Abajurul

  De cand locuim in Portsmouth ne tot ducem la un magazin care se cheama The Range, un magazin care are de la decoratiuni interioare si  mobila la chestii pentru bucatarie, jucarii, unelte si scule, haine de sport, milioane de lucruri de arts and crafts, papetarie, ceva condimente si sucuri, e foarte dubios, un melanj ciudat de chestii. Ciudat dar foarte placut, e genul de magazin din care nu pleci fara sa iei ceva care iti place foarte, foarte mult. 

  Azi ne-am dus cu gandul sa-i luam Marei un pat de om mare. Cel pe care il are a ajuns sa ii fie prea mic pe latime. Are doar 80 de cm latime si se plange de multa vreme ca e prea mic si ca vrea unul mare. Cum in curand face 10 ani si nu stiam ce sa ii luam, asa mai important, am zis sa ii facem o surpriza si sa ii luam un pat dublu in care sa poata sa faca si tumbe daca vrea. Pat n-am gasit pentru ca ce aveau ei online era doar pentru online, asa ca trebuie sa comandam ca sa ni-l aduca acasa cei care se ocupa cu asta. 

  Dar, din nou, ne-am plimbat amandoi prin tot magazinul, am ras, am studiat tot felul de chestii, ne-am mirat, din nou, cate chestii misto sunt acolo, am insfacat o oglinda in care sa ne putem vedea din cap pana in picioare ca de un an jumate traiesc imbracata cine dracu' stie cum :))) Cand traiesti in chirie nu poti lua chestii definitive, totul trebuie sa fie mic, demontabil, detasabil, iar oglinda asta pur si simplu se agata de usa. De orice usa. 

  Am ajuns, din nou, la raionul cu decoratiuni. Unde exista o alee cu decoratiuni maritime. Dupa care eu mor. Mor. Imi imaginez o casa care sa fie a mea si pe care sa o umplu cu decoratiuni legate de mare, de navigatie si de pescuit. Deh, am crescut cu marea in cap, n-o mai pot scoate. Visez odgoane si plase pe pereti, tone de pietre, scoici si melci aruncati prin casa. Visez. Peste un an vom putea sa cerem un credit ipotecar de la banca noastra. Visez. 

  Azi ne-am luat un abajur de pe aleea aia pe care ne tot plimbam de un an jumate. Nu aveam la noi in dormitor decat un bec chior si am zis ca nu ne trebuie. Dar asta era prea dragut, cu beach huts, casutele tipice plajelor englezesti, si ne invita prea mult la visarea catre casa noastra decorata maritim. Cand l-am vazut acasa aprins, ne-am bucurat ca niste copii. Visam. Si, daca visam suficient de intens, poate se indeplineste. Deocamdata avem cel mai dragut abajur din lume: