Sunt patru luni de cand ajungeam aici. De cand m-am dat jos cu Mara dintr-un avion unde am crezut ca o sa lesinam de cald, intr-o temperatura optima vietii. Intr-o tara optima vietii. Intr-o viata optima fericirii.
Ieri de dimineata ne-am dus la malul marii amandoua. Si la lebede si la pescarusi si la faleza plina de un vant teribil de aducator de oxigen in plamani. Am alergat, am cules scoici, am stat la soare si apoi ne-am urcat intr-un autobuz care ne-a adus acasa. Acasa.
cam asa batea vantul!
Pur si simplu acasa.
❤
RăspundețiȘtergereInima back to you!
ȘtergereMEDUSA , din corpul careia s-a intrupat frumosul Pegas sau gargarita Mara - un Pegas in devenire... Alex.S.
RăspundețiȘtergereCred ca as putea sta zile in sir sa citesc povestile scrise de tine, descriind viata de acolo...
RăspundețiȘtergereMi se pare de vis... Imi pare rau ca sunt singura si mi-e teama sa o iau de la capat intr-o tara straina. Va urez sanatate si sa va fie bine acolo si pe mai departe. (si la cat mai multe si dese posturi pe blog, pretty please).
:)
ȘtergereEram convinsa ca acolo va veti simti bine. Ma bucur sincer pt voi, si eu am simtit tara asta ca pe o casa din doar doua vizite ( e pe stilul meu , sufletul meu, nu imi explic asa simplu si bine nici eu de ce) sa fiti fericiti acolo! (Doina)
RăspundețiȘtergere:)
ȘtergereZii tu ca n-ai inchis o clipa ochii si te-ai inchipuit pe plaja la 2 Mai! Doar ca batea vantul cu accent britanic si te-a readus la realitate. :)
RăspundețiȘtergereAuzi, cucoana, tu vezi cum arata plaja asta? N-am inchis nici un ochi, i-am belit bine de tot pe amandoi, asa e de frumoasa! :)))
Ștergere