marți, 13 ianuarie 2015

Din urma

  S-au intamplat gramada unele peste altele si n-am mai apucat sa scriu ceva din decembrie. Mai precis ziua parinti-copii de la scoala Marei. Povesteam ca in loc de serbarea clasei sau ceva la scoala s-a organizat o serbare mare, a scolii (tinuta in aula universitatii de petrol, ocazie cu care am bajbait cu spor pentru prima data in viata in frumoasa institutie in care mirosea a veceu si a spital vechi...sau invers) in care au avut si clasele primare intr-un cor mare niste colinde foarte dragute.

  Copiii au fost foarte relaxati, incantati de toata serbarea. Si noi adultii la fel. Nu am cuvinte sa descriu diferenta. Ca tot se agita lumea despre musulmani zilele astea...as vrea sa subliniez cu rosu faptul ca domnii astia musulmani de la aceasta scolala nu numai ca respecta copiii dar directorul turc se poarta ca si cand toti ar fi ai lui. Si cand m-a vazut cu lacrimi in ochi cum ma uitam la fi-mea cum canta si danseaza pe scena...i-au dat si lui lacrimile. 

  Ce m-a impresionat cel mai mult la serbare au fost copiii mai mari. Pentru ca daca ai nostri au cantat trei colinde, cei mari au pus in scena teatru misto. Si in romana, si intr-o engleza impecabila. Dansuri frumoase, romanesti si turcesti, muzica ce suna a muzica. Fiecare cu talentul lui incurajat si protejat ca sa creasca. 

  Cateva zile mai devreme mersesem la activitatea cu copiii. Ne-am prezentat cu totii la ora 10 la scoala si am gasit clasa nu numai impodobita de Craciun (doamna le facuse bradutul cu cateva zile inainte) dar aranjata in asa fel cu scaune in plus ca sa putem sta fata in fata cu progenitura din dotare sa pictam ornamente de pom. Pe care ni le-a adus domnisoara invatatoare. Laolalta cu cafea, sucuri, prajituri si un tort. Si...ne-am distrat. Am ras, am discutat, am pictat panaramele alea de gips, copiii s-au jucat, noi am socializat intre noi si cu doamna.

  Doua ore de distractie la finalul carora copiii au primit cadourile pe care le adusesem noi cu cateva zile inainte :) iar doamna le pitise in spatele clasei sub un material mare. Haos nene cand li s-a zis sa le caute...atata isterie n-am vazut de cand sunt...s-au dus cu chiote ca vikingii, sa se omoare si mai multe nu. Au fost doua ore in care m-am simtit ca pe alta planeta. Una normala, frumoasa, decenta...evident e o mare diferenta intre parintii de aici si cei de la scoala cealalta. Mna, explicabil dealtfel. 

  Am fost destul de uimita sa constat ca suntem cam cei mai tineri parinti din cele 20 de familii. Si asta e explicabil, noi ne-am apucat de treaba repede, uneori uit cati ani au trecut de atunci. Asa ne-am distrat in ultima saptamana de scoala. Acum a inceput scoala din nou si Mara e extrem de fericita, abia astepa sa se termine vacanta. Da, stiu cum suna asta...dar vine asa de fericita de acolo, acum s-a invatat si cu temele, se descurca din ce in ce mai bine cu cantitatea enorma de informatii pe care o au de inghitit. Ma intreb daca acum face adunari de numere cu doua cifre cu trecere peste ordin, ecuatii cu o necunoscuta si ceva ce aduce a siruri...in ce clasa va intra daca o mut in alta tara? :))))


7 comentarii :

  1. in Anglia de exemplu primeaza limba engleza pe care trebuie sa o stii bine, nu ce stii la mate sau altele...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa cum e si normal, Anonim! Asta mi-as dori si pentru Romania insa aici nu primeaza limba romana deloc, primeaza caligrafia cea stupida. Iar scoala particulara nu are voie sa urmeze o curricula a ei personala, sunt obligati la porcaria decisa de stat :)))) Afirmatia mea era evident o gluma amara in caz ca n-ai prins-o...nici nu mi-as dori sa sara copilul clase :)

      Ștergere
  2. Buna, Alexandra. Ce frumos suna ce povestesti si ce bine de stiut ca exista si astfel de scoli in RO! Sanatate si numai bine in noul an! Andreea

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaa, Andreea, e ca o oaza de normal intr-o tara anormala :) Multumim de urari si le intoarcem aidoma!

      Ștergere
  3. Foarte frumos, asteptam cu nerabdare postul asta :-))) Pentru ca ma asteptam sa fie ceva frumos, simplu si... normal, si voiam sa vad cam cat e de impresionant prima data cand dai de asa ceva. Eu care dau la tot pasul inca mucesc de emotie cand se intampla din astea... :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Stiu foarte bine despre ce vorbesti. Imi amintesc cum erau sedintele cu parintii cand era fi-miu la liceu, in sistemul lor. Se incepea cu o masa festiva, toti parintii din liceu, cu profesorii la un loc, atmosfera foarte destinsa, ca intre prieteni. Apoi fiecare clasa se retragea cu dirigintele ei, parinti si elevi (nu-i barfeam pe advuns, se vorbea u ei de fata, doar in cazuri speciale intram mai intai noi, pentru anumite comunicari, apoi ele vii. Si dupa ce termina dirigintele ce avea de spus (aveam si translator, fiindca el vorbea engleaza, noi... fiecare ce nimeream. :) ) se perindau toti profesorii prin clasa, faceau rocada intre ei, sa-si spuna fiecare nemultumirile sau laudele. Si cei mai fericiti erau elevii, care, la sfarsit, devorau tot ce ramanea de la masa festiva. :) Eram tratati ca niste oaspeti sau colaboratori, nu ca niste tolerati carora mereu sa ni se ceara ceva. Si in afara de taxele pe care le plateam la inceput de an (evident cu chitante!) n-am dat niciodata un leu in plus. Un lucru pe care l-am apreciat in plus: tuturor elevilor li se spunea pe numele mic, ca unor prieteni, nu se acceptu numele de familie sau poreclele, asa cum nu se acceptau ironiile sau insultele, de nici un fel. Ma bucur ca esti multumita de alegerea facuta, zau ca merita fiecare banut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Adelina, chiar merita! Diferenta e una ca din Iad in Rai...Singura problema e ca scoala particulara nu are voie sa urmeze alta curricula decat porcaria de la Stat...

      Ștergere