Testari de final de an

  Mara termina acum anul 4 in Anglia. Nu e chiar ca si clasa a4a in Romania. Aici anii se numara mai devreme decat acolo. La 4 ani copiii merg la Reception Class, urmata de anul 1-2-3. Conform varstei la circa 8 ani intri in anul 4. Scoala primara duce elevii pana la anul 6 inclusiv. Urmeaza scoala secundara cu alti 6. La fiecare final de an se dau testari dar testari nationale se dau doar in anii 1, 2 si 6, cel din primul an fiind de "phonics" adica felul in care copilul poate sa pronunte cuvintele. In anii 2 si 6 se dau testari nationale care insa nu au o "relevanta" directa asupra elevului, adica nu se intampla nimic daca scorul lui e jos. Nu-l mananca nimeni. Testele au ca scop statistica nationala, adica oamenii vor sa stie "cat stiu copiii nostri si unde putem imbunatati sistemul?"

  Deci sa zicem ca ar fi terminat clasa a doua in Romania daca ramaneam acolo. Ce obtinea ea? Ea adica omul ala mic de 9 ani, cu ce iesea din clasa a doua? Cu ce "cunostinte" pleca ea mai departe? Anul trecut cand a terminat clasa 1 vroia sa dea foc cartilor dupa care zilnic a facut cate 2-3 ore de teme acasa. Nu le-a dat foc. A venit aici si a invatat o alta limba si materiile predate. Aici materiile nu-s separate, este un cumul de cunostinte intersectate. Sunt doua ramuri mari "Numeracy" si "Literacy" si pe langa ele Stiintele, Artele, Sportul. Stiintele gen fizica cu 4 cutii pline cu magneti de toate formele si marimile. Biologia cu plantat de plante vii, mers in padure si urmarit gazele. Hranit gainile scolii si alte chestii la fel de "dubioase". 

  Istoria cu epoca de piatra, cu Marele Incendiu al Londrei... literatura cu Harry Potter citit in clasa. Geografia cu viata in Africa a diferitelor triburi. Toate facute ca distractie si joaca, nimic "predat". Povesti, imagini, filme, cantece, desene, culori, magie. Pentru matematica au resurse nenumarate care sa ajute copilul sa inteleaga cifrele, proportiile, fractiile, inmultirea. Au resurse materiale in fiecare clasa si au si metode. Deasemenea, au ceva extrem de important: zambetul profesoarei de cate ori gresesc. Brate intinse de cate ori au nevoie. Luat in brate cand au nevoie. Si da, si "morala" atunci cand e nevoie de ea. Pe cel mai bland ton din lume sunt invatati sa fie oameni buni. 

  Azi cand am ajuns in clasa li se dadea "testarea" la Literacy. O parte din testare, aici testarile nu-s ore in sir ci facute pe bucati in mai multe zile. Li s-a dat un text despre "conditii meteo extreme", un text inteligibil, simplu, clar si plin de informatii extraordinar de utile despre meteorologie si geografie. Li s-a mai oferit si un tabel cu fiecare element meteo explicat pe larg. Si au avut de raspuns la 14 intrebari din text. Unele mai simple, altele putin mai complicate dar nimic care sa ii depaseasca. La unele dintre ele trebuiau sa gaseasca si sa copieze exact propozitii din text.

  Au lucrat in liniste si foarte relaxati. Pentru ca nu exista nici o consecinta negativa asupra elevului a scorului de la teste. Iar scorul nu este comunicat elevului. Elevul nu stie ca a facut 5 din 14. Sau 2. Sau 14. Parintii primesc acasa anual un raport cu un scor total, un nivel la care copilul se afla per ansamblu. In rest, copiii sunt lasati sa isi traiasca scoala fara "note". Da, li se spune mereu ce au gresit si unde, sunt indrumati mereu, fiecare dintre ei, in urma acestor teste. Pentru ca profesorul nu le corecteaza mecanic, pune nota si trece mai departe. Nu, profesorul afla CE anume stie ACEL om mic. Si unde trebuie sa mai insiste la fiecare dintre ei. Pe ea asta o intereseaza! Si ii are in mana doar un an, la anul ei trec la alt profesor si acel profesor ii va cunoaste pe fiecare in parte si ii va ajuta pe fiecare. De aceea toti din scoala se cunosc intre ei. Fiecare profesor ajunge sa-i cunoasca pe toti elevii de la Reception pana la anul 6! Profesorii discuta intre ei, se sfatuiesc si se informeaza unul pe altul despre fiecare elev in parte. Profesorii sunt o echipa nu o sleahta de nepasatori care se mananca de cur si se barfesc unul pe altul ca la concurs.

  Azi am cautat in teancul cu teste pe cel al Marei. Am inceput sa rad in hohote iar profesoara m-a intrebat de ce rad, a scris ceva aiurea, sau ce? I-am spus ca rad pentru ca nu m-as fi asteptat niciodata ca la o cerinta cu "gaseste si copiaza textul" fi-mea, micul robot adus din sistemul comunist de invatamant sa faca o ditamai polologhia de nu stiu cate fraze cu CE A INTELES EA si cu CUVINTELE EI despre ideile din text :))))))))))))))))))))))))))))))) Pentru ca aici a fost antrenata tocmai intru gandirea PROPRIE, analitica, a unui text... Iata! La testare s-a lansat micuta in aprige descrieri literare ale fenomenelor meteo. Pentru ca ea de multe luni scrie povesti asa cum au invatat-o ei la scoala, face texte literare complexe. 

  Am ras impreuna cu profa si cu asistenta si le-am zis "e vina voastra, i-ati zis mereu sa zica cu vorbele ei, cine v-a pus?" Nu mai stie copilul sa fie robot si sa "copieze din text" ceva :)))))))) Au ras si ele cu placere si au fost, inca odata, uimite de Mara. Si eu am fost. Ma uimeste copilul asta in fiecare zi! De aia s-a adaptat usor si cu placere la o lume si o viata total straine. Pentru ca a fost invatata ca aici "e voie" sa spunem ce gandim la scoala. Si cu glas tare, si in scris. De fapt.... e voie sa gandim la scoala. Si ce poate fi mai placut decat sa fii lasat sa gandesti cu capul si cu sufletul tau?