem oameni relaxati, vacanta asta a fost mult peste orice asteptare de cazare as avea. Daca am apa calda, asternut curat si o bucatarioara langa, e ok.
Asta despre cazare. Localitatile le-am ales mergand pe harta dupa chestii mai ieftine sau dupa mare in cazul Sudului Frantei. La Paris unde suntem acum am facut invers, cat mai departe de Paris ca acolo nu e de stat. La oprirea de jumatate de drum am ramas in Burgundia pentru ca stiam ca-i frumoasa si e in mijlocul distantei. Daca Premier Classe ne-a dat teapa, la intoarcere Franta si-a cerut scuze cu doamna Aude si casa ei veche de 300 de ani, fosta vinarie, o locatie de vis. Si oamenii pe masura! Iar restaurantul tipic burgundez unde am luat doua mese o sa imi ramana pe viata in cap. Spectaculos de buna mancare!
Langa Paris stam in oraselul Antony, vroiam initial in Clamart unde locuieste colega mea de banca din liceu cu care mi-am impartit viata 4 ani. Doar ca acolo era mult mai scump asa ca am luat in oraselul de langa unde am gasit cazare la un cuplu tanar si simpatic. Zona e una rezidentiala foaaarte cocheta, de lux, asa, oraselul ca o bijuterie. Noi locuim in.... garaj :))) Fostul garaj al casei a fost transformat in apartament cu doua camere.
Pentru ca azi am zacut toata ziua intr-o lene fabuloasa iar eu chiar am dormit vreo 4 ore de ziceai ca m-am resetat complet... am ajuns la Turnul Eiffel in seara asta pe la 8 jumate, chestie care a fost foarte misto, l-am prins cand si-a aprins luminile si cand a facut si momentul "instalatie de pom de Craciun" la 9 seara. Contrar absolut tuturor sfaturilor, am mers acolo cu masina. Una la mana ca nu vroiam sa aflu la batranete cum se foloseste metroul parizian. Serios, I'm too fucking old for this shit! A doua la mana ca acum in vremurile astea nu prea m-as sui in metrou la Paris. Si nici in tren. :))) Am asa o strangere de inima despre mijloacele de transport in comun.
Ni s-a zis ca o sa murim in trafic dar pentru ca am plecat seara tarziu, n-a fost nici o problema, in 30 de minute eram sub turn parcati pe o straduta laterala. Cand am ajuns langa turn m-a luat iar cu "Sindrom Parizian", cica e asa cand te apuca groaza din cauza diferentei dintre asteptarile tale si ce gasesti la fata locului. Pai la fata locului, dragii babei, nu exista ciment. Asfalt. Parcul ala zici ca a fost racait in vederea asfaltarii doar ca au uitat sa asfalteze. Deci e practic tzarana, pietris si praf care acum era luat de vant. Unde? Pe noi, cum unde! Unde pozele va arata ca este iarba nu este nimic. Deci nimic. Pamant batatorit plin cu capace de bere infipte in el. Pentru ca tziganii romani vand bere si vin la poalele turnului. Nu, nu presupun eu ca-s romani, i-am auzit, asa cum i-am auzit si pe romanii de etnie care ofereau plimbari cu "ricsa" turistilor! Unul avea si ceva manele date la maxim din telefon.
Zeci de oameni de ocupatie indoielnica incearca sa-ti "vanda" diverse. Lasi privirea in jos si mergi repede-repede cat sa ajungi undeva unde sa poti prinde balamucul de turn intr-o poza, ca e asa inalt ca nu-ti intra in obiectiv. E frumos? Nu pot sa ma hotarasc daca e un obiect simpatic sau unul revoltator. Imaginea iconica pe care ai vazut-o o viata intreaga te face sa-ti bata inima mai repede doar pentru motivul ca esti aproape de el, adica domle, ai reusit sa ajungi la Turnul Eiffel. Gen bravo tie! Te incadrezi in marea masa de milioane de oameni care l-au pozat pana acum!
Uitandu-te mai de aproape la el... e o structura care la vremea la care a fost ridicat era complicat de facut. Deci o duda. Pentru zilele noastre nu mai e o duda. Doar una nitel urata, fiarele alea puse unele peste altele arata a "dantela" doar de la un kilometru distanta, de aproape arata fix ca niste fiare inalte. Nu m-am dus pana acum sa-l vad pentru ca nu ma atragea in mod deosebit insa Mara de pe la vreo 5 ani imi tot spunea ca ea vrea sa vada turnul Eiffel. Din cauza ca e mentionat pe la desenele animate presupun. Asa ca am dus-o sa-l vada si a incantat-o teribil. Mai ales cand i-au aprins luminile si un pic mai tarziu i-a vazut si "sclipicii". Vazut turn o data intr-o viata de om, bifat!
Maine daca ne-om invrednici vreau sa ajungem la Versailles, ala chiar e un loc pe care mi-am dorit de multi ani sa-l vad si cum maine (adica azi ca s-a facut vineri intre timp) aniversam 12 ani de la casatorie parca s-ar potrivi :) Pana una alta...nani!
Asta despre cazare. Localitatile le-am ales mergand pe harta dupa chestii mai ieftine sau dupa mare in cazul Sudului Frantei. La Paris unde suntem acum am facut invers, cat mai departe de Paris ca acolo nu e de stat. La oprirea de jumatate de drum am ramas in Burgundia pentru ca stiam ca-i frumoasa si e in mijlocul distantei. Daca Premier Classe ne-a dat teapa, la intoarcere Franta si-a cerut scuze cu doamna Aude si casa ei veche de 300 de ani, fosta vinarie, o locatie de vis. Si oamenii pe masura! Iar restaurantul tipic burgundez unde am luat doua mese o sa imi ramana pe viata in cap. Spectaculos de buna mancare!
Langa Paris stam in oraselul Antony, vroiam initial in Clamart unde locuieste colega mea de banca din liceu cu care mi-am impartit viata 4 ani. Doar ca acolo era mult mai scump asa ca am luat in oraselul de langa unde am gasit cazare la un cuplu tanar si simpatic. Zona e una rezidentiala foaaarte cocheta, de lux, asa, oraselul ca o bijuterie. Noi locuim in.... garaj :))) Fostul garaj al casei a fost transformat in apartament cu doua camere.
Pentru ca azi am zacut toata ziua intr-o lene fabuloasa iar eu chiar am dormit vreo 4 ore de ziceai ca m-am resetat complet... am ajuns la Turnul Eiffel in seara asta pe la 8 jumate, chestie care a fost foarte misto, l-am prins cand si-a aprins luminile si cand a facut si momentul "instalatie de pom de Craciun" la 9 seara. Contrar absolut tuturor sfaturilor, am mers acolo cu masina. Una la mana ca nu vroiam sa aflu la batranete cum se foloseste metroul parizian. Serios, I'm too fucking old for this shit! A doua la mana ca acum in vremurile astea nu prea m-as sui in metrou la Paris. Si nici in tren. :))) Am asa o strangere de inima despre mijloacele de transport in comun.
Ni s-a zis ca o sa murim in trafic dar pentru ca am plecat seara tarziu, n-a fost nici o problema, in 30 de minute eram sub turn parcati pe o straduta laterala. Cand am ajuns langa turn m-a luat iar cu "Sindrom Parizian", cica e asa cand te apuca groaza din cauza diferentei dintre asteptarile tale si ce gasesti la fata locului. Pai la fata locului, dragii babei, nu exista ciment. Asfalt. Parcul ala zici ca a fost racait in vederea asfaltarii doar ca au uitat sa asfalteze. Deci e practic tzarana, pietris si praf care acum era luat de vant. Unde? Pe noi, cum unde! Unde pozele va arata ca este iarba nu este nimic. Deci nimic. Pamant batatorit plin cu capace de bere infipte in el. Pentru ca tziganii romani vand bere si vin la poalele turnului. Nu, nu presupun eu ca-s romani, i-am auzit, asa cum i-am auzit si pe romanii de etnie care ofereau plimbari cu "ricsa" turistilor! Unul avea si ceva manele date la maxim din telefon.
Zeci de oameni de ocupatie indoielnica incearca sa-ti "vanda" diverse. Lasi privirea in jos si mergi repede-repede cat sa ajungi undeva unde sa poti prinde balamucul de turn intr-o poza, ca e asa inalt ca nu-ti intra in obiectiv. E frumos? Nu pot sa ma hotarasc daca e un obiect simpatic sau unul revoltator. Imaginea iconica pe care ai vazut-o o viata intreaga te face sa-ti bata inima mai repede doar pentru motivul ca esti aproape de el, adica domle, ai reusit sa ajungi la Turnul Eiffel. Gen bravo tie! Te incadrezi in marea masa de milioane de oameni care l-au pozat pana acum!
Uitandu-te mai de aproape la el... e o structura care la vremea la care a fost ridicat era complicat de facut. Deci o duda. Pentru zilele noastre nu mai e o duda. Doar una nitel urata, fiarele alea puse unele peste altele arata a "dantela" doar de la un kilometru distanta, de aproape arata fix ca niste fiare inalte. Nu m-am dus pana acum sa-l vad pentru ca nu ma atragea in mod deosebit insa Mara de pe la vreo 5 ani imi tot spunea ca ea vrea sa vada turnul Eiffel. Din cauza ca e mentionat pe la desenele animate presupun. Asa ca am dus-o sa-l vada si a incantat-o teribil. Mai ales cand i-au aprins luminile si un pic mai tarziu i-a vazut si "sclipicii". Vazut turn o data intr-o viata de om, bifat!
Maine daca ne-om invrednici vreau sa ajungem la Versailles, ala chiar e un loc pe care mi-am dorit de multi ani sa-l vad si cum maine (adica azi ca s-a facut vineri intre timp) aniversam 12 ani de la casatorie parca s-ar potrivi :) Pana una alta...nani!
Fieratania
Uite, s-a apriiins!
Drepti la poza!
Romantique :))
De departe e mai bine :)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu