O decada si alte bucurii majore

  De 10 ani te iubesc mai mult decat orice. Sau oricine. De zece ani m-ai invatat de toate. Cum sa iubesc, cum sa traiesc, cum sa am macar putina rabdare. Cum sa stiu sa fiu. Cum sa cresc o fata. Care va fi o femeie. 

  Esti frumoasa, iubita mea! Esti frumoasa si pe dinafara dar mai ales, mai ales pe dinauntru, acolo unde conteaza cu adevarat. Esti deja un om bun, esti deja cineva cu care mi-as dori sa fiu prieten pe viata. Ne iubesti pe amandoi la disperare. Si noi pe tine idem si asisjderea :)))

  Nu stiu cand a trecut o decada. Am scris ieri o compunere in engleza despre asta, mi s-a cerut la un interviu. Si despre tine si cat de mult iti place in Anglia. Nu stiu cand s-au dus cei zece ani dar s-au dus cu mare folos. Eu una sunt mai fericita decat am fost vreodata. Tu pari sa fii la fel. Esti un om bun. Sunt mandra de tine. Te-am aruncat intr-o tara straina, intr-o limba pe care nu o stiai, ai inotat din rasputeri si te-ai ridicat mult mai sus decat ne-am fi putut imagina. Esti incredibila! Esti minunata! 

  I-as mai scrie asa pana poimaine. Cand vine vorba sa o laud nu ma pot opri. Se trezeste singura dimineata, isi pune sa manance, se imbraca si pleaca la scoala. Noi dormim. Niste parinti denaturati! Stie sa tina si sa respecte ordinea din casa, face ordine cand ii atrag atentia ca lucrurile o iau razna. Nu arunca haine pe jos, i-am spus ca daca isi iubeste hainele, trebuie sa le respecte. Isi iubeste hainele, in special pe cele comode. A vrut par lung dar l-a detestat si mi-a cerut sa-l tai scurt "pentru ca mami, e ingrozitor, ma gadila si mi-e cald" :) Cand isi pune ceva in cap nu renunta usor.

  Inca ma vrea langa ea desi nu sta practic langa mine, vrea sa stie ca sunt inca aici cu ea. O intreb de ce, ca tot sta in alta camera, ce conteaza daca eu sunt sau nu aici... ridica din umeri si imi zice ca vrea sa fiu aici. S-a speriat cand a auzit ca am aplicat pentru un alt job. Imediat a inceput sa ma intrebe. Da' cand, da' cum, da' cand vii acasa? Eu cu cine stau? Cand te intorci? Aoleu. I-am explicat ca va fi tot un job in scoli si ca o sa vin acasa odata cu ea. A rasuflat adanc si a zis ceva ce zice de ani de zile, de cand educatoarea batrana de la gradinita le tot repeta ca o moara stricata: "asa mai vii de-acasa!" Nu vin ci ma duc, i-am raspuns.

  Ultima luna am asteptat. Am asteptat cu multa speranta, rar mi-am dorit atat de mult ceva in viata mea. Ieri, chiar de ziua ei, am mers la interviu la Primarie, am dat teste si am vorbit cu doamne dragute. Azi m-au sunat si mi-au oferit jobul de Bilingual Learning Assistant in cadrul Ethnic Minority Acheivement Service (EMAS) din Primaria Portsmouth. Am povestit despre ei atunci cand au venit la scoala Marei si au evaluat-o dupa o luna de la inscrierea ei in scoala. Pe atunci, directoarea scolii noastre mi-a zis sa incerc sa aplic la EMAS, ca au nevoie de oameni. Dar Mary mi-a zis ca nu au loc, tocmai au mai angajat pe cineva pe romana.

  Si am asteptat. Am continuat sa muncesc ora de la pranz, sa invat sistemul, am lucrat si cu Andrei, am facut si afterschool. Am mers cu copiii la inot ca voluntariat. Acum o luna s-a deschis un post pe limba romana. Am aplicat. Si mi l-au dat. Si nu oricum ci cu bucuria oamenilor care vad in fata lor un om destept, muncitor si simpatic. Lauda-te gura, ca d-aia iti dau friptura! :)))))

  O sa incep peste circa o luna, pentru ca asa e preavizul aici. Voi merge la diferite scoli din oras unde sunt copii romani si ii voi ajuta sa se integreze, voi evalua ce stiu si ii voi invata diverse. Ziua de ieri a fost ireala. Si cea de azi. Sunt extrem, extrem de fericita, nu prea am destule cuvinte sa exprim ce simt eu acum!

La multi ani, frumoasa mea!