La scoala din nou

  Noi anul trecut n-am avut o prima zi de scoala aici pentru ca, din cauza faptului ca ne-am inscris dupa data finala de inscriere, a trebuit sa asteptam luna septembrie ca sa primim locul la scoala deci a durat cam doua saptamani dupa inceperea oficiala pana sa ajungem noi in "prima zi". 

  In iulie cand s-a terminat scoala i-am spus Marei ca din septembrie va putea merge singura la scoala. Imi ceruse asta, stiam ca poate asta, am vrut sa fac asta pentru ea, asa ca toata vacanta am discutat despre asta si cum va fi. Aici este voie prin lege sa iti lasi copilul sa creasca si sa evolueze in ritmul propriu. Adica nu e ca in SUA sau Canada unde n-ai voie sa-l lasi pana la 12 ani. Aici exista doar o "recomandare" sa nu fie lasat pe strada singur pana la 8 ani adica sa nu-l calce masinile. E doar o recomandare, tu il poti lasa cand consideri. Si acasa singur la fel. 

 Azi am lasat-o singura, nu chiar in pustiu ci cu prietena Iulia. Mi-a zis ca e emotionata dar ca e sigura ca e din cauza ca e ceva nou, mi-a zis ca stie pe unde sa o ia si cum sa traverseze. Nu, n-am plans. Am ras cu gura pana la urechi, mi se pare foarte misto ca poate pleca singura de acasa pana la scoala care e la 12 minute de noi. Eu am copil mega-ultra-speriat de orice, doar eu stiu ce-am trait cu ea in astia 9 ani... sa o vad acum super relaxata mi se pare magnific. Eu nu am nostalgia "cresterii", adica nu-mi vine sa plang cand o vad ca creste si ca e mare. Imi vine sa ma bucur, asa am fost de cand s-a nascut, am trait cu bucurie si fara-de-regret toate etapele asa cum au venit ele. 

  Am plans mult acum un an cand a mers in prima zi. In ziua aia am plans si am tremurat niste ore. Sa-ti lasi copilul intr-un loc unde nimeni nu ii vorbeste limba este o experienta deosebita. N-o sa mai plang curand! :)))) Am lacrimat cand s-a urcat atat de sus pe tiroliene in Franta. Pentru ca stiam ce teroare isi invinge si eram mandra de ea. Azi a fost asa, foarte natural, a venit de la sine. 

  Asa a venit si prima zi de scoala. Cu noutati. Cu excursie anuntata la un muzeu-oras din epoca Victoriana pe care o studiaza semestrul asta. Cu "forest school" adica o sa le faca lectii in paduricea de la scoala... unde au si un lac mic. Cu Paralympics (Olimpiada pentru oamenii cu handicap) care a inceput azi. Drept pentru care azi la scoala li s-a demonstrat ce e aia sa nu ai o mana, un picior, o mana si un picior, ochi sau altele. La ora de sport au fost pusi sa joace jocuri in felul asta. Fara! Da, i-a dat de gandit micutei... A fost greu, a venit acasa si mi-a povestit. Apoi i-am povestit si eu cum poti sa ajungi fara maini si picioare gen... "daca nu traversezi strada coooreeect" :))))))))) 

  Educatie. Nu, n-am dus flori. N-a fost "deschidere". Nici un popa prin preajma. Nici un discurs comunistoid. Oamenii doar au purces la treaba direct. Atat. 

Avant cu incantare :)