O decada si alte bucurii majore

  De 10 ani te iubesc mai mult decat orice. Sau oricine. De zece ani m-ai invatat de toate. Cum sa iubesc, cum sa traiesc, cum sa am macar putina rabdare. Cum sa stiu sa fiu. Cum sa cresc o fata. Care va fi o femeie. 

  Esti frumoasa, iubita mea! Esti frumoasa si pe dinafara dar mai ales, mai ales pe dinauntru, acolo unde conteaza cu adevarat. Esti deja un om bun, esti deja cineva cu care mi-as dori sa fiu prieten pe viata. Ne iubesti pe amandoi la disperare. Si noi pe tine idem si asisjderea :)))

  Nu stiu cand a trecut o decada. Am scris ieri o compunere in engleza despre asta, mi s-a cerut la un interviu. Si despre tine si cat de mult iti place in Anglia. Nu stiu cand s-au dus cei zece ani dar s-au dus cu mare folos. Eu una sunt mai fericita decat am fost vreodata. Tu pari sa fii la fel. Esti un om bun. Sunt mandra de tine. Te-am aruncat intr-o tara straina, intr-o limba pe care nu o stiai, ai inotat din rasputeri si te-ai ridicat mult mai sus decat ne-am fi putut imagina. Esti incredibila! Esti minunata! 

  I-as mai scrie asa pana poimaine. Cand vine vorba sa o laud nu ma pot opri. Se trezeste singura dimineata, isi pune sa manance, se imbraca si pleaca la scoala. Noi dormim. Niste parinti denaturati! Stie sa tina si sa respecte ordinea din casa, face ordine cand ii atrag atentia ca lucrurile o iau razna. Nu arunca haine pe jos, i-am spus ca daca isi iubeste hainele, trebuie sa le respecte. Isi iubeste hainele, in special pe cele comode. A vrut par lung dar l-a detestat si mi-a cerut sa-l tai scurt "pentru ca mami, e ingrozitor, ma gadila si mi-e cald" :) Cand isi pune ceva in cap nu renunta usor.

  Inca ma vrea langa ea desi nu sta practic langa mine, vrea sa stie ca sunt inca aici cu ea. O intreb de ce, ca tot sta in alta camera, ce conteaza daca eu sunt sau nu aici... ridica din umeri si imi zice ca vrea sa fiu aici. S-a speriat cand a auzit ca am aplicat pentru un alt job. Imediat a inceput sa ma intrebe. Da' cand, da' cum, da' cand vii acasa? Eu cu cine stau? Cand te intorci? Aoleu. I-am explicat ca va fi tot un job in scoli si ca o sa vin acasa odata cu ea. A rasuflat adanc si a zis ceva ce zice de ani de zile, de cand educatoarea batrana de la gradinita le tot repeta ca o moara stricata: "asa mai vii de-acasa!" Nu vin ci ma duc, i-am raspuns.

  Ultima luna am asteptat. Am asteptat cu multa speranta, rar mi-am dorit atat de mult ceva in viata mea. Ieri, chiar de ziua ei, am mers la interviu la Primarie, am dat teste si am vorbit cu doamne dragute. Azi m-au sunat si mi-au oferit jobul de Bilingual Learning Assistant in cadrul Ethnic Minority Acheivement Service (EMAS) din Primaria Portsmouth. Am povestit despre ei atunci cand au venit la scoala Marei si au evaluat-o dupa o luna de la inscrierea ei in scoala. Pe atunci, directoarea scolii noastre mi-a zis sa incerc sa aplic la EMAS, ca au nevoie de oameni. Dar Mary mi-a zis ca nu au loc, tocmai au mai angajat pe cineva pe romana.

  Si am asteptat. Am continuat sa muncesc ora de la pranz, sa invat sistemul, am lucrat si cu Andrei, am facut si afterschool. Am mers cu copiii la inot ca voluntariat. Acum o luna s-a deschis un post pe limba romana. Am aplicat. Si mi l-au dat. Si nu oricum ci cu bucuria oamenilor care vad in fata lor un om destept, muncitor si simpatic. Lauda-te gura, ca d-aia iti dau friptura! :)))))

  O sa incep peste circa o luna, pentru ca asa e preavizul aici. Voi merge la diferite scoli din oras unde sunt copii romani si ii voi ajuta sa se integreze, voi evalua ce stiu si ii voi invata diverse. Ziua de ieri a fost ireala. Si cea de azi. Sunt extrem, extrem de fericita, nu prea am destule cuvinte sa exprim ce simt eu acum!

La multi ani, frumoasa mea!

  

Soluția româneasca

  Solutia romaneasca la absolut orice boala este: SA NU TE SPELI! Serios! Ar trebui facut un tratat pe tema asta, despre cum nu ai voie sa te speli, in general in viata si in particular atunci cand ai o boala. Ce boala? ORICE boala! Orice boala duce automat la interdictia igienei corporale. Asta in Romania, ca in alte tari esti dimpotriva, indemnat sa te speli dracului mai cu spor cand esti bolnav, sa alungi carcalacii de pe domnia ta! Orice om normal la cap ar trebui sa stie ca minim un dus si doua spalaturi pe dinti PE ZI, fac parte din igiena personala absolut obligatorie. Dar nu, nu si in Romania unde consumul de pasta de dinti pe cap de locuitor este absolut tragic.

  Cand ai un copil, cu atat mai mult, NU trebuie sa-l speli! Doamne-fereste, cum sa-l speli? Nu ai voie! Intai ca are buric atarnator! Nu cumva sa-l atingi cu apa ca moare, nu e ca si cand n-a iesit din apa, da' ma rog, cine-s eu sa interoghez? Apoi el, copilul nu trebuie spalat prea des... cam asaaaaa, o data pe saptamana cel mult! Ca raceste. Ca... diverse! Daca cumva copilul se imbolnaveste, sa zicem ca e racit, atunci NU il mai speli! DELOC! Nu stiu, poate peste vreo trei-patru saptamani cand ii dispare orice urma de tuse, poate-poate atunci! Si nu pe cap! Dumnezeule, nu cumva sa speli copilul PE CAP in general, mai ales iarna, toamna, primavara sau vara, ca il trage curentul, si mai ales cand e racit, ca il trage curentul! Serios, esti tampit? Cum sa speli copilul cand e bolnav, are multi muci pe care si-i plaseaza strategic chiar si in par? Esti cu capu'?

  Daca tu, adult, om in toata firea, esti bolnav, nu cumva sa te speli! Noooo! Medicii romani recomanda fara sa rada isteric, chiar si pacientilor cu varicela sa nu cumva sa se spele! Nu dureaza decat vreo luna sa treaca varicela la adult, da' va zic din sursa sigura (Iasone, ce ne mai radeam mai ales io! :))) ca asta se recomanda la varicela-adult. La aia de copil clar nu il mai speli un an! Ce-ti trebuie? Si asa l-ai spalat cand inca nu-i cazuse buricu' si uite ce-a patit! A facut varicela!

  Tocmai ce ai nascut? Bai, nu te speli! Ce daca nasterea implica de la sange la cacat toata gama de productii... este foarte important ca nu cumva sa te speli! Si, daca esti si cu dumnezeii in cap, vezi ca s-ar putea sa nu te speli vreo 40 de zile! Ca ma intrebam de ce dracu' n-au femeile voie de la popa sa iasa din casa 40 de zile dupa nastere.., pai poate pentru ca na, emana mirosuri? :)))))) 

 Te doare spatele? Nu te speli, te ia "cu rece". Ai racit? Stii, da? Ramane cum am stabilit! Ai matreata? NU cumva sa te speli pe cap! Ai acnee? In nici un caz sa nu te speli! Te-a ars soarele? Nene, orice ai face NU te spala, te dai doar cu iaurt de sus pana jos! Si astepti. Ai orice boala de piele, clar NU te speli. Apa dauneaza. Sapunul dauneaza. Evident ca sapunul dauneaza daca e din cel chimic. Ala natural nu dauneaza, ba chiar ajuta. Si asa am ajuns la motivul acestui post: bunica-mea mi-a transmis din Romania ultima ei cercetare marca Formula As intr-ale psoriazisului: sa NU MA SPAL! :))))))))))) Dauneaza! 

  Ce-mi place mie e ca unii vor sa interzica site-uri care proclama anti-vaccinarea dar pe Formula As care proclama ce pula ei vrea de 20 de ani si dupa care muuuulte milioane de oameni se "trateaza" in Romania, p-aia nu mai vrea nimeni s-o interzica. Aia nu mai e periculoasa. Bunica-mea s-a pus in pericol de zeci de ori la viata ei din cauza acestei "publicatii" minunate, unde toate babele isi impartasesc secretele fericirii si sanatatii. 

  A unshpea porunca romaneasca: sa nu te speli! Deloc. Ceea ce sincer, NU va dorim si dumneavoastra! :)))

Alte experimente la batranete

  Disclaimer d-ala: da, cunoastem cu totii noile studii in care Big Pharma ne informeaza ca homeopatia nu exista. Le stiu si eu. Acest post nu este un indemn catre homeopatie, este doar o poveste despre ce fac eu. Doar cine n-a avut psoriazis grav timp de 6 ani ar putea sa-mi explice ca e o prostie.   

  Asta o sa ramana adanc infipta in anale: momentul in care Alexandra s-a dus de buna voie si nesilita de nimeni la un medic homeopat. Nu pot sa spun ca cred in homeopatie, ar insemna sa mint cu nerusinare. Principiul de baza cu dilutia mi se pare atat de ireal incat pur si simplu creierul meu nu poate sa accepte ca ar putea sa vindece ceva. 

  Dar! Dar! Atunci cand nu mai ai solutii de nici un fel si suferi ca un caine de mai bine de sase ani, si cineva in care ai multa incredere si e medic si te-a scos din cacat de multe ori cu diverse plante, iti spune sa mergi la un nene aici in Anglia... te gandesti ce-am de pierdut? Intai cauti pretul, cabinetul e unul privat iar in Anglia medicina privata costa mult. Deci afli ca ai de pierdut 160 de lire prima consultatie si apoi cate 60 de fiecare data. Ups! Cam mult pentru un experiment in care nici macar nu crezi. Apoi verifici asigurarea de sanatate privata pe care o ai prin bunavointa angajatorului jumatatii tale mai bune si afli ca iti acopera baietii pana la 200. Deci chiar nu ai ce pierde, decat nitel timp. Si cum din ala ai, chiar nu e bai, iaca poezia!

  Faptul ca nenea asta e aici, langa noi, in urmatorul oras, deci dureaza 10 minute cu trenul pe care il ai in fata casei a ajutat destul de mult in decizie :)))) Adica na, daca ma trimitea cine stie unde, imi bagam picioarele repede. Insa cum toate lucrurile s-au aliniat incat sa n-am nici un motiv sa nu ma duc, m-am dus. 

  Experienta a fost chiar placuta. Omul m-a intrebat chestii timp de doua ceasuri, nu m-am mai simtit asa ascultata de cand eram in scoala si ma ridica la mate! M-a trimis acasa si mi-a zis ca imi trimite el prin posta niste chestii sa inghit, ca vrea sa se gandeasca. La cate belele am, mi se pare normal, nu e usor :))) E, si mi-a trimis niste extract de nu stiu ce paianjen. Serios! Acu' n-am stiut daca sa rad sau sa ma ingrijorez, fi-mea cand a auzit cuvantul paianjen mai avea nitel sa fuga de la masa. Da' oricum, m-am apucat sa-l iau cu mare constiinciozitate. Cautand remediul cu pricina am gasit descrieri ale oamenilor carora li se potriveste. The dude nailed it! M-a impresionat treaba asta, se pare ca-s mai multi oameni care se simt ca mine din multe puncte de vedere :))))

  Deci cam asta o sa fac, ma mai duc peste 3 saptamani sa-mi evalueze paianjenu' din mine :))))) Habar nu am daca va functiona dar sunt deschisa oricarei idei, pe bune. Doar cine nu e disperat nu poate intelege... A, si nu, nu renunt la tratamentul medicamentos, ca nu-s trepanata la scufita. Pe Placebo chiar nu ma bazez pentru ca la mine nu merge. Poti sa-mi dai apa chioara si sa-mi zici ca-mi trece da' nu-mi trece deloc, ca-s tare a dracu'! Da' na, nitel paianjen la casa omului cica e bun. Daca ma apuc sa prind muste va informez!

  Sa fiti sanatosi!

  

Incă o inimă plină

  Cum povesteam acum ceva vreme, Mara a fost sambata la o scoala privata pentru un proiect numit "Fun on Saturdays". A fost un proiect destul de lung care si-a spus cuvantul destul de tare asupra nivelului ei de oboseala generala, ca deh, dupa cate 6 ore de scoala zilnic, sa te mai duci si sambata la prima ora in partea cealalta de oras pentru inca doua ore, nu-i usor pentru cineva mic al carei creier inca acumuleaza pe langa toate notiunile lumii si o limba straina. 

  Cursul-proiect sau cum sa-i zic eu, i-a trecut pe copii in fiecare saptamana printr-o "materie". Adica i-au pus sa-si creeze o tara a lor proprie, au trecut de la geografie (unde e, ce forme de relief are) la stiinte (au fost dusi in laborator si au scos sare dintr-o piatra) apoi prin economie (din ce traiesc oamenii, care-s bogatiile naturale) si politica (care este sistemul de guvernare si cum functioneaza el) si design&tehnologie (au creat singuri moneda tarii pe care au cladit-o cu o imprimanta 3 D, da, stiu cum suna asta dar scoala aia are asa ceva!)... apoi au gandit o mancare nationala si au si gatit la scoala niste biscuiti dupa care au facut arte, au pictat un tablou reprezentativ pentru tara lor, ca ultima sambata sa isi pregateasca prezentarea si discursul pe care ieri l-au tinut in fata audientei. 

  8 saptamani care s-au incheiat ieri, cu prezentarea. Audienta a fost formata din parintii copiilor, unii dintre profesorii lor de la scoala, neamuri, copiii mai mari din scoala aia, care i-au ajutat pe astia mai mici si... Primarul orasului, cu aghiotantu' lui si o doamna care fusese eleva acestei scoli cu ceva timp in urma si care acum au format un juriu care sa zica ce tara e mai misto :) Asa ca ieri, ne-am sculat pervers de devreme in special pentru Marius care venise de la munca in crucea noptii cu o seara inainte, si ne-am prezentat cu copil cu tot la scoala cu pricina. 

  Mara, era, bineinteles, lesinata de emotii. Cand a auzit ca vine si Primarul s-a cacarisit pe ea toata de ziceai ca o mananca ala de vie, nu alta. Ei bine, primarul a facut o mistocareala in cel mai pur stil englezesc, de-ai fi jurat ca este un stand-up comedian, nicidecum primarul orasului Portsmouth. E drept, primarii pe aici n-au arogante. Ei le sunt recunoscatori alora de i-au votat cum ar veni. Deci tipul asta, atunci cand copiii au iesit din sala sa isi repete nitel discursurile inainte sa inceapa, pentru ca era o liniste asa, s-a ridicat, a venit sa dea mana cu oamenii din sala, sa le zica bine ati venit, si, ce faceti? aveti emotii? cum e ala micu'? las' ca sa vezi ce bine o sa fie... dupa care pur si simplu a inceput sa faca misto.

  Clar "outfitul" il ajuta. Deci Primarul are un lantz de aur, nu poci sa-i zic lant ca e mai mult ca o centura de boxeri d-aia, doar ca dupa gat. Marius a zis "iote, a venit si Bulibasa" cand l-a vazut pe cetatean. Cetateanu' a zis ca ala cantareste cat doo pungi mari cu zahar (cred ca un kil juma' are aia mai mare) si apoi ne-a zis ca valoreaza 200.000 de lirisoare si ca pe fiecare za sunt numele primarilor anteriori. Si ca d-aia a venit aghiotantu' cu el, facand misto de un nene mic, dop, gen Humpty Dumpty, cu niste mustati d-alea lungi si intoarse ca in desene animate. Ala cica avea grija de primar :))))) 

  Acestea fiind spuse, si rase, copiii s-au intors si au inceput prezentarile. Ma rugam la toti sfintii aia in care nu cred, sa nu o puna pe a noastra prima. Pula! Evident ca ea si colega ei au fost prima echipa, ca asa are ea norocu' sa o cheme Albu si sa o puna astia peste tot prima. Maaama, mi s-a facut rau gandindu-ma cam ce-o fi in sufletu' ei de piticanie sperioasa. Si-au tinut discursul, au raspuns la intrebarile juriului iar eu n-am plans! M-am tinut tare de tot, mi-am tot inghitit nodul ala din gat ca imi era ca daca ma pornesc, dracu' ma mai opreste! 

  A vorbit clar si frumos, britaniceste. Nu prea ajungea ea la microfon, ca e neam cu ma-sa si cu ta-su si e mica de inaltime. Dar a vorbit tare cat sa se auda, la un moment dat n-a mai stiut cum se pronunta un cuvant din ce avea scris pe foaie si a intrebat-o pe colega, dupa care a continuat. Mie mi-a stat inima de patrujdoo de ori in secundele alea, daca puneai un ekg pe mine iti scotea hartie cu "pacientu' e mort!", jur. A fost absolut stapana pe sine in timp ce eu numaram.... 1 an, 7 luni si 3 saptamani de cand s-a dat jos din avion... Acasa ne-a zis ca atunci cand a plecat de la pupitru "mami, imi faceau picioarele ASA", si ne-a aratat zgaibaracele zgaltzaind intr-un tremur parkinsonian :)))

  Nu, n-au castigat ele, dar nici n-a contat vreo secunda asta. Nici macar pentru ele, care au primit cate o cana personalizata, care pe Mara a dus-o in al noualea cer pentru ca are o mare pasiune legata de canile personalizate, si o strangere de mana din partea Primarului, plus multe, multe vorbe de lauda din partea tuturor oamenilor de acolo. Am plecat cu inimile pline, uitandu-ne pe peretii uneia dintre cele mai vechi scoli din Portsmouth si vazand imagini cu elevi si ani ca "1935"... "1924" si alte nenorociri d-astea de ani de iti piere toata matematica din cap cand incerci sa calculezi cam ce faceau oamenii astia la scoala de-a lungul istoriei. 

  Mara a fost foarte incantata. Faptul ca a putut sa faca asta i-a dat o incredere in ea pe care i-o simt de departe. Aseara s-a culcat super obosita si a dormit mult de tot, s-a trezit vesela si incantata de ziua precedenta. Si noi la fel. Si da, am avut emotii mari de tot pentru ea. Mari. A fost frumos. Ireal. 

  

Poza de grup inainte de prezentare, fiecare cu tabloul lui

A noastra

Da mana cu nea primaru'

Abajurul

  De cand locuim in Portsmouth ne tot ducem la un magazin care se cheama The Range, un magazin care are de la decoratiuni interioare si  mobila la chestii pentru bucatarie, jucarii, unelte si scule, haine de sport, milioane de lucruri de arts and crafts, papetarie, ceva condimente si sucuri, e foarte dubios, un melanj ciudat de chestii. Ciudat dar foarte placut, e genul de magazin din care nu pleci fara sa iei ceva care iti place foarte, foarte mult. 

  Azi ne-am dus cu gandul sa-i luam Marei un pat de om mare. Cel pe care il are a ajuns sa ii fie prea mic pe latime. Are doar 80 de cm latime si se plange de multa vreme ca e prea mic si ca vrea unul mare. Cum in curand face 10 ani si nu stiam ce sa ii luam, asa mai important, am zis sa ii facem o surpriza si sa ii luam un pat dublu in care sa poata sa faca si tumbe daca vrea. Pat n-am gasit pentru ca ce aveau ei online era doar pentru online, asa ca trebuie sa comandam ca sa ni-l aduca acasa cei care se ocupa cu asta. 

  Dar, din nou, ne-am plimbat amandoi prin tot magazinul, am ras, am studiat tot felul de chestii, ne-am mirat, din nou, cate chestii misto sunt acolo, am insfacat o oglinda in care sa ne putem vedea din cap pana in picioare ca de un an jumate traiesc imbracata cine dracu' stie cum :))) Cand traiesti in chirie nu poti lua chestii definitive, totul trebuie sa fie mic, demontabil, detasabil, iar oglinda asta pur si simplu se agata de usa. De orice usa. 

  Am ajuns, din nou, la raionul cu decoratiuni. Unde exista o alee cu decoratiuni maritime. Dupa care eu mor. Mor. Imi imaginez o casa care sa fie a mea si pe care sa o umplu cu decoratiuni legate de mare, de navigatie si de pescuit. Deh, am crescut cu marea in cap, n-o mai pot scoate. Visez odgoane si plase pe pereti, tone de pietre, scoici si melci aruncati prin casa. Visez. Peste un an vom putea sa cerem un credit ipotecar de la banca noastra. Visez. 

  Azi ne-am luat un abajur de pe aleea aia pe care ne tot plimbam de un an jumate. Nu aveam la noi in dormitor decat un bec chior si am zis ca nu ne trebuie. Dar asta era prea dragut, cu beach huts, casutele tipice plajelor englezesti, si ne invita prea mult la visarea catre casa noastra decorata maritim. Cand l-am vazut acasa aprins, ne-am bucurat ca niste copii. Visam. Si, daca visam suficient de intens, poate se indeplineste. Deocamdata avem cel mai dragut abajur din lume:

Experimente la batranete

  Disclaimer d-ala: acesta nu este un post publicitar sau platit. Pe acest blog nu se primeste nici macar o merdenea, nu se fac bartere, nimic. Este doar un post despre parerea mea dupa niste incercari. 

  M-a lovit anul experimentelor, fratilor. Nu stiu exact de ce, probabil pentru ca aici sunt mult mai relaxata cu banii si imi pot permite sa incerc lucruri noi fara teama ca banii vor fi pierduti daca lucrul cel nou nu merge sau nu-mi place. E un lux pe care in Romania nu mi-l permiteam. Nu-i vorba ca nu aveam bani, in ultima vreme chiar aveam, insa in mediul ala in care nu stii daca nu cumva de azi pana maine mai ai de dus niste bani cu roaba la statul roman, daca nu cumva cine stie ce se intampla, daca nu cumva... nu-ti permiti luxul de "hai sa incercam si daca nu e bun, aia e". 

  Pe de alta parte, cand te muti in alta tara intri in epoca experimentelor vrand nevrand. Pentru ca trebuie sa o iei de la capat cu tot ce inseamna viata. De la scobitori la tampoane. Da, domnilor, am zis tampoane, luati cu lesin... Acesta va fi un post despre tampoane si alte chestii muieresti ca doar suntem in saptamana muierii, vorba aia. Buuuun. Acum ca toti masculii au apasat voios pe cruciulita de sus dreapta, putem discuta despre experimentul numit "cupa menstruala". Dap, aceea! S-a inventat de ceva ani si cred ca toate doamnele au auzit de ea si imediat dupa au dat din cap nervos si s-au incruntat. Inclusiv eu acum multi ani cand am aflat de aceasta inventie diavoleasca menita sa ma scape de nenorocitele de tampoane. 

  Eu una i-as fi dat un nume mai cumva. Mai... nu stiu. Mai in asa fel incat sa nu sune a lighean sau a... nu stiu... cupa menstruala suna ca un cur in opinia mea, dar n-avem ce-i face si e cam greu sa-i gasesti alta denumire. Poate doar "sufertasul doamnei" sau alta porcarie golaneasca, ca mie doar d-astea imi trec prin cap. Eu v-am pus link cu cea pe care am luat-o eu, este produsa in Finlanda, am studiat toate modelele, uimita fiind ca aici exista pe langa Moon Cup de care stiam din Romania, alte treizeci de soiuri si modele. Mbon, despre Moon Cup auzisem ca se poate sa nu se de-plieze corect la interior si sa ai surprize de natura rosie, asa ca am cautat sa vad ce zice lumea pentru ca aici toate produsele pe toate site-urile au multe review-uri.

  Am ales-o pe asta si tin sa va spun ca asa de incantata pe perioada ciclului n-am fost in 23 de ani de prestat aceasta activitate insuportabila. Nici asa de curata nu m-am simtit vreodata. Practic n-am simtit nimic decat ca mi-e somn si vreau sa omor oameni, dar pentru asta nu s-a inventat nici o cupa, mergem mai departe asa :))) Despre intrebarile pe care, in mod natural, iti vine sa ti le pui:

 1. Se introduce mult mai usor decat un tampon intern.

 2. Nu doare nimic pe nicaieri, nu o simti de nici un fel.

 3. Nu da pe dinafara, ea are niste gauri de "prea-plin" deci o sa deverseze daca stai prea mult cu ea, evident ca la primele folosiri tre' sa afli cat poti sta, asta e chestie care depinde de corpul tau si de ziua menstruatiei, fiecare muiere si le stie pe ale ei.

 4. Se spala usor cu apa si orice sapun natural fara uleiuri/parfumuri.

 5. Nu, n-o sa o versi pe tine sau pe jos, ca nu esti retardata, o scoti frumusel si te tii de ea ca de sfintele moaste, ca sa nu ti-o torni in poala!

 6. Poti sa o porti oricand, sa faci orice miscare, nu sare, nu se misca, nu cade.

 7. Nu se toceste, nu se rupe, nu se consuma, deci investitia cam e pe viata, dar sa nu faceti ca unele de le-am auzit eu care s-au apucat sa FIARBA cupele de silicon si s-au mirat ca nu le mai au :))))

 8. "Extractia" e tot simpla, ma asteptam sa trebuiasca sa forez si sa pescuiesc aprig, n-a fost asa deloc, o poti controla cu mana si cu muschii vaginului.

  Eu una am fost dincolo de incantata, am cumparat-o cu ideea ca precis n-o sa imi placa, ca o sa dea pe afara, ca o sa fie imposibil de bagat si scos. Este minunata, iar ideea ca am scapat de orice fel de tampon intern sau extern este fantastica! Traiasca finlandezii! 

  Asa, deci asta a fost una. Tot in ultima luna am testat... deodorantul natural din sare d-aia de alaun. L-am luat de la oamenii astia englezesti de unde imi iau si detergent natural de vase si sapunuri. Am luat si celelalte doua soiuri pe care le au, din cele cu bila. In Romania stiu sigur ca se gasea la DM in gama Alverde. Si pe site-uri cu chestii naturale. Din nou, uimire maxima! Am renuntat la orice deodorant, chestia asta face minuni! Cu ala chimicosu' ma mai simteam mirositoare cateodata dar cu sarea asta, ioc! L-am dat si jumatatii mele mai transpirate bune sa-l incerce, gandindu-ma ca la el precis nu merge ca deh, barbat, alea-alea. Da' de unde! A cam mers si la el, iar azi am aflat ca are si proprietati antiseptice si hemostatice, poate fi folosit si pentru taieturile de la barbierit la care el e campion. Dupa fiecare barbierit arata de parca ar fi incercat sa se sinucida prin auto-transarea jugularei, sau cu un ciocan de snitele in cap ca el se rade si pe cap :))))

  Deci iata cum am incercat si am castigat. Nu zic ca se potrivesc oricui astea doua, e chestie de corp si de multe alte lucruri, dar am zis sa va zic si voua, poate incercati si va place. Eu sunt incantata de descoperirile astea (pfff, ele s-au descoperit de mult da' atata mi-a luat mie sa-mi fac curaj) si sper sa mai fie si alte muieri ca si asa avem o viata destul de complicata, ne ajuta orice acaret d-asta la casa omului. Over and out.

  

Scurt raport de pe tarla

   Ca sa fim bine intelesi, fi-mea de doua zile "uda broastele"! Nu stiu daca vom avea o recolta mai mica sau mai mare de plante insa in mod sigur o sa avem o recolta insemnata de broaste din iazul propriu. Baltoaca de 1 metru pe 1 metru contine cel putin 5-6 vietati semi-verzi, mititele dar foarte hotarate pe treaba. Stiu asta din cauza ca am gasit trei cuiburi enorme de oua, le-am scos si le-am aruncat, in ideea ca nu vreau sa fac crescatorie de broaste. Pana azi a mai crescut unu', asa ca se pare ca ele sunt mai hotarate ca noi. 

  Pentru ca inca nu e dat drumul la apa (la 1 martie va fi), pe tevi curge nitica apa si se opreste, asa ca Mara a alergat cu o stropitoare pe la toti robinetii din preajma, a incarcat cu mare zel si a dus apa la broastele care mai aveau putin sa ramana pe uscat din moment ce nimeni n-a mai incarcat iazul cu lichid de multa vreme. Se pare ca avem si nuferi in el, poate or invia daca dau de apa. A incarcat asta niste zeci de stropitori si a "udat broastele", asa ca o sa se faca mari! :))))

  Tot ieri jumatatea mea mai păroasă mai buna, a sapat de i-au iesit ochii din cap. O bucata pe care o sapasem eu suficient, dar despre care a decis ca nu e bine sapata, din cauza de boala. A lui. La caputz. Mna, a sapat omu' pana a dat sa lesine, aseara se vaita de diverse dureri dar pusese un pogon de ceapa in pamant asa ca era oarecum vesel. Oarecum. Niste tzuica si un ketonal au contribuit la veselie!

  Azi m-am dus la Tesco ala mare si, la intrare, ce sa vezi... niste pomi! D-aia pentru plantat. Pfff, am insfacat repede doi ciresi si-am fugit cu ei ca nu m-am putut abtine. Nu bre, i-am platit intai! Ne-am dus si i-am infipt acolo in pamant, ce-or face ei om vedea, ma gandesc ca macar cu doua flori frumoase si tot ne alegem. Stiu sigur ca cresc pe aici pentru ca sunt prin parcuri si tot locul, vedem ce iese. 

  Ce sa mai, suntem pusi pe treaba, mai ales Albuletele care se framanta despre ce ar mai trebui sa faca, am impresia ca si-a dat si comanda de nu stiu ce topoare pe internet, ca topor n-avea si la magazin ierea cam scump :)))) E destul de placut sa stai asa ca prostu' afara si sa scurmi in tarana aia, in special cand e soare, ma rog, e placut pana cand incep, in cazul  meu, sa ma doara: salele, picioarele, mainile, placile psoriatice, ceafa si alte organe din dotare. Da' na, decat sa ma tina fi-mea in parc sa mor de plictiseala, mai bine o duc naibii sa ude niste broaste. Mama, ce recolta de broaste la hectar o sa avem! Daca nu le ineaca asta de cata apa le toarna-n cap :)))

Stropitoarea sefa

ciresul 

Oxford

  Ca orice om care apreciaza inteligenta si intelectualitatea, normal ca vroiam sa vad Oxfordul de cand ma stiu. Nu e de colea o universitate de la anu' una mie circa si ceva. Si, fiind un oras atat de plin de istorie, normal ca ma tragea atza ca pescaru' de guvid... fiind la doar o ora si jumatate de noi, am zis sa dam o fuga saptamana asta pentru ca am avut vacanta de jumatate de trimestru.

  Marius trebuia sa-si ia luna asta ultimele doua zile de concediu ramase de anul trecut, asa ca l-am tarat intr-o noua aventura excursionistica. Omul nu s-ar da dus de-acasa, daca il intrebi asa direct. Pe sistemul "vrei, coitz sa mergem intr-o o excursie?"... Da' cand se vede cu rezervarea facuta si bagaju' la usa nu mai are incotro, isi trage izmenele pe el si pleaca dupa nebuna unde ii zice ea. Ce sa faca omu' cu nebuna? Si, de cele mai multe ori, e incantat de locurile unde-l taraste nebuna, pleaca cu amintiri frumoase de acolo, dar asta nu-l impiedica ca urmatoarea data cand aude cuvantul "excursie" sa strambe din nas mai ceva ca o duamna de pension la vederea unui cur gol. 

  Asadar, marti plecaram spre Oxford sa petrecem o noapte acolo. Mai precis spre un satuc de langa, Abingdon, o frumusete de mini-orasel englezesc, de ziceai ca-i de turta dulce, nu alta. In Oxford cazarea mi s-a parut prea scumpa, oricum in Anglia hotelurile si pensiunile cred ca sunt cele mai scumpe din toata Europa, e ceva de groaza cat poate sa coste, te ia capu' si vorbesti singurel o saptamana cand afli ca tre' sa dai suta de lire pe noapte cam oriunde. Oriunde adica de la civilizat in sus, ca deh, am imbatranit si pretentiile au crescut, nu ma mai duc sa stau cu baia "pe-ncoloar" cum zicea Nea Marin, la cacastoare comuna. Pensiunea pe care am gasit-o a fost foarte misto, erau de fapt niste foste grajduri-hambare, reconditionate si transformate in hotel (da, nebunii astia asta fac!) ea ca ea, dar piscina ei incalzita pe care oamenii ti-o dadeau in sistem privat adica te lasau o ora pe zi doar pe tine acolo, cu programare, a fost ceva de vis! 

  Marti ne-am dus sa dam o tura prin Oxford, am luat-o la picior, ne-am impiedicat de Ashmolean Museum, primul muzeu universitar din lume, o chestie absolut fabuloasa unde am vazut vreo 4 etaje de vestigii antice, de ma durea creierul iar Mara sarea si tzopaia si-mi zicea ce stie ea de la scoala despre egipteni si grecii antichitatii, si uite asa afli cat de multe a invatat copilul aici de un an si jumatate :))))) Cand a intrat in sala cu Egiptul Antic si a vazut sarcofagele cu mumii reale, a avut o reactie cu un mini-urlet de s-au intors toti oamenii sa vada cine a racnit asa si de ce. Nu, nu se trezise nici o mumie, era fi-mea in modul "woooooooow". Se tinea tare sa nu se sperie de mumii dar o vedeai ca pe cat ii era de sila pe atat era de curioasa si de interesata sa afle ce si cum :))))

  Dupa ce-am bananait prin muzeu, am luat-o la picior pe strazile din centru si ne-am scufundat in atmosfera tinerimii cu intelectul erect de prin jur. Era o atmosfera aproape electrica, atat de multi tineri care aratau bine, discutau chestii... in fundal o muzica prestata de un nene pe strada... vajaiala de oameni multi si plini de entuziasm, franturi de discutii despre filozofie si arte imi treceau pe la urechi in viteza. Pareau cu totii fericiti ca-s acolo, tineri, fara griji, cu multe idei de dezbatut, erau frumosi si plini de energia aia speciala a omului tanar care invata lucruri. Foarte speciala atmosfera. M-a incantat peste masura. In combinatie cu cladirile fabuloase pe langa care mergeam, mi-a dat o stare de euforie pe care n-am mai simtit-o de mult. 

  Ne-am intors la pensiune si ne-am balacit o ora in apa calda, alta chestie euforica pentru mine, ne-am relaxat intr-un mare fel. A doua zi am mers si la Muzeul Autobuzelor, am vazut si Castelul Oxford si-am plecat spre casa cu furtuna pe urmele noastre. E un uragan pe aici zilele astea, tocmai atunci ajunsese in zona aia asa ca am tulit-o repejor. A fost o iesire din rutina absolut fabuloasa, ieri era soare si liniste, mergeam prin niste sate desprinse parca din basme, iar ne miram ca prostii de cum stiu oamenii astia sa intretina cladirile si lucrurile. Frumos. Absolut frumos.

Anglia rurala

putin autobuz antic

"mami, fa-mi poza cu tati!"

Oxford Castle

Pensiunea, foste grajduri!

wooow, mumiiii!

si bijuteriile au fascinat-o

statuie greceasca

unde mai mergem?

selfie in vant

  

Cum o sa ne batem noi joc de agricultură și alte întâmplări hazlii

  Nu le am cu agricultura de nici un fel. Am detestat scurmatul in tzarana chiar si cand eram copil. Ocoleam noroiul si baltoacele cu o viteza demna de Usain Bolt! Mareata mea experienta agricola s-a petrecut in tenebrele copilariei mele, la 2 Mai, cand familia extinsa avea nevoie de sclavetzi pe care sa-i puna cu curu' in sus in vie la scos de buruiana de 4-5 ori pe vara. Apoi la sapaliga, apoi la copilit, apoi la legat, sau invers, ca niciodata n-am retinut care venea prima si care pleca ultima. Struguri n-aveam voie sa mancam pana nu se coceau, iar cand se coceau nu mai aveam voie sa-i mancam deoarece devenisera vin. 

  Via de la 2 Mai nu e una mica. A fost uriasa la viata ei, am avut acolo 5000 de metri patrati de gradina care, pe vremea strabunicului meu, cand eu aveam vreo 5 ani, era toata cultivata cu diverse si continea o vie enorma. Enorma pentru mine atunci, de pe poteca nu-i vedeam capatul. Cand o luam la scos de palamida, nici atat nu mai vedeam capatul. Pe la 14 ani, pe cand un unchi de-al meu a crezut ca eu sunt inca copil si nu stia ce e aia sindrom premenstrual, a tinut sa tipe la mine ca sa ma duc cu ei in gradina ca sa fac nu stiu ce. Sa spunem doar ca l-am anuntat, pe un ton extrem de neprietenos, ca pe mine in gradina aia n-o sa ma mai prinda cineva decat cand fac plaja topless! Amin! Mi-a zis ca-s nesimtita si ca nu se vorbeste asa cu un om mare. I-am ras in nas si-am plecat la plaja linistita. M-a amenintat ca ma spune lu' mama, doar ca el nu stia ca mama e deacord cu mine. Ha! 

  Nici macar flori nu am in casa, detest asta cu scurmatul in tarana, posed fix 3 cactusi minusculi, luati de fi-mea de la Ikea a doua zi dupa aterizarea in Anglia, cand stia bine ca nu pot sa ii refuz nimic. Mai am un busuioc si un cimbru in ghiveci, dar astea sunt destinate decapitarii lente intru aterizarea in diverse oale. Ideea de a "creste flori" in apartament mi-e la fel de sinistra ca aia de a creste animale vii in numitul apartament. Nu-mi place mizeria. 

  Fi-mea insa ar scurma in tarana, ca orice copil constiincios, de dimineata pana seara. Inainte sa ne mutam aici am vazut o emisiune a unui bucatar englez absolut genial care explica sistemul de allotment din Anglia. Practic Primaria are loturi de teren nefolosite asa ca le da cu chirie la populatie contra unei sume simbolice, in vederea cultivarii de chestii. Asta vara, prietena Marei mi-a adus aminte de chestia asta, mi-a zis ca ei au avut un lot d-asta, asa ca m-am bagat pe site la primarie si am aplicat pentru unul. Mi s-a spus ca lista de asteptare e de circa 2 ani si ca o sa fiu anuntata. Ceea ce s-a intamplat acum, mult mai devreme. Asadar avem gradina noastra englezeasca!

  Nu e foarte departe de casa, Primaria are mai multe locatii si iti alegi unde vrei, in cateva minute cu masina suntem acolo. Vineri, dupa ce am primit scrisoarea, am dat o fuga cu Marius sa vedem ce e acolo. La poarta ne-a asteptat un mare lacat, proprietatea e inchisa, nu poti intra acolo daca nu ai lot arondat si cheie de la poarta. Noroc cu un nene care venise la lotul lui si care m-a crezut ca nu-s hotz de recolte, ne-a lasat si pe noi sa intram. Treaba este organizata de Primarie si de o Asociatie a cultivatorilor, proprietatea are cateva zeci de loturi de diferite marimi, fiecare lot are robineti de apa oamenii au acces la toaleta, parcare, etc. Pe lotul nostru exista o mica sera din sticla, un dulap pentru scule, un mic iaz (!!!) si gradene construite.

  Acordul pe care il faci cu Primaria te obliga sa cultivi lotul, sa plantezi ceva pe el, sa il ingrijesti si sa ii anunti daca nu-l mai vrei. Nu pot sa va zic cat de incantata a fost Mara de treaba asta. A inebunit cand i-am zis vineri, mai ales ca fusesem fara ea. Azi am mers sa luam cheia, doar duminica este cineva acolo care te poate ajuta cu asta. S-a pus pe jumulit buruieni imediat. Si-a facut planul cum ea o sa planteze PRIMA chestie, cum ea o sa ia buruiana, cum ea o sa... o sa... o sa... 

  Acu' pe mine una ma bufneste rasul, daca imi zicea cineva ca o sa am 100 de metri de gradina in Anglia, il intrebam ce fumeaza la micul dejun. Fi-mea face ca tractoru' prin casa, in asteptarea zilei de maine cand i-am zis ca, daca tot suntem in vacanta, mergem amandoua acolo sa framantam tzarana. Ce ma ingrijoreaza profund este jumatatea mea mai buna, aia de sex masculin! 

  Pai sa va explic. Lui nu i-a venit ciclul la 14 ani, deci nu a avut avant la urlete catre familia care il sclavagea la tzara la gradini pline de sapa! Naspa, nu? E, acu' omu' penduleaza intre nostalgia de a da cu sapa, chestie absolut hilara pentru hernia lui de disc, si ideea ca aoleu, AVEM TREABA! Pentru ca, ma-ntelegeti, domnul Taur nu poate sa o ia asa, in bascalie. Gen hai sa vedem cat putem sa radem de treaba asta! Noooooo! Omu' a intrat in isterie, deja am cumparat o cantitate ingrijorator de mare de scule, treij' de plicuri de seminte... babaiatule, noroc ca n-au avut si porumb! Deci nu punem porumb, ca in rest nu ne lipseste nimica, va jur! Cand l-am vazut ca balea la samanta de cartofi de la magazin, i-am dat peste mana ca ma lua capu'.

  Azi s-a dus hotarat si a si pus lacat pe dulapiorul pentru scule, a uns poarta, a vorbit singur si apoi m-a certat aprig ca n-am vrut sa ii dau maturica de acasa sa o porcaie acolo. A inebunit-o pe fi-sa ca se MURDARESTE, ca si cand nu DE AIA am dus-o eu acolo... ne-a bestelit ca nu facem treaba calumea, ca aia nu asa, ca aialalta nu invers... Deci cu asta nu poti agricultura la mistocareala, asa, ca-ti baga sapaliga-n cur si-ai belit-o! Stai sa vezi ca aflaram ca sunt iepuri acolo, gardutele noastre de plasa sunt cam rupte, presimt ca o sa tricoteze la plasa aia cu croseta pana o face perfectiune. Norocul meu e ca nea' Kevin ala a zis ca avem voie sa facem gratar acolo, asa ca planuiesc sa-l plantez langa un gratar cu o bere in mana, ca doar asa tace. Si io cu fi-sa o sa distrugem niste agricultura cu mare spor :)))))) Acu' cand a vazut ca e un iaz de juma' de metru, se cauta omu' de unditza si ma gandesc ca daca ii dau si o unditza chiar scap de el. Niste Robo Fish ii imprumuta fi-sa, ca altceva nu cred ca incape in baltoaca aia!

  Nu stiu daca om reusi sa scoatem trei rosii si cinci castraveti din treaba asta, da' eu zic ca macar cat o sa RADEM de noi in timp ce incercam asta, si tot o sa merite tot efortul, jur!

reparam dulapul

iazul acoperit cu o ceva

utiaj agricol viu

muri

Deja discuta cu buruienile!

Interviu despre invatamantul din UK

  Fosta mea colega de facultate si draga mea prietena Ioana Marinescu, aka Pisica pe Sarma, mi-a pus niste intrebari. M-am foit juma' de zi si am raspuns la ele, in timp ce raspundeam, evident ca mi-am adus aminte de alte si alte chestii cu care am completat. Asta e ce stiu eu de aici, de la scoala noastra. 

  Cum inscrii copilul la scoala?

   In Anglia copiii se inscriu la scoala pentru septembriele de anul asta pana in luna martie. Exista doua luni in care parintii pot cere un loc intr-o scoala. Daca vii, asa cum am venit noi, dupa luna martie, ceri loc dar va trebui sa astepti pana dupa inceperea anului scolar (aici anul scolar incepe in prima saptamana din septembrie) pentru ca Autoritatea Locala de Invatamant din Primarie sa stie exact ce locuri sunt disponibile si unde.  Invatamantul e oarecum descentralizat, deci multe  lucruri sunt legate de primaria orasului in care esti. In unele orase ai de ales intre 3 scoli pe care le preferi, in altele intre 6 scoli. Deci faci un top, vreau la scoala x, daca n-ai loc acolo la scoala y, etc.

 Cat dureaza?

   Nu dureaza. Daca ceri inscrierea in acele doua luni, la final de martie primesti scrisoarea acasa cu scoala care ti se aloca. In cazul nostru a trebuit sa asteptam prima zi de scoala, scrisoarea a venit la cateva zile dupa.

Cata putere are sau nu parintele in alegerea scolii, a profesorului?

   Inscrierea la scoala se face pe “arii de acoperire” catchment areas, adica acolo unde locuiesti. Pe raza domiciliului ai, de obicei, mai multe scoli primare si cel putin una secundara. Poti cere sa mergi si la alta scoala, mai departe, dar vei fi primit doar daca exista locuri disponibile dupa ce toti din area respectiva au fost primiti. Parintele nu are nici un cuvant de zis in alegerea clasei sau a profesorului.

Cum sunt structurate scolile - e cu ciclu primar, gimnazial, e cu invatator, e cu profesori mai tarziu ca la noi sau nu, ramane acelasi profesor un numar de ani sau se schimba, etc?

   Invatamantul primar cuprinde 7 ani si are la catedra profesor de clasa. In fiecare an, ai alt profesor, rar se intampla sa ai doi ani acelasi profesor. Sistemul e gandit ca copilul sa invete sa relationeze cu diferiti adulti. Si ca profesorul sa invete sa relationeze cu cat mai multi copii si cu clase cat mai diverse ca an si dezvoltare. Deci ei pot preda azi la anul Reception, copii de 4 ani si un pic si la anul, anul 6, copii de 11 ani.

  Primul an este Reception Year, urmat de anii 1-6. Astea sunt scolile primare. Exista inainte de Reception si Nursery in unele scoli, adica cresa. Acolo sunt primiti copii dupa varsta de 3 ani cand statul ofera un numar de 30 de ore gratuite pentru parintii care muncesc. Daca ai bani, platesti si lasi copilul toata ziua, si atunci il poti duce si mai mic. Reception Year e foarte asemanator cu scoala insa mai mult ca o gradinita. Ei fac acolo si chestii pentru scoala, dar totul e orientat pe invatarea prin joc. Invata litere, invata sa numere pana la 100, invata despre natura, animale, stiinte pe intelesul lor. Cel mai mult invata, de fapt, regulile de comportare in mediul scolar. Invata sa MEARGA in sir indian. Da, suna ciudat, insa aici copiii chiar merg in mod ordonat, unul dupa altul, oriunde merg prin scoala. Aici nu exista alergat in scoala decat la ora de sport. In anul Reception ei au 4 ani, unii 5, sunt mici si nu stiu sa stea linistiti, asa ca asta sunt invatati de fapt. Au multe activitati senzoriale, li se pun cadite cu apa, nisip, spuma de ras, cereale cu apa, gelatina, boabe de fasole, etc, in care ei sa se balaceasca. Trebuie sa precizez ca fiecare director de scoala e stapan pe tarlaua lui, el decide CUM vrea sa faca invatamant. Directoarea scolii noastre are aplecare catre Montessori, de aici activitatile respective, nu stiu sa zic cum e in alte scoli.

   Anii 1-2 sunt numiti Key Stage 1, anii 3-6 Key stage 2, sunt doua etape de invatare-dezvoltare. Dupa anul 6 copiii se muta la scoala secundara pentru urmatorii 6 ani.

 Cati copii sunt in clasa?

   Si aici depinde de zona, numarul maxim prevazut de lege este 30 dar de obicei sunt cam 25 pentru ca se considera ca nu e ok sa lucrezi cu prea multi. Daca apar elevi multi, se mai formeaza o clasa. Daca nu mai  exista spatiu pentru alta clasa, elevii sunt indreptati catre alte scoli.

Care e programul zilei - ora de intrare, de iesire. Se respecta, ce se intampla daca intarzii sau lipsesti?

   Ora de incepere a cursurilor este 9 insa copiii sunt asteptati la scoala la ora 8.40. Se aliniaza in sir indian, fiecare clasa, pe terenul de sport. Profesorul sau asistentul vine si isi ia clasa si o conduce in interior. Daca ajungi dupa ora 9 la scoala, gasesti poarta catre teren inchisa, parintele trebuie sa sune la usa din fata, sa mearga la secretariat si sa completeze un formular cu motivul intarzierii. Aici nu exista “absente” numarate, exista procent din timpul scolar in care lipsesti. Adica ai 85 la suta prezenta, sau 90 sau 100%. Daca copilul este bolnav, parintele trebuie sa sune dimineata la scoala si sa anunte. Daca n-ai sunat si copilul nu apare, sistemul iti trimite sms pe telefon “copilul dvs a lipsit la inregistrare azi”. In principiu trebuie sa explici ce are copilul si e suficient. In cazul in care copilul e atat de bolnav incat necesita mai mult de 5 zile scolare de pauza, atunci va trebui sa aduci o nota de la medicul de familie. Asta e la fel si la job, poti lipsi medical o saptamana fara sa aduci dovada, mai mult de atat necesita dovada. Nu, oamenii nu o sa presupuna ca minti, doar ca esti bolnav. Daca copilul lipseste mai mult de o saptamana si nu ai dovada medicala, poti fi amendat cu 60 de lire per cap de parinte per saptamana lipsita. Asta se face prin intermediul unui judecator.

  Cum se realizeaza comunicarea cu profesorul si conducerea scolii?

   Exista newsletter saptamanal, exista sistemul informatic care ne transmite sms-uri si exista secretariatul care ne da mailul. Peste toate astea, profesorii trimit prin copii scrisori cam zilnic. Pentru diverse activitati, informari, invitatii sa mergem in clasa sa ii vedem la anumite activitati, etc. Dimineata cand il duci sau dupa amiaza la iesire, profesorul sta cu tine de vorba oricat doresti, despre orice legat de copil sau scoala. Directoarea poate fi gasita acolo toata ziua, sta de vorba cu orice parinte vine la ea, nu exista sa trebuiasca “programare” sau ceva, pur si simplu, daca ai o problema si n-ai gasit intelegere undeva mai jos, te duci direct la ea.

  Cum sunt pauzele si ce se intampla in ele?

   In timpul zilei sunt doua pauze. Una de 15 de mintute la ora 10 si cea de pranz, care la noi are doar 30 de minute pentru ca directoarea a decis ca celelalte 30 sunt mai bine folosite ca ora de sport zilnica pentru copii. Adica fac sport organizat zilnic, in loc sa alerge de nebuni la pranz. In prima pauza exista un “tuck shop” in sala de sport, adica li se ofera, contra cost ca un fel de mic dejun. Paine prajita, sticlute cu lapte, cutiute cu cereale, etc. In rest, alearga afara pe pajiste.

   La pranz, cei care doresc masa de la cantina (contra cost, circa 2 lire pe zi) se aliniaza si merg la cantina, in doua serii. 12 si 12.30. Cei care au pachet de acasa, raman in clase si isi mananca mancarea. Dupa ce termina de mancat merg afara la joaca. La finalul seriei, sunam din fluier, ei se aliniaza pe clase, profesorul vine si ii ia inapoi in clasa. In clasa se face prezenta din nou ca sa stie sigur ca toti copiii sunt safe la locul lor si niciunul nu e pierdut pe undeva.

  Unde mananca copiii si ce?

  Cantina ofera mancare preponderent organica, gatita la fata locului. Nu se foloseste sare deloc, li se ofera doua variante, cu carne sau vegetariana, copiii aleg dimineata la inregistrare ce varianta doresc in ziua aia. Parintii au meniu dat de la scoala, exista meniu pe 3 saptamani apoi se reia de la capat. Joia e mereu ziua cu pizza iar vinerea mereu cea cu fish fingers and chips. In rest, carne cu legume diverse si un desert. Cei care au pachet de acasa sunt urmariti sa nu aduca dulciuri concentrate, trebuie ca adultii care ii pazesc sa vada daca vreunul nu are mancare destula sau ce se intampla cu mesele lor.

  Exista consiliere psihologica si daca da, cum se aplica? Mereu sau doar la nevoie?

  In scoala exista mai multi adulti specializati in asa ceva, oricum toti profesorii au studii in sensul asta. Exista Safeguarding Manageri, adica cativa oameni din conducere care trebuie sa urmareasca cazurile sociale si sa fie foarte pe faza ca acei copiii sa nu fie in pericol acasa. De cate ori este un caz de genul asta anuntat la nivel national (copiii ormorati sau neglijati de parinti sau familie), se face sedinta si se discuta despre el. Se fac traininguri bi-anuale despre asa ceva, intregului personal. Family Workers sunt cei care tin legatura cu familiie, care isi ofera ajutorul intr-o diversitate de moduri, de la a oferi haine din donatii, mancare sau consiliere familiilor care nu stiu sau nu pot creste copiii in mod corect sau eficient.

  Cum se invata?

   Cu capul! :))))) Copiii nu au “manuale” sau carti. Au caiete unde profesorul le lipeste foi cu activitati sau unde scriu ei, in functie de moment sau cerinta. Copiii au in fata lor un om care le explica lucruri. Li se da initial un “cold task”, adica niste intrebari sa zicem, despre ceva ce ei n-au invatat la scoala. Ca sa vada profesorul ce stiu ei, ce inteleg ei din treaba aia. Apoi, vreo luna sau doua, li se preda chestiunea cu pricina, dupa care primesc “hot task”, adica din nou, intrebari despre chestia aia. Si se observa progresul. Sau stagnarea, dupa caz.

  Ce prevede "programa" si cata libertate au profesorii la clasa?

   Programa este structurata pe “core subjects” care in cazul scolilor primare inseamna Literacy si Math si restul de subiecte care variaza de la muzica la design si tehnologie, IT, geografie, istorie, arte, limbi straine si educatie religioasa. Pe fiecare term, semestru, ei au o “tema”, o poveste, un subiect mai mare in jurul caruia practic intersecteaza, tricoteaza toate “materiile”. Profesorul are un ghidaj despre ce anume trebuie sa stie un elev la finalul anului pe care el il preda insa el si scoala (prin directorul care compune politica de studiu) are libertatea sa faca treaba cum crede el de cuviinta. Cu ce vrea el. In ce fel vrea el.

   Despre religie, Anglia este un stat non-laic in care biserica este parte din stat. Insa religia nu este obligatorie, daca nu doresti ei au grija ca copilul sa faca altceva in orele alea. Ziua incepe cu Assembly care este adunarea tuturor copiilor din scoala in sala de mese. Li se povesteste despre bine, rau, morala, etica, etc. Mai putin despre Iisus sau alte chestii. Li se dau exemple de pilde din Biblie, din cele pline de morala. Prietenie. Bunatate. Corectitudine. Iertare. La clasa studiaza si alte religii, de la Islam la Iudaism. Sunt dusi de doua ori pe luna la biserica din cartier unde li se povestesc lucruri. Au fost dusi la moschee si li s-a explicat cultul. Vor sa ii duca si la Templu si la alte culte, ca sa ii invete despre diverse religii. In fiecare clasa exista un colt pentru citit (o mini-casuta din lemn, plina cu carti) si un colt de reflectare, legat de chestiile religioase.

  Ce se intampla cu cazurile de copii altfel - copii cu nevoi speciale, copii violenti?

   Unul dintre departamentele scolii este chiar Special  Education Needs, oamenii care lucreaza pe SEN au studii speciale in domeniu, o calificare in plus. Copiii sunt invatati de mici ca violenta este interzisa, insa cei care chiar au probleme psihice (si sunt multi) trebuie manevrati intr-un anumit fel iar personalul e trainuit in sensul asta. Exista o camera speciala cu saltele si pe pereti unde sunt dusi cand au o criza majora in care sunt in pericol de a face rau cuiva sau lor. Se intampla ca doi adulti sa trebuiasca sa ii care pana acolo, sunt antrenati sa ii duca de brate in asa fel incat sa nu le rupa nimic si sa scape si ei ne-raniti si copilul intreg. Am asistat la niste scene care iti fac parul maciuca insa cu rabdare si perseverenta, oamenii ajung la motivul crizei si reusesc sa dezamorseze conflictul. Copiii nu sunt certati, admonestati sau pedepsiti daca au crize de felul asta.

  Cat dureaza ora? Dau pauzele?Cat stau copiii la scoala?

   Nu exista ore. Pauzele le-am explicat. In prima parte a diminetii se invata Math si Literacy, atunci cand ei sunt odihniti. Programul e de la 8.40 pana la 3.15 deci dupa amiaza au activitatile mai usoare.

 E pe alese sau programul e acelasi pt toti?

  Programul nu e pe alese, e acelasi in sensul de Math si Literacy dimineata dar in rest activitatile depind de profesor, de profesorul de limbi si cel de sport. Joia dupa amiaza se cheama PPA, este sedinta de planificare saptamanala a profesorilori si conducerii, timp in care copiii fac activitati amuzante (pe care si le aleg dintr-o lista la inceputul semestrului) cu asistentii de profesor. Pot fi activitati sportive, inot, arte, dansuri, tot felul de chestii.

 Ce fac copiii dupa scoala?

   Dupa scoala fie pleaca acasa fie raman la cluburi. Scoala noastra ofera gratuit cluburi de la ora 3.15 pana la ora 4. Dupa ora 4 scoala ofera “Afterschool Club”, contra cost, unde pot sta pana la ora 6, primind si cina. Dimineata de la 7.50 exista “Breakfast Club”, tot contra cost, pentru parintii care trebuie sa mearga mai devreme la munca. Sumele sunt mult mai mici decat daca platesti o bona, insa nu toate scolile ofera asa ceva.

  Exista cursuri optionale si daca da, sunt in scoala sau in afara ei? Sunt gratuite sau se platesc?

  Cursuri optionale nu exista la noi in scoala, tot ce este in scoala este gratuit. Ni se cer cateodata bani daca sunt dusi cu trenul undeva, pentru excursii sau donatii.

  Care e sistemul de notare si cum se foloseste, care sunt criteriile?

  Pentru elev nu exista sistem de notare. El nu primeste note, uneori au fise de activitati cu punctaje pe care si le calculeaza singuri. Criteriul principal e cel al PROGRESULUI. Asta se masoara in mod principal aici. Exista si criterii detaliate pe fiecare materie, pe fiecare etapa de invatare, semestru, astea se cheama “trakers” si le au doar profesorii. La final de an parintii primesc o scrisoare unde li se spune scorul total al copilului la Math, Reading si Literacy. Are 3 puncte: 1 – sub asteptarile varstei, 2- in grafic cu asteptarile varstei si 3 – peste asteptarile varstei, invatare in profunzime. Intr-un an ai 2 sedinte cu parintele, unu la unu sau si cu copilul daca acesta doreste. 10 minute. Ti se arata caietele de la scoala (pe care le primesti acasa la final de an), ti se spune ce face copilul. Personalul este instruit sa sublinieze partile pozitive, nici un parinte nu e chemat acolo sa fie tras de urechi, e chemat sa i se spuna ce e bine, cat s-a progresat si unde mai e nevoie sa insistam.

  Cum se incurajeaza aptitudinile individuale ale copilului - daca unul e aplecat sprepictura, altul spre matemtica, altul spre muzica, etc?

   Sunt foarte incurajate, copiii sunt indrumati catre pasiunile lor personale, au de multe ori activitati care implica sa aleaga ei ce vor sa faca. Multe aleg ei, majoritatea chestiilor pe care le fac le aleg. Daca profesorul de sport il vede ca are inclinatie catre anumite sporturi il indruma catre cursuri din afara scolii, si tot asa.

  Ce se intampla cu copiii care nu invata? Exista copii repetenti? Ce consecinte suporta?

   Copiii care nu invata… nu invata. Sunt ajutati sa invete, se insista, se lucreaza cu ei separat, parintii sunt chemati la ateliere si consiliere. Nu cred ca exista repetentie aici, cel putin nu in scoala primara. Daca nu isi fac tema saptamanala si-o vor face in pauze la pranz la scoala. Daca nu citesc zilnic, vor citi la pranz la scoala, sau in alte momente. Fiecare elev are un caiet de lectura in care parintele trebuie sa semneze zilnic cate pagini din ce carte a citit copilul. Este extrem de important sa citeasca zilnic. Tema este saptamanala, pana in anul 4 inclusiv, se da o saptamana la Math una la Literacy, din anul 5 se da la ambele. Tema e primita vinerea si se preda la scoala in miercurea urmatoare. De cele mai multe ori copilul are capacitatea sa o rezolve singur, fara ajutor sau cu foarte putin ajutor din partea parintilor. Rezolvarea nu dureaza (in anul 5 cand sunt doua  materii) mai mult de 30 de minute.

  Se acorda atentie orientarii profesionale, in cazul copiilor mai mari si daca da, cum?

   In scoala secundara au multe activitati legate de asta, exista si un program national pentru cei peste 16 ani pentru ca ei sa ramana in scoala si sa isi termine studiile. Aici multi copii devin parinti la 15-16 ani, asa ca Guvernul a implementat de niste ani programe speciale pentru tineri. Facultatea costa si costa destul de mult, asa ca nu oricine merge la facultate aici.

  In continuare, ideile care mi-au venit mie au fost:

  Zilele de tranzitie

  Anii Reception si 6 au zile de tranzitie in iunie. Copiii care vor urma sa intre la scoala in toamna vin o zi la scoala alaturi de ceilalti copii pentru a cunoaste profesorii, personalul, pentru a vedea clasele si a nu  fi speriati in septembrie. Cei de anul 6 au zile ale portilor deschise la toate scolile secundare din oras, pot merge acolo sa le vada, sa aleaga. Dupa ce au ales, merg la scoala aleasa o zi, la final de an, in vara, la cursuri. Deasemenea, exista zile de tranzitie pentru toti copiii din scoala, tot in vara, fiecare clasa merge cu un an mai sus, sa-si cunoasca urmatorul profesor, pe cel pe care il vor avea in toamna. Petrec intai o jumatate de zi cu el, apoi o zi intreaga, fac activitati amuzante iar profesorii se dau peste cap sa ii cucereasca pe copii, sa ii faca sa astepte cu mare bucurie incepera scolii in toamna.

   Uniforma

  Toate scolile au uniforma personalizata care este sfanta. Nu poti merge la scoala imbracat cu altceva. Uniforma consta in pantaloni negri sau gri inchis, fusta idem, pantofi negri neaparat inchisi, copiii nu au voie in sandale niciodata. Si nici personalul, e safety hazard. In sus, tricou alb polo si pe deasupra cardiganul cu inscriptia scolii. Pentru vara, baietii au pantaloni scurti iar fetele rochite subtiri, pepit, fie cu rosu fie cu verde. Uniforma pentru sport e pe baza de tricou rosu si pantaloni negri. Plus adidasi. Sportul e dus lunea si ramane la scoala pana vineri cand e adus la spalat. Personalul auxiliar are, deasemenea, uniforma. Doar profesorii, directoarea si secretariatul se imbraca cum vor ei, in rest adultii scolii trebuie sa fie recunoscuti de copii. Toti avem legitimatie de gat in permanenta. Parintii sunt primiti in scoala oricand dar trebuie sa sune la usa si apoi sa primeasca un abtibild cu “vizitator” pe care sa il puna in piept. Cine circula altfel prin scoala e considerat intrus si luat la intrebari.

  Siguranta copiilor (safeguarding)

  Fiecare accident (lovitura, zgarietura) e notat intr-un caiet special. Exista camera de prim ajutor si tot personalul are training in Pediatric First Aid. Loviturile la cap sunt extrem de importante, copilul primeste ingrijiri, un abtibild in piept pe care scrie “m-am lovit la cap” si ora la care s-a intamplat, precum si o scrisoare pentru parinte, scrisoare in care sunt explicate simtpomele unei contuzii serioase si cand trebuie dus copilul la spital. Daca se intampla un accident mai serios in scoala, e chemata imediat Ambulanta care trimite imediat un echipaj mai mic, cu masina mica, sa evalueze situatia si daca e cazul masina mare pentru transport la spital. Totul se intampla foarte repede.

  Daca un copil fuge din scoala, scoala nu mai poate face nimic decat sa anunte Polita care se ocupa de asta. Au fost momente in care au ridicat elicopter in aer in 10 minute, ca sa gaseasca copilul fugit. Deasemenea, se anunta parintii care trebuie sa lase tot si sa se prezinte la scoala sau la Politie, sa preia copilul. 

   Cand te angajezi in scoala trebuie sa aduci cazierul pe ultimii 5 ani. Exista o lista nationala a celor care au facut infractiuni legate de siguranta copiilor, a tinerilor, batranilor sau oamenilor cu handicap. Daca faci orice, esti trecut pe lista aia si nu te mai poti angaja niciodata intr-o institutie unde exista categoriile respective. Si cred ca nici altii nu-s asa dornici sa te mai angajeze vreodata.

    Vacantele

  Sunt mult mai putine ca numar de zile. Cursurile sunt structurate in term (semestru) impartit in doua “half term” despartite de o saptamana e vacanta, in asa fel incat sa nu existe mai mult de 6 saptamani consecutive de cursuri. Dupa ce am observat copiii din scoala pot spune cu mana pe inima ca in saptamana 5 sunt toti varza cu capul. Obositi si agitati J In ultima saptamana e cu relaxare si cu activitati distractive. Asadar scoala incepe la inceput de septembrie si continua pana prin noiembrie cand e prima vacanta. Apoi de Craciun 2 saptamani, de Paste 2 si inca doua half termuri, una in februarie si una in mai. Scoala se termina vara dupa 20 iulie. Vacanta de vara are doar 6 sau 7 saptamani.

  Cred ca am acoperit cam ce-am trait noi aici, din perspectiva elevului, a parintelui si a angajatului din sistemul de invatamant. Si da, ma bucur ca suntem aici! Ar mai fi mii de lucruri de povestit dar asta e o radiografie minimala :)

Curtea scolii :)

Vă mulțumesc!

  Mi-ati facut o surpriza mare, oameni buni. Nu ma asteptam sa ridicati atat de multi doua dejte aici la recensamant, in urma crizei mele de furie anti-hateri din postul trecut. Comentariile au inceput sa vina si, pentru cateva zile, a fost ca un fel de Craciun expandat, asa, de cate ori deschideam mailul, voi erati acolo. 

  Va multumesc ca ati raspuns. A raspuns si haterul de serviciu, da' nu aia e problema, ideea e ca, intr-o mare de bine, acum el sau ea a iesit fix ca cacatu' la suprafata. Si s-a bagat de seama. Si s-a oprit din comentat! Ca sa vezi, efectele multimii de oameni. 

  Nu am pretentia sa comentati toti, mereu, asa cum a inteles cineva. Nici prin cap nu imi trece sa cer asta cuiva, vreodata. Nu imi datorati nimic, asa cum nu va datorez nici eu voua. Multi dintre voi se vor duce inapoi in tacere pentru ca unii oameni chiar nu pot sa interactioneze in felul asta mereu iar eu stiu bine asta. Altii, poate, vor ramane sa mai dea cu cate un "aha" sau "ba nu" pe aici. Sau, cine stie. Oricum, m-ati bucurat mult, nespus de mult, dupa atatia ani de blog am putut si eu sa aflu cate ceva despre oamenii care ma citesc. N-am mai simtit ca vorbesc singura. 

  Multi dintre voi sunteti activi pe pagina de Face Book a blogului sau pe grupul meu de iubitori de mancare. Sau pe grupul de iubitori de Anglia. Cam astea sunt cercurile in care ma invart si se pare ca ele, cercurile, s-au legat cumva intre ele. E o mica comunitate aici, si asta e placut. O comunitate cu foarte multi oameni care au emigrat, mai demult sau mai de curand, asta mi se pare genial. Asa ca va multumesc inca odata, m-ati emotionat si m-ati impresionat enorm. Va trimit un zambet si o raza de soare cu nitel vant portsmouthean, de zilele trecute: 

                                           Multumeeeesc!

Nu-mi mai vine sa scriu

  Nu-mi mai vine sa scriu prea des. De cate ori o fac, o fac despre bucuriile mele, ale noastre, de aici. Si tot de cate ori o fac, asa cum am facut-o ultima data, imi iau injuraturi mai mult sau mai putin explicite. Am scris ce simt dupa un an si jumatate aici si s-a trezit un hater sa ma muiasca cu mare spor. Sa-mi explice ca eu nu inteleg nimic, ca in Anglia e de cacat de fapt, si ca la fel e si in Canada si Germania. Nu traieste acolo, stie "de la niste prieteni" :))))))

  Intelegeti absurdul situatiei? Mai sunt si altii, care chiar traiesc aici dar nu simt ca mine. Si care s-au abonat la blog, ma citesc cu mare ardoare, doar ca sa imi zica "du-te dracu' de proasta" sau mai precis "dute", ca unii atata pot. Acu', ce sa zic... io bani nu iau din treaba asta, nu e genul ala de blog. Am mai zis in nenumarate ocazii ca aici intri, daca nu iti place eu te rog sa iesi repejor afara si sa ma lasi in pace, asa, in prostia mea. Nu-ti place in Anglia. Sau in Canada. Sau in Germania. Pai, du-te inapoi in Romania, aud ca acolo e tare bine in ultima vreme! Du-te in China! Du-te unde vrei tu, dar lasa-ma pe mine si ai mei in pace. 

  Am fost injurata de cand scriu despre Anglia cat n-am fost injurata cumulat in toti anii de blog. Inteleg de ce. Inteleg ca-s multi, foarte multi romani in diaspore diferite, foarte nefericiti. Nu au mici, varza murata, eugenii, pufuleti si alte asemenea chestii existentiale! Inteleg perfect asta. Ei n-au vrut sa plece din tara lu' Dragnea si-a Olgutei si-a lu' Cozma ala de la Ploiesti!!! Ei au plecat de saracie. E, noi nu am plecat pentru ca nu aveam ce manca. Noi am plecat catre civilizatie. Din dorinta de a avea o viata civilizata, cu tot ce inseamna asta in rutina noastra zilnica. 

  Am plecat pentru ca Mara sa nu nasca in Romania. Cand nasteam, acum zece ani fara doua luni, cand m-am incontrat cu niste vite, pardon, asistente comunistoide intr-o maternitate din Bucuresti, cand am fost umilita si chinuita dincolo de imaginatie timp de sase zile... atunci m-am gandit pentru prima data in viata mea de om ca as vrea sa nu mai fiu in tara aia si ca vreau, pentru fiica pe care urma sa o nasc, ca ea sa nu nasca in tara aia. Da, atat de "departe" m-a dus gandul. Am aruncat o piatra, cu toata forta, catre viitor. Pentru ca din momentul ala, eu nu mai contam. Din momentul ala conta EA. Ce fac eu pentru ea? Ce-i ofer eu? Ce soi de zile va avea ea la SCOALA? Dar la FACULTATE? Dar la JOB? Dar la SPITAL-MATERNITATE? Dar?

  Asa ca acum imi cant bucuria. Inainte, cand imi cantam tristetea, eram injurata pentru ca nu-s suficient de optimista si ca ce domle, ce am atatea pretentii, io, o "casnica" care "nu munceste" si "sta degeaba"... (as invita pe oricine sa faca asta 10 ani si sa iasa sanatos la cap din treaba asta!) Acum, daca e bine si ma incanta lucruri... iar nu e bine! Si am momente in care nu-mi mai vine sa scriu. Ca iar scriu si iar iau muie de la niste necunoscuti anonimi de nicaieri care isi imagineaza ca m-au castigat la belciuge sau ceva. Pe care ii enervez teribil dar care nu pleaca! In loc sa plece, ca nu le place, ii enervez... ei stau ca sa ma injure. 

  Acum am nevoie de comentarii pozitive, pe sistemul doua degete sus, care sunteti prin preajma. Vreau si eu sa vad cine citeste blogul asta, ca sunteti niste mii de oameni, eu sunt una singura, majoritatea nu comentati, doar cititi. Pot sa inteleg si asta, desi, sincer, mi-as dori sa intrati in discutie mai des. Vreau sa stiu ca sunteti acolo, ca va place, ca ma credeti (am fost acuzata ca mint, ca nu e adevarat ce povestesc eu de aici!) si ca mai vreti. Pentru ca, din cand in cand, am nevoie sa simt ca nu scriu doar pentru Mara. Scopul principal asta e, dar daca am lasat comentariile deschise, am facut-o pentru voi, ceilalti. N-am nevoie de laude sau osanale, accept cu bucurie si critici dar nu pe sistemul "fi-ta e urata, barbac-tu e un mistretz chelbos" (JUR ca asta mi-a scris o doamna!) sau "esti proasta" sau altele. 

  Asta sunt, asta scriu. Voi? Cu nume si prenume, va rog, m-am saturat de "Anonimi". Cine citeste aici si de ce?