Uita cum ma cheama. Le e greu sa zica Mrs Albu pentru ca Albu e o chestie imposibil de tinut minte si de pronuntat pentru ei. Una din profesoare, cu care am lucrat mai des, si-a cerut scuze la un moment dat cu tot cu inrosit la moaca si mi-a zis "nu pot sa tin minte cum se zice, ma simt proasta". Am asigurat-o ca nici eu nu le tin lor minte numele deloc, suntem doua proaste... si-am ras amandoua. Asa ca pe parcursul unei zile ma aud strigata de multe ori "Hei, Mara's Mum" sau "The Nice Lady" sau "Aleeeeeex" pentru ca unora dintre copii le-am soptit ca ma cheama Alex desi n-am voie sa le zic numele meu mic. Pentru ca nu e frumos sa ma strige asa, fac parte din staff si nu-i ok, asa e politica scolii.
Mara's Mum. Mara e cea mai fericita cand ma vede la scoala, tzopaie si imi zboara pupici cu manutele alea minuscule. E vedeta. E ceva exotic pentru ei, aici sunt foarte putini imigranti din astia care nu stiu limba deloc, in momentul asta Mara e singura din scoala in postura asta. Copiii vin si-mi spun lucruri despre ea. Ca e draguta. Ca e prietena "cea mai buna" a lui Lily-May. Ca ii ajuta cu diverse pe acolo. In noua cazuri din zece eu nu inteleg ce-mi zic ei. Pentru ca vorbesc stalcit, pocit si incomplet. Vine cate unul cu ciuf blond si incepe sa turuie de parca are diaree la gura. Dau din cap, zambesc, zic da-da, ma uit atent la el sa vad daca nu cumva imi cere voie sa se arunce de pe acoperis sau ceva... si merg mai departe.
Ora de pranz e ca o zona de razboi. Timp de o ora nu ai cand sa rasufli. Circa 200 de copii vin, mananca si pleaca. Altii, care au mancare de acasa, vin prin "Hall" (sala mare de gimnasica-adunare-mese) doar daca ies afara la joaca. Daca nu ploua. Altii vin, iau mancarea si pentru ca sunt mai sensibili si nu pot manca in vacarmul ala teribil, merg intr-o sala separata unde este "Lunch Club". Adica mananca undeva in liniste. Cei care-s mici (Reception) nu au voie sa plece singuri inapoi in clasa dupa ce mananca, se aseaza pe jos si asteapta sa-i duca cineva. Noi sau unul dintre copiii mai mari. Copiii mai mari daca ii vad ca sunt mai multi ne-dusi la locul lor, se duc si ii aliniaza si ii duc, fara sa le zica cineva asta.
Azi la un moment dat m-am simtit ca la discoteca. Nu, eu niciodata n-am agreat discoteca, e ceva de rau sa zic ca m-am simtit ca la discoteca. Nivelul de zgomot era atat de mare incat am avut momente de blank in care am ramas blocata si n-am mai avut reactie. Niste zeci de guri mici strigau chestii. Eu nu-mi permit sa strig la ei asa ca le las pe colegele consacrate sa faca asta. Gen Tina, o semi-mamaie (nu stiu cum sa-i zic ca nu e nici tanara da' nici baba de tot) mica, uscata, cu dintii galbeni de fumat si vocea dogita. Platinata toata pe un par scurt si sarmos. Cand striga asta odata la ei se face liniste. Pret de doua secunde. Ea da ochii peste cap maimutzarindu-se iar ei pornesc motoarele iar.
"Are you from Spain?" m-a intrebat unul ieri. Nu, dude, sunt din Romania. "I don't know what that is". E, e ca o tzara doar ca mai proasta, era sa zic... Dupa ce a mancat l-am dus inapoi la clasa si am rugat-o pe profesoara lui sa ma lase cu el la harta. I-am aratat unde e Romania, unde e Anglia si unde e Portsmouth. Si apoi unde e Spania. Profesoara era cumva rusinata, s-a gandit ca m-am ofensat sau ceva... am asigurat-o ca nici pustii de 7 ani din Romania nu prea stiu ce-i aia Anglia la o adica.
Nu m-am ferit sa spun de unde sunt de cate ori am fost intrebata. Nu ca nu mi-ar fi rusine pentru ca chiar imi e rusine din cauza unor co-nationali de-ai mei care apar pe la oamenii astia pe la stiri pe aici cam des. Na, ai asa o strangere de inima cand vezi ce le da prin cap sa faca si cum vin aici sa fraudeze statul in diverse moduri. Dar, ca o curiozitate personala, ca sa vad care sunt reactiile, am raspuns intotdeauna repede si zambind. Si nimeni nu s-a uitat ciudat. Nu stiu ce-or gandi ei despre Mara's Mum dar eu ii simt ca ma plac si ma apreciaza.
Iar pe Mara toti o adora. Ea e vedeta. Eu sunt Mara's Mum :) Sa zic mersi ca am asa pile!
Hey, Mara's Mum, nu te ingrijora, in 9 cazuri din 10 cam uita de unde esti - eu m-am pomenit atribuita cu origini diverse, din Bulgaria, Grecia, Spania, Rusia pana in Suedia (wtf???) si Olanda, si asta nu rareori de la oameni cu care lucram de ani de zile. Cam ca si cu numele, daca e impronuntabil gasim o varianta mai comoda :)). Cu exceptia a doua turiste americance, nu m-a intrebat nimeni nici de vampiri, nici de tigani. Cred ca nu le pasa de unde esti - strain - atata vreme cat te comporti si te integrezi. Pe masura cresterii nivelului de educatie scade proportional si xenofobia.
RăspundețiȘtergereDa, normal.
ȘtergereTanti mama lu' Maraaaa , o lasati pe Mara p'afaraaaaa ? Alex.S.
RăspundețiȘtergereS-a decretat: Marasmu sa-ti ramana numele! :))
RăspundețiȘtergerePe mine m-a intrebat o tanti cam ciufuta in Italia , de unde sunt. "Din Prahova", i-am raspuns rapid. "Pai unde-i asta, ca n-am auzit?". "Langa Brasov. " Daca nu stie geografie, ce sa-i fac?
:)))))))))))))))))))
ȘtergereAi mei cei mici de la scoala stiu toti sa pronunte frumos, fiecare profesoara a facut cu ei exercitii sa imi pronunte numele cum s-au priceput mai bine, de mutle ori nici nu realizez ca eu sunt "Mrs. Gaina" aia dupa care striga. Faza funny e ca s-a intamplat sa aud discutii pe coridoare de gen "oh, that's Robbie's mom", "no, that's Emmy's mom!", le-a luat ceva pana au realizat ca sunt una si aceeasi ;-)
RăspundețiȘtergereAici, la doamnele care mai functioneaza in scoala si au nume complicat, li se spune pe initiala numelui de familie, deci tu ai fi un fel de "Mrs. A" :-D (de la Albu, nu de la Alexandra, nici aici nu se folosesc numele mici de catre copii), inca e haios ca uneori in chestii mai oficiale profesorii li se adreseaza si copiilor in acelasi gen, fiica-mea cand se aude interpelata "Ms. Gaina" se umfla toata in pene :-D
Marasmum sa ramai, de acord cu decretul :-)
Si cum spunea Alex S. mai sus, si eu ma prapadesc de ras cand imi suna puradeii la usa si incep cu acelasi text "Hello Robbie's mom, can Robbie come out and play please?" :-D
Dar oricum, imi place pana in panzele albe ca sunt respectuosi si ca asta e o chestie normala, asa stiu ei sa fie, nu trebuie sa caraie parintii in spatele lor "cum spui? spune multumesc! spune buna-ziua!" si asa mai departe... :)
Da, si aici e aia cu Mrs A. dar eu ma gandesc ca n-o sa stiu pe cine striga, nu cred ca as percuta sa raspund. Eu am si varianta sa le zic ca ma cheama Mrs White la o adica. Dar la fel, n-as auzi cand ma striga :))))
ȘtergereMara's mum, nu stiu daca am apucat sa-ti spun, dar felicitari pt job!
RăspundețiȘtergeresa stii ca si eu sunt moeder van Filip, din fericire, numele nostru are o pronuntie olandeza la prima citire, e diferita de cea romaneasca, dar am ajuns sa ne recomandam asa, ca ne e lene sa facem spelling pe litere :D
in Olanda le zic copiii pe numele mic, cu juf in fata (un fel de doamna), aici e o democratie de lu' barbatu-meu i se tocesc nervii... :D copiii astia au dreptul nu numai la opinie, ci si la decizie proprie de cand incep sa vorbeasca, ei sunt obisnuiti, dar la noi cand se propaga democratia asta in toate discutiile domestice iti vine sa-ti iei campiiiiii... taticule, la orice, dar la orice, de la stersul fundului la pusul papucilor are o parere proprie diferita, evident, de a noastra...
Englezii tin la eticheta asta cu numele de familie. Ba mai mult, pe profesori si pe medici nu scrie care e numele mic. De ex. la un cabinet medical o sa vezi Dr. A. Ozzard si nu gasesti nicaieri numele mic explicit.
Ștergere